Povestitorul:
(în acest timp intră o fată pe intervalul dintre scaune cu o geantă de școală și o lasă jos. Se
așează pe un scaun gânditoare, caută într-un morman de haine, cărți, lucruri aruncate și scoate
Biblia)
După un an plin în care rar a avut timp pentru Dumnezeu sau biserică, o tânără s-a hotărât să
se pregătească cum trebuie pentru sărbătoarea Crăciunului. Și-a amintit că are pe acolo pe undeva,
prăfuită, o Biblie. Cu greu a reușit să găsească fragmentul despre Nașterea lui Isus.
În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea
aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Qurinius. Toţi se duceau să se înscrie,
fiecare în cetatea lui.
Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David,
numită Betleem, pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria,
logodnica lui, care era însărcinată.
Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă
în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Povestitorul:
În timp ce fata citea din Luca, parcă putea să vadă scena Nașterii pruncului Isus aproape de ea și de
inima ei.
(Melodia Departe-ntr-o iesle. Fata zâmbește și și se uită în dreapta unde cineva pune în partea
cealaltă a scenei o iesle cu o păpușă înfășată)
Se bucura medititând la momentul în care proorociile Vechiului Testament s-au împlinit și
Dumnezeu a trimis pe unicul Său Fiu ca să se nască pe pământ. El era nu doar un bebeluș neajutorat
ci chiar Mesia cel mult așteptat care avea mai târziu să se jertfească pentru păcatele lumii.
Muzica
Dar timpul cu El la ieslea din Betleem nu a fost prea lung...
Mama: (Începe melodia Gingle bells. Intră cu o mătură și cu o tigaie în mână, legată la cap,
pregătită de curățenie.)
Mariana, hai repede să facem curat în casă! Vine Craciunul și la noi este dezodine. Și avem atâtea
de făcut: să spălăm perdelele, să scuturăm covoarele, să facem mâncare, prăjituri, tort....
Mama:
Hai, lasă că faci asta mai târziu.... Vin-o să curățăm casa.
(se așează între ea și iesle mimând măturatul. Mariana încearcă să vadă ieslea)
Povestitorul:
Și alții ca și mama ei, au venit să-i spună cât de importante sunt pregătirile de Crăciun:
Fratele Marianei: (intră cu un brad în spate, câteva lanțuri de beteală după gât, în
buzunare) și-l așează tot între ea și iesle și începe să-l împodobească)
Hei, sor-meo! Ce tot faci acolo? Nu vezi că bradul nu e împodobit? Unde sunt globurile de anul
trecut? Hai, repede, doar nu crezi că o să-l fac singur.
(cu cei doi în fața ei, Mariana tot încearcă să citească din Biblie și să vadă ieslea )
Grup de colindatori: (intră cu sorcove, steaua, costume populare, panglici. Cântă fiecare
câte altceva- plugușor, sorcovă, colind toți de o dată)
Unul dintre ei:
Haideți cu noi la colindat! Crăciunul e frumos că sunt multe tradiții, multe obiceiuri din bătrâni.
Anul trecut am strâns dulciuri, nuci și ceva bani! Acolo de-o țigară că părinții nu ne dau pentru asta.
Învățăm niște colinde de alea noi de pe TV Manele. Haideți să facem repetiție, să ne pregătim!
Mariana:
Zici că poți să îndeplinești orice, moșule?
Moșul:
Sigur, numai îndrăznește și-mi cere. Eu fac întotdeauna Crăciunul magic, eu sunt cel mai important
personaj al Crăciunului!
Mariana:
Am și eu o dorință mare, ba chiar două. Să se vindece verișoara mea cea mică de cancer și colegul
meu de la orfelinat să-și găsească părinți. Știi, el e singur de Crăciun.
Moșul:
Auzi, dar ce astea sunt dorințe? Credeam că-mi ceri și tu un ursuleț, o păpușică Barbie, chiar un joc
pe calculator. Mă crezi de la Serviciile sociale? Sau ce, sunt eu Dumnezeu?
(se duce mai departe și gesticulează chemând copiii la el. Încep toți câteva secunde cu voce tare să
spună diverse lucruri Marianei. Ea încearcă să se apere de ei, să le arate Biblia, să încerce să-l
vadă pe Isus)
Povestitorul:
Toți aceștia pretindeau care mai de care că așa trebuie pregătit Crăciunul, că ceea ce fac ei e cel mai
important lucru de această sărbătoare. Și făceau un zgomot de nedescris!
Mariana și-a acoperit urechile supărată. Nu mai vedea acum ieslea cu pruncul. Nu se mai putea nici
măcar gândi la adevărata semnificație a Crăciunului: Nașterea lui Hristos. Și în gândul ei s-a rugat
fierbinte lui Dumnezeu pentru un Crăciun plin de pacea ceea, despre care cântau îngerii vestind
venirea în lume a lui Mesia.
Mariana cade în genunchi și mimează ceea ce a spus povestitorul: tristețe, rugăciune. Sunet
de tunet. Toți cei din fața ei cad la pământ și tac. Iarăși colind crestin. Fata se ridică, se uită în jur
bucuroasă și pășește printre cei căzuți până la iesle. Ajunge acolo, pune un genunchi pe pământ și
ridică mâinile spre cer.