Rama

Rama este cel mai comun vierme inelat care traieste in

pamantul umed si bogat in substante organice, unde isi face
galerii. Pe suprafata hartiei, rama se misca datorita unor
muschi puternici, aflati sub piele,iar zgomotul este produs
de cheti. Toti cunoastem ramele. Ni se par respingatoare
si nu ne-am atinge de ele pentru nimic in lume. Numai
pescarii le cauta ca nada la undite si adesea copiii pot
castiga ceva parale cu furnizarea lor celor care stau
linistiti pe marginea baltii sau a raului cu mers
incet,sperand intr-o bogata recolta de pesti. Prin numirea
de rame, intelegem de obicei specii de oligochete care sapa
galerii in pamantul tuturor continentelor. Restul oligochetelor
sunt viermi ce traiesc mai ales in ape dulci.

O singura specie a acestei ultime familii traieste in nisipul plajelor scaldate de ape
marine. In apele dulci ele constituie o hrana valoroasa a multor animale, printre care si a pestilor.
Ramele au un rol insemnat in structura solului. Galeriile care le sapa in pamant permit aerisirea
acestuia si respiratia radacinilor, a microfaunei alcatuite din alti viermi si insecte, a reactiilor de
oxidare a microorganismelor din sol, iar prin carbonatul de calciu pe care il elimina prin fecale, la
asigurarea structurii micrigranulare a solului si la neutralizarea variatiilor de pH.

Darwin sublinieaza in 1881 rolul ramelor in structura solului si intr-o lucrare intitulata Rolul
ramelor in formarea pamantului animal, dezvolta acest subiect aratand ca pamantul care se elimina
prin anusul ramelor ,este un nou pamant de cea mai buna calitate. De atunci, multi alti autori au studiat
inmixtiunea ramelor din sol. Este cunoscuta si sub numele de earthworm.
 Melcul de livad

Melcul de livad (numit n Frana melcul de

Burgundia, Helix pomatia) face parte din familia
Helicidae fiind o specie de melc. Are o cochilie de pn
la 5 cm nlime i aprox. 4,5 cm diametru.
Este rspndit n toat Europa, cu
excepia zonelor nordice, i
prefer arbutii ca landaft, n poienele
luminoase de la liziera pdurilor,
n livezi i parcuri. Este erbivor i se
hrnete cu plantele mici i
proaspete, dar i cu vi-de-vie.
Accept i rmie de plante, iar pentru a-i menine cochilia sntoas,
consum sruri de calciu. Este activ din primvar pn la primele zile cu temperaturi
negative, cnd se pregtete de hibernare. Dormiteaz pn n martie ntr-un culcu aflat
la aprox. 30 cm sub pmnt, pe care, de regul, nu i-l schimb. n timpul somnului, se
nchide ermetic n cochilie cu ajutorul unui dop calcaros, cu att mai gros cu ct e mai
rece vremea. Triete 7- 8 ani, perioad care poate atinge 20 ani dac nu este mncat
de prdtori.
 Scoica de lac
Scoica de lac traieste in namolul de pe
fundul lacurilor si baltilor, ducand o viata
sedentara. Face parte din familia
Corbiculidae. Scoica de lac atinge 10 cm
lungime si este comuna in apele statatoare
europene si asiatice. Vorbim asadar despre
scoica de apa dulce.

Informatii despre scoica de lac

Scoica de lac are corpul moale (este o
caracteristica generala ale scoicilor, de
unde si denumirea de moluste). Corpul este
aparat de o cochilie calcaroasa, formata din 2 valve. Au manta care formeaza o camera
a mantalei, in care se gasesc branhiile in forma de lame. Au picior in forma de lama de
topor. Nu au cap. Se inmultesc prin oua. Carnea de scoica de lac este comestibila, la fel
ca si la ruda sa din apele curgatoare. Alte scoici inrudite sunt scoica de rau si midia.
 Sepia

Sepia este un animal

acvatic care face parte din
ordinul Mollusca clasa
Cephalopoda. Este o
molusc marin cu corpul
oval, prevzut cu zece brae
acoperite cu numeroase
ventuze i cu o cochilie
calcaroas intern i care,
cnd este atacat, elimin o
secreie negricioas dintr-o
gland de cerneal,
tulburnd apa din jur (Sepia
officinalis).

Sepiile, spre deosebire de caracatie, au pstrat nveliul de protecie. Ele se

deplaseaz prin propulsie, aceasta fiind realizat prin umplerea unor camere din
interiorul corpului cu ap, care este apoi expulzat rapid printr-un sifon n exterior. n
caz de pericol elimin o substan asemntoare cernelei care reduce vizibilitatea n ap,
permind sepiei s se ndeprteze de eventualii prdtori. Sepiile sunt animale care
pndesc prada, nefiind capabile de a atinge viteza de deplasare a caracatielor. Este
nativa in marime Baltica, Nordica si Mediteraneana. Traieste pe fundurile oceanelor cu
ml si nisip la adancimi de pana la 200 de metri. Popula ii mari de sepii se pot ntlni n
mrile calde n special lng coasta Australiei n apropiere de oraul Whyalla
(332S 13734E). Acestea ating o lungime de 60 de cm i o greutate de peste 5 kg.

n general, sepiile au o mrime de 1720 cm, dar unele exemplare pot ajunge
pn la 3040 cm. Sepia este o molusca, multi o catalogheaza drept peste, ceea ce este
gresit. Sunt aproape 200 de specii de sepii in marile si oceanele din toata lumea si in jur
de 10 specii disparute.

Paianjenul cu cruce

Unul dintre cei mai cunoscuti

paianjeni, dea lungul timpului a
primit multe nume ca paianjenul
diadema, paianjenul european,
paianjenul cu cruce, paianjenul de
gradina, etc., el face parte din
Familia Araneidae, genul Araneus.
Alaturi de el din acelasi gen mai
gasim inca 10 speicii conform listei
speciilor de paianjen descrise pana
in anul 2000 in Romania.
Culorile acestui paianjen pot varia
de la un galben deschis pana la un
gri foarte inchis spre negru, dar toti
paianjenii din aceasta specie au pe partea dorsala a abdomenului cinci sau mai multe
puncte albe ce formeaza un desen in forma de cruce, acest desen este caracteristic
speciei.
A treia pereche de picioare ale acestui paianjen sunt mai mici, ele sunt folosite la
construirea panzei precum si la deplasarea paianjenului pe aceasta, nu au nici o valoare
daca paianjenul se deplaseaza pe sol. Rareori ajunge la nivelul solului, in mod
accidental, majoritatea timpului petrecand-o in panza sa rotunda.
Acest paianjen este un paianjen tesator prin urmare isi vaneaza prada cu ajutorul
panzei care masoara la unele exemplare chiar si 40 cm in diametru. Aceasta panza are o
forma sferica iar paianjenul sta in centru acesteia cu cefalotoracele orientat in jos,
detectand vibratiile prazii cu ajutorul picioarelor si a perilor de pe ei. Daca o insecta s-a
prins in plasa sa paianjenul impacheteaza prada in matase dupa care o consuma. Daca
paianjenul este amenintat acesta isi cauta imediat refugiu sau sare de pe panza sa. Panza
este mancata aproape in fiecare seara impreuna cu insectele foarte mici prinse de ia si
reconstruita pana dimineata, astfel paianjenul "recicleaza" proteinele transformandu-le
in energie pentru a produce alta panza.

Racul-de-ru
Racul-de-ru [Limba latin].
(Astacus astacus) aparine
crustaceelor, din clasa
Malacostraca, ordinul Decapoda
(zece picioare), corpul este
mprit n cefalotorace i abdomen,
fiind acoperite de o crust
calcaroas. Prima pereche de
picioare s-a transformat n cleti
puternici, celelalte perechi servesc
la deplasare. Racul-de-ru este
animal acvatic ce respir cu ajutorul branhiilor situate la baza picioarelor, sub cele dou
branhiostegite aflate de o parte i alta a toracelui. Este activ mai ales noaptea. Specia
este sensibil la calitatea apei, prezena lui n habitat indicnd o ap sntoas (nu
neaprat potabil). n perioada de nprlire vulnerabilitatea lor crete, corpul fiind
moale.

Racul triete n mediul acvatic. Noaptea iese la vnat. Corpul este acoperit de o crust
alctuit din chitin i calcar. Prezena acestei cruste a dat denumirea de CRUSTACEE.
Pe msur ce crete, racul nprlete. Crusta nou se formeaz pe seama rezervei de
calcar din stomac, care ntrete pielea datorit calcarului se produce efervecena.
Pielea conine doi pigmeni: albastru, care se
distruge prin fierbere, i rou. Corpul este
alctuit din dou pri: cefalotorace i abdomen.
Pe cefalotorace exist:

dou perechi de antene formate din

articole: una mai scurt i bifurcat, a doua
mai lung;
doi ochi compui din mai muli ochi
simpli, aezai n vrful unor pedunculi crnosi; racul vede bine n toate prile;

gura aezat ventral, prevazut cu flci tioase;

cinci perechi de picioare inegale, articulate, aezate ventral.

Carabusul de mai

Este cel mai

frecvent si mai
cunoscut dintre
coleoptere, fiind
prezent in diferite tari
din Europa occidentala
si meridionala. La noi
in tara este raspandit in
judetele Tulcea,
Constanta si Calarasi
(rar in celelalte zone
geografice). Carabusul
are o medie de viata de
trei ani. Elitrele (aripile
tari impregnate cu
chitina) sunt de culoare castanie, iar dimensiunile corpului de 2-2,50 cm lungime.
Adultul, care masoara 24-28 mm lungime si are corpul pe partea dorsala de culoare
castaniu-roscata, acoperit cu o pubescenta fina, alba, iar pe partea ventrala este negru se
hraneste cu frunzele arborilor. Ierneaza ca larva in sol, la adancimi cuprinse intre 90 si
135 cm.
 Primavara, cand temperatura stratului superior al solului ajunge la 10 grade
Celsius, larvele migreaza in stratul arabil, unde se hranesc cu radacinile plantelor.
Larvele, cunoscute si sub numele de vierme alb, ajunse in ultima varsta (are intre 38 si
35 mm lungime si este de tip melontoid, cu corpul voluminos, putin arcuit, de culoare
alb-galbuie, cu capsula cefalica, castanie-deschisa) se transforma in pupe, in celule
speciale, in pamant, incepand cu prima decada a lunii iunie.

Fluturele alb al verzei

Denumire stiintifica: Pieris brassicae.

Denumire populara Fluturele alb al verzei, Fluturele alb, Fluturele verzei,
Fluturele de varza.
Raspandire: o insecte foarte raspandita in Europa, Asia si America de Nord, in
Romania este intalnita foarte des in zonele unde sunt culturi de varza, nu suporta
zonele aride si foarte calduroase.
Desciriere: fluturele adult este de culoare neagra, aripile sunt albe cu pete negre,
aspectul aripilor este unul fainos, antenele sunt lungi si cenusii, deschiderea
aripilor ajunge pana la 40 65 mm, femelele flutur sunt mai mari decat masculii.
Larva este de culoare verzuie cu pete negre spre brun, lungimea corpului ajunge
pana la 40 50 mm. Oul este de culoare galbuie, de forma conica.
Plante atacate: varza, conopida, ridichia, rapita, mustarul ( fluturele alb al verzei
se poate hrani cu toata gama de plante crucifere ).
 Albinele

Albinele sunt insecte zburtoare, clasificate n cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul
subordinului Apocrita, care mai
conine viespile i furnicile, care se hrnesc
cu nectarul florilor (ca surs de energie graie
coninutului de zaharuri) i cu polen (ca surs de
proteine, folosit mai mult la hrnirea larvelor),
activitate ce se soldeaz cu polenizarea florilor i,
n unele cazuri, cu producerea mierii.

Astfel polenul pe care n mod inevitabil l

pierd n deplasarea lor de la o floare la alta este
important pentru plante deoarece o parte din polen
cade pe pistilul (structura reproductiv) altor flori
din aceeai specie, ducnd la polenizarea
ncruciat. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare i interdependena ntre
ele i plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioz cunoscut sub numele de
mutualism, o asociere ntre organisme diferite care este avantajoas pentru ambele pri.

Pe de alt parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere i albinele fr ac
adun mari cantiti de miere, caracteristic ce este exploatat de apicultori, care recolteaz mierea
pentru consumul uman.

Albinele sunt rspndite pe ntreg globul, fcnd excepie cele mai nalte altitudini, regiunile
polare i unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine se gse te n
regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud i Mexic.

Regnul: Animalia (organisme eucariote i pluricelulare cu mod specific predominant de hrnire

pe baza regnului vegetal).
Subregnul: Eumetazoa (animale fr coloan i fr sistem osos intern).
ncrengtura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate)
Subncrengtura: Mandibulata (artropode cu mandibule).
Clasa: Insecta (artropode cu corpul alctuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen).
Subclasa: Pterigota (insecte care prezint pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de aripi).
Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase).
Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legtura dintre torace i abdomen se face printr-o poriune
ngust numit peiol).
Grupul: Aculeata (insecte cu ac).
Suprafamilia: Apoidea (insecte care-i hrnesc progenitura cu polen i nectar floral).
Familia: Apidae.
Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi i care prezint la a III-a pereche de picioare un
aparat pentru colectat polen).
Tribul: Apini.
Genul: Apis (albine care triesc n familii permanente i monogine - au o singur femel cu organele
reproductoare dezvoltate capabile s asigure perpetuarea - corpul acoperit cu peri rari i scuri).

Specia:
Dorsata (albina indianii uria, cldete un singur fagure prins de stnci sau de ramurile
diferitor arbori; este cea mai mare albin; rspndit n India, sudul Chinei, arhipelagul indonezian i
Filipine);
Florea (albina indianii pitic, cea mai mic albin cunoscut, cldete un singur fagure foarte
mic prins de ramurile copacilor; rspndit n India, Malaezia, Jawa i Borneo); Cerana (cunoscut i
sub numele de albina indian obinuit, cuibul este format n caviti i cuprinde mai mul i faguri;
rspndit n India, China, Japonia, Indonezia, Jawa, Borneo, Sumatra i Rusia - Extremul Orient);
Mellifera (albina melifera, cea mai cunoscut i cea mai rspndit albin, exploatat de om
pentru calitile sale productive; cuib format n caviti nchise, pe mai muli faguri, cu un numr mare
de indivizi. Denumirea speciei, ,,mellifera" a fost dat de Linne n anul 1758 i schimbat ulterior
(1761), n "mellifica".
 Crapul

Crapul (Cyprinus carpio) este

un pete teleostean din familia Cyprinidae.

Crapul slbatic este rspndit mai mult n apele

i bazinele Mrii Mediterane, Mrii Negre, Mrii
Caspice, Mrii Aral. De la el au fost obinute mai
multe varieti domestice (crapul solzos, crapul-
oglind, crapul gola etc.) care se cultiv, de
regul n iazurile piscicole ale ntreprinderilor
de carpicultur. n dependen de ras i de
condiiile mediului ambiant, crapii de un an
cntresc n medie 15-150 g, cei de doi ani 150-
1000 g, cei de trei ani 350-2000 g .a.m.d.. Carnea de crap este gustoas i are o valoare nutritiv
nalt.

Crapul comun denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in
intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele
doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua
mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun
argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare,
Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari.

Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei
corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si
mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia
traiesc.
 Broasca mare de lac

Broasca mare de lac (Rana ridibunda) este cea mai mare specie de broaste din Europa,
avand lungimea corpului la maturitate de 9-15 cm. Populeaza regiunile cu iazuri, lacuri,
balti permanente, cursuri mari de apa. Este intalnita si in Rusia, in Asia Mica si Africa. La
noi in tara apare la campie si deal, intotdeauna la altitudini mai mici de 500 m.

Are corpul robust, acoperit cu piele groasa cu

numerosi negi si pliuri longitudinale pe partea dorsala,
iar capul este mare comparativ cu
dimensiunea corpului. Botul este
rotunjit la varf, nu prezinta dinti, ochii
sunt proeminenti, pozitionati deasupra
capului, apropiati intre ei, cu pupila
orizontala si irisul de culoare inchisa, iar in
spatele lor pot fi observate timpanele mari acoperite cu
membranele protectoare. Membrele anterioare sunt scurte si subtiri, au cate trei degete si nu prezinta
membrane interdigitale. Membrele posterioare sunt mult mai mari si musculoase, au degetele cu
membrane interdigitale, iar cel din mijloc este mai lung decat celelalte alaturate lui.

Coloritul pielii poate varia foarte mult: unele sunt verzi (cu numeroase puncte negre), altele
sunt de un verde-deschis (cu puncte si dungi cafenii, galbui si negre), pot fi cu pielea verde-maslinie
(sau gri-cenusie), in varianta cu spatele cafeniu (cu doar cateva pete negre) sau varianta cu spatele
cenusiu (cu o linie dorsala, pe mijloc, galbena-verzuie).

Broasca mare de lac este o specie predominant acvatica, ziua sta pe mal, dar sare in apa imediat
ce simte si cel mai mic pericol. Hrana sa consta in pesti, melci, soparle, paianjeni, rame, soareci, serpi,
libelule, alte specii de broaste, insecte si mici nevertebrate. Este activa in special ziua, cand poate
avansa mai mult pe uscat pentru a-si cauta hrana. In lunile reci hiberneaza in apa, stand ingropata in
mal.
 In perioada de imperechere, din luna martie pana in luna mai, masculii isi cheama femelele
oracaind puternic atat ziua, cat si noaptea. Ei au doi saci vocali de culoare gri-deschis, pozitionati
extern, la colturile botului si au forma unor mici pliuri de piele. Femela depune pana la 10 000 de oua
in mai multe gramezi, in cel mai apropiat iaz, acestea cazand imediat la fundul apei. Dupa eclozarea
oualor apar larvele, care au de regula lungimea de 9 cm. Corpul unei larve este de culoare deschisa
fara pete, are un aspect latit, coada depasind cu mult lungimea trupului. Exemplarele tinere ajung la
maturitatea sexuala la varsta de 2 ani.

Broasca mare de lac face parte din ordinul Anura, familia Ranidae. Aceasta specie nu este in
pericol de disparitie, insa in anumite zone situatia ei este relativ vulnerabila deoarece sunt capturate
numeroase exemplare in scop medical sau pentru invatamant biologic.

oprl verde
oprl este numele generic dat unui grup de reptile din ordinul Squamata, ce cuprinde peste
6.000 de specii, n mod tipic au pielea verde-cenuie sau pestri,
cu capul i abdomenul acoperite cu plci cornoase, cu corpul aproape
cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, ndreptate n afar, cu coada
lung, subiat spre vrf,
regenerabil.

oprla are o piele crnoas,

ngroat ce formeaz solzi mici si o
protejeaz de uscciune. Ochii sunt
protejai de o membran subire,
transparent. Auzul este bine
dezvoltat, la fel i mirosul. Pe
maxilare oprla are numeroi dini
conici, concrescui cu maxilarul. Limba este musculoas, mobil, bifurcat la vrf i poate fi u or
proiectat afar. Membrele sunt scurte, aezate pe laturile corpului, ndreptate lateral, dar nu servesc la
mers, ci la agare de asperitile solului si crare.

Deplasarea se face prin ondulaiile corpului, oprla sprijinindu-se pe membrele posterioare i pe

coad. oprla se trte, deci este un animal trtor. oprla se hrnete cu insecte, pienjeni i rme.
Este totui un animal insectivor. Organele digestive sunt bine dezoltate. Are tub digestiv i glande
anexe. Respiraia este pulmonar. Cile respiratorii sunt bine difereniate. Plmnii sunt ca nite saci
cu perei cutai. Temperatura corpului este variabil. Iarna se ascund n gropi i stau n amor ire pn
primvara.
oprla este n general carnivor, respectiv insectivor. I se mai spune popular guter. Mediul de via
este terestru, respectiv acvatic (secundar). n special se afl n zone de la cmpii pn n zona de munte
(n locuri nsorite). Culoarea ei este adaptat mediului. Se nmul ete prin ou cu coaja calcaroas, prin
fecundaie intern.

Cele mai variate i rspndite specii de reptile care triesc n prezent sunt oprlele. Se cunosc circa
3000 de specii, ce sunt grupate n 23 de familii.

Pot tri n orice mediu, majoritatea prefernd zona intertropical. Datorit iu elii i a capacit ii de a se
cra (pot urca pn la 4000 m altitudine), oprlele pot evita muli prdtori.

Dimensiunea oprlelor variaz n functie de specie i de sex. Astfel, exist specii care au o lungime
mai mic de 2 cm, la polul opus aflndu-se Dragonul de Komodo, a crui lungime poate ajunge la 3 m.
n general, coada oprlelor este mai lung dect corpul, care este acoperit cu solzi mruni.

Solzii dorsali sunt dispui pe 8-12 rnduri, au forma oval sau hexagonal i sunt bine diferen ia i de
solzii dorso-laterali. Coada este acoperit de solzi nguti i drepi.

oprlele au patru picioare scurte, aduse pe lng corp, cu cte cinci degete fiecare, dar exist i specii
fr picioare.

arpele de cas

arpele de cas (Natrix natrix), uneori

numit arpe inelat, arpe de iarb sau arpe
de ap, este un arpe eurasiatic neveninos. De
obicei acesta poate fi ntlnit n apropierea
apelor sau n pduri i se hrnete aproape
exclusiv cu amfibieni.

Capul lui este mic. Ochii au o privire fix; nu

clipesc pentru c pleoapele sunt concrescute.
Pe fiecare parte a capului are cte o pat alb-
glbuie, n form de semilun. n vrful botului
se afl o scobitur, pe unde intr i iese limba
lung, subire i bifurcat, cu mare mobilitate
i rol n pipt.
Trunchiul acoperit cu solzi este lung, cilindric, i se termin cu o coad ascuti spre vrf. El este lipsit
de membre. Pe uscat, arpele se deplaseaz prin trre; n ap noat fie scufundndu-se, fie innd
capul la suprafa.
arpele se hrneste cu oareci i oprle, fr o mestecare prealabil. Hrana poate fi mai voluminoas
dect corpul sau pentru c:

gura se poate lrgi lateral datorit unui ligament elastic, care unete cele dou pri ale
mandibulei;

gura se poate deschide larg de sus n jos, deoarece osul ptrat, prin care mandibula se
articuleaz de craniu, ia o poziie vertical. n repaus are poziie orizontal;

dinii conici i ascuii sunt ndreptai spre fundul gurii, reinnd prada;

glandele salivare produc mai mult saliva, nlesnind nghiirea hranei;

lipsa sternului (arpele nu are cavitate toracica), elasticitatea pereilor esofagului i ai

stomacului uureaz naintarea przii.
arpele se nmulete prin ou. Ele sunt albe, de mrimea celor de porumbel. Dup ce sunt clocite la
soare, din ele ies erpi. Pentru ca arpele s poat crete, nprlete periodic, ieind din pielea veche,
crpat la cap, care se rsfrnge ca o mnu.