Sunteți pe pagina 1din 32

Iar cei care numesc pacatele pacate sa fie interzisi de autoritati:

http://stirileprotv.ro/stiri/social/cazi-in-pacat-daca-te-parfumezi-si-porti-slip-biserica-in-
razboi-cu-site-urile-de-invataturi.html

Ce spun insa altii:

Dr. Nicolae Paulescu:

Moda. Un apedince grotesc al luxului este moda, ce este ruintoare att pentru pung, ct i
pentru sntate. Ea bntuie cu furie mai cu seama printre femei. Ea le oblig pe doamne s umble
decoltate i cu rochiile scurte pn aproape de genunchi, lsnd astfel s se vad ciorapii diafani
de mtase i pantofii delicai, stil Louis XV.

i, ceea ce este greu de neles, aceast inut indecent este aceeai n zilele clduroase ale
verii ca i n timpul iernilor geroase, cnd crap lemnele i pietrele de ger.

Or, o asemnenea stupiditate face loc bolilor de Plmni, de intestine i chiar de rinichi. ntr-
adevr, o rceal 'a piept provoac congestii bronho-pulmonare, pe care se grefeaz uor o
pneumonie sau o tuberculoz. Iar o rceal la Picioare produce enterite foarte dureroase (mai ales
entero-

108

Dr. N.C. PAULESCU

colite muco-membranoase)
i adesea chiar nefrite grave, zise a frigore, ce pot fi mortale. Aceste maladii feminine, care de civa
ani s-au nmulit n mod ngrijortor, mi-au atras cndva atenia, cci sunt medic.

Vrnd s precizez obria lor iniial, m-am adresat la Paris, de unde vine moda, i am aflat
lucruri de necrezut i chiar de nenchipuit. Ascultai i v crucii! Arbitrul modei feminine este un evrei
libidinos, originar din Turcia. El are meteahna turcoaicelor cu alvari i sni goi, pe care i-a vzut n
tineree prin lupanarele Istanbulului. El ar vrea s transforme lumea ntreag ntr-un fel de harem
jidnesc.
Moda i ntinde efectele-i rufctoare pn la sate.1

De astfel, luxul i moda nu produc ctui de puin admiraia celor muli, cum cred ptimaii, ci
dimpotriv, dispreul, dezgustul sau gelozia, invidia i ura, care sunt fructe ale Diavolului.
3. Abuzul de putere. Un suveran are mii i milioane de supui. Ca s poat s i in pe toi n
pace i s-i apere de dumanii de afar, el are funcionari, ce formeaz guvernul i poliia,
magistratura, armata etc.
1. Vezi adesea la hor fete de rani mbrcate cu rochii de mtase (care se taie stnd
n dulap) i nclate cu pantofi Louis XV (ale cror tlpi sunt de carton). Ele au fost pingelite cu asemenea mardale de jupan Iic loim
sin Ghindal; totui ele se plimb cu nasul pe sus, printre constenele lor mbrcate n superbul port rnesc, crora le arunc priviri
dispreuitoare. Ele i fac aceeai impresie caraghioas ca un oarecare rege balaoache din Africa (ara hotentoilor), care se
mpopoona cu un joben, uitnd ns c era descul. i cnd te gndeti c lumea ntreag admir costumul romnesc pe care ele l
nesocotesc! Nu numai cucoanele din Bucureti se mndresc s mbrace frumoasele bluze fcute de rnci, dar la Paris sunt prvlii
mari, n care nite jidani fac bani vnznd cu preuri colosal de scumpe broderii zise moldoveneti. Iar bogtaii omenirii se flesc c
pot s-i pun pe ei pnza rneasc, esut i cusut de romnce. Regina Elisabeta, nainte de-a muri, a vrut i a cerut s fie
mbrcat, pentru aceast ultima dat, ntr-o rochie alb fcut din pnz romneasc" (Universul, 21 februarie 1916).

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/04/21/despre-femeile-care-poarta-podoabe-de-aur-si-se-
impodobesc-sf-ioan-gura-de-aur/

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/16/monahul-paulin-de-la-putna-despre-imbracaminte-
machiaj-si-privire-intr-o-cultura-a-curviei/

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/04/11/e-vremea-sa-ne-trezim-din-somn/

http://florinm.wordpress.com/2009/05/15/despre-sfiala-si-cuviinta-la-femeia-ortodoxa/

Spuneau Sfintii Parinti, ca atunci cand copiii vor avea patimile celor mari,
sfarsitul este aproape. Astazi se observa cum copiii mimeaza, sau sunt cuprinsi
de pornirile patimase ale celor mari.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/02/ierom-ioan-buliga-jocurile-desfranarii/

VESTIMENTATIA FEMEILOR CRESTINE

Fiecare crestin ortodox are datoria de a-si cunoaste cat mai bine credinta si de a se feri
de pacat, pentru a dobandi mantuirea. Din nefericire, multi crestini nu cunosc ce este
pacat ca sa se pazeasca sa nu pacatuiasca.
Un pacat care este foarte usor de facut: in special femeile, se vor mira ca este pacat a
se imbraca barbateste.
Chiar din primele capitole ale Vechiului Testament, Dumnezeu le-a facut primilor
oameni imbracaminte din piele, dupa ce au gresit: Apoi, a facut Domnul Dumnezeu lui
Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat (Facerea 3:21).
Deci prima grija a lui Dumnezeu a fost sa imbrace oamenii. Nu se precizeaza cum sa fie
imbracati barbatul si femeia. Aceasta se va gasi consemnat mai tarziu in Deuteronom:
Femeia sa nu poarte vesminte barbatesti, nici barbatul sa nu imbrace haine femeiesti,
ca tot cel ce face aceasta este uraciune inaintea lui Dumnezeu (Deuteronom 22:5).
Canonul 62 al Sinodului al VI-lea Ecumenic a hotarat ca niciun barbat sa nu imbrace
haina femeiasca, nici femeile sa nu imbrace cele cuvenite barbatilor Deci cei ce in
viitor vor incerca sa faca ceva din cele mentionate mai sus, acestia, daca vor fi clerici,
sa se cateriseasca, iar de vor fi laici, sa se afuriseasca (Pidalion Bucuresti, 1933,
pad. 266).
Canonul este destul de grav, pentru ca se merge pana la caterisire si afurisire, iar in
practica, vedem ca majoritatea femeilor tinere sunt imbracate barbateste.
As dori sa precizez ca acest obicei nu s-a introdus la noi decat dupa cel de-al Doilea
Razboi Mondial. Daca ar fi incercat o femeie sa se imbrace barbateste inainte de cel de-
al Doilea Razboi Mondial, acea persoana ar fi fost detestata public.
Astazi vedem ca nu mai este ceva curios, ci este la moda ca femeile sa se imbrace
barbateste. Faptul ca aceasta constituie un pacat, datoria noastra este de a arata
adevarul si totodata de a arata tuturor a se feri, pe cat posibil, de a nu gresi, potrivit
invataturii Mantuitorului Hristos, care zice: Daca nu as fi venit si nu v-as fi spus, pacat
n-ati avea (Sf. Ioan 15, 22).
Ceea ce este si mai rau, este ca unele femei vin la biserica imbracate barbateste si nu
numai atat, ci si cand se marturisesc si se impartasesc.
Sigur, cele mai multe dintre ele fac aceasta din nestiinta, dar tot pacat este, chiar daca-i
canonisit mai usor.
Spre lauda unor credincioase, sunt biserici unde femeile nu indraznesc sa intre
descoperite pe cap si, cu atat mai putin, imbracate barbateste. Nadajduiesc ca acele
aratate mai sus vor fi intelese corect si, in acest fel, se vor imputina si pacatele fara
voie, din nestiinta.

Gherasim Putneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.

http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/pacatedesintalnite/portulindecent.htm
PCATUL PORTULUI INDECENT

Pacatul, obiceiul ru sau viciul pot deveni la un moment dat, n om, ca a doua natur, ca ceva firesc.
Pentru a nu se ajunge la o asemenea decadent moral, a nu se ajunge la starea cronic a bolii
spirituale, trebuie neaprat s cerem ajutorul lui Dumnezeu prin Taina Sfintei Spovedanii. Un mare
pcat, cu o nocivitate moral deosebit de grav asupra oamenilor, este portul indecent. Spre
exemplu, o femeie se mbrac cu o fust foarte scurt, merge la servici sau pe strad. Pe orice
brbat care se uit involuntar la ea, diavolul desfrnrii parc l electrocuteaz; o doreste n inima lui,
pctuieste n inima lui cu ea. Mntuitoml a spns c: "daca vezi o femeie si o doresti n inima ta, ai si
pctuit cu ea". Deci, efectiv se Curve ste sufleteste cu acea femeie. ntr-o zi acea femeie poate s
provoace involuntar si inconstient la pcat pe attia brbati care o privesc n ziua respectiv... Deci ea
poate s fac zilnic zeci si sute de pcate. Prin portul ei incedent: rochie sau fust scurt,
transparent, pantaloni strmti pe ea, n asa fel nct se observ forma corpului foarte clar etc., poate
rni zilnic attea suflete omenesti, attia brbati crora nici prin cap nu le-ar fi trecut c vor pctui n
acea zi. Ispita diavolului desfrnrii vine prin acea femeie. "Vai de cel prin care vine ispita" zice
Mntuitorul. Trebuie s ne ferim cu toat fiinta noastr de a ispiti, de a rni pe cei care sunt apropiatii
nostri. Un asemenea pcat se poate face si n familie, cnd tata sau mama se poart indecent prin
cas fat de copii. Ei zic c sunt mici copiii, ns diavolul nu doarme. Orice imagine indecent li se
ntipreste usor n minte. Mamele nu trebuie s lase nici chiar fetitele mici s se poarte indecent; nc
de la acea vrst fraged trebuie s le fac s fie constiente de ceea ce nseamn acest pcat.

Cnd ruinea femeilor va disprea, atunci ziua Judecii va fi aproape

Fericitul Filothei Zervakos, sfantul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele
apropierii sfarsitului despre care. se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in
obisnuit, in firesc.
Si in alta parte (vezi aici) Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele
doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si goliciunea femeilor,
fenomen de proportii fara precedent in istorie:

Umbl acum goale, desi brbatii nu sunt mai prejos, ns mai mult femeile, iar aceasta nu este
cu putint s-o rabde Dumnezeu. A rbdat pe pctosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si
Gomora, dar parc nu ajunseser la acest stadiu, s umble goi pe strad si s-si arate trupurile lor
goale la brbati, ca s-i atrag spre pcat.

Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele
exterioare dar reprezentative ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia
sunt cel mai lesne propovaduite nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:

mbrcmintea necuviincioas a femeilor

Despre femei ce s mai spun? Nu au n minte altceva dect cum s se mpodobeasc. Se ntrec una
pe alta n veminte. Ce s spun i despre mbrcmintea necuviincioas pe care le ndeamn s o
poarte nscocitorul rutii, diavolul. Vai i amar! Cum de nu le e ruine femeilor cretine? igncile i
musulmanele se mbrac decent, pentru a nu-i sminti pe brbai, pe cnd femeile cretine, care au
tradiie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinii Prini s se mbrace decent, au ajuns la nebunie
desvrit prin felul n care se mbrac!
Taii i mamele s fie pilde bune i s nu-i lase copiii povuindu-i cu iubire de Dumnezeu s se
mbrace necuvios. Iar brbaii s le fereasc pe femeile lor de mbrcmintea indecent, cci vor da
socoteal n ziua Judecii.
Femeile cere intr n biserica lui Dumnezeu mbrcate necuviincios i fr de ruine, fac voia
diavolului. Mai bine s nu calce pe la biseric, fiindc n afar de faptul c nu au nici un folos din asta,
i vatm i i smintesc i pe ceilali credincioi din biseric.

mi pare ru c sunt nevoit s cercetez i s mustru. Nu vreau acest lucru, i poate c-i ntristez pe
cei rspunztori de asta. Dac nu v-a iubi, nu v-a cerceta. ndreptai-v i atunci voi nceta i eu s
cercetez. Vai mie dac voi tcea, vznd asemenea frdelegi!

Cnd ruinea femeilor va disprea

ntr-o carte veche pe care am gsit-o cu muli ani n urm, am citit printre altele c, atunci cnd
ucenicii L-au ntrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos cnd se vor ntmpla n lume semnele
nfricotoare ale celei de-a Doua Veniri, cnd dragostea multora se va rci i credina va pieri,
Domnul le-a spus, printre altele: atunci cnd femeile vor deveni brbai i brbaii femei.

i Sfntul Ioan Gur de Aur, atunci cnd nite cretini l-au ntrebat cnd va fi a Doua Venire, le-a
rspuns: Cnd ruinea femeilor va disprea, atunci ziua Judecii va fi aproape. Aceste profeii ale
Domnului nostru Iisus Hristos i ale Sfntului Ioan Gur de Aur i ale altor prooroci, apostoli, Sfini
Prini, despre care am vorbit mai devreme, se mplinesc astzi cu precizie.

De aici ncolo nceteaz s te mai vopseti

Ca printe duhovnicesc, am ndatorirea i responsabilitatea s-i povuiesc pe fiii mei. Te povuiesc


deci ca de aici ncolo s ncetezi a-i mai vopsi buzele, unghiile i faa i s rmi cum te-a zidit
Dumnezeu. Nu-i dori s devii mai presus de Dumnezeu; fiindc, atunci cnd te vopseti cu culori
roii, l huleti pe Dumnezeu.
E ca i cum ai spune: Dumnezeu n-a tiut sau n-a putut s m fac cu buze sau unghii roii; i ceea
ce n-a putut s fac Dumnezeu, o voi face eu, ca s par mai frumoas s m admire i preuiasc
brbaii i femeile fr minte i s-mi spun c sunt <>, modern, nu napoiat. ns n felul acesta l
ntristezi pe Dumnezeu i pe mine, printele tu duhovnicesc, i pe toi oamenii cumini i cu fric de
Dumnezeu, i-l bucuri pe diavol i pe oamenii nenelepi, brbai i femei.

Aadar, dac l iubeti pe Dumnezeu i i-e fric de Dnsul, dac m respeci i pe mine, printele tu
duhovnicesc, din clipa aceasta n care primeti scrisoarea mea, s ncetezi a te mai vopsi.
i s-i mpodobeti de aici ncolo sufletul cu smerenie, cuvioenie i virtui. Atunci se va bucura i
Dumnezeu, i ngerii, i Maica Domnului, i sfinii, i te vor ocroti i nvrednici s intri n mpria
Cerurilor.

ns dac vei urma moda i te vei lua dup femeile moderne, ca acuma, cnd le imii vopsindu-te, le
vei imita i la fumat, i la jucat cri i la altele, care sunt scrboase chiar i cnd le amintete cineva.

( Ne vorbete Printele Filothei Zervakos, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007, cap.


mbrcminte)

PCATUL PORTULUI INDECENT

Pacatul, obiceiul ru sau viciul pot deveni la un moment dat, n om, ca a doua natur,
ca ceva firesc. Pentru a nu se ajunge la o asemenea decadent moral, a nu se
ajunge la starea cronic a bolii spirituale, trebuie neaprat s cerem ajutorul lui
Dumnezeu prin Taina Sfintei Spovedanii. Un mare pcat, cu o nocivitate moral
deosebit de grav asupra oamenilor, este portul indecent. Spre exemplu, o femeie se
mbrac cu o fust foarte scurt, merge la servici sau pe strad. Pe orice brbat care
se uit involuntar la ea, diavolul desfrnrii parc l electrocuteaz; o doreste n inima
lui, pctuieste n inima lui cu ea. Mntuitorul a spns c: "daca vezi o femeie si o
doresti n inima ta, ai si pctuit cu ea". Deci, efectiv se curveste sufleteste cu acea
femeie. ntr-o zi acea femeie poate s provoace involuntar si inconstient la pcat pe
attia brbati care o privesc n ziua respectiv... Deci ea poate s fac zilnic zeci si
sute de pcate. Prin portul ei incedent: rochie sau fust scurt, transparent, pantaloni
strmti pe ea, n asa fel nct se observ forma corpului foarte clar etc., poate rni
zilnic attea suflete omenesti, attia brbati crora nici prin cap nu le-ar fi trecut c vor
pctui n acea zi. Ispita diavolului desfrnrii vine prin acea femeie. "Vai de cel prin
care vine ispita" zice Mntuitorul. Trebuie s ne ferim cu toat fiinta noastr de a ispiti,
de a rni pe cei care sunt apropiatii nostri. Un asemenea pcat se poate face si n
familie, cnd tata sau mama se poart indecent prin cas fat de copii. Ei zic c sunt
mici copiii, ns diavolul nu doarme. Orice imagine indecent li se ntipreste usor n
minte. Mamele nu trebuie s lase nici chiar fetitele mici s se poarte indecent; nc de
la acea vrst fraged trebuie s le fac s fie constiente de ceea ce nseamn acest
pcat.
http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/pacatedesintalnite/portulindecent.htm
Tertullian: Despre mbrcmintea femeilor
Posted on 21 decembrie 2007
Tertullian, Despre idolatrie si alte scrieri morale, Editura Amarcord, Timisoara,2001,
p. 128-138(selectiuni)
Cci pctuiesc n faa Lui cele care i mpovreaz tenul cu farduri, i murdresc
obrajii cu rou, i mnjesc ochii cu negru. Acelora le displace ,de bun seam, opera
plmdit de Dumnezeu; [ele] l nvinovesc i-L blameaz n ele nsele pe Creatorul
tuturor. Hulesc, ntr-adevr, ori de cte ori i adaug [ceva frumuseii], mai ales cnd
aceste adugiri sunt mprumutate de la un creator potrivnic, adic de la diavolul. Cci,
cine s le ndemne s-i preschimbe trupul, dac nu cel care prin rutate a desfigurat
i spiritul uman El, fr ndoial, a ticluit asemenea nscociri pentru a ntoarce ntr-o
oarecare msur mpotriva noastr mna lui Dumnezeu.
Cee ce se ivete natural este opera lui Dumnezeu. Ce e creat artificial este ns
lucrarea diavolului. A aduga creaiei divine artificiile Satanei este asemenea unei
crime! Slujitorii notri nu mprumut nimic de la dumanii lor; soldaii nu rvnesc nimic
de la dumanul cpeteniei lor. Cci a cere potrivnicului Celui n a crui mn te afli
ceva pentru folosul tu este o nelegiuire. Va fi ajutat cretinul de cel ru? Nu tiu dac
[atunci] i-ar mai pstra acest nume. Cci [el] va aparine aceluia dup ale crui
nvturi dorete a fi instruit. ntr-adevr, ct de strin este fa de nvturile i
mrturisirile voastre, ct de nedemn pentru numele de Cretin, a purta un chip
cosmetizat pentru toate femeile crora simplitatea le este indicat, a mini n privina
nfirii pentru cele crora nu le este permis [s mint nici mcar] n vorbire, a rvni
la ceea ce nu le-a fost dat pentru cele crora abinerea de la bunul altuia le este
recomandat, a comite neltorie n privina aspectului fizic pentru cele care au grija
cureniei morale! Credei-m, voi, cele binecuvntate, n ce chip vei pzi voi
preceptele lui Dumnezeu, dac nu respectai nsuirile Lui n voi?
Domnul spune: Care din voi poate s fac prul negru din alb sau alb din negru?
Ele l contrazic pe Dumnezeu: Iat, zic ele, n loc de alb sau negru, noi l facem blond,
mai potrivit armului. Chit c i negru din alb se strduiesc s i-l fac cele care
regret c au trit pn la btrnee! Oh, ce nechibzuin! Vrsta invocat cu rugmini
ncepe s roeasc: este comis o neltorie. Se suspin dup tinereea n vremea
creia pctuiam; prilejul [manifestrii] seriozitii este irosit. Departe s fie de fiicele
nelepciunii atare nechibzuin! Btrneea cu ct se strduiete mai mult s se
ascund, [cu att] mai mult se va trda.
Oh, dac eu, nenorocitul de mine, a putea ridica n acea mrea zi a triumfului
cretin mcar capulVoi vedea [atunci] dac renviai cu alb de plumb i fard rou i
ofran* i n acea aureol din jurul capului, dac, astfel fardate, ngerii v nal la nori
ntru ntmpinarea lui Cristos [n cer].
Dac acum sunt [considerate] bune i venind de la Dumnezeu [ artificiile acestea],
atunci de asemenea se vor uni cu trupurile renviate i vor cunoate [n ele] locul lor.
Dar nu pot renate dect trupul i sufletul, libere i curate. Condamnate sunt, aadar,
cele care nu renasc n trup i suflet, fiindc nu sunt de la Dumnezeu. Astzi abinei-v
de la cele condamnate: aa s v vad pe voi Dumnezeu astzi, la fel cum v va
vedea atunci.
Ei bine, artai-v voi atunci, ncrcate de pomezile i podoabele profeilor i
apostolilor,
lund albul strlucitor din sinceritate,
roul din pudoare,
nzestrate n ceea ce privete ochii cu sfial i
n ceea ce privete gura cu tcere,
oferind auzului cuvntul lui Dumnezeu,
adugnd umerilor votri jugul lui Cristos.
Capul plecai-l n faa soilor votri i vei fi destul de mpodobite;
minile ocupai-vi-le cu lucratul lnii, picioarele inei-vi-le acas i vei plcea
mai mult dect [mpodobite] n aur.
mbrcai-v voi n haina de mtase a onestitii, n vemntul din pnz de in al
puritii, n purpura pudorii. Astfel gtite l vei avea ca iubit pe Dumnezeu.*
cerussa, purpurisso, crocco = cu alb de plumb i fard rou i ofran. Curtezana
Philematia, din Casa cu stafii a lui Plaut, la rndul ei solicita pentru a-i mbogi
toaleta cerussa, purpurissum i melinum, sulimanul alb, cel rou i altfel de
suliman (Mostellaria, V, 258, 261, 264)
Tertullian vorbete ca un modern: elocvena sa este luat din sfera adevrurilor
eterne. O parte din pledoaria sa n sprijinul religiei ar putea sluji i astzi aceeai
cauz CHATEAUBRIAND Le Genie du Christianisme
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/12/21/tertullian-despre-imbracamintea-
femeilor/
https://florinm.wordpress.com/category/frumusete/page/11/

Parintele Cleopa despre femeia crestina imbracamintea,


infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: TACE LUMINAND SI
SE JERTFESTE TACAND
- Prea Cuvioase Parinte Cleopa, femeile care si reteaza parul, si fac parul la
coafor, poarta pantaloni, si pun cercei, poarta bratari, si fac unghiile la mini si
la picioare, si se machiaza, calca Sfintele Canoane?
- Mai baieti, asta-i semn de necredinta mai nti. Cnd pagnii si faceau idolii, i
mpodobeau.
Bunaoara zeitei Nemzida, i puneau un inel de aur n nas si cercei de aur n urechi si
legau urechile de nas. Si pe urma i puneau par si n par i puneau pene de vultur, i
puneau cte minunatii; clopotei i puneau n haine, ca atunci cnd sufla vntul sa sune
clopoteii. Toata mpodobirea asta este nchinare de idoli. Sunt obiceiuri ale
nchinatorilor de idoli, ramase de la romani.
Noi, romnii, ne tragem din doua popoare pagne: dacii si romanii, si toti aveau
aceste obiceiuri pagne, cum aveau si pe zeul noroc si pe Baal si pe Marnas, pe
Neptun, pe Apolon, pe Serapid, pe Bacus, pe ceilalti draci. Ca spurcati erau
dumnezeii lor, spurcate erau si praznicele lor. Asa ca acesta-i obicei de la
nchinatorii de idoli, ca sa se sluteasca femeile, sa puna toate bijuteriile pe
trupurile lor.
Au venit la mine saptamna trecuta patru artisti, doi din Iasi si doi din Bucuresti, trimisi
de cineva. Eu n-am vazut de cnd sunt femei cu ochii vopsiti cu creioane
albastre, cu ochii albastri, dati cu creioane albastre; cu parul facut vlvoi,
sprncene facute parca erau cu caneala, niste papuci cu calciul ca un fus. Vin la
mine si-mi spun:
- Am auzit de dumneata.
Cnd i-am vazut, eu atta le-am spus:
- Stiti ce se ntmpla cu voi? Voi mai aveti un ceas si muriti.
- Vai, parinte! Dar de ce?
- Peste o ora sunteti gata! Am eu un semn, ca o sa muriti amndoua.
- Vai, parinte!
- Gata. Mai aveti un ceas de trait si va duceti, cu unghiile rosii, cum sunteti acum.
- Cum e asta, parinte?
- Cu ce sunteti?
- C-o masina.
- Gata. Va rastoarna masina. Am semn ca de azi nu mai traiti. Acusi, acusi. Cel mult
doua ceasuri. Dar v-ati pregatit de moarte?
- Nu, parinte.
- Daca vine moartea, nu rde si moartea de voi? Tu esti crestina? Ori esti un
drac, o momie de pus n cnepa, de speriat vrabiile, ce fel de om esti? Cine esti
tu cu acestea asa?
Am stat mult de vorba cu ei. La urma au dat pomelnice si au zis: Parinte, am sa ma
las de aiestea. Chiar aceea care era cu ochii spoiti cu cerneala albastra si cu
sprncenele facute, drept mascati de la anul nou, zice:
- Eu sunt actrita.
- Oricine ai fi tu. Dar vine moartea si o sa te ntrebe de ce ai facut treaba asta.
Cine te-a nvatat lucrurile acestea diavolesti? Evanghelia spune undeva sa faci
treburi de astea?
Ce vreau sa spun? Dumnezeu l-a mpodobit pe om cum a stiut ca-i mai frumos. Zice la
Geneza: Iata, cte a facut Dumnezeu, erau bune foarte. Daca ar fi stiut Dumnezeu
ca omului i trebuie sa-l faca cu unghii rosii si cu cercei n urechi, asa l facea.
Daca stia ca trebuie sa fumeze, i facea un hogeag n vrful capului ca sa iasa
fumul. Si iaca, nu i-a facut hogeag, ca n-are nevoie sa fumeze. Nu l-a facut pentru
fumat. L-a facut ca gura si limba lui sa slaveasca pe Dumnezeu, nu sa se umple de fum
si de putoare.

- Parinte, dar ce ne puteti spune despre portul indecent care se poarta azi n
lume si de barbatii care si rad barba?

- ntrebati-le pe cele care se vopsesc si pe cele care poarta fusta scurta, daca le-
au vazut vreodata pe Maica Domnului sau pe sfintele mironosite cu fusta scurta.
Noi trebuie sa urmam Maicii Domnului. Ati vazut sfintele martire care sunt pe
icoane, vreo una cu fusta scurta? Nu vedeti ca vesmintele sunt pna n pamnt
la toti sfintii? Auziti ce spune Sfntul Apostol Pavel: Fiti sfinti, ca sfnt sunt Eu,
zice Domnul.
Ai vazut vreodata pe Hristos barbierit? Sau pe patriarhi sau pe prooroci i-ai vazut cu
briciul n barba? Daca acuma lumea se barbiereste, acesta-i obicei luat mai mult
de la romani. Dar dacii, stramosii nostri, nu! Ei purtau uniforma, cu toate ca erau
pagni. Si rusii purtau barbi, slavii de altadata.
Si acestea sunt ceva. Dar noi sa privim lucrurile tainice, care ataca mintea, inima
si sufletul omului. Crestinului i sta bine sa se cunoasca si din lucrurile dinafara,
dar acestea sunt exterioare. nsa Domnul nu cere de la noi numai exteriorul.
Exteriorul este frunza, iar roada este lucrarea cea dinlauntru.
S-a ntlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare,
de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru? Si i-a zis: Lucrarea cea
dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si
Mntuitorul, n martea cea mare, a blestemat smochinul acela n care a gasit
numai frunze: De acum sa nu se mai faca n tine roada n veac. Era simbolul
poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara.
Apoi zice Ava Alonie: Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea
dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta n Dumnezeu, pentru smerenie, pentru
dragoste, pentru nfrnare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care
sunt roade ale dragostei. Roada duhului este: dragostea, bunatatea, ndelunga
rabdare, nfrnarea poftelor, facerea de bine, blndetea, credinta.
Dar unui pom i sta bine cnd are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai
vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine
sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin asemenea
unui pom care-i ncarcat de roade, dar are si frunze.
***
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA

Am fost chemat la Manastirea Varatic, unde au venit reprezentanti de la consiliul


ecumenic de la Geneva si acolo m-au pus sa vorbesc ceva in legatura cu rolul femeii
in familie, in societate si in Biserica.
M-am gandit la predica Sfantului Ioan Gura de Aur: Pentru purtarea de grija de femei
si pentru supunerea si cinstea femeii catre barbat, din Impartirea de grau. Al doilea,
mi-am adus aminte de datoria diaconitelor din Tezaurul liturgic de Badea Ciresanu.
Pe urma tot in problema asta, mi-am adus aminte de la Facere, este un cuvant al
Sfantului Ioan Gura de Aur, de ce a numit Dumnezeu pe femeie ajutatoare barbatului,
ca nu-i bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutatoare asemenea lui; si de colo de colo
am improvizat asa cateva idei, dupa care am inceput sa schitez predica.
Eu credeam ca daca sunt atatia teologi, atatia profesori poate dupa slujba vor vorbi ei.
Dupa slujba am mers cu totii la casa oficiala a manastirii. Ne-a dus cu corul acolo,
cantand, cum este regula lor. Si mitropolitul din Liban printr-un translator a zis:
- Mata esti Ilie Cleopa?
- Da.
- Ai sa ne vorbesti la conferinta.
- Fie voia Domnului.
Mitropolitul Ardealului, Antonie, se apuca si ma recomanda la toata multimea aceea,
iar un episcop m-a recomandat in limba engleza. Eu care nici romaneste nu stiu bine
le-am spus:
Prea Cuvioasa maica stareta, prea cucernici parinti, consilieri, preoti si iubiti frati.
Am fost chemat aici sa slujesc si sa tin un cuvant.

Dar sa stiti ca azi va vorbeste de aici de la tribuna asta un cioban. Sa nu asteptati


mare lucru de la mine. Am pazit oile manastirii pana mai deunazi pe un munte
acolo si n-o sa va lovesc in gandire cu nimic din cele ce asteptati de la mine.
Pentru ca eu am invatat sa pasc oile, eu sunt calificat sa fac branza, sa pasc oile,
toate ale ciobanului.
Eu sunt poreclit calugar. Pentru ca s-a intamplat sa ma numesc calugar, dar
calugar nu m-am facut niciodata in viata, ca a te face calugar este mare lucru.
Cum sa spun eu ca sunt monah inaintea oamenilor, cand inaintea lui Dumnezeu nu
sunt? Calugarul trebuie sa fie inger in trup, nu asa cu viata grosolana cum o duc eu, in
pacate si neputinta! Eu sunt poreclit calugar si am si acest vot, pe langa celelalte,
si fac ascultare. Si am sa incerc, in virtutea acestui vot sa va spun cate ceva.
Mi-atis pus sa vorbesc despre rolul femeii in familie, in societate si in Biserica.
Ca sa vorbim aceasta predica trebuie sa luam istoria lumii de la capat. Dumnezeu face
pe om androgen, adica barbat si femeie. Dar intelepciunea cea fara margini a Lui,
Care pe toate le-a facut mai presus decat mintea omeneasca, n-a inzestrat pe
femeie cu insusirile barbatului, dar nici pe barbat cu insusirile femeii, numai
cand se intalnesc amandoi sa formeze omul. Si l-a facut Dumnezeu barbat si
femeie. Nu spune asa la Facere?
Si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice:
Iata de ce-a zis intelepciunea cea nemarginita: Nu-i bine sa fie omul singur. Sa-i
facem ajutatoare asemenea lui.
Da, femeia este egala cu barbatul, dar numai dupa fire, nu dupa dregatorie. Cand
a adus-o pe femeie la Adam i-a zis: Cum se cheama asta? Femeie. Aceasta-i os din
oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din
barbatul sau.

Aici este egala femeia cu barbatul, ca-i os si carne din barbat, luata din coasta
lui, dar nu dupa dregatorie. Ca Dumnezeu a pedepsit-o pe Eva imediat, ca ea a
intins mana intai. Si primul canon i-a spus: De ce-ai facut asta? Pentru ca ai intins
mana si ai mancat, inmultind voi inmulti durerile tale si intru dureri vei naste fii. Si a
doua pedeapsa: Intoarcerea ta catre barbatul tau si el te va stapani.
Nu le convenea ce le spuneam, ca erau mai multe femei. Dar cand spuneam de
bine bateau din palme, iar cand nu, puneau capul jos!
Uite ce, le-am zis. Cat ar fi femeia de invatata, trebuie sa fie supusa barbatului.
Ca barbatul este cap al femeii si Hristos cap al barbatului. In ordinea asta este
ierarhia in familie.
Iata cum este: Pe femeie a lasat-o Dumnezeu ajutatoare omului. De aceea zice Sfantul
Ioan Gura de Aur: femeia este liman al barbatului. Barbatul, saracul, vine amarat
cu cele mai mari greutati in societate, conduce osti, razboaiele; este mare raspunzator
la intreprinderi de stat, in guvern, vine obosit. Dar femeia trebuie sa fie liman. Sa stie
sa-l intampine totdeauna cu un cuvant bun, cu blandete, sa-i pregateasca
mancarea, sa-i faca haine, sa-l porneasca, sa-l primeasca cand vine de undeva.
Intotdeauna ea trebuie sa fie aceea care sa odihneasca pe barbat, pentru ca-i
ajutatoarea lui.
Dar cea mai mare misiune pe care o are femeia in familie,

nu-i asta: numai sa-i faca mancare barbatului si imbracaminte. Cea mai mare misiune
pe care o are femeia in familie, rolul ei este sa fie mama de copii! Sa fereasca
Dumnezeu pe femeia aceea care vrea sa inlature durerea nasterii! Pentru ca
primul canon pentru ca a gresit, asta a fost: Intru dureri vei naste fii. Sfantul Ioan Gura
de Aur zice:
Daca fugi de durerea nasterii, de durerea vesnica vei da, de durerea cea din iad.
Dumnezeu a pus cu masura dulceata impreunarii cu durerea nasterii. Si tu, daca
fugi de la durere spre placere, vei cadea in durerea vesnica.
Asa citim in cartea Impartirea de grau, cuvant pentru mireni, unde arata cum sa fie
mireasa si mirele la casatorie.
Nu fugi de la durere spre placere, adica numai sa traiesti cu sotul, dar sa nu faci
copii, ca in durerea cea vesnica te duci. Ca daca fugi de la durere spre placere, vei
cadea in mainile si in bratele cele vesnice ale iadului, ca nu vrei durerea care ti-a
randuit-o Dumnezeu, ci vrei sa traiesti in placere si sa omori copiii.
Sa fereasca Dumnezeu! Mai bine nu se nastea femeia aceea care isi omoara
copiii. Pentru ca este pacat impotriva Duhului Sfant. Apoi unde trebuia sa gaseasca
Dumnezeu copilului mai bun salas ca in pantecele maicii lui? Si de acolo il scoti si il dai
la caini si il omori? Care balauroaica spune Sfantul Efrem Sirul -, care leoaica, care
ursoaica si-ar omori vreodata puiul sau? Si tu fiinta rationala si cuvantatoare faci mai
rau decat animalele cele salbatice, cand ai ajuns sa-ti omori copiii.
Du-te sa intalnesti in padure o scroafa cu purcei. Eu eram in padure am stat noua ani
si sapte luni prin muntii astia singur -, si am intalnit o scroafa cu purcei intr-un munta la
Poiana Crainicului. Eram singur. Cand am dat fata in fata cu ea, sa fereasca
Dumnezeu, m-am intors, ca am avut un brad si m-am agatat de dansul. S-o repezit ca
fulgerul la mine. Cand ai pus mana pe un purcel te-a facut praf; poti sa mori tot atunci.
Si vanatorii se tem de ei. Asa isi apara purceii scroafa salbatica. Numai mamele
crestine isi ucid copiii!
Asa sunt legile firii date de Dumnezeu: mama sa-si apere fiii sai. Dar omul rational sa
fie mai rau decat toate fiarele si dobitoacele si sa-si omoare copiii? Vai si amar
de acele mame!
Fereasca Dumnezeu! Toate pacatele sunt grele, dar acesta este mai greu decat
toate. De aceea Sfintii Parinti il pedepsesc asa de greu. Si le-am spus la Varatic: Si
Apostolul Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, spune asa, cand vorbeste de femeie:
Si ea se va mantui prin nastere de fii. Iar dumnezeiescul Gura de Aur, care merge in
urma cu talcuirea la Sfantul Apostol Pavel, zice: Femeia cand a murit nascand,
moare pe altarul jertfei. Este martira! Tocmai de aceea Biserica pregateste femeia
pentru moarte inainte de nastere. Poate sa fie oprita 30 de ani de Impartasanie, daca
este gravida nu mai ai voie sa o opresti. O spovedesti si o impartasesti in fata
mortii; ca la cele tinere, mai cu seama, durerea nasterii este ca in iad. N-ati auzit
ce spune in Psaltire: Acolo (in iad) sunt dureri ca ale aceleia ce naste.
Sunt o seama care mor in durerile nasterii. De aceea Biserica, prin dumnezeiestii
Parinti, luminata de Duhul Sfant, spune: Femeia care este gravida, este dezlegata
si pregatita de moarte, ca multe se intampla sa moara; de aceea nu o opresti de la
impartasire. Iar daca se intampla si moare, ea isi pune viata pentru copil, ea este
martira; ca asa ne-a invatat apostolul. Pentru durerile acele Dumnezeu ii iarta
toate pacatele si este ca o mucenita, ca o martira.
Vine deunazi una la mine si-mi zice: Parinte am insuficiente psihice si mi-a spus
doctorul ca n-am voie sa nasc; sa-mi dai voie sa fac avort. Fugi de-aici criminalo! Ai
venit sa ma conduci tu pe mine, sa inveti pe popa carte? Sa mori de-o mie de ori, sa
te faci martira, numai sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine ti-a spus o
nebunie ca aceasta? De unde vii tu? Sa-ti dau voie eu sa faci crima?
Ei, asa a fost vorba, ca daca moare femeia nascand, moare la datoria ei cea mai
sfanta de pa pamant, sa fie mama de copii.
Dupa ce-am vorbit mai mult de rolul femeii in familie, am aratat ca nu numai sa-i
creasca, ca si fiarele nasc; trebuie sa-i creasca in frica si certarea Domnului. Si
la aceasta osteneala trebuie sa ia parte si barbatul, nu numai femeia, ca amandoi
l-au facut pe copil.Ca daca nu-i creste in frica si certarea Domnului, ii vai si amar
de cate greutati intampina in viata ! Se fac niste fiare, nu copii.
Pe urma am trecut la rolul femeii in societate.
Uite ce! In biserica i-a spus Apostolul femeii sa taca. In societate ea poate ocupa
servicii ca si barbatul. Si le-am dat un exemplu:
Daca acum s-ar face un intuneric

bezna, fara nici o lumanare, fara nici o lampa sau bec. In timpul asta o mana
binefacatoare vine si pune o lumanare aici in mijlocul nostru. Toti s-ar bucura ca
a aparut o zare de lumina. Dar lumanarea asta care sta aici, pusa in slujba
tuturor, vorbeste? Nu vorbeste! Tace, dar face doua lucruri in folosul tuturor. Ea
se jertfeste si lumineaza.
Folosindu-ne si pe noi si dand lumina la atatia, ea se jertfeste si incepe a se topi, incet,
incet si se topeste pana ajunge la sfesnic. Doua lucruri face tacand zice Sfantul Ioan
Gura de Aur -, Tace luminand si se jertfeste tacand. Acesta este rolul femeii in
societate.
O femeie la locul ei de munca, unde a randuit-o Dumnezeu, daca este curata, daca
este credincioasa, daca este corecta, daca este harnica, daca este priceputa la toate,
in toate problemele daca este prezenta, ea n-are nevoie sa predice, ca viata ei
predica.
Aici se implineste ce-a spus Talasie Libanul: Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale!, sau
Mustra si cearta pe cei de-aproape de tine, prin puterea lucrarii, nu prin multa vorbire!
In felul acesta ea este o lumina in sfesnic in societate si pentru toti care o vad si
o aud si o inteleg, pentru ca este corecta in toate problemele. Asa si femeia in
societate, este o lumina in sfesnicul societatii, daca la locul ei de munca are toate
insusirile de care am spus mai sus.
Si am trecut de la rolul femeii in societate la

rolul ei in Biserica, fiindca atunci ei venisera cu scopul acelor ce faceau preoti, ca


faceau pe femei preoti si episcopi. Erau si cateva observatoare protestante.
Acum, de rolul femeii in Biserica, ce sa va spun? Am auzit ca protestantii au ajuns la
apogeul nebuniei. Un cioban va vorbeste; cine s-o supara, sa-mi ia opincile si
gluga. De 5000 de ani a intemeiat Dumnezeu preotia, prin Moise si Aaron si fiii lui Levi
si niciodata n-o dat porunca nimanui sa hirotoneasca persoane de gen feminin.
Poate ati auzit si de diaconite: Si va incredintez pe Feba, sora noastra, care este
diaconita a Bisericii din Chencrea (Rom. 16, 1). Dar, zic, v-ati pus intrebarea ce
misiune aveau diaconitele? Poate ati luat de acolo indrazneala si sa faceti diaconi din
femei! Voi credeti ca diaconitele, care au incetat sa mai fie din secolul IV in Biserica
Ortodoxa, aveau aceeasi misiune ca un diacon?
Aceste diaconite aveau sapte misiuni in Biserica. Datoriile diaconitelor, le-am spus
acolo, ajutau al botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau impartasanie
la femeile bolnave, slujeau la mesele agape, etc. Dar nicidecum n-aveau
hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI Ecumenic: Iar hirotonie la diaconite,
n-am cunoscut, fara numai hirotesii. Ce este hirotesia? Hirotonia se face in Altar, iar
hirotesia afara de Altar. Este o singura rugaciune arhiereasca care se dadea
inainte vreme, si acum se da la ierarhia inferioara a Bisericii, la slujitorii inferiori,
cum erau: exorcistii, portarii, citetii, cantaretii, anagnostii, ipodiaconii,
hartofilacsii etc.
Toti acestia aveau aceasta hirotesie sau binecuvnatare care o aveau si diaconitele; o
imputernicire sa slujeasca, sa ajute in Biserica. Unii erau cu inmormantarile, portarii
tineau bastoane in maini si atunci cand se spunea: Cei chemati, iesiti, ei scoteau pe
catehumenii, care inca nu erau botezati, din biserica. Le-am aratat misiunile lor.
Dar hirotonia cu hirotesia nu-i totuna! Hirotesia este o mica sfintire care se da la
slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori: diaconul, preotul si arhiereul au hirotonia in
Sfantul Altar. Este mare deosebire intre una si alta.
Sa nu credeti ca diaconita zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la
popor sau se saruta cu preotul si se impartasea la Sfanta Masa, cum fac clericii.
Nicidecum!
Apostolul Pavel a spus asa: vaduva care nu se marita sa fie
hranita de la biserica. Care se marita nu

greseste, dar mai bine sa ramana asa. Pe femeile aceste vaduve si bolnave, care
nu aveau barbat, Biserica le ajuta prin diaconite.
Ele teseau covoare pentru biserica, perdele, faceau lumanari pentru biserica,
vestminte pentru preoti, faceau curatenie in Altar. Ele erau in slujba Bisericii, iar
Biserica le purta de grija.
(Iosif Flaviu, marele istoric, ne arata ca la Biserica lui Solomon era astfel: In jurul
bisericii celei mari, erau case pentru cele ce aveau sa tie fecioria pana la 30 de ani, si
de atunci puteau sa se casatoreasca. Mai sus erau fecioarele bisericii, care se
fagaduiau sa pazeasca viata curata pana la moarte. Apoi mai erau vaduvele bisericii.
Si mai erau un fel de calugari numiti terapeuti).
Aceste diaconite tineau evidenta fecioarelor si a vaduvelor dintr-o eparhie. Ele
spuneau episcopului cate femei ajuta la toate bisericile, si li se dadea un ajutor. Asta
era prima misiune a diaconitelor.
A doua misiune a diaconitelor. Ele stiau cate fecioare are Biserica. In timpul marilor
persecutii nu erau manastiri cu crucea in varf, sa toace si sa traga clopotele, Biserica
era in catacombe. Daca o fata se hotara in casa parinteasca sa pazeasca fecioria
pentru Hristos, parintii crestini ii dadeau voie. Ii faceau o chiliuta cu icoane acolo
sa se inchine si ea petrecea mai mult in po st si

rugaciune. Cum a fost si Sfanta Mare Mucenita Varvara.


Cine stia numarul acestora care isi afieroseau lui Hristos viata in sfintenie? De
ele se ingrijeau intai diaconitele si apoi episcopul locului, care le calugarea. Pana
in secolul VI n-a avut voie preotul sa faca calugarite; episcopul sfintea fecioarele. El
se ducea la casele lor si le facea calugarite si le punea fagaduinta si tunderea in
fata parintilor, ca nu erau manastiri, ca sa faca calugaria in fata altarului. Aceasta
era a doua misiune a diaconitelor.
A treia misiune a diaconitelor era cu catehizarea femeilor si botezul femeilor.
Pentru ca diaconii si preotii aveau ungerea Sfantului si marelui mir, le puneau pe
diaconite cu imputernicirea lor, sa le miruiasca pe femei, sa le catehizeze, sa le invete
simbolul credintei si legea crestina. Iar la imbracarea si dezbracarea lor era foarte
cuviincios sa fie femei; si acestea erau diaconitele. Asta era a treia misiune a
diaconitelor.
A patra misiune era milostenia. Se strangea milostenie de la biserica pentru cei
saraci si nacajiti si pentru cei ce aveau cereri si nevoi. Diaconitele trebuiau sa stie unde
sa imparat aceste milostenii si care-i mai nacajit, sa-i dea raport la episcop.
A cincea misiune a diaconitelor era curatenia in Sfantul Altar si alimentarea lui.
Ele alimentau altarul cu tamaie, cu smirna, cu untdelemn, cu lumanari de ceara,
curatenia in Altar, fara sa se atinga de Sfanta Masa, de Sfantul Jertfelnic, cum sunt si
calugaritele acum. Ca mai tarziu le-au luat locul chiar calugaritele si nu s-a mai
simtit nevoia de diaconite.
A sasea misiune a diaconitelor. In sarbatori si Duminici, dupa ce ieseau de la
biserica se dadea masa comuna cum era atunci. Se duceau diaconitele undeva
aproape de biserica si adunau femeile sa le tina cateheze, sa le invete. Ele le spuneau
de Sfanta Evanghelie.
A saptea misiune a diaconitelor. Ele faceau mare randuiala in biserica. Barbatii
sa stea in partea dreapta si femeile in partea stanga in ordinea aceasta: cei prea
batrani in frunte, cei mai carunti la spate, cei tineri pana la sfarsit si printre ei sa
ramana o carare ca sa mearga crestinii sa se inchine sa dea darul la altar.
Iata ce misiune aveau diaconitele, dar nu sa le faci diaconi, sa le imbraci cu
stihar si sa le pui sa zica ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost
aceasta niciodata. Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria
Evanghelie, nu gasim vreodata ca au

hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica
lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost: Maria Magdalena,
Maria lui cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria
si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.
Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se
spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind
pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au
mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in
Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.
Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.
Vai de lumea asta stricata de cei fara de minte! Isi fac o multime de haine
frumoase, mai ales femeile, ca sa vada lumea ca au haine. Si se duc in biserica,
ca la teatru, sa le vada cineva cum sunt imbracate. Dar de aceea ne ducem la
biserica? Dumnezeu se uita la exterior? Dumnezeu se uita in inima ta, de esti cu inima
la El cand te rogi in biserica. Acolo te duci la plans, la suspine, la zdrobire, la
smerenie, la ascultarea cuvantului. Nu te duci acolo sa faci teatru, sa te vada
cineva cum esti imbracata si boita si cum esti incaltata. Acestea sunt lucrurile
vicleanului diavol. Luxul este o nebunie a veacului si sminteala pentru tineri si
barbati.
- Parinte Cleopa, poate sa cante femeia in biserica? Unul canta Apostolul, altul citeste,
altul vine la strana sa cante in cor. Este bine sau nu?
- Apostolul Pavel, gura lui Hristos, spune: Iar femeia in biserica sa taca!
- Dar avem si cor mixt.
- Daca este cor mixt de barbati si de femei si preotul ti-a dat voie sa canti, canta,
ca lauzi pe Dumnezeu. Iar celelalte care n-au blagoslovenie sa cante, sa stea sa
asculte, ca asa este lasat femeii in biserica, sa asculte, nu sa predice.
- La noi corul este format din barbati si femei.
- Asa este bine sa fie corul. Intr-o parte sa cante barbatii si intr-alta parte sa cante
femeile raspunsurile. Dar daca sunt coruri mixte sa le conduca un preot sau dascal,
cineva trebuie sa le conduca, pentru ca nu toti stiu sa execute cantari in biserica. Si
daca este cu blagoslovenia preotului, este bine, pentru ca s-a aprobat de Sfantul Sinod
in biserica muzica omofonica.
Stiti de cand s-a pus asta in biserica? De pe timpul Sfintilor Apostoli. Ca in biserica nu
canta numai dascalul pe atunci, ci toata lumea zicea: Doamne, miluieste. Preotul zice
Cu pace Domnului sa ne rugam si toata lumea canta: Doamne, miluieste,
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Asa era. Si in multe
biserici din tara acum se canta muzica omofonica. Am vazut la biserica Sfantul
Vasile din Ploiesti, unde era parintele Constantin Galeriu ca toti impreuna
dadeau raspunsurile Liturghiei. Dar cei care stiu ca nu pot sa cante bine sunt
mai atenti cu urechea sa nu-i impiedice pe ceilalti. Dar toti canta raspunsurile
Liturghiei. Iar Heruvicul si Axionul le canta mai ales dascalii si cei care stiu notele.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/12/04/parintele-cleopa-despre-femeia-crestina-
imbracamintea-infatisarea-purtarea-si-rosturile-ei-firesti-tace-luminand-si-se-jertfeste-
tacand/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/10/01/praznicul-cinstitului-acoperamant-al-
preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu-parintele-gheorghe-holbea-despre-maica-
domnului-si-femeia-moderna/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/18/in-memoriam-pr-constantin-mihoc-despre-
podoabele-femeilor/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/10/03/cuviosul-paisie-despre-neoranduiala-
launtrica-si-infatisarea-exterioara/
N-a putea asemna mai convingtor aceste dou plgi ale degradrii umane, ce aduc
infirmitate att in suflet ct i in trup, dect cu cei doi coli ai arpelui cel de demult prin
care au cazut din rai primii prini i prin care diavolul, acelai arpe ticlos, ii
injecteaz veninul curviei in inimile oamenilor, prpdind attea sufletele. Cci prin
aceti doi coli, ai ispitirii femeilor i ai poftirii brbailor, a facut vrajmaul diavol cele
mai mari ravagii n rndul oamenilor, poate mai mult ca prin toate celelalte patimi.

Si, pentru a putea avea o imagine cat mai fidela a realitatii, este necesar sa privim
ispitirea femeilor si poftirea barbatilor ca doua jumatati de oglinda care, odata unite, sa
ne arate chipul hidos al cancerului familiei: curvia sub toate formele ei.

Precum sunt de asemntori brbatul cu femeia n anumite privine, i pe ct de diferii


sunt ntr-altele, totui mereu atrgndu-se unul cu cellalt i alctuind omul (brbat i
femeie), tot aa se intampl cu pcatul ispitirii la femei i frdelegea poftirii la brbai:
se aseamn izbitor de mult in unele privine, i totui sunt foarte diferite intr-altele, dar
se atrag mereu i alctuiesc acelai venin uciga de suflete.

Astfel c, att ispitirea ct i poftirea sunt o nesimtire a firii amortit de pcat, ce nu se


rusineaz la inclcarea barierelor sdite n ea de Dumnezeu, bariere sdite tocmai ca
s prentmpine surparea firii umane, s nu ajung subjugat de neputine i fr un
scop bine definit.

Nesimtirea ispitirii const din aceea c femeia ii arog dreptul de a atrage brbatul
prin cosmetizare i infrumuseare, mai mult decat a lsat Dumnezeu s fie atras
barbatul de femeie n chip firesc. Iar aceast inclcare a firescului are drept consecint
inrobirea mintii brbatului cu chipul ademenitor al volupttii. i ct de des se ntmpl
aceasta, mai ales n rndul tinerilor, precum spunea cndva neleptul Solomon despre
un tnr ademenit de o femeie imoral:

Ea l ademeni prin mulimea cuvintelor ei i-l smulse prin graiurile ademenitoare ale
buzelor sale; El ncepu s mearg dintr-o dat dup ea, ca un bou la junghiere i ca un
cerb care se zorete spre capcan, Pn cnd o sgeat i strpunge ficatul; dup
cum o pasre grbete spre la i nu-i d seama c acolo i sfrete viaa.
(Solomon 7: 21-23)

O a doua fa a aceleai plgi este faptul ca femeia, prin infrumusearea trupului peste
firesc, cade ea insai n aceast plas, devenind iubitoare de sine i cldindu-i un
dumnezeu din chipul i trupul cel priveste i-l ingrijete zilnic in faa oglinzii. Astfel,
femeia se istoveste alergnd mereu dup naluca unei frumusei pe care nu poate s o
atinga material niciodat, i care aduce mai mult frustrare decat mulumire, neglijnd
adevarata ei frumusee: sufletul.

Nesimirea poftirii, const din aceea c barbatul adulterin ii arog dreptul ca femeia
(oricare ar fi ea) s fie proprietate personal a fanteziilor sale, cu care s-i satisfac
pofta desfrnrii. El pervertete astfel chipul real al femeii, adic chipul i asemanarea
cu Dumnezeu, n chipul imaginar i pervers al unei femei ce a devenit mijloc i obiect
de satisfacie sexual. Aceast sluire a gingiei i delicateei femeieti se intampl i
din pricina faptului c brbatul adulterin privete femeia doar ca pereche, nu ins i ca
mam, dei Dumnezeu a lsat ca orice femeie a unui brbat s fie neaprat i mam.
De aceea brbatul adulterin este usor de recunoscut caci nu iubete s aibe copii, ba
chiar dispretuieste lucrul acesta, chiar cstorit fiind, indemnnd i constrngnd
femeia s fac avort sau s se fereasc de a zmisli copii prin toate mijloacele
contraceptive posibile. i de aici, cel mai adesea, barbatul adulterin ajunge i criminal
al propriilor si copii.

O alt asemanare a femeii care ispiteste si a barbatului care pofteste, este c i unul si
cellalt ii ascund sluenia propriei boli. Dac ii explici femeii robite de patima isptirii, ca
poate s gaseasc i un brbat sntos sufleteste care s o iubeasca aa cum a lsat-
o Dumnezeu, fr buze rujate, unghii fcute i haine provocatoare, ii va spune c nu
se cosmetizeaz neaparat ca s plac brbatului su, ci ca s plac siei, de parc
femeia a fost dat pentru ea insai i nu ca ajutor brbatului. i de parc omul este
comuniune cu sine insusi, si nu cu Dumnezeu i cu aproapele. Ins, de la a cuta s
plac siei, femeia a ajuns s nu mai fie devotat rostului de soie si mam, ci devotat
iubirii de sine i roab a a propriilor plceri.

Deasemenea, dac ii explici brbatului c-i urciune mare s pofteti la femeia


aproapelui, i la orice femeie in afar de cea legiuit, ii spune neruinat c ceea ce
este frumos i lui Dumnezeu ii place, i ca nu face ru la nimeni prin aceasta, de
parc Dumnezeu a facut brbatul pentru mai multe femei, si nu doar pentru una, de
parc rul incepe din trup i nu din gnd. Un astfel de barbat face parte, precum
spunea parintele Arsenie Boca, din turma lui Epicur i nu din turma lui Hristos. Brbatul
care se indulcete i se infrupt cu frumuseea strina, este curvar de-a dreptul, cu
totul strin de rostul firesc de so si tat, de aprtor i cap al familiei cretine.

Totui, datorit inelenirii acestor patimi in firea uman odat cu trecerea timpului, s-a
ajuns la nebunia cea mare ca femeia s cread c defapt nu-i nimic ru in a cauta s
fie cat mai admirat i dorit, precum s-a ajuns si la nebunia barbatului c nu ar fi nimic
ru in a te indulci cu frumuseea unei femei, atata timp ct nu atentezi fizic i verbal la
integritatea ei. Dar dac aezam ispitirea i poftirea sub lupa dragostei dintre brbat i
femeie, vom vedea c nici un brbat ce-i iubete femeia, nu este dispus s accepte ca
ea s caute admiratia altor brbai, precum nici o femeie nu este dispus s accepte ca
brbatul inimii sale s pofteasc la alt femeie, fie i numai cu un simplu gnd. Asadar,
dac vedem c ispitirea femeii lovete n brbat, la fel cum i poftirea brbatului lovete
in femeie, atunci de ce spunem c nu ar fi nici un ru n acestea?

Deasemenea, constiina fiecaruia arat c nici o femeie nu ar fi de acord ca alte femei


s-i ispiteasc brbatul iubit, pentru ca acesta s nu aib prilej de a pofti, precum nu
este de acord nici un brbat, ca femeia lui iubita, sa fie obiect al poftirii i desfrnrii n
gndul altor brbai. Iat cum deci frailor, insi dragostea dintre femeie i brbat
denun i plmuiete frdelegea ispitirii i a poftirii, cci acestea dou sunt cele prin
care omul trdeaz adesea dragostea celuilalt, lovind i in ceilali semeni deopotriv.

Din pacate i femeia prin ispitire, ct i brbatul prin poftire, reusesc sa produc
aceleai fisuri in societate, cci femeia, ispitind, devine doar un obiect de placere
vizuala sau fizica, sluindu-i chipul de viitoare soie i mam unic. In schimb, brbatul
prin poftire nu mai este barbat al unei singure femei, precum a lasat rostul Dumnezeu,
ci se coboar mai jos dect tagma dobitoacelor, fcnd din inima sa bordel. Aa se
face c femeia prin ispitire i brbatul prin poftire, se fac vinovai de distrugerea
familiei, celula de regenerare si mantuire a omenirii, diviznd-o i inmulind-o anarhic
precum celulele canceroase, in trupul mistic al lui Hristos, care suntem noi oamenii.

Diferenele celor dou boli sufleteti se vede din aceea c ispitirea femeilor este o grij
exagerat a propriului trup, ce violeaz simul vzului i al mirosului n mod special, iar
poftirea brbailor este o lips de grij a propriilor simuri i gnduri, ce duc la desfru.
Lucrurile stau aa din pricin c ispitirea femeilor este mai mult la artare, prin
machiaje, bijuterii, parfumuri i haine indecente, iar poftirea brbailor este din contra:
lucrtoare mai mult ntr-ascuns, adic in inim i n minte, prin fantezii i indulcirile din
timpul zilei cu aduceri aminte ale desfrnrii sau prin vise in timpul nopii. Toate aceste
feluri de a pofti ale brbatului il fac s se invrt ntr-un cerc vicios: cu ct cauta s-i
astmpere mai mult pofta desfrnrii, cu att o aprinde mai tare, risipindu-i energia
genetic i fcndu-i voina din ce in ce mai slbnoag, pn la stadiul de obsedat
sexual.

Dar ispitirea nu este proprie numai femeii ci i brbatului, precum nici poftirea nu este
proprie numai brbatului ci i femeii, cci i femeia poate s pofteasc dar i brbatul
s ispiteasc. Totui ispitirea este tipic femeii iar poftirea este tipic brbatului, i
tocmai de aceea Biserica inva femeia s se poarte i s se mbrace cu bun-cuviin
iar Mntuitorul se adreseaz i le porunceste in mod special brbailor:

Ai auzit c s-a zis celor de demult: S nu svreti adulter. Eu ns v spun vou:


C oricine se uit la femeie, poftind-o, a i svrit adulter cu ea n inima lui.

Tot de aceea si Sfintii Parinti au pus atat de mult accent pe imbracamintea femeilor, si
pe infranarea barbatilor cu privirea asupra femeii, sau cu ferirea de a se indulci cu
companie feminina. Toate acestea sunt date pentru a nu a da prilej de cadere in pacat.

i, a nu ispiti i a nu pofti, sunt obligaiile brbatului i ale femeii deopotriv. Ins


datorit inclinrilor specifice brbatului i femeii, iat c se pune accentul pentru
fiecare in parte potrivit circumstantelor in care se afl. Astfel, femeia sa se ingrijeasca
cu precdere s nu ispiteasc, iar brbatul in mod special s nu pofteasc.

Aproape niciodat nu a fost doar femeia vinovat de ispitire cci mai mereu, in spatele
unei femei care ispitete, se afl un tat vinovat ce nu i-a dat la timp educaia bunei-
cuviine, precum nici brbatul singur nu este adesea vinovat n a pofti, cci mai mereu
n spatele unui brbat care poftete, s-a aflat o mam vinovat c nu l-a invat
nfrnarea, c i-a tolerat desfrnrile, ba chiar i le-a i ncurajat. Pentru ispitirea fiicelor
si poftirea fiilor printii au s dea seama la judecat, iar din pcate muli se vor afla
atunci fr rspuns. Cine va fi printe, s ia aminte.
Iat frailor, cum femeia care ispitete se face vinovat de decaderea sa proprie i
caderea in adulter a brbatului, precum i brbatul se face vinovat prin poftire de
propria sa cadere i de decaderea femeii ca om, fie numai i in gndul acestuia.

Doar atunci cnd femeia va inva s nu mai ispiteasc iar brbatul va inva s nu mai
pofteasc, vom inva s fim in sfrit fireti, vom fi in sfrit precum pruncii,
nemaismintindu-ne unii de alii. Doar aa vom alunga desfrnarea din snul familiei, i
tot noianul de necazuri pe care le aduce odat cu plcerea sa amgitoare. Aadar, s
invm s fim i unii i altii precum pruncii cci Nici desfrnaii, nici nchintorii la
idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiii, Nici furii, nici lacomii, nici beivii, nici
batjocoritorii, nici rpitorii nu vor moteni mpria lui Dumnezeu. ( Corinteni I, 6: 9-
10)

articol preluat de pe .ortodoxiatinerilor


De cum face primii pasi in viata, omul trebuie sa imite. Incepe cu papusa Barbie, care,
pe an ce trece, este tot mai dezbracata si tot mai senzuala. Deci, primul etalon, primul
model pentru fete; cat despre baieti, ei sunt ajutati sa isi dezvolte gustul pentru placere,
pentru fetite cu fitze! Si nefericita sa fie fetita care are blestemul de a fi un pic mai
plina, un pic mai bine facuta. Dar calvarul ei abia a inceput!

Cataloage tot mai pretentioase o invata cum sa se imbrace pentru a fi, de fapt, tot mai
dezbracata. O invata ca haina nu trebuie sa ne faca, in ultima instanta, mai frumosi, ci
trebuie sa strige dupa privirile celorlalti. Ceea ce trebuie sa se vada este corpul, trupul
omenesc, care are enorma nevoie de placere. Iar haina este un adjuvant, un ajutor
nepretuit. Turma impune copiilor nostri niste reguli prin tot felul de cataloage de moda;
iar ei se supun mai mult inconstient, fiind chiar fericiti sa li se dicteze cum sa se
imbrace pentru a fi pe gustul lumii.

Vara este anotimpul in care moda scoate carnea pe piata; fiecare scoate la taraba
ceea ce are mai bun. insa cine refuza acest joc risca sa fie scos din catalogul placerilor
acestei lumi.

Am devenit nu oameni frumosi, ci picioare frumoase, sexy, care iti taie respiratia si
demnitatea. Am devenit abdomene umblatoare, talii cu miscari provocatoare, care pur
si simplu cheama pe cei doritori la placere. De mult timp fetele noastre au uitat ca ceea
ce are omul unic si de neinlocuit este chipul si nicidecum picioarele. Am uitat sa privim
ochii celuilalt si sa vedem chipul lui Dumnezeu in fiecare dintre noi. Dar vedem un chip
care spune tot, un chip cu niste ochi din care de multa vreme a disparut Lumina lui
Dumnezeu. Din nefericire ne-a intrat in reflex sa privim pe celalalt incepand cu mijlocul
lui, cu talia lui.

Daca o fata a picat acest examen, nu mai are nicio sansa in randul prea modernei
noastre lumi. Ne dezbracam inainte de a fi nevoie sa fim dezbracati. Ne aruncam
inconstienti in valtoarea unor patimi rusinoase, fara a calcula consecintele acestui fapt.
Ne lasam pradati de privirile celorlalti, fara a gandi ca pacatul incepe mai intai de toate
cu gandul, este facut mai intai de toate in inima. Nu intelegem ca majoritatea
zdrobitoare a celorlalti nu va putea sa vada eul nostru, ceea ce suntem noi de fapt,
privind goliciunea noastra, ci ne va transforma in simple obiecte de placere, in actori
ale visurilor si ale imaginatiei lor bolnave, murdare si obscene.

Dar, din pacate, majoritatea tinerelor asta doresc de fapt. Isi doresc sa fie dorite.

In acest caz nu mai putem vorbi nici macar de acea superioritate pe care ar mai avea-o
omul in fata unui animal. Atata timp cat iti transformi trupul in poligon de tragere prin
patimi de tot felul, nu va trebui sa astepti decat clipa mortii. O clipa in care acest trup va
sfarsi in mod jalnic, deplorabil, intr-o frumusete apreciata doar de viermi si de un
pamant care ne niveleaza pe toti, fara diferentiere.

Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe
Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a
daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi. Dar in mod artificial,
caci omul nu poate schimba in mod natural creatia lui Dumnezeu. Si o donare o face
tot din ceea ce exista deja, dintr-un dat pe care oricum nu si-l poate explica.

Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de frumusete, nu a folosit machiaje


mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea
oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta
frumusete a neamului omenesc. Daca sufletul tau nu este curat si frumos, atunci, oricat
ai incerca, nici trupul tau nu va fi frumos. Cel mult va fi atractiv, sexy, dorit de cei ce nu
mai vad decat trupuri si nu mai doresc decat trupuri. Ma gandesc si la un exemplu strict
omenesc: actritele anilor 40 aveau ceva aparte, care lipseste celor de azi Aveau o
frumusete aparte, o lumina in toata fiinta lor. Fara a se dezgoli si fara a provoca, iti
furau atentia si simteai ca intr-adevar sunt deosebite.

Acest ceva lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne
mai arata femeia, ci doar trupul ei. Nu ne mai pasa de lumina ochilor ei, de frumusetea
chipului, ci dorim orbeste doar vederea sau posedarea trupului ei, goliciunea ei, care in
zadar va incerca sa umple goliciunea trupului si a sufletului nostru. Dar ce facem daca
femeia vrea ca toate acestea sa se intample? Ce facem daca ea isi doreste sa fie
redusa la abjectul stadiu animalic? Ce facem daca pana si machiajul netezeste acest
drum al atragerii barbatului in cursa mizera in care el sa doreasca trupul ei?

Sa ne gandim iar la Maica Domnului imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a
fost cultura acelor vremuri Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in
pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la
modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de momeala publica; stiu
ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a
daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.

Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma
ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se
retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de
frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa
nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a
calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima
vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in
brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.

Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta
ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi
de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat
sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi
putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand
pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.

Tu de cate ori te-ai pus in locul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei
simple fapte tineresti? De cate ori nu ne expunem desfraului intelectual si moral al
celorlalti, al privitorilor, al unor oameni pe care oricum nu-i cunoastem? Iti reamintesc
ca Hristos a stat gol pe Cruce, dar nu putem sa-l reprezentam asa pentru ca mintea si
inima fiecaruia dintre noi sunt prea imbolnavite de pacat, prea mult obisnuite cu
dezgolirea celuilalt, cu folosirea celuilalt pentru placerea proprie. Ochii nostri au uitat sa
priveasca ca si ochii unui copil: acesta va umbla gol fara nicio problema si nu-si va
imagina nimic pacatos in sufletul lui ce sta mereu asezat in bratele unui inger.

Prea multi dintre noi au apucat pe demonicul drum pe care se afla cea care isi permite
sa se numeasca Madonna. (In limba latina, ca si in cea italiana, inseamna Maica
Domnului, Doamna noastra). Aceasta a afirmat ca Hristos este sexy pe Cruce si ca i-
ar face o mare placere sa-l aiba. Poate ca nu ar fi trebuit sa ma manjesc cu o astfel de
afirmatie, dar am vrut sa atentionez ca foarte multi tineri au apucat exact pe aceeasi
directie. Nu-l vor batjocori pe Hristos in mod direct, asa cum a facut aceasta
blestemata fiinta, dar Il ranesc prin viata lor, prin comportamentul lor, prin limbajul lor.
Daca inima ta este curata, atunci si imbracamintea ta va fi demna, netransformandu-se
intr-un obiect al patimilor acestei lumi.

Monahul Paulin, Rugaciuni catre tineri, Editura Egumenita, 2008