Procedee tehnice de polimerizare

Reactiile de polimerizare sunt in majoritatea cazurilor puternic exoterme.

Aceasta face ca, la scara industriala, una din principalele probleme ce se cer
rezolvate consta in eliminarea caldurii de reactie pentru a evita cresterea exagerata
a temperaturii.Metodele de polimerizare aplicate sunt:

Polimerizarea in bloc sau in masa. In acest tip exista o singura faza, nefiind
prezent nici un solvent sau mediu de dispersie. De obiei, monomerul nereactionat
actioneaza ca solvent pentru polimer. Procedeul este folosit pe scara larga in cazul
policondensarilor exoterme, iar reactiile se desfasoara atata timp cat viscozitatea
amestecului este inca redusa si permite un transfer de caldura bun eliminarea
bulelor. Polimerizarea in bloc este folosita frecvent in procedee industriale in
obtinerea produselor din monomeri vinilici, ca de exemplu polistiren, policlorura de
vinil,polimetacrilat, etc.

Dat fiind ca in acest procedeu nu prea exista impurificatori, polimerii rezultati

sunt puri, uneori chiar transparenti, putind fi intrebuintati in scopuri optice. Mediul
de polimerizare poate fi gazos sau lichid.Are avantajul de a fi cea mai simpla dintre
metode.

Polimerizarea in solutiese realizeaza intr-un mediu de polimerizare in care

este solubil si monomerul si polimerul. Din aceasta metoda de polimerizare rezulta
o solutie omogena de polimer in solvent care poate fi utilizata ca atare sau din care
polimerul poate fi precipitat, separat. uscat si utilizat. Aceasta metoda prezinta
avantajul eliminarii caldurii, prin refluxarea solventului, dar are si doua dezavantaje.
In primul rind solventul trebuie selectat cu grija pentru a nu facilita reactii de
transfer a lantului si, in al doilea rind, este foarte dificil de a elimina solventul dupa
terminarea polimerizarii .Din acest motiv, este de preferat ca polimerizarea sa se
faca in solutie atunci cind polimerul este utilizat in domeniul peliculogenelor sau a
adezivilor.

Polimerizarea in dispersie se realizeaza atunci cind monomerul si mediul de

polimerizare formeaza faze distincte insa in grad avansat de polimerizare. In functie
de dimensiunile particulelor dispersate, acest procedeu se separara in doua
categorii.

Polimerizarea in suspensie, are loc cand monomerul este polimerizat in picaturi sau
in perlitee de ordinul 0,1-1 mm ca diametru, suspendat in apa intr-un reactor
conventional. Transferul de caldura de la picatura de apa este foarte bun.Pentru a
preveni impreunarea picaturilor, se foloseste un agent de suspesie, de obicei un
polimer solubil in apa, ca de exemplu alcoolul polivinilic sau un produs anorganic
insolubil in apa si foarte fin divizat (caolin, fosfat tricalcic,hidroxid de aluminiu).
Polimerizarea in suspensie are unele dezavantaje, dintre care cele mai importante
sunt: - necesitatea de a folosi agenti de suspensie poate cauza contaminarea
polimerului cu efect negativ asupra claritatii sau a culorii; -produsul trebuie fltrat si
uscat inainte de a fi livrat si acest lucru necesita costuri suplimentare; -acest
procedeu nu se poate aplica continuu;

Polimerizarea in emulsii, este asemanatoare cu polimerizareain suspensie, dar

mecanismul este diferit. Ea consta in polimerizarea monomerului dispersat in apa,
in prezenta unui agent activ de suprafata, de obicei sapun. Produsul obtinut printr-o
polimerizare in emulsie, este un polimer stabil de tip latex, spre deosebire de
perlele usor de separat obtinute prin polimerizarea in suspensie.Dimensiunile
particulelor sunt de ordinul micronilor si formeaza cu mediul de polimerizare si cu
ajutorul emulgatorului o emulsie.

Polimerizarea stereospecifica, se aplica alchenelor alfa substituite (propilena,etc.) si

dialchenelor (butadiena, izopren, etc.).Prin polimerizarea stereospecifica, moleculele
stereoizomere se leaga in macromolecula in structuri spatiale ordonate, bine
definite, cu cristalinitate inalta.Polimerii rezultati pot fi:

-polimeri atactici, cand in catena succesiunea elementelor constructive nu urmeaza

nici o regula;

-polimeri izotactici,cind unitatile structurale se dispun una dupa alta, exact in

aceeasi pozitie spatiala;

-polimerii sindiotactici, cand unitatile structurale identice se numai la intervale de 2

molecule.

Produsul rezultat in polimerizarea stereospecifica cu catalizatori stereospecifici

poarta numele de polimeri stereospecifici.