O saptamana....

o saptamna de cand nu am
vazut-o, pare ca nici nu a existat, a disparut cu
norul ei de confuzie, lasandu-mi intrebari acide
pe limba, cuvinte nerostite pe care va trebui sa
le ingrop pentru ca nu se va mai intoarce.
-Deli, ai terminat de aranjat? Vocea mamei se
face auzita printre gandurile mele, asez ultimul
teanc de haine in dulap. Ies din camera si
cobor scarile ce duc in sufragerie, un miros de
pizza isi face simtita prezenta facandu-ma sa
imi tin respiratia, doamne cat urasc pizza!
-Mama, stii cat urasc asta, serios abtinete pana
plec!
Mama imi arunca unul din zambetele ei dulci
ce ii evidentieaza cicatricea de pe obrazul
stang si isi savureaza mancarea din bucatarie.
Imi place sa o privesc cum isi poarta mandra
suferintele, mereu am fost noi impotriva lumi.
-Ai de gand sa intri sau ma admiri din cadrul
usi?
imi dau ochii peste cap si