Probleme de evolutie neliniare

2009
Prof.Univ.Dr. Vicentiu Radulescu

Ilinca Sebastian Petrisor

Master Sisteme Dinamice Si Probleme De Evolutie

1
Cuprins

1 4
1
1.1 Serii Fourier n H () . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.2 Ecuatia neomogena a caldurii n H 1 () . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Rezultate de regularitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Ecuatia neliniara a caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

2 21
1
2.1 Ecuatia neomogena a undelor n H () . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Perturbatii neliniare ale ecuatiei undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

2
Introducere

3
Capitolul 1

Ca si n cazul problemei Dirichlet, este util sa se extinda notiunea de solutie considerand

mai general spatiul H 1 () n locul lui L2 (). Importanta acestei extinderi se va reflecta
in sectiunile rezervate problemei Cauchy-Dirichlet pentru ecuatii neliniare. Ea consta n
faptul ca permite tratarea unor ecuatii cu neliniaritate superliniara.
In aceasta lucrare vom stabili rezultate de existentu a pentru probleme neliniare. In
plus, vom prezenta teoreme de regularitate a solutiilor slabe.

1.1 Serii Fourier n H 1()

Teorema care urmeaza n esenta generalizeaza pentru spatiul H 1 () egalitatea lui Par-
seval si proprietatea de completitudine a sistemului functiilor proprii (k ).
Teorema 1.1. (i) Pentru orice u H 1 (), avem

X
u= (u, k )k (n H 1 ()) (1.1)
k=1

X
1
(u, k )2 = |u|2H 1 (1.2)
k=1
k

(ii) Daca u L2 (0, T ; H 1 ()), atunci

X
u= (u, k )k (n L2 (0, T ; H 1 ())).
k=1

Demonstratie. (i) Se folosete faptul ca este un izomorfism al spatiilor H01 () si

H 1 (). Astfel, daca u H 1 (), atunci 1 u H01 () si egalitatea (1.1) este echiva-
lenta cu
X
1
u = (u, k ) 1 k (H01 ()).
k=1

1
Dar ()1 k =
k k
iar (u, k ) = (()1 u, k )H01 . Astfel egalitatea de mai sus se
poate rescrie ca

X
k
1
() u = () u, 1
k (n H01 ()).
k=1
k H01 k

4

Dar aceasta egalitate este adevarata fiindca sistemul (k / k ) este complet n H01 ().
Relatia (1.2) este echivalenta cu egalitatea lui Parseval n H01 (), pentru functia
()1 u.
(ii) Conform punctului (i),

X
1
|u(t)|2H 1 = (u(t), k )2 a.p.t. t [0, T ].
k=1
k

Problema se reduce la a demonstra convergenta sirului sumelor partiale ale acestei serii, n
L1 (0, T ). Aceasta are loc, pe baza teoremei convergentei dominate a lui Lebesgue, fiindca
functia |u(.)|2H 1 apartine spatiului L1 (0, T ) si domina sumele partiale.

1.2 Ecuatia neomogen aldurii n H 1()

a a c
Prezentam un rezultat al lui J.L. Lions cu privire la existenta si unicitatea solutiei slabe
a problemei Cauchy-Dirichlet pentru ecuatia caldurii.

Teorema 1.2. (Lions) Daca f L2 (0, T ; H 1 ()) si g0 L2 (), atunci exista o unica
functie
u L2 (0, T ; H01 ()) C([0, T ]; L2 ()) (1.3)

at pentru orice v H01 () functia (u(t), v)L2 este absolut continu

astfel nc a pe [0,T]
si

d
dt
(u(t), v)L2 + (u(t), v)H01 = (f (t), v), a.p.t. t [0, T ]
(1.4)
u(0) = g0 .

plus, pentru orice t [0, T ], avem

In
Z t Z t
1 2 1 2 2
|u(t)|L2 |g0 |L2 + |u( )|H 1 d = (f ( ), u( ))d. (1.5)
2 2 0
0
0

Demonstratie. Cautam functia u sub forma

X
u(t) = uk (t)k . (1.6)
k=1

Inlocuind formal n (1.4) obtinem expresia coeficientilor uk (t),

Z t
k t k
uk (t) = e g0 + ek (ts) fk (s)ds
0

unde, de aceasta data, fk (t) = (f (t), k ). Amintim ca g0k = (g0 , k )L2 .

5
 a) Aratam ca seria (1.6) defineste o functie u C([0, T ]; L2 ()). Pentru aceasta este
suficient sa demonstram ca aceasta serie este convergenta n L2 (), uniform n raport cu
t [0, T ]. Sa consideram sumele partiale ale seriei (1.6)
m
X
sm (t) = uk (t)k .
k=1

Avem m+p 2
X m+p
X

|sm+p (t) sm (t)|2L2 = uk (t)k = u2k (t).

k=m+1 L2 k=m+1

P
Astfel problema s-a redus la a demonstra convergenta uniforma a seriei k=1 u2k (t) pe
intelvalul [0,T]. Folosind inegalitatea (a + b)2 2(a2 + b2 ) gasim
" Z 2 # t
u2k (t) 2 (g0k )2 + ek (ts) fk (s)ds (1.7)
0

Z t
1
2(g0k )2 + fk2 (s)ds.
k 0

Problema se reduce astfel la convergenta seriilor numerice

X X Z T
k 2 1 2
(g0 ) si fk (s)ds.
k=1 k=1 0 k

Egalitatea lui Parseval garanteaza faptul ca prima serie are ca suma pe |g0 |2L2 , iar (1.2)
implica
X
1 2
fk (s) = |f (s)|2H 1 .
k=1
k

Pe de alta parte, din f L2 (0, T ; H 1 ()), rezulta ca functia |f (s)|2H 1 apartine lui
L1 (0, T ). Teorema convergentei dominate a lui Lebesgue garanteaza acum ca
Z
X T Z T
1 2
f (s)ds = |f (s)|2H 1 ds.
k=1 0 k k 0

Sa mai observam ca din (1.7) rezulta

Z t
|u(t)|2L2 2|g0 |2L2 + |f (s)|2H 1 ds, t [0, T ]. (1.8)
0

b)Demonstam ca u L2 (0, T ; H01 ()). Avem

0
(sm (t), j )L2 + (sm (t), j )H01 = (f (t), j ), j=1,2,...,m
(1.9)
sm (0) = g0m

6
 Pm
unde g0m = k=1 g0k k . Rezulta

(s0m (t), sm (t))L2 + |sm (t)|2H 1 = (f (t), sm (t))

0

sau nca
1d
|sm |2L2 + |sm |2H 1 = (f, sm ).
2 dt 0

Daca integram obtinem

Z t
1 2 1 2
|sm (t)|L2 |g0m |L2 + |sm ( )|2H 1 d (1.10)
2 2 0
0

Z t Z t
= (f ( ), sm ( ))d |f ( )|H 1 |sm ( )|H01 d.
0 0

Folosind inegalitatea lui Holder si faptul ca |g0m |2L2 |g0 |L2 , deducem ca

1
|sm (t)|2L2 (0,t;H 1 ()) |g0 |2L2 |f |L2 (0,t;H 1 ()) |sm |L2 (0,t;H01 ()) (1.11)
0 2
de unde rezulta marginirea sirului (sm ) in spatiul L2 (0, T ; H01 ()). Trecand eventual la un
subsir putem presupune ca sm u slab n L2 (0, T ; H01 ()). Mai departe este cunoscut
rezultatul conform caruia daca un sir converge slab atunci exista un sir de combinatii
convexe de elemente ale acelui sir care sa convearga tare catre aceeasi limita. Fie (scm ) acest
sir de combinatii convexe de elemente ale lui (sm ) care converge tare n L2 (0, T ; H01 ())
. Trecand eventual din nou la un subsir, putem presupune ca scm (t) u(t) n H01 ()
la u
(deci si n L2 ()) a.p.t. t [0, T ]. Cum nsa sm (t) u(t) n L2 () pentru orice t [0, T ],
rezulta u(t) = u(t) a.p.t. t [0, T ]. Deci u L2 (0, T ; H01 ()).
c) Din (1.9) deducem pentru m j
Z t
(sm (t), j )L2 (g0m , j )L2 + (sm ( ), j )H01 d
0
Z t
= (f ( ), j )d
0
Daca se tinde la limita cu m se obtine
Z t
(u(t), j )L2 (g0 , j )L2 + (u( ), j )H01 d (1.12)
0
Z t
= (f ( ), j )d
0

Cum orive v H01 este limita n H01 a unui sir de combinatii liniare a elementelor k ,
folosind (1.12) gasim
Z t
(u(t), v)L2 (g0 , v)L2 + (u( ), v)H01 d
0

7
 Z t
= (f ( ), v)d
0

Aceasta arata ca functia (u(t), v)L2 este absolut continua si

d
(u(t), v)L2 + (u(t), v)H01 = (f (t), v) a.p.t. t [0, T ].
dt
d) Egalitatea u(0) = g0 se obtine din sm (0) = gom daca m .
e) Pentru unicitate, sa presupunem ca u si v sunt doua functii care se bucura de toate
proprietatile din enunt. Atunci pentru functia w = u v si orice j avem
Z t
(w(t), j )L2 + (w(s), j )H01 ds = 0, t [0, T ].
0

Dar (w(s), j )H01 = j (w(t), j )L2 . Deci

Z t
(w(t), j )L2 + j (w(t), j )L2 ds = 0, t [0, T ].
0

Rezulta ca (w(t), j )L2 = Cej t . Cum nsa w(0) = 0, avem C = 0, adica (w(t), j )L2 = 0
pentru orice t [0, T ]. Asadar w(t) = 0 pentru orice t [0, T ], de unde u=v.
P
f) Demonstratia relatiei (1.5). Fie f m (t) = m k=1 fk (t)j . Atunci, pentru orice m si j
avem
(s0m (t), j )L2 + (sm (t), j )H01 = (f m (t), j ). (1.13)
Fie (0, 1] un numar oarecare. Din sm u n C([0, T ]; L2 ()) si f m f n
L2 (0, T ; H 1 ()) rezulta ca exista M astfel ncat pentru m M sa avem

|sm u|C([0,T ];L2 ())

|f m f |L2 (0,T ;H 1 ()) .

Din sm u slab n L2 (0, T ; H01 ()), rezulta ca exista un sir (sck )kl de combinatii con-
vexe de elemente ale sirului (sm )mM astfel ca sck u tare n L2 (0, T ; H01 ()) pentru k
. In particular, sck (t) u(t) n H01 () si deci n L2 () , a.p.t. t [0, T ]. Fie ((f k )c )k1
sirul combinatiilor convexe cu aceiasi coeficienti ale elementelor corespunzatoare din sirul
(f m )mM . Este clar ca pentru orice k 1 au loc estimarile

|sck u|C([0,T ];L2 ())

|(f k )c f |L2 (0,T ;H 1 ()) .

Trecand eventual la un subsir, putem presupune ca (f k )c f slab n L2 (0, T ; H 1 ())
si |sck (0)|L2 . Avem
| |g0 |L2 |
|f f |L2 (0,T ;H 1 ()) .

8
Din (1.13) obtinem mai ntai

((sck )0 (t), j )L2 + (sck (t)), j )H01 = (f k )c (t), j ,
iar apoi
((sck )0 (t), sck (t))L2 + |sck (t)|2H 1 = ((f k )c (t), sck (t)),
0

de unde, prin integrare, se gaseste ca

Z t Z t
1 c 1
|sk (t)|2L2 |sck (0)|2L2 + |sck ( )|2H 1 d = ((f k )c ( ), sck ( ))d.
2 2 0
0
0

Pentru k si toti t, cu exceptia unei multimi de masura nula, obtinem

Z t Z t
1 2 1 2 2
|u(t)|L2 + |u( )|H 1 d = (f ( ), u( ))d.
2 2 0
0
0
Avem
|2 |g0 |2L2 | ( |g0 |L2 ) (2|g0 |L2 + 1)
Z T Z T

(f ( ) f ( ), u( ))d |f ( ) f ( )|H 1 |u( )|H01 d

0 0
|f f |L2 (0,T ;H 1 ()) |u|L2 (0,T ;H01 ())
|u|L2 (0,T ;H01 ()) .
Rezulta ca a.p.t. t, avem
Z t Z t
1 1
|u(t)| 2 |g0 | 2 +
2 2 2
|u( )|H 1 d (f ( ), u( ))d
2 L
2 L 0
0 0
Z T
1 2
2
|g0 |L2 + (f ( ) f ( ), u( ))d c
2 0

unde c este o constanta independenta de t si de . Deducem ca functia din membrul ntai,

continua pe [0,T], este nula. Astfel relatia (1.5) este demonstrata.
Observatia 1.1. Egalitatea (1.5) implica
1d
|u(t)|2L2 + |u(t)|2H 1 = (f (t), u(t)), a.p.t. t [0, T ]. (1.14)
2 dt 0

Definitia 1.1. Numim solutie (slaba, sau generalizata) a problemei Cauchy-Dirichlet

u
u = f
t
pe Q
u(x, 0) = g0 (x) pe (1.15)

u=0 pe

pentru f L2 (0, T ; H 1 ()) si g0 L2 (), functia u cu proprietatile (1.3) si (1.4).

Observatia 1.2. Daca u este solutia slaba a problemei (1.15), atunci u satisface ecuatia
u0 u = f n sensul teoriei distributiilor cu valori n H 1 ().

9
1.3 Rezultate de regularitate
Vom analiza n detaliu regularitatea solutiei slabe a problemei Cauchy-Dirichlet pentru
ecuatia caldurii. O privire superficiala asupra formulei (1.6) de reprezentare a solutiei
slabe n cazul omogen f = 0, ne sugereaza ca, data fiind prezenta factorilor exponentiali
ej t , solutia ar trebui sa posede proprietati de regularitate remarcabile. Vom arata ca
ntr-adevar asa se ntampla si ca ecuatia caldurii are un puternic efect regularizant asupra
datei initiale g0 . Se va vedea ca solutia u(x,t) este de clasa C n raport cu x, pentru
orice t > 0, chiar daca g0 este o functie discontinua.
Pentru a discuta regularitatea solutiei este convenabil sa consideram urmatoarele
subspatii ale lui X0 = L2 () :

Xm = u H01 () : u Xm1 , m = 1, 2, ....

Este clar ca

Xm = u H01 () : u, 2 u, ..., m1 u H01 (), m u L2 ()

si
...Xm+1 Xm ... X1 H01 ().
Lema 1.1. (a) Spatiul Xm nzestrat cu produsul scalar

(u, v)Xm = (m u, m v)L2

este un spatiu Hilbert.

(b) Pentru orice u Xm are loc urmatoarea generalizare a egalit

atii lui Parseval

X
|u|2Xm = 2m 2
j (u, j )L2 . (1.16)
j=1

Demonstratie. (a) Se verifica mai ntai ca pentru aplicatia (u, v)Xm sunt satisfacute
toate axiomele produsului scalar. Astfel, daca |u|2Xm = (u, u)Xm = 0, atunci 0 = m u =
(m1 u). Cum m1 u H01 (), pe baza teoremei de existenta si unicitate a solutiei
slabe a problemei Dirichlet, avem 0 = m1 u = (m2 u). Din aproape n aproape, se
obtine n final u=0.
Pentru completitudine, fie (vk )k0 un sir fundamental n Xm . Atunci sirul (m vk )k0
este fundamental n L2 () si deci convergent la un element v m L2 (). Exista n mod
unic functiile v m1 , v m2 , ..., v 0 astfel ncat v j1 = v j pentru j = m, m 1, ..., 1. Este
clar ca v 0 Xm si vk v 0 n Xm , pentru k .
(b) Folosind egalitatea lui Parseval, este suficient sa aratam ca

(m u, j )L2 = (1)m m
j (u, j )L2 .

Intr-adevar
(m u, j )L2 = (m1 u, j )H01 = j (m1 u, j )L2
= j (m2 u, j )H01 = ... = (1)m m
j (u, j )L2 .

10
Lema 1.2. Dac a f L2 (0, T ; L2 ()) si g0 H01 (), atunci solutia u a problemei (1.15)
posed
a n plus proprietatea
u L2 (0, T ; X1 ).

Demonstratie. Revenim la demonstratia Teoremei 1.2. Folosind relatiile

(s0m , j j )L2 = (s0m , j )H01

(sm , j j )H01 = (sm , j j )L2 = (sm , j )L2 = (sm , j )X1

(f, j j )L2 = (f, j )L2
obtinem
(s0m (t), sm (t))H01 + |sm (t)|2X1 = (f (t), sm (t))L2
de unde
1d
|sm |2H 1 + |sm |2X1 = (f, sm )L2
2 dt 0

|f |L2 |sm |L2

1
(|f |L2 + |sm |X1 ) .
2
Rezulta
d
|sm |2H 1 + |sm |2X1 |f |2L2 .
dt 0

Prin integrare se obtine

Z t Z t
|sm (t)|2H 1 + |sm (s)|2X1 ds |sm (0)|2H 1 + |f (s)|2L2 ds
0 0
0 0
Z T
|g0 |2H 1 + |f (s)|2L2 ds.
0
0

Aceasta implica marginitea sirului (sm ) n L2 (0, T ; X1 ). Ca la punctul b) din demonstratia

Teoremei 1.2, se otine ca, u L2 (0, T ; X1 ).
Are loc urmatorul rezultat de regularitate atat n t cat si n x.
T
Teorema 1.3. Fie p N si g0 H01 (). Daca g0 Xp si f pk=0 H k (0, T ; Xpk ),
atunci p
\
u C k ([0, T ]; Xpk ) L2 (0, T ; Xp+1 ).
k=0

Demonstratie. Rationam prin inductie n raport cu p. Pentru p = 0 se afirma ca daca

g0 H01 () si f L2 (0, T ; L2 ()), atunci u C([0, T ]; L2 ()) L2 (0, T ; X1 ), ceea ce este
adevarat pe baza Teoremei 1.2 s a Lemei 1.2.
Presupunem rezultatul adevarat pentru p si aratam ca el are loc s pentru p + 1.

11
 T
Fie g0 Xp+1 si f p+1 k
k=0 H (0, T ; Xp+1k ). Atunci g0 = g0 + f (0) Xp iar f = f
0
Tp k
k=0 C ([0, T ]; Xpk ). In consecinta, solutia u a problemei corespunzatoare datelor go si

f are proprietatea
p
\
u C k ([0, T ]; Xpk ) L2 (0, T ; Xp+1 ). (1.17)
k=0

Fie Z t
u(t) = g0 + u(s)ds.
0
Tp
Din u k=0 C k ([0, T ]; Xpk ) deducem
p p+1
\ \
k+1
u C ([0, T ]; Xpk ) = C j ([0, T ]; Xp+1j )
k=0 j=1

iar din u L2 (0, T ; Xp+1 ) avem u C([0, T ]; Xp+1 ). Deci

p+1
\
u C k ([0, T ]; Xp+1k ).
k=0

In final se constata ca u este solutia corespunzatoare datelor g0 si f, de unde

u = u0 f = u f L2 (0, T ; Xp+1 ).

Asadar u L2 (0, T ; Xp+2 ).

Vom ncheia cu rezultate de regularitate pentru cazul ecuatiei omogene a caldurii,
adica pentru f= 0. Solutia problemei este atunci

X
u(t) = ej t g0j j , t [0, T ].
j=1

Am vazut deja ca daca g0 L2 (), atunci u C([0, T ]; L2 ()) . Mai mult decat atat,
avem urmatorul rezultat.

Teorema 1.4. I. a) Daca g0 L2 (), atunci u C k ([0, T ]; Xm ) oricare ar fi k, m N .

(b) Daca g0 Xp , atunci u C k ([0, T ]; Xpk ) pentru 0 k p.
T
(c) Daca g0 pN Xp , atunci u C ([0, T ]; Xp ) pentru orice p N.

II. Presupunem n plus ca este de clasa C .

(d) Daca g0 L2 (), atunci u C ( [t0 , T ]) pentru 0 < t0 < T .
(e) Daca g0 C () si sunt satisfacute conditiile de compatibilitate

g0 = 0, m g0 = 0 pe , pentru orice m N, (1.18)

atunci u C ( [0, T ]) (deci u este solutie clasica).

12
Demonstratie. (a) Avem de demonstrat ca pentru orice l, seria derivata de ordinul l

X
(1)l lj ej t g0j j (1.19)
j=1

este uniform convergenta n Xm pe orice subinterval [to , T ] (0, T ]. De subliniat ca

functiile proprii j apartin tuturor spatiilor Xm fiindca

m j = (1)m m
j j , m N.

Pe baza acestei relatii si avand n vedere expresia normei pe Xm data de (1.16), convergenta
uniforma a seriei (1.19) de functii cu valori in Xm , revine la convergenta uniforma a seriei
de functii reale
X
2(l+m) 2j t j 2
j e (g0 ) . (1.20)
j=1

2(l+m) 2(l+m)
Dar, pentru t t0 , exista C = C(l, m, to ) > 0 astfel ncat j e2j t j e2j t0
C, oricare ar fi j N\{0}. Asadar, seria de functii (1.20) este majorata de seria numerica
convergenta
X
C (g0j )2 = C|g0 |2L2 .
j=1

(b) Pentru m = p k si l k p, seria (1.20) se scrie astfel:

X 2(lk) 2j t
j e 2p
j (g0
j 2
) .
j=1

2(lk) 2(lk)
Cum insa j 1 si e2j t 1 pentru toti j N \{0}, aceasta serie este majorata
de seria numerica convergenta

X
2(lk) 2(lk)
1 2p j 2
j (g0 ) = 1 |g0 |2Xp .
j=1

(c) Rezulta imediat din (b).

(d) Se aplica rezultatul de la punctul (a) si se tine seama de faptul ca daca este de
clasa C , atunci,
Xm H 2m () C k () (1.21)
algebric si topologic, oricare ar fi m si k satisfacand 2m > k + n/2.
T
(e) Din g0 C () si (1.18) deducem ca g0 pN Xp . Apoi se aplica rezultabil de
la punctul (c) si se tine cont de incluziunile (1.21).

13
1.4 Ecuatia neliniar
a a c
aldurii
Problemei mixte Cauchy-Dirichlet
u
u = f pe Q
t
u(x, 0) = 0 pe (1.22)

u=0 pe

i se poate asocia, n conformitate cu Teorema 1.2 operatorul solutie

S : L2 (0, T ; H 1 ()) L2 (0, T ; H01 ()) C([0, T ]; L2 ()),

definit prin: Sf = u, unde u este solutia slaba a problemei (1.22). Teorema de estimare
care urmeaza implica, pe de o parte, dependenta continua de f si de g0 a solutiei u a
problemei (1.15), iar pe de alta parte garanteaza neexpansivitatea operatorului solutie S
de la L2 (0, T ; H 1 ()) n L2 (0, T ; H01 ()) si de la L2 (0, T ; H 1 ()) n C([0, T ]; L2 ()).

Teorema 1.5. Fie f L2 (0, T ; H 1 ()) si go L2 (). Daca u este solutia problemei
(1.15), atunci pentru orice t [0, T ] avem
p
|u|C([0,t];L2 ()) 2|g0 |2 + |f |2

1 p
2 2

|u|L2 (0,t;H01 ()) |f | + |f | + 2|g0 |
2

unde |f | = |f |L2 (0,t;H 1 ()) iar |g0 | = |g0 |L2 () .

particular, pentru g0 = 0 si t [0, T ], au loc inegalit
In atile

|u|C([0,t];L2 ()) |f |L2 (0,t;H 1 ()) (1.23)

|u|L2 (0,t;H01 ()) |f |L2 (0,t;H 1 ()) .

Demonstratie. Prima inegalitate este chiar relatia (1.8). Pentru cea de a doua, sa
observam ca din (1.ll) rezulta ca
1 p
2 2

|sm |L2 (0,t;H01 ()) |f | + |f | + 2|g0 |
2
de unde
1 p
|scm |L2 (0,t;H01 ()) |f | + |f |2 + 2|g0 |2 .
2

14
Trecand la limita cu m obtinem inegalitatea dorita.
Sa consideram acuni problema neliniara

u
u = (u) pe Q
t
u(x, 0) = g0 (x) pe (1.24)

u=0 pe

Are loc urmatorul principiu de existenta ce rezulta din teorema de punct fix a lui Banach.

Teorema 1.6. Fie go L2 () si

: C([0, T ]; L2 ()) L2 (0, T ; H 1 ())

o aplicatie pentru care exista o constant

a, a R+ astfel nc
at inegalitatea urmatoare are
2
loc oricare ar fi u, v C([0, T ]; L ())

|(u)(t) (v)(t)|H 1 () a|u(t) v(t)|L2 () a.p.t. t [0, T ].

Atunci exista o unica solutie u a problemei (1.24), adica o functie

u L2 (0, T ; H01 ()) C([0, T ]; L2 ())

cu proprietatea ca pentru orice v H01 () functia (u(t), v)L2 este absolut continu
a pe
[0,T] si d
dt
(u(t), v) + (u(t), v)H01 = ((u)(t), v) a.p.t. t [0, T ]
u(0) = g0 .
Demonstratie. Fie u0 solutia problemei (1.24) corespunzatoare lui = 0. Avem de
rezolvat problema de punct fix

u = uo + (S )(u), u C([0, T ]; L2 ()).

Concluzia va rezulta din teorema de punct fix a lui Banach daca vom arata ca operatorul

A : C([0, T ]; L2 ()) C([0, T ]; L2 ()), A(u) = u0 + (S )(u)

este o contractie n raport cu o norma convenabil aleasa pe spatiul C([0, T ]; L2 ()) . Fie
u, v C([0, T ]; L2 ()) . Folosind Teorema 1.5 deducem
Z t
2
|A(u)(t) A(v)(t)|L2 |(u)(s) (v)(s)|2H 1 ds
0
Z t
a2 |u(s) v(s)|2L2 ds.
0

Fie > a /2 un numar fixat. Consideram norma pe C([0, T ]; L2 ())

2

kuk = max |u(t)|L2 () et .
t[0,T ]

15
Atunci
Z t
|A(u)(t) A(v)(t)|2L2 2
a ku vk 2
e2s ds
0
a2
ku vk2 e2t
2
Daca se mparte la e2t si se ia maximul cand t [0, T ] se obtine
a
kA(u) A(v)k ku vk
2
Cum a < 1 operatorul A este o contractie n raport cu norma k.k.
2

Exemple

1. Fie : L2 () H 1 () o aplicatie pentru care exista o constanta a R+ cu

proprietatea

|(u) (v)|H 1 () a|u v|L2 () , u, v L2 (). (1.25)

Atunci aplicatia : C([0, T ]; L2 ()) L2 (0, T ; H 1 ()) definita prin

(u)(t) = (u(t)) (u C([0, T ]; L2 ()), t [0, T ])

satisface conditiile Teoremei 1.6.

2. Fie : R R o functie cu proprietatea ca (., ) este masurabila pentru orice

R, (., ) H 1 () si exista a0 R+ astfel ca

|(x, 1 ) (x, 2 )| a0 |1 2 |

oricare ar fi 1 , 2 R+ , a.p.t. x .
Atunci operatorul : L2 () H 1 () definit prin

(u) = (., u(.))

satisface conditiile din exemplul anterior.

Intr-adevar, putem scrie

(u) = (., 0) + (., u(.))

unde (x, ) = (x, ) (x, 0). Se observa, ca functia se bucura de propri-

etatea (x, ) a0 | | ( R, a.p.t. x ), de unde, rezulta ca operatorul de
superpozitie (., u(.)) aplica L2 () n L2 () si n plus |(., u(.)) (., v(.))|L2 ()
a0 |u v|L2 () . Scufundarea L2 () H 1 () fiind continua va exista o constanta
a R+ astfel ca (1.25) sa aiba loc.

16
 Lemele care urmeaza pregatesc aplicarea principiului de punct fix al lui Schauder, mai
exact demonstrarea complet continuitatii operatorului solutie S.

Lema 1.3. (ascoli-Arz`ela) Fie (B, |.|B ) un spatiu Banach. O submultime F a lui C(0, T ; B)
este relativ compact a daca si numai daca F (t) = {f (t) : f F } este relativ compact a n
B pentru orice t [0, T ] si F este echicontinu a, adica pentru orice > 0 exist a > 0
astfel nc
at |f (t1 ) f (t2 )|B oricare ar fi f F si t1 , t2 [0, T ] cu |t1 t2 | .

Lema 1.4. (Lions) Fie X,B si Y spatii Banach astfel nc

at au loc scufundarile:

X B compact
a si B Y continu
a.

Atunci, pentru orice > 0 exist

a N 0 astfel ca

|u|B |u|X + N |u|Y pentru orice u X. (1.26)

Demonstratie. Pentru orice n N, consideram multimea Un = {u B : |u|B <

S
+ n|u|Y }. Multimile Un sunt deschise n B, Un Un+1 si B = nN Un . Sfera unitate
a lui X fiind relativ compacta n B, exista un N astfel ca UN . Deci |v|B < |v|X +N |v|Y
pentru orice v X cu |v|X = 1. Inegalitatea pentru un u X oarecare se deduce imediat
daca se ia v = u/|u|X .

a n Lp (0, T ; X)
Lema 1.5. Fie X, B si Y ca n Lema 1.4. Daca multimea F este marginit
a n Lp (0, T ; Y ), unde 1 p , atunci F este relativ compact
si relativ compact a n
p
L (0, T ; B).

Demonstratie. Pentru un > 0 dat, exista o submultime {fj } a lui F astfel ncat pentru
orice f F , exista un fj cu |f fj |Lp (0,T ;Y ) .
Inegalitatea (1.26) implica

|f fj |Lp (0,T ;B) |f fj |Lp (0,T ;X) + N |f fj |Lp (0,T ;Y )

c + N

unde c este diametrul lui F in Lp (0, T ; X). Pentru un 0 > 0 oarecare, daca alegem
= 0 /(2c) si = 0 /(2N ), obtinem |f fj |Lp (0,T ;B) . Aceasta garanteaza faptul ca F
este relativ compacta n Lp (0, T ; B).

Teorema 1.7. Operatorul solutie S este complet continuu de la L2 (0, T ; H 1 () n L2 (0, T ; Lp ()

pentru (2 )0 p < 2 daca n 3 si pentru orice p 1 dac
a n = 1 sau n = 2.

Demonstratie. In conditiile asupra lui p avem H01 () Lp () H 1 (), unde prima

scufundare este compacta iar cea de a doua este continua. Conform Lemei 1.5 este su-
ficient sa ne convingem ca pentru orice submultime marginita M a lui L2 (0, T ; H 1 ()),
S(M ) este marginita n L2 (0, T ; H01 ()) (ceea ce este adevarat pe baza Teoremei 1.5)
si relativ compacta n L2 (0, T ; H 1 ()). Vom demonstra mai mult, anume ca S(M )
este relativ compacta n C([0, T ]; H 1 ()). Din (1.23) vedem ca S(M ) este marginita
n C([0, T ]; L2 ()). Atunci, pentru orice t [0, T ], multimea S(M )(t) este marginita

17
n L2 () si deci relativ compacta n H 1 (). Ramane sa ne convingem ca S(M ) este
echicontinua n C([0, T ]; H 1 ()) .
Pentru nceput sa observam ca S(M )0 = {u0 : u S(M )} este marginita n L2 (0, T ; H 1 ()).
Intr-adevar, daca u = S(f ), f M , atunci u0 (t) = u(t) + f (t), de unde |u0 (t)|H 1
|u(t)|H 1 +|f (t)|H 1 . Cum nsa este o izometrie ntre spaltiile H01 () si H 1 (), avem
|u(t)|H 1 = |u(t)|H01 . Atunci

|u0 |L2 (0,T ;H 1 ()) |u|L2 (0,T ;H01 ()) + |f |L2 (0,T ;H 1 ())
2|f |L2 (0,T ;H 1 ())

de unde marginirea lui S(M )0 n L2 (0, T ; H 1 ()).

Mai departe, din Z t1
u(t1 ) u(t2 ) = u0 (s)ds
t2

deducem
Z
t1 p
|u(t1 ) u(t2 )|H 1 |u (s)|H 1 ds |t1 t2 ||u0 |L2 (0,T ;H 1 ())
0
t2

de unde rezula echicontinuitatea lui S(M ) n C(0, T ; H 1 ()).

Are loc urmatorul principiu de existenta ce rezulta din teorema de punct fix a lui
Schauder. Conditia Lipschitz asupra termenului neliniar este slabita pana la o conditie
de crestere cel mult liniara.

Teorema 1.8. Fie g0 L2 () si

: L2 (0, T ; L2 ()) L2 (0, T ; H 1 ())

o aplicatie continu
a pentru care exista o constanta a R+ astfel nc
at inegalitatea
2 2
urm
atoare are loc oricare ar fi u L (0, T ; L ())

|(u)(t) (0)(t)|H 1 a|u(t)|L2 , a.p.t. t [0, T ].

Atunci exista cel putin o solutie a problemei (1.24).

Demonstratie. Ne intereseaza un punct fix pentru operatorul

A : L2 (0, T ; L2 ()) L2 (0, T ; L2 ()), A(u) = u0 + (S )(u).

Teorema 1.7 si faptul ca este un operator marginit, garanteaza complet continuitatea

lui A. Ramane sa aratam ca exista o submultime D marginita, nchisa si convexa a lui
L2 (0, T ; L2 ()) invarianta pentru A.
Fie u C(0, T ; L2 ()) . Ca n demonstratia Teoremei 1.6, pentru > a2 /2 se obtine
a
kA(u) A(0)k kuk.
2
Rezula
a
kA(u)k kA(0)k + kuk.
2

18

Alegand > a2 /2 si un numar pozitiv R kA(0)k/(1 a/ 2) deducem ca A in-
variaza multimea D0 = {u C([0, T ]; L2 ()) : kuk R}. Fie D nchiderea lui D0 n
L2 (0, T ; L2 ()) . Este clar ca D este o submultime nevida, convexa, nchisa si marginita
a lui L2 (0, T ; L2 ()). In plus, folosind continuitatea lui A de la spatiul L2 (0, T ; L2 ()) n
el insusi, se constata imediat ca A invariaza pe D. Teorema de punct fix a lui Schauder
poate fi acum aplicata.

Exemple

1. Fie : L2 () H 1 () o aplicatie continua pentru care exista o constanta a R+

cu proprietatea
|(u) (0)|H 1 a|u|L2 , u L2 () (1.27)
Atunci aplicatia : L2 (0, T ; L2 ()) L2 (0, T ; H l ()) definita prin

(u)(t) = (u(t)) (u L2 (0, T ; L2 ()), t [0, T ])

satisface conditiile Teoremei 1.8.

2. Fie : R R o functie cu proprietatea ca (., ) este masurabila pentru orice

R, (x, .) este continua a.p.t. x , (., 0) H 1 () si exista a0 R+ astfel
ca
|(x, ) (x, 0)| a0 | |
oricare ar fi R, a.p.t. x .
Atunci operatorul : L2 () H l () definit prin

(u) = (., u(.))

satisface conditiile din exemplul anterior.

Incheiem cu un rezultat referitor la o problema superliniara.

Teorema 1.9. Fie n 3, go L2 (), f H 1 () si : R R o functie cu

proprietatea ca (., u) este masurabil
a pentru orice u R, (x, .) este continu
a a.p.t.

x , (., 0) = 0 si exista a, R+ cu 1 < 2 1 astfel ca

|(x, u)| a|u|a (1.28)

plus presupunem ca
oricare ar fi u R, a.p.t. x . In

u(x, u) 0 (1.29)

pentru orice u R, a.p.t. x . Atunci exista cel putin o solutie a problemei (1.24),
unde (u)(t) = (., u(t)) + f .

19
Demonstratie. Fie p = (2 )0 . Din 1 < 2 1 = 2 /(2 )0 rezulta (2 )0
p < 2 . Atunci Teorema 1.7 garanteaza ca operatorul S este complet continuu de la
L2 (0, T ; H l ()) n L2 (0, T ; Lp ()). Ne intereseaza un punct fix pentru operatorul

A : L2 (0, T ; Lp ()) L2 (0, T ; Lp ()), A(u) = u0 + (S )(u).

Sa observam ca A(u) = u0 + S(f ) + S(0 (u)), unde 0 (u)(t) = N (u(t)) iar N este
operatorul de superpozitie asociat lui . Ipoteza (1.28) garanteaza faptul ca, operatorul
0
N este bine definit, continuu si marginit de la L2 () n L(2 ) () si |N (v)|L(2 )0 a|v|Lp .
Deducem ca operatorul o este bine definit, continuu si marginit de la L2 (0, T ; Lp ()) n
0
L2 (0, T ; L(2 ) ()) si n consecinta, de la L2 (0, T ; Lp ()) n L2 (0, T ; H 1 ()) . Asadar A
este complet continuu.
Mai departe vom arata ca exista R > 0 astfel ca |u|L2 (0,T ;Lp ()) < R oricare ar fi u o
solutie a ecuatiei u = A(u) si (0, 1).
Intr-adevar, daca u = A(u), atunci din (1.14) deducem

d
|u(t)|2L2 + |u(t)|2H 1 = ((., u(t)) + f, u(t))
dt 0

(f, u(t))
|f |L(2 )0 |u(t)|L2
c|u(t)|H01 .

Integrand obtinem
Z T Z T 12
|u(t)|2H 1 dt c 0
|u(t)|2H 1 dt + c00
0 0
0 0
0 00
unde constantele c si c nu depind de u si . Deci |u|L2 (0,T ;H01 ()) C, de unde, fiindca
H01 () Lp (), se obtine imediat o estimare de tipul |u|L2 (0,T ;Lp ()) < R.
Concluzia rezulta acum pe baza principiului lui Leray-Schauder.

Exemplu Functia (x, u) = |u|1 u (u R) unde 1 < 2 1 satisface conditiile

Teoremei 1.9.

20
Capitolul 2

2.1 a a undelor n H 1()

Ecuatia neomogen
Teorema 2.1. (Lions-Magenes) Daca f L2 (0, T ; H l ()) , g0 L2 () si g1 H 1 (),
stunci exista o unica functie u astfel nc
at

u C([0, T ]; L2 ()) C 1 ([0, T ]; H 1 ())

u(0) = g0 , u0 (0) = g1

Z T Z T
(u, h)L2 dt = (f, v)dt + (g1 , v(0)) (g0 , v 0 (0))L2 (2.1)
0 0

pentru orice functie h L2 (0, T ; L2 ()), de unde v C([0, T ]; H01 ()) C 1 ([0, T ]; L2 ())
este solutia problemei

2v
v = h
t2
pe Q
v
v(x, T ) = t (x, T ) = 0 pe (2.2)

v=0 pe .

Demonstratie. Se cauta solutia sub forma

X
u(t) = uk (t)k (2.3)
k=1

unde p p
1
uk (t) = g0k cosk t + g1k sin k t
k
Z t p
1
+ fk (s) sin k (t s)ds,
k 0
fk (t) = (f (t), k ), g0k = (g0 , k )L2 si g1k = (g1 , k ).

21
Sa consideram sumele partiale ale seriei (2.3) adica
m
X
sm (t) = uk (t)k .
k=1

Fie de asemenea m m
X X
g0m = g0k k , g1m = g1k k
k=1 k=1
m
X
f m (t) = (f (t), k )k .
k=1

Pentru a demonstra ca u C([0, T ]; L2 ()) si u0 C([0, T ]; H 1 ()), vom arata ca sirurile

(sm (t)) si (s0m (t)) converg n L2 (), respectiv H 1 (), uniform n raport cu t [0, T ]. Pen-
tru aceasta sa notam

smp (t) = sm+p (t) sm (t)

f mp (t) = f m+p (t) f m (t)
g0mp = g0(m+p) g0m
g1mp = g1(m+p) g1m .

Facem conventia ca s0p = sp , f 0p = f p , g00 = 0 si g10 = 0. Avem smp

C 1 ([0, T ]; H01 ()), s00mp L2 (0, T ; H01 ()) si

s00mp smp = f mp
(2.4)
smp (0) = g0mp , s0mp (0) = g1mp .

In (2.4). efectuand produsul scalar n L2 (), cu ()1 s0mp (t) obtinem

s00mp , ()1 s0mp L2
+ smp , ()1 s0mp L2 = f mp , ()1 s0mp L2 .

Cum nsa

s00mp , ()1 s0mp L2
= ()1 s00mp , ()1 s0mp H 1
0

1 d 2
= ()1 s0mp H 1
2 dt 0

1d 0 2
= |s | 1
2 dt mp H

22
si

smp , ()1 s0mp L2
= smp , ()1 s0mp H 1
0

= (smp , s0mp )L2

1d
= |smp |2L2
2 dt
deducem ca

1d 0 2
|smp |H 1 + |smp |2L2 = f mp , ()1 s0mp L2 . (2.5)
2 dt

Integrand gasim

|s0mp |2H 1 + |smp |2L2 = |g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2 +

Z t
+2 f mp ( ), ()1 s0mp ( ) L2 d.
0

Folosind |g0m |L2 |g0 |L2 , |g1m |H 1 |g1 |H 1 , deducem

|s0mp |2H 1 + |smp |2L2 (2.6)

Z t

|g1mp |2H 1 2
+ |g0mp |L2 + 2 |f mp |H 1 ()1 s0mp H 1 d
0
0
Z t
= |g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2 + 2 |f mp |H 1 s0mp H 1 d
0
Z t 12
|g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2 + 2|f mp |L2 (0,T ;H 1 ()) |s0mp |2H 1 d .
0

Rezulta ca
|s0mp |2H 1 |g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2
Z t 12
+2|f mp |L2 (0,T ;H 1 ()) |s0mp |2H 1 d .
0

Notam

(t) = |s0mp |2H 1 , a = |g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2 , b = 2|f mp |L2 (0,T ;H 1 ()) .

Deci
Z t 21
(t) a + b ( )d .
0

Rezulta Z t
2 2 2
(t) 2 a + b ( )d =: (t).
0

23
Avem p
0 (t) = 2b2 (t) 2b2 (t)
de unde, prin integrare,
p p
(t) (0) + b2 T = a 2 + b2 T.

Deci

|s0mp |2H 1 |g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2 2 + 4T |f mp |2L2 (0,T ;H 1 ()) .

Aceasta mpreuna cu (2.6) conduce la concluzia ca exista o constanta c depinzand numai

de T astfel ca
|s0mp |2H 1 + |smp |2L2 (2.7)

c |g1mp |2H 1 + |g0mp |2L2 + |f mp |2L2 (0,T ;H 1 ())

Concluzia rezulta acum daca se tine seama de convergentele:

g0m g0 n L2 (),

g1m g1 n H 1 (),
f m f n L2 (0, T ; H 1 ())

(vezi Teorema 1.1). Fie u C([0, T ]; L2 ()) limita sirului (sm ) si v C([0, T ]; H 1 ())
limita sirului (s0m ). Din
Z t
(sm (t), w)L2 = (g0m , w)L2 + (v( ), w)d, w H01 (),
0

prin trecere la limita, obtinem

Z t
(u(t), w)L2 = (g0 , w)L2 + (v( ), w)d.
0

Deci v = u0 . Trecand la limita n (2.7) cu p si m = 0, obtinem

2 0 2 2 2 2
|u(t)|L2 + |u (t)|H 1 c |g1 |H 1 + |g0 |L2 + |f |L2 (0,T ;H 1 ()) (2.8)

Mai departe, pentru un cuplu [h,v] ca n enunt, din (2.4) se obtine

Z T
(sm , h)L2 dt
0
Z T
= (f m , v)dt + (g1m , v(0)) (g0m , v 0 (0))L2
0

24
 din care, trecand la limita, se deduce (2.1).
In final, pentru unicitate, sa presupunem ca u1 si u2 poseda toate proprietatile din
Teorema 2.1. Atunci pentru h = u = u1 u2 avem
Z T
|u|2L2 dt = 0,
0

de unde u = 0. De notat ca unicitatea poate fi stabilia si folosind inegalitatea (2.8).

Definitia 2.1. Numim solutie (slaba sau generalizata) a problemei Cauchy-Dirichlet

2u
t2 u = f pe Q
u
u(x, 0) = g0 (x), t (x, 0) = g1 (x) pe (2.9)

u=0 pe
pentru f L2 (0, T ; H 1 ()), g0 L2 () si g1 H 1 (), functia u definita n Teorema
2.1.

2.2 Perturbatii neliniare ale ecuatiei undelor

In acord cu Teorema 2.1 problemei Cauchy-Dirichlet

2u
u = f
t2
pe Q
u(x, 0) = 0, u (x, 0) = 0 pe
t
u=0 pe

i se pot asocia operatorii solutie:

S0 : L2 (0, T ; H 1 ()) C([0, T ]; H01 ()) C 1 ([0, T ]; L2 ())

S : L2 (0, T ; H 1 ()) C([0, T ]; H01 () L2 ())

S0 f = u, Sf = [u, u0 ]
unde
X
u(t) = uk (t)k
k=1

Z t p
1
uk (t) = fk (s) sin k (t s)ds.
k 0

Teorema care urmeaza exprima, pe de o parte, dependenta continua de date a soluttiei

problemei Cauchy-Dirichlet pentru ecuatia undelor, iar pe de alta parte, implica faptul
ca operatorul liniar S este continuu de la L2 (0, T ; H 1 ()) n C([0, T ]; L2 () H 1 ()).

25
Teorema 2.2. Fie f L2 (0, T ; H 1 ()), g0 L2 (), g1 H 1 (). Dac
a u este solutia
problemei (2.9), atunci pentru orice t [0, T ], avem

|u|2C([0,t];L2 ()) + |u0 |2C([0,t];H 1 ()) (2.10)

c |g1 |2H 1 + |g0 |2L2 + |f |2L2 (0,t;H 1 ())
unde c este o constant
a ce depinde numai de T.

Demonstratie. Rezultatul este o consecinta directa a inegalitatii care se aplica fiecarui

subinterval [0,t] al lui [0,T].
Consideram acum problema neliniara

2u
u = (u, u
t2 t
) pe Q
u(x, 0) = g0 (x), u (x, 0) = g 1 (x) pe (2.11)
t
u=0 pe .

In cele ce urmeaza vom nota cu F0 si F spatiile H 1 ()L2 () si L2 ()H 1 () nzestrate

0
cu normele
1
|w|F0 = (|u|2H 1 + |v|2L2 ) 2
0
1
|w|F = (|u|2L2 + |v|2H 1 ) 2
pentru w = [u, v].
Rezultatul care urmeaza se deduce din teorema de punct fix a lui Banach si este
analogul Teoremei 1.6.

Teorema 2.3. Fie

: C([0, T ]; F ) L2 (0, T ; H 1 ())
o aplicatie pentru care exista o constant
a a R+ astfel nc
at

|(u)(t) (v)(t)|H 1 a|u(t) v(t)|F0 a.p.t. t [0, T ],

oricare ar fi u, v C([0, T ]; F ) cu u v C([0, T ]; F0 ). Atunci, pentru orice go L2 ()

si g1 H 1 (), exista o unica solutie u a problemei (2.11), adica

u C([0, T ]; L2 ()) C 1 ([0, T ]; H 1 ()), u(0) = g0 , u0 (0) = g1 ,

Z T Z T
(u, h)L2 dt = ((u, u0 ), v)dt
0 0

+(g1 , v(0)) (g0 , v 0 (0))L2

26
pentru orice functie h L2 (0, T ; L2 ()), unde v C([0, T ]; H01 ()) C 1 ([0, T ]; L2 ())
este solutia problemei 2.2.

Demonstratie. Fie g0 L2 () si g1 H 1 (). Fie u0 solutia problemei (2.11) core-

spunzatoare lui = 0 si fie w0 = [u0 , u00 ]. Avem de rezolvat problema de punct fix

w = (S )(w0 + w), w C([0, T ]; F0 ).

Concluzia va rezulta din teorema de punct fix a lui Banach daca vom arata ca operatorul

A : C([0, T ]; F0 ) C([0, T ]; F0 ), A(w) = (S )(w0 + w)

este o contractie n raport cu o norma convenabil aleasa pe spatiul C([0, T ]; F0 ). Fie

w1 , w2 C([0, T ]; F0 ). Fie f := (w0 + w1 ) (w0 + w2 ).

Atunci
|A(w1 )(t) A(w2 )(t)|2F0
Z t
c |(w0 + w1 )(s) (w0 + w2 )(s)|2H 1 ds
0
Z t
2
ca |w1 (s) w2 (s)|2F0 ds
0

unde c > 0 este constanta depinzand numai de T. Fie > ca2 /2 un numar fixat.
Consideram norma pe C([0, T ]; F0 )

kwk = max et |w(t)|F0 .

t[0,T ]

Atunci Z t
|A(w1 )(t) A(w2 )(t)|2F0 2
ca kw1 w2 k 2
e2s ds
0
2
ca
kw1 w2 k2 e2t
2
de unde se obtine r
ca2
kA(w1 ) A(w2 )k kw1 w2 k.
2
q
ca2
Cum 2
< 1 operatorul A este o contractie n raport cu norma k.k.

27
 Exemple

1. Fie : F H 1 () o aplicatie pentru care exista o constanta a R+ cu propri-

etatea
|(w1 ) (w2 )|H 1 a|w1 w2 |F0 (2.12)
oricare ar fi w1 , w2 F cu w1 w2 F0 . Atunci aplicatia : C([0, T ]; F )
L2 (0, T ; H 1 ()), definita prin

(u)(t) = (u(t)) (u C([0, T ]; F ), t [0, T ])

satisface conditiile Teoremei 2.3.

2. Fie : R2 R o functie cu proprietatea ca (., ) este masurabila pentru

orice R2 , (., 0) H 1 () si exista a0 R+ astfel ca

|(x, 1 ) (x, 2 )| a0 |1 2 |

oricare ar fi 1 , 2 R2 , a.p.t. x .
Atunci operatorul : F H 1 (), definit prin

(w) = (., w(.))

satisface conditiile din exemplul anterior.

Intr-adevar, putem scrie

(w) = (., 0) + (., w(.))

unde (x, ) = (x, ) (x, 0). Se observa ca functia se bucura de propri-

etatea |(x, )| a0 | | ( R2 , a.p.t. x ), de unde, rezulta ca operatorul de
superpozitie (., w(.)) aplica L2 () L2 () n L2 () si n plus

|(., w1 (.)) (., w2 (.))|L2 () a0 |w1 w2 |L2 ()L2 () .

Aceasta, mpreuna cu faptul cscufundarile L2 () H 1 () si H01 () L2 ()

L2 () L2 () sunt continue, garanteaza existenta unei constante a R+ astfel ca
(2.13) sa aiba loc.

Teorema 2.4. (i) Operatorul S0 este complet continuu de la spatiul L2 (0, T ; H 1 ()) n
C([0, T ]; Lp ()) pentru (2 )0 p < 2 dac
a n 3 si pentru orice p 1 daca n=1
sau n=2.

(ii) Operatorul S este complet continuu de la L2 (0, T ; H 1 ()) n C([0, T ]; Lp ()H 1 ())
pentru (2 )0 p < 2 daca n 3 si pentru orice p 1 dac a n=1 sau n=2.

28
 Teorema 2.5. Fie g0 H01 () si g1 L2 (). Presupunem ca (2 )0 p < 2 dac
an3
si p 1 dac
a n=1 sau n=2 si

0 : C([0, T ]; Lp () L2 (0, T ; H 1 ())

1 : C([0, T ]; F ) L2 (0, T ; H 1 ())

satisfac urmatoarele conditii:
(a) 0 este continuu si marginit;
(b) 1 este continuu si marginit;
(c) exista R > 0 astfel ca

|u|C([0,T ];H01 () R si |u0 |C([0,T ];L2 ()) R

ar fi u o solutie a problemei
2u
u = (u, u
t2 t
) pe Q
u(x, 0) = g0 (x), ut (x, 0) = g1 (x) pe (2.13)

u=0 pe .

si oricare ar fi (0, 1), unde (u, v) = 0 (u) + 1 (u, v).

Atunci problema (2.11) are cel putin o solutie.
Demonstratie. Problema (2.11) este echivalenta cu problema de punct fix n f
L2 (0, T ; H 1 ())
f = 0 (u0 + S0 f ) + 1 (u0 + S0 f, (u0 + S0 f )0 ) (2.14)

unde u0 este solutia problemei (2.9) corespunzatoare lui f = 0. Intr-adevar, f este o

solutie a ecuatiei operatoriale (2.14) daca si numai daca u = u0 + S0 f este solutie a
problemei (2.11).
Operatorul S0 fiind complet continuu de la L2 (0, T ; H 1 ()) n C([0, T ]; Lp (), iar 0
fiind continuu si maginit de la C([0, T ]; Lp ()) n L2 (0, T ; H 1 ()), avem ca aplicatia
0 (u0 + S0 f ) este complet continua de la spatiul L2 (0, T ; H 1 ()) n el insusi.
Avem 1 (u0 + S0 f, (u0 + S0 f )0 ) = 1 (w0 + Sf ), unde w0 = [u0 , u00 ]. Din Teorema 2.4
(ii) si din (b) rezulta ca aplicatia 1 (w0 + Sf ) este complet continua de la
L2 (0, T ; H 1 ()) n el insusi.
Concluzia rezula pe baza principiului Leray-Schauder daca observam ca (c) garanteaza
marginirea n L2 (0, T ; H 1 ()) a multimii tuturor solutiilor posibile ale ecuatiilor

f = [0 (u0 + S0 f ) + 1 (w0 + Sf )] , (0, 1). (2.15)

Aceasta are loc fiindca f este o solutie a lui (2.15) daca si numai daca u = u0 + S0 f este
solutie a problemei (2.13). Atunci, (c) mpreuna cu proprietatile de marginire ale
operatorilor 0 si 1 implica, via relatia

f = [0 (u) + 1 (u, u0 )]

29
existena unei margini pentru f.
Incheiem cu un rezultat de existenta pentru o clasa de probleme superliniare.

Teorema 2.6. Fie g0 H01 (), g1 L2 () si fie

0 (u)(t) = |u(t)|q2 u(t)

2
unde R+ , 2 q 2 + n2 daca n 3 si q 2 daca n=1 sau n=2. Presupunem

a 1 satisface conditia (b) din Teorema 2.5 si ca 1 (C([0, T ]; F0 )) L2 (0, T ; L2 ()). In
c
plus presupunem ca
|1 (w)(t)|L2 () h(t) + a|w(t)|F0

oricare ar fi w C([0, T ]; F0 ), unde h L2 (0, T ; R+ ) si a R+ . Atunci problema (2.11)

pentru (u, v) = 0 (u) + 1 (u, v), are cel putin o solutie
u C([0, T ]; H01 ()) C 1 ([0, T ]; L2 ()).
2
Demonstratie. Fie p = (q 1)(2 )0 (n 3). Din 2 q 2 + n2 < 2 se deduce ca
0
(2 )0 p < 2 . Pe de alta parte, daca u L2 (0, T ; Lp ()), atunci |u(t)|q1 L(2 ) ().
Deci operatorul 0 este bine definit, continuu si marginit de la spatiul L2 (0, T ; Lp ()) n
L2 (0, T ; H 1 ()).
Fie acum u o solutie oarecare a problemei (2.13), fie w = [u, u0 ] si fie

f = [0 (u) + 1 (u, u0 )] .
2
2
Din u(t) H01 () avem 0 (u)(t) L q1 () L2 () fiindca 2 q1 . Cum, din ipoteza,
1 (u, u )(t) L (), avem ca f (t) L (). Rezulta ca f L (0, T ; L2 ()). Cu notatiile
0 2 2 2

din demonstrtia Teoremei 2.1 avem

s00m (t) sm (t) = f m (t)

de unde, dupa multiplicarea cu s0m (t) n sensul lui L2 () si integrare, obtinem

Z 1
0 2 2
|sm (t)|L2 + |sm (t)|H 1 0 + 2 (f m (s), u0m (s))L2 ds
0
0

unde 0 = 2(|g0 |2H 1 ) + |g1 |2L2 ). Trecand la limita cu m gasim

0

Z 1
0
|u (t)|2L2 + |u(t)|2H 1 0 + 2 (f (s), u0 (s))L2 ds.
0
0

Dar
d
(0 (u)(s), u0 (s)) = |u(s)|qLq .
q ds
Deci Z t

(0 (u)(s), u0 (s))L2 ds = |u(t)|qLq + |g0 |qLq |g0 |qLq .
0 q q q

30
In consecinta

|w(t)|2F0 = |u0 (t)|2L2 + |u(t)|2H 1

0
Z t
+ 2 (1 (u, u0 )(s), u0 (s))L2 ds
Z0 t
+ 2 (h(s) + a|w(s)|F0 )|u0 (s)|L2 ds
0

unde = 0 + 2 q |g0 |qLq .

Mai departe
Z t
2
|w(t)|2F0 +2 (h (s) + (1 + 2a)|w(s)|2F0 ) ds
Z 0t
c+b |w(s)|2F0 ds.
0

Aici c = + |h|2L2 (0,T ) si b = 1 + 2a. Inegalitatea lui Gronwall implica existenta unei
constante R > 0 cu |w(t)|F0 R, adica conditia (c) din Teorema 2.5 este satisfacuta.
Concluzia rezulta acum din Teorema 2.5.

31
Bibliografie

[1] H. Brezis, Analiza functionala. Teorie si aplicatii.

[2] R. Adams, Sobolev spaces, Acad. Press, 1975.

[3]

32