Consecintele abuzului din copilarie asupra dezvoltarii

emotionale si sociale a adultului

Atunci cand adultul a fost expus in copilarie unei forme de abuz (fizic, emotional sau sexual),
capacitatea de adaptare si raspuns a persoanei se modifica si se pot produce restructurari in
plan cognitiv, emotional sau comportamental. In astfel de situatii, putem vorbi de trauma
psihologica, care produce consecinte negative grave, afectand capacitatea persoanei de
raspuns sau modul de reactie in raport cu anumite situatii relationale sau contexte emotionale.
Consecintele in plan cognitiv distorsiuni si deformari cognitive

atribuirea evenimentelor negative exclusiv factorilor interni stabili (propriul caracter,

personalitatea etc.);

hipervigilenta la pericole din mediul inconjurator, indiferent daca aceasta perceptie

este obiectiva sau nu;

preocuparea pentru control si credinta ca pana si cea mai mica pierdere poate duce la
pericol sau catastrofa;

interpretarea gresita a stimulilor obiectivi neutri sau pozitivi interpersonali ca dovada a

amenintarii sau pericolului;

dificultati de relationare si perturbarea intimitatii

Consecintele in planul relatiilor interpersonale

victimizarea; neincrederea in ceilalti, frica fata de cei mai puternici, ingrijorare in

privinta abandonului, constientizarea nedreptatii si a tratamentului injust, respect de
sine diminuat;

raspunsuri neadaptative (initial aceste reactii au fost utile pentru a face fata abuzului):
evitarea celorlalti, pasivitate, sexualizare, caracter recalcitrant sau depresie;

pierderea increderii; probabil unul dintre cele mai dureroase si tulburatoare aspecte ale
abuzului copilului este impactul asupra capacitatii persoanei adulte de a avea
incredere; in cazul persoanelor abuzate sever in copilarie, se instaleaza puternice
mecanisme defensive si un sentiment de insecuritate in relatia cu celalalt;

teama de intimitate; majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar in contextul relatiilor

si intimitatilor apropiate; din aceasta perspectiva este firesc ca adultii care au suferit un
abuz in copilarie sa se teama, sa se fereasca sau sa manifeste ambivalente fata de
apropierea interpersonala; persoanele abuzate sexual, de exemplu, au adesea dificultati
la stabilirea si mentinerea relatiilor intime;

sexualitatea modificata; experienta clinica sugereaza ca adolescentii si adultii care au

fost abuzati in copilarie vor avea foarte probabil probleme in viata sexuala:
 1. disfunctii sexuale, raportate la teama de vulnerabilitate si revictimizare;

2. neincredere generala in partenerii sexuali, manifestata atat de barbati cat si de femei;

3. tendinta, in pofida fricii si suspiciunii, de a depinde de sau de a idealiza pe cei cu care

persoana abuzata are relatii sentimentale;

4. preocupare spre ganduri sexuale si tendinta de a sexualiza relatii care in mod normal
nu s-ar dori sexuale

5. experienta de relatii multiple, superficiale si scurte care se incheie odata cu aparitia

intimitatii reale.

Comportamentul agresiv

in acest context, comportamentul agresiv al adultului reprezinta o exteriorizare a

traumei copilului cauzata de abuz si depresie, precum si probabil a efectelor copierii
comportamentului parintelui abuziv;

comportamentul agresiv este rezultatul identificarii cu un model parental agresiv;

violenta a fost perceputa de copil ca un semn al interesului parintelui fata de el.

Psiholog Ionut Ghiugan