Sunteți pe pagina 1din 471

ION

VATAMANU
NIMIC NU-I ZERO
Ediia a II-a adugit
Colecie iniiat i coordonat de Anatol Vidracu i Dan Vidracu
Concepia grafic a coleciei i coperta: Vladimir Zmeev
Selecia versurilor: Arcadie Suceveanu
ngrijirea textului i selecia eseurilor:
Elena Curicheru-Vatamanu
Fotografii din arhiva familiei
i a lui Nicolae Rileanu

REFERINE ISTORICO-LITERARE:
Nicolai Costenco,
George Meniuc, Grigore Vieru,
Ion Ciocanu, Tudor Palladi,
Andrian Dinu Rachieru,
Mihai Cimpoi
821.135.1 (478)-1

Editura Litera Internaional


O.P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucureti, Romnia
tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro
Grupul Editorial Litera
str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chiinu, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 292932, 294110, fax 294 061;
e-mail: litera@litera-publishing.com
Difuzare:
S.C. David D.V. Comprod SRL
O.P. 61; C. P. 21, sector 1, Bucureti, Romnia
tel./fax +(021) 3206009
Prezenta ediie a aprut n anul 2003 n versiune tiprit
i electronic la Editura Litera Internaional
i Grupul Editorial Litera.
Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol i Dan Vidracu


Lector: Nicolae Popa
Tehnoredactare: Lorina Gncu

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiinu.


Comanda nr. 30877
CZU 821.135.1 (478)-1
V 37

Descrierea CIP a Camerei Naionale a Crii


Vatamanu, Ion
Nimic nu-i zero / Ion Vatamanu; (Bibl. colarului, serie nou / col. ini.
i coord. / Anatol i Dan Vidracu; conc. gr. col. i cop. / Vladimir Zmeev;
nr. 455) B.: Litera Internaional; Ch.: Litera, 2003 (Comb. Poligr.).
472 [p].
ISBN 9975-74-642-X ISBN 973-675-018-3
821.135.1 (478)-1

ISBN 973-675-018-3 LITERA INTERNAIONAL, 2003


ISBN 9975-74-642-X LITERA, 2003
'!% Student la universitate '$
1 mai Se na=te Debut editorial
Ion Vatamanu, ]n cu placheta de versuri
comuna Costiceni, Primii fulgi, prezentare
jude\ul Hotin (azi de N. Costenco
raionul Noua Suli\[, (Chi=in[u,
regiunea Cern[u\i), Editura Cartea
din p[rin\ii Maria moldoveneasc[). Prin
=i Ion, \[rani aceast[ carte, ca
rom`ni. '##'$ =i prin cele ce
'""'#" vor urma,
}=i face studiile poezia lui Ion
Urmeaz[ la Universitatea Vatamanu impune
=coala de =apte de Stat din Chi=in[u, o formul[ liric[ nou[,
ani din satul natal, Facultatea de Chimie. modern[, deosebit[ de
apoi =coala medie }n aceast[ perioad[ cea tradi\ionalist[
din satul vecin debuteaz[ cu poezii cultivat[ la noi ]n
Vancic[u\i. ]n ziarul studen\esc, epoc[. Datorit[
'#"'## apoi ]n ziarul acestei atitudini
Tinerimea de reformator,
T`n[r Moldovei. Scrise
]nv[\[tor la care se
]n vers liber =i alb, adaug[ originea
la =coala din de o originalitate
Costiceni. sa bucovinean[
frapant[, poeziile =i caracterul na\ional
dau na=tere unor pronun\at al operei
discu\ii aprinse, din sale, poetul, de-a
care nu lipsesc at`t lungul ]ntregii
notele apreciative vie\i, va fi
c`t =i criticile
vehemente.
'$
Se c[s[tore=te
cu Elena Curicheru,
student[ la filologie,
viitoare traduc[toare,
De ziua c[s[toriei

fiica lui Mihail


Curicheru, scriitor
basarabean exilat
]n Siberia (unde
P[rin\ii

s-a stins din via-


\[ ]n 1943).
suspectat de ac\iuni '$% faz[ tipografic[,
subversive ]mpotriva metalul ei este topit
Apare volumul
puterii sovietice =i nu din cauza aceluia=i
de versuri La mijlocul
va gusta nicic`nd din ierbii, prefa\at de mult disputat
mierea gra\iilor George Meniuc, poem Basmaua.
oficiale. Chi=in[u, Editura Se na=te cea de a
Lumina. Cartea include doua fiic[ a familiei
'$! Vatamanu, Mariana.
poemul lirico-epic
Se na=te Mihaela, Basmaua, care
prima fiic[ a familiei exprim[ ideea p[str[rii
'$'
Vatamanu. memoriei ancestrale, Apare, ]n
'$" a mo=tenirii traducerea lui
str[bunilor, =i care, Ion Vatamanu,
Tip[re=te cartea Walt Whitman,
p`n[ a ap[rea ]n
placheta de versuri volum, cunoa=te C`ntec despre mine
Monologuri, Chi=in[u, zeci de recenzii ]nsumi, Chi=in[u,
Editura Cartea ]nchise. Editura Cartea
moldoveneasc[. moldoveneasc[.
'$&
'$$ }n acest an '%
Apare cartea pentru urma s[-i apar[ o
copii Aventurile Robert Frost,
nou[ carte de versuri
lui Atomic[, }ntre creste de mun\i,
Pas[re Eu; aflat[ ]n
culegere de poeme,
traducere de
Ion Vatamanu,
Chi=in[u, Editura
Cartea moldoveneasc[.
'%
Apare culegerea
Cu Victor Teleuc[

de versuri Lini=tea
cuvintelor, Chi=in[u,
Editura Cartea
moldoveneasc[.
Tip[re=te culegerea
|vet abricosa, ]n
Chi=in[u,
Editura Cartea
moldoveneasc[.
Povestirea,
reprezent`nd o
fascinant[ c[l[torie
a lui Atomic[ ]n lumea
elementelor chimice =i
]n cea a =tiin\ei, va
cunoa=te mai multe
edi\ii, at`t ]n limba
rom`n[ c`t =i ]n
Familia

alte limbi.
traducere rus[,
Chi=in[u, Editura
Cartea moldoveneasc[.
Sus\ine, la Universitatea
din Lvov, doctoratul
]n chimie cu teza
Studierea

Acord`nd autografe
oscilopolarografic[
a complec=ilor Bi
(3+), Zn (2+),
Sb (3+) cu liganzi
adecva\i =i aplicarea
acestor complec=i ]n
chimia analitic[.
Sovietic[ =i din
'% Moldova, av`nd
Umbra lui Homer, ca teren de aplicare
poe\i elini, traducere raioanele Telene=ti
de Ion Vatamanu, =i Anenii Noi.
Editura Cartea
moldoveneasc[. '%"
Apare
'%! culegerea de
n mijlocul naturii

Poezia negrilor versuri Ora p[s[rii,


americani, traducere Chi=in[u, Editura
de Ion Vatamanu, Cartea moldoveneasc[.
Chi=in[u, Editura Se na=te fiica
Cartea moldoveneasc[. mezin[ a familiei
Este numit =ef de Vatamanu, Leontina
laborator la copil[ria casei. din anii 70,
Institutul de chimie marcheaz[, prin
al Academiei de +tiin\e '%# ciclurile Secunde cu
din Moldova, func\ie Ianis Rainis, mun\i, R[scoal[ contra
pe care o va de\ine Adie v`nt, c`ntec mor\ii =i Cu neodihn[,
p`n[ la sf`r=itul popular ]n cinci acte, clasicizarea formal[
vie\ii. }n to\i ace=ti traducere de a poeziei lui Ion
ani ai carierei sale de Ion Vatamanu, Vatamanu.
chimist, Ion Vatamanu Chi=in[u, Editura Poezie american[,
va publica peste 150 Cartea moldoveneasc[. antologie, prefa\[
de lucr[ri =tiin\ifice =i traducere de Ion
]n domeniul chimiei '%% Vatamanu, Chi=in[u,
analitice, va ob\ine Apare volumul Editura Literatura
cinci brevete de de versuri De ziua artistic[.
inven\ie ]n domeniul frunzei, prefa\[ de
oscilopolarografiei Grigore Vieru, '%&
(1980, 1984, 1985, Chi=in[u, Editura Public[, ]n
1988, 1989). O serie Literatura artistic[. colaborare cu al\i
de metodici ale sale Cartea, considerat[ lucr[tori =tiin\ifici ai
vor fi aplicate ]n sfera drept una din cele laboratorului de
agricol[ =i industrial[ mai valoroase chimie, lucrarea
din fosta Uniune apari\ii poetice Indice bibliografic
al literaturii de

Cu familia poetului Dumitru Matcovschi


polarografie
(anii 1922 1977),
Chi=in[u, Editura
+tiin\a. Apare
culegerea de versuri
Zelenaia col`beli
pesni, ]n traducere
rus[, Moscova,
Editura Sovetski
pisateli.
'&
Apare volumul
Via\a cuv`ntului, '& poezii =i balade De pe
prefa\[ de Pavel Bo\u, dou[ margini de
Apare volumul r[zboi. Cenzura
Chi=in[u, Editura Iubire de tine,
Literatura comunist[
Chi=in[u, Editura hipervigilent[
artistic[. Culegerea, Literatura artistic[.
alc[tuit[ din mai multe stopeaz[ cartea
Culegerea include ]n faza de corectur[,
compartimente, include c`teva cicluri de
articole de publicistic[ metalul ei fiind topit,
poezii =i balade, iar autorul ]nvinuit de
=i texte cu caracter precum =i poemele
eseistic. Culegerea ac\iuni subversive
de larg[ respira\ie ]mpotriva puterii
Teiul, versuri pentru lirico-epic[ Pas[re
copii, ilustra\ii de Igor de stat. Imant
Eu, Basmaua =i Ziedonis, Basme
Vieru, Chi=in[u, Editura Privighetoarea
Literatura artistic[. ]n culori, proze poetice
c`nt[ plumb. pentru copii, traducere
Apare culegerea de
versuri Zemlea de Ion Vatamanu =i
'& Elena Curicheru-
Poeta, ]n
traducere rus[, }n acest an, la Vatamanu,
Chi=in[u, Editura Editura Literatura Chi=in[u, Editura
Literatura artistic[. artistic[ urma s[-i Literatura artistic[.
apar[ volumul de Teatrul Flac[ra de
la Universitatea din
Chi=in[u monteaz[
spectacolul Basmaua,
dup[ poemul omonim
al lui Ion Vatamanu.
'&!
Apare volumul de
poezii, balade =i poeme
Cu vioristul I. Ignat

M[slinul oglindit,
prefa\[ de Pavel
Bo\u, Chi=in[u,
Editura Literatura
artistic[. Cartea este
o nou[ variant[,
ref[cut[ =i special.
]mbun[t[\it[, a La Chi=in[u
volumului ghilotinat are loc serata
De pe dou[ margini de de crea\ie C`ntare
r[zboi, =i scoate ]n v[zduhului pa=nic al
eviden\[ o nou[ patriei dou[ ore de
fa\et[ a poeziei poezie cu Ion
lui Ion Vatamanu: Vatamanu,
baladescul sau, manifestare
La o serat[ de poezie
mai exact, de r[sunet ]n via\a
reabilitarea prin cultural[ din acei
mijloace poetice ani. Este decorat cu
moderne a Medalia de Bronz a
baladescului. Expozi\iei Realiz[rilor
Baladele reprezint[ Economiei Na\ionale.
o cronic[ a satului,
o iliad[ a copil[riei ]n care sunt analizate '&#
v[zute cu ochi de diverse aspecte ale Apare cartea
matur. Autorul vie\ii sociale =i de versuri pentru copii
recurge la culturale, Izvora= cu ochii verzi,
valorificarea probleme ce \in de pictor D. Iazan,
istoriei, reale =i sfera artei ]n general Chi=in[u, Editura
imaginare, a mitologiei =i a literaturii ]n Literatura
populare, ]mbr[c`nd artistic[.
c[ma=a concretului
=i trec`nd (cu mult '&$
succes!) proba Apare volumul
supunerii la de versuri Diminea\a
obiect. m[rului, Chi=in[u,
Apare culegerea Editura Literatura
de poezii Secundy artistic[.
i gory, ]n traducere Cartea include
rus[, Chi=in[u, Editura ciclurile poematice
Literatura artistic[. Vara r`urilor repezi,
Teatrul pentru tineret Pr[bu=irea prietenului,
din Chi=in[u monteaz[ poemul Femeia din
spectacolul Osia muguri, Frumoasa
dorului, dup[ poezia cu prunci, fiind
lui Ion Vatamanu considerat[ ca
(regizor Silviu una dintre cele mai
Fusu). reprezentative lucr[ri
ale autorului. Teatrul
'&" literar al elevilor
Apare volumul
Drumuri, drumuri...

La steaua din
A vedea cu inima, Chi=in[u prezint[
Chi=in[u, Editura spectacolul de poezie
Literatura artistic[. Privighetoarea c`nt[
Lucrarea include plumb, dup[ poemul
schi\e, tablete, omonim al lui Ion
marginalii eseistice, Vatamanu (regizor
oameni, Editura
Literatura artistic[.
Poemele sunt ni=te
parabole sociale ]n
care autorul surprinde
=i analizeaz[ aspecte,
La izvorul Mihai Eminescu

st[ri =i atitudini din


anii restructur[rii
gorbacioviste.
Apare monografia
termodinamica
hidrolizei ionilor
metalelor (]n
colaborare cu t`n[rul
savant Ilie Fi=tic),
Vasile C[p[\`n[). eliberarea na\ional[ Chi=in[u, Editura
Spectacolul este a rom`nilor din +tiin\a. I se confer[
premiat ]n Republica Medalia Veteran
cadrul unui Moldova =i Bucovina, al muncii.
festival unional. Ion Vatamanu scrie '&'
o serie de poezii
'&% cu caracter social- 15 februarie
Apare volumul Nimic politic, militante, La Chi=in[u apare
nu-i zero, prefa\[ incendiare, de o primul ziar ]n grafie
de Mihai Cimpoi, larg[ audien\[ latin[, Glasul, tip[rit ]n
Chi=in[u, Editura la public: Letonia cu sprijinul
Literatura artistic[. Unire, moldoveni; Societ[\ii Dacia,
Cartea reprezint[ o Celor ce pun graiul responsabili de
selec\ie retrospectiv[ la vot; Un popor de edi\ie fiind Maria
de poezii, balade =i felul nostru; Ce vor Briede-Macovei,
poeme. Cu prilejul scriitorii?; Matern Leonida Lari,
s[rb[torii celor la Bucovina etc. Viorel Mihail, Ion
50 de ani de via\[, Vatamanu. Din acest
la Teatrul Academic '&& an =i p`n[ ]n 1991, Ion
Pu=kin are loc o Vatamanu va asigura,
Apare volumul
serat[ omagial[, al[turi de Leonida
Dialoguri banale sau
]n cadrul c[reia i Lari, conducerea
trist =i vesel despre
se confer[ Diploma de Glasului. Apare cartea
onoare a Prezidiului de versuri Izvora= cu
Cu masca sa n compania lui Glebus Sainciuc

Sovietului Suprem al ochii verzi, edi\ie


Republicii. Teatrul completat[, pictor
pentru copii =i I. Moraru, Chi=in[u,
tineret din Chi=in[u Editura Literatura
prezint[ spectacolul artistic[. Apare
Diminea\a m[rului culegerea de versuri
(regizor V. C[p[\`n[), Vozvra=cenie domoi, ]n
dup[ poezia lui traducere rus[, Moscova,
Ion Vatamanu. Editura Sovietski
'&%'' pisateli. Apare
}n ace=ti ani, angajat monografia
plenar ]n lupta pentru Polarografia ]n
Casa copil[riei

analiza de atestare Hyperion. Este ales 18 februarie


a mostrelor standard deputat ]n Parlamentul Pentru merite
ale metalelor Moldovei =i desemnat deosebite ]n arta
nefieroase =i aliajelor pre=edinte al Comisiei scrisului i se confer[
lor (]n colaborare), Parlamentare pentru titlul onorific Maestru
Chi=in[u, Editura Cultur[ =i Culte. }n al literaturii.
+tiin\a. Laureat al aceast[ calitate, Cu prilejul anivers[rii
premiului ziarului elaboreaz[ proiectul a 75-ea de la Unirea
Moldova socialist[ ansamblului monastic Basarabiei cu Patria-
pentru publicistic[. C[priana. Particip[, mam[, i se acord[
I se acord[ al[turi de al\i c`\iva Diploma Ligii
Diploma Televiziunii scriitori (Grigore culturale pentru
Moldovene=ti pentru Vieru, Ion Ciocanu, unitatea rom`nilor
ciclul de emisiuni Arcadie Suceveanu) la de pretutindeni.
Abeceul moralei. Festivalul interna\ional
Serile de poezie de ''!
'&''' la Struga 9 august
}mpreun[ cu L. Lari (Jugoslavia). La Chi=in[u, se
asigur[ conducerea stinge subit din via\[
ziarului Glasul, ''''! Ion Vatamanu.
Director al revistei Dispari\ia lui
primul ziar fulger[toare este
]n grafie Columna.
depl`ns[ de ]ntreaga
latin[.
'' Moldov[.
}nmorm`ntarea are
'' 15 februarie
loc la 11 august, la
Apare volumul Devine membru de
Cimitirul Central
de poezii =i balade onoare al Societ[\ii din Chi=in[u,
At`t de mult culturale biserice=ti av`nd amploare
al p[m`ntului, Mitropolitul de funeralii
Chi=in[u, Editura Varlaam. na\ionale.
''" acest prilej, Ministerul cu chipul poetului
La un an de la Culturii =i Uniunea pe cl[direa Institutului
dispari\ia poetului, Scriitorilor din de Chimie al Academiei
Teatrul Ion Creang[ Moldova de +tiin\e din
din Chi=in[u prezint[ organizeaz[ Concursul Moldova.
spectacolul Baladele republican de poezie =i 
satului de pe dou[ muzic[ t`n[r[ Ion
Vatamanu. La Apare volumul Nimic
margini de nu-i zero ]n colec\ia
r[zboi Ion Vatamanu, 1 septembrie =colii
medii din satul natal Biblioteca =colarului,
in memoriam. +colii coperta Isai C`rmu,
medii din P`rli\a Costiceni i se confer[
numele lui Ion Chi=in[u, Editura
Ungheni i se confer[ Litera.
numele lui Ion Vatamanu, iar pe
Vatamanu. cl[direa ei este dezvelit 
un basorelief cu Apare volumul
''# chipul poetului. S[ m[ chema\i s[
Liceul teoretic v[ c`nt, Timi=oara,
raional din Str[=eni
''& Editura Augusta.
devine Liceul Ion Apare volumul
Secunde cu mun\i 
Vatamanu. I se
confer[ Premiul ]n colec\ia Poe\i Apar
Dacia ]n domeniul rom`ni contemporani, 2 volume
artei populare, post- Bucure=ti, Editura de versuri Alt[
mortem. Apare cartea Eminescu. iubire nu este ]n
pentru copiii Unde-i colec\ia Scriitori
''' rom`ni contemporani,
urma mea?,
prezentare grafic[ mai Dezvelirea unei Bucure=ti, Editura
Sergiu Puic[, colec\ia pl[ci comemorative Biodova.
Micile americi,
Chi=in[u, Editura
Muzeum. I se confer[
Medalia Eminescu,
post-mortem. I se
decerneaz[ Diploma
Partidului Liberal
din Moldova pentru
promovarea Spiritului
de libertate ]n crea\ie,
post-mortem.
''%
Cu prilejul anivers[rii
a 60-ea de la na=tere,
Ultima fotografie

la Academia de +tiin\e
din Moldova are loc
Sesiunea =tiin\ific[
Ion Vatamanu
omul =i poetul. Tot cu
Poezii
PRIMII FULGI
1962

Amintire
}nc[ demult
Desenam cu unghia
Portrete de cai =i m`\e
Pe huma sobei...
Visele, ca o luntre,
M[ duceau
}n larguri
+i lumina
M[ chema de departe...
I O N V A T A M A N U

La focul din sob[,


Ce-ndoia vreascuri uscate,
St[team p`n[-n noaptea t`rzie...
+i cine =i-a atins amnarul
De inima mea,
16
De sar sc`nteile c`ntului?
Poate mama cu pieptul ei alb,
+i serile cu scr`=net de cumpene?
Ori poate c[ m-am n[scut prim[vara,
Odat[ cu florile,
+i-am vrut s[ le iau nectarul,
Ca albinele?
Ori fiindc[ am auzit izvoarele,
C`ntul p[s[rilor pe crengi ]mbobocite
+i inima a vrut s[ c`nte?
Ori c[ arde-n sufletul meu

.
Focul z[rilor noi?
Biatul i muntele
Un b[iat privea muntele,
Un pici, un punct.
Sus st`ncile sc`nteiau,
Ca flac[ra de magneziu aprins.
Sus se jucau razele,
Cerul albastru,
Pietrele, ca atomii,
Se cuprindeau cu m`ini ascunse

NIMIC NU-I ZERO


+i toate sclipeau ]n soare.
Piciul =i-a trimis
Numai visul,
Numai g`ndul
+i dorul.
Primii s[ p[=easc[ v`rfurile luminoase 17

Ale =tiin\ei.
Dar b[iatul n-a uitat s[ se ca\[re
Cu mintea,
Cu m`inile,
Cu din\ii.
B[iatul n-a uitat
C[ st`ncile

.
Ce cer
Supuse!
Cetatea Hotin
Pere\ii gro=i s-au d[r`mat,
C`te-o piatr[ a c[zut,
I O N V A T A M A N U

Ca =i zilele
Din istoria lumii.
Dar cetatea cu faim[
+i urme de lupte,
Dar cetatea cu glorii
18
+i pete de s`nge

.
St[ ca un gigant
Pe malurile pietroase, nistrene.
Cntul stropilor
Copacii au t[cut
Cu frun\i aplecate,
}n haine negre.
Zborurile p[s[rilor
S-au =ters.
V`nturile
Pe c`mpii amu\ite
Ca broa=tele sar printre brazde
+i numai un c`nt
Pic, pic-poc.

NIMIC NU-I ZERO


+i-ntre stropi
Te-nc`lce=ti,
Dar ei tot c`nt[ =i c`nt[
Pic, pic-poc.
Pic[turile c`nt[
Din buze, 19

Din cristale...
Norii ca un c`rd de meduze
Scurg din tentacule stropi
+i pic, pic-poc,
Parc[ sun[ un fluier
}ntre v[ile mele...
O lun[ cerul e lugubru
+i numai
Pic, pic-poc,

.
+i numai doruri
De lumin[ =i frunze.
***

Cad fulgii,
Cristale vii,
Cad primele mele
Bucurii
Peste cmpuri albastre,
Peste drumuri
Cu urme-nvechite,
I O N V A T A M A N U

Peste-un z`mbet de fat[.


Cad primele mele a=tept[ri,
Stelele mele albe
De vise,
+i se topesc
20
Undeva pe hogeaguri,
}n inima nop\ilor,
+i bat c`te unul
La geamurile,
Ce-s parc[ ni=te pleoape adormite...
Cad fulgii
Ca primele vise

.
+i m-oi trezi diminea\a
Cu por\ile ninse...
MONOLOGURI
1964

Monologul perechii
care danseaz
E primul nostru dans.
Parc[
C[l[torim de mult
}ntr-o barc[
Numai noi doi
+i tu v`sle=ti,
V`sle=ti,
+i barca-=i face drum

NIMIC NU-I ZERO


Prin curgerea de valuri...

E primul nostru dans


+i-at`tea romani\e ]n rochii albe!
Un cer cu lebede de vise,
Ce se rotesc deasupra 21

+i se rotesc...

Un cer cu lebede de vise...

E primul nostru dans.


S[ nu-l ui\i!
Nici tu.
E primul nostru dans.
S[-l p[strezi!
+i tu...
E primul nostru dans

.
+i-i at`t de lung[ c[l[toria-n barc[!
+i-at`tea romani\e-n rochii albe!
Monologul Hiroshimei
Mai ]ncet, Hiroshima...
Calc[ mai ]ncet, Hiroshima...
... Glasul fiec[rei palme de p[m`nt...

Obositul ric=a
}n ajun
}=i imagina punga
+i chipul norocului s[u...
Oare la ce visa pescarul,
I O N V A T A M A N U

L[s`nd pe noapte
N[voadele ]n m`na m[rii?
}n ajun
Fata
}=i g[tea straie de mireas[.
22 Oare cum i-ar fi stat ei
}n straie de mireas[?

Mai ]ncet, Hiroshima...


Calc[ mai ]ncet, Hiroshima...

Priviri ]ntunecate ]ntr-o clip[.


Z`mbete m[turate ]ntr-o clip[.

Mai ]ncet, Hiroshima...

.
Calc[ mai ]ncet, Hiroshima...
LA MIJLOCUL IERBII
1967

Monologul lui Odiseu


Sunt Odiseu.
Aduce\i-v[ aminte:
Odiseul lui Homer,
}ntors din zbucium[ri de mare,
Din r[t[ciri de moarte re]nviat
La patul Penelopei.

(Legenda acelui Odiseu,


Nici p`n[ azi nu e legend[...

NIMIC NU-I ZERO


Un soldat din satul meu
S-a-ntors din ultimul r[zboi
F[r[ prietenii de-apoi
+i c`nd s-a repezit spre poart[
}l a=tepta nevasta moart[,
Iar pe-undeva 23

Printre morminte
Telemacul s[u cuminte...)

Sunt Odiseu.
Aduce\i-v[ aminte:
Odiseul lui Homer,
Acela ispitit ]n calea
Blestemat[,
Viteazul,
Ce nu vrea s[ se mai bat[...
(O, p[m`ntule,
Pe cei mai buni feciori ai t[i
A fost s[-i cheme Odisei,
Dar c`\i din ei nu s-au ]ntors
La patul Penelopei...
O, p[m`ntule,
Or nu cumva tu e=ti la fel un Odiseu
+i ]ntre sabie =i scut
}nc[run\e=te chipul t[u de lut?)
I O N V A T A M A N U

Sunt unicul Odiseu r[mas


R[t[citor f[r[ popas,
Planet[-Odiseu
+i trec pe l`ng[ geamul t[u...
24
Salveaz[-m[ s-ajung
La patul Penelopei!

(Salva\i-l, oameni, pe-acel Odiseu


S[-=i vad[ Penelopa
L`ng[ fiu,
P`n[ nu-i t`rziu,

.
Salva\i-l, oameni!)
obolanii

NIMIC NU-I ZERO


I-aud cum se revolt[ sub podele
De tot ce-am scris,
Ei \in sub labe-un manuscris.
Orbi\i de foamea ce-i ]nciud[,
Rod biata coal[ de h`rtie,

.
Sper`nd =i ei c-or fi s[tui 25
Din poezie.
ranii
De m-oi duce c`ndva de pe-acest p[m`nt,
De ne-om duce to\i pe r`nd,
Ultimii vor fi ei,
|[ranii mei.
Solzi de \[r`n[ pe m`n[,
Obraji coaj[ de tei,
I O N V A T A M A N U

Ultimii vor bea la botul calului,


P[r[sind coama dealului.
Ultimii ne vor conduce
Cu vorb[ dulce,
Cu vin ne-or stropi s[ r[m`ie
26 Foc la c[p[t`ie,
C`ntec =i zbucium
+i treze buciume,
+i ]nc[
St`nc[,

.
St`nc[,
St`nc[.
***

Era t`rziu. Dup[ miezul nor\ii.


+i luna se-nfipse-n st`lpul por\ii...
M[ chinuia un dor de p[s[ri c[l[toare,
Ce pot s[ c`nte =i s[ zboare.
Dar m[-nfior[ deodat[ lini=tea od[ii,

NIMIC NU-I ZERO


+i m[ g`ndii la cuiburi =i copii,
La v`nturi reci, la ploi,
La papagalii care zac ]n noi.
+i precum st[team ]ntre zbucium[ri de minte,
}ntrez[rii-n oglind[-un om cuminte,
27
+i mai z[rii \igara lui
Ce se topea-ntr-un fum albastru,
+i mi-a p[rut
C[ v[d
Un om necunoscut...

.
Sim\eam c[ altoiesc pe mine
O ramur[ cu flori str[ine...
Cu tine
Tu =tii, Ilean[,
Sunt cuprins de nostalgie...
A r[s[rit ]n mine o \ar[ veche,
Ori poate satul meu era,
Ori poate fantezia mea...
Tu =tii, Ilean[,
Erai ]n rochia cea cu flori m[=cate,
Pe care \i-ai croit-o nu de mult,
I O N V A T A M A N U

Erai frumoas[ tu, Ilean[,


Dar nu =tiu de ce
Rochia ceea nu-\i st[tea,
Ori c[-n satul meu era,
Ori poate-n fantezia mea...
28
Vedeam o fat[-n
Fot[ argintie,
C[ma=[ dantelat[,
O frumuse\e-a ierbilor =i-a viei,
+i-un c`mp de maci pe umeri se urca,
C[ poate-n satul meu era,
Ori poate-n fantezia mea...
Aveam costumul negru,
Pantofi cu boturi ascu\ite,
Dar =tii, Ilean[,
Fl[c[ii cei de-acolo
Erau ]ncin=i cu curcubeie
+i-aveau ]n p[l[rii
Pene de p[un.
Erau ca ni=te codri
Din str[buni
+i, vai, ce bine le st[tea!
Priveau, ca ni=te r`uri curg[toare,
R`deau, ca ni=te arme sun[toare,
S[ fi v[zut, Ilean[, tu,

NIMIC NU-I ZERO


O via\[ de pe p[m`nt,
O dragoste de pe p[m`nt,
}n tot candidul ei precum era,
Numai c[-i greu s[-\i spun,
Pe c`nd era,
C[ poate-n satul meu era, 29
Ori poate-n fantezia mea...
Dar r[t[ceam noi am`ndoi,
Ilean[,
Din c`teva decenii-ntor=i
+i-at`t ne bucuram,
Ilean[,
C-avem,
C-avem =i noi str[mo=i,
C-am fost =i noi, Ilean[,

.
}n ospe\ie
La str[mo=i...
La mijlocul ierbii
Este o via\[ a mea,
O c[su\[ de melc
La mijlocul ierbii...
Ce =tiu eu
Despre c[su\a de melc
De la mijlocul ierbii?
Poate triste\ea ei
I O N V A T A M A N U

Deloc nu e triste\e?
Poate z`mbetul ei
Deloc nu e z`mbet?
Poate nu totdeauna are c[su\a
Lumin[ =i p`ine,
30 O can[ de ap[,
O bucat[ de dragoste...
Poate...
Ce =tiu eu despre c[su\a de melc
De la mijlocul ierbii?
Poate trecu pe-acolo
Ast-noapte-o ma=in[,
Poate o strivi de-acum...
Poate trecu pe-acolo
O cizm[ ast-noapte,
Poate o strivi de-acum!
Poate...
Poate e-ntreag[
C[su\a de melc
De la mijlocul ierbii.
S[ bat la geamul ei?

NIMIC NU-I ZERO


S[ bat la u=a ei?
Dar are ea u=[,
C[su\a de melc
De la mijlocul ierbii,
Oare las[ ea
Pe cineva 31

Sub tavanul ei firesc


S[ intre,
Mare =i greoi,
Ne]ndem`natic,
Cu iz de-acreal[ pe buze?
Oare las[ ea pe cineva s[ intre?

.
C[su\a mea de melc
De la mijlocul ierbii...
Flori de cais
Ast-noapte
Mi-ai d[ruit caisu-n floare,
Am g[sit ]n pleata mea
Buzele tale.
Ast-noapte
Mi-ai adus din tot cel sf`nt
+i-ai ghemuit la s`nul meu
I O N V A T A M A N U

Un dor nespus de greu.


Ast-noapte caisu-a ]nflorit...
Pe s[rut[ri c[dea un piept
Cu dou[ flori,
Petale de cais,
32
+i nu era un vis,
Era o alt[ lume,
Un cer c[zut pe-o mare,
Un zbor obositor
+i-o r[suflare...
Prin noapte-apoi
Luceferi
Au pornit,

.
Atunci
Caisu-a ]nflorit...
***

Am scris =i-am =ters,


V[zui c[ ies din univers.
Am =ters ]n textul unor flori,
Mi-era team[ de culori.
Z[rii copacul,
El purta frunzi=ul pe p[m`nt
+i-am vrut s[-i spun ceva,

NIMIC NU-I ZERO


De gur[-mi se izbi un v`nt.
Erau prea multe clopote-n mine,
L-am ales pe cel care suna mai bine.
+i ]n\eleg`nd cu greu
Pe care s[-l ]ndemn,
}mb[tr`ni p[durea-mi, 33
Se pref[cu ]n lemn.
+i m[ sileam s[-mi pun semn[tura,
+i-mi mu=cam buzele,
+i m[ durea gura,
+i cuvintele veneau ]ncet
Ce-am scris cu bra\ul st`ng,

.
Am =ters cu bra\ul drept.
***

Ba ni=te nop\i prea scurte de durat[.


Ba nic[ieri =i niciodat[.
Ba ni=te voci de soc.
Ba o ]ndr[zneal[ de boboc.
Ba ni=te vechi f[pturi prietene=ti.
Ba fe\ele ]ntoarse ]n alt[ parte.
Ba privirile lor sparte.
Ba r[m`n aici p`n[ m`ine.
I O N V A T A M A N U

Ba le gonesc de l`ng[ mine.


Ba e=ti a mea, frumoasa mea.
Ba ce e al meu nu e cu mine.
Ba straniu le petrec pe toate.
Ba le tr[iesc pe jum[tate.
34 Ba n-am ars p`n[ la zgur[.
Ba n-am iubit p`n[ la urm[.
Ba n-am =tiut c[ toreadorii mint.
Ba am c[zut cu fruntea de p[m`nt.

Petrec ]nc[ o sear[

.
Pe \[rmul lunecos
De c[limar[...
Punct
M[ lupt mereu cu acest du=man al meu,
C[ sunt for\at s[-l pun,
C`nd al\ii mi-l propun.
+i vreau s[ m[ despart de el,
S[-l pierd pe undeva
Punctu-i sl[biciunea mea.

NIMIC NU-I ZERO


+i vreau s[ fac din el
Un spa\iu mare,
Dar punctul nu se las[
E mai tare.
Doar una ]mi r[m`ne,
}l mut din loc ]n loc 35

Tot mai departe,


M[ mi=c ]ncet,

.
Ca o furnic[,
Cu punctul greu ]n spate.
LINI+TEA CUVINTELOR
1971

Contur de iarn
Fulgi de nestemate ore
Depun pe-acoperi=, intim,
Pe rumen z`mbet de ora=e,
Pe negre cruci de \intirim
I O N V A T A M A N U

Alb,
Alb, adus pe c[i de repetare...
E-un r[spuns
La ]ntrebare?
... La geamul nins mai bat, ]ntreb,
36 La geamul nins a=tept un verb...
Cristalic alb,
Alb rece,

.
Ce grabnic via\a ta
}n alte vie\i se trece!
Contur de meditaie
Se nasc din v`nturi
V`nturi,

NIMIC NU-I ZERO


Pe toate nu le v`nturi...
}nainte
Focul frunzelor ce ard,
}napoi
Focul frunzelor ce cad...
}nainte, 37

.
}napoi,
Ploi plouate-n alte ploi...
Contur de adevr
Crizanteme
Melodii de ]ncheiere,
Priviri de toamn[.
I O N V A T A M A N U

La revedere!
Trec puntea de safire
Pe alt mal,
Sub amintire...
Crizanteme
38
Nori albi
Pe c[i albastre,
Priviri de adev[ruri
La geamurile

.
Noastre...
Contur de insomnie
Am secerat =i-am str`ns,
+i bucuros am r`s.
Peste noapte-a nins,
+i peste noapte-am pl`ns...

NIMIC NU-I ZERO


Nu vroiam s[ ning[,
Nici s[ ploaie,
Aveam de scris
}n foaie...

... +i-am scos cu 39

m`inile-nghe\ate,
Din rea ninsoare,

.
R[spunsuri
Ne]ntrebate...
Contur de curgere
}ntinse lumi
Registre verzi,
Cu pagini rupte.
I O N V A T A M A N U

Un lemn cu altul se cuprinde,


Ap[ l`ng[ ap[ curge,
Acordul na=te-un dezacord.
Tablou de sud,
Tablou de nord.
40
Pe-o p`nz[ de ispit[

.
Rar[
Pun semnul curgerii de-afar[.
Contur de armonie
E un dedeasupra
Al propriilor vederi
Uscat[ ploaie.
Ea nici nu plou[,
Nici nu ud[,
O strig ]n relativ
+i relativ e surd[...

NIMIC NU-I ZERO


Mai e =i un voal,
Ce de pe ochi c[zut,
Descoper[ ]n ploaie
Conturul unui
41
Mare dedesubt...

Deci e =i-un dedesubt


Al propriilor vederi
Se-ntinde spre oric`nd

.
Spre Marele Aici
+i-un Mare Nic[ieri...
Iubire
Ningea matematic, calculat,
Ningea f[r[ tain[ =i vis,
Ningea prin geamul deschis,
Ningea cu lun[:
Elena, iubirea mea bun[...

Ningea cu duh de cret[,


Ningea numai alb z[pad[ incert[,
I O N V A T A M A N U

Ningea ca-ntr-un desen de pe-o copert[,


Ningea negr[bit:
Elena, at`t am =optit.

Ningea ca-ntr-o schem[, econom,


42
Ningea numai v`nt decolorat,
Ningea peste sufletul meu ]nghe\at,
Ningea-ncet...
+i-o lumin[ s-a retras c[tre piept,

+i-a dat la o parte m[tasea sub\ire,


+i tu-ai devenit amintire,
+i-abia deslu=eam c[ =optesc
Incontinuu:
Elena, iubire!

.
Elena, iubire!
Trire
C`ntec pentru buna Elena,
Unic =i mult suferit,
C-o aspr[ tr[ire
De spic dureros,
}n t[rie de s`nge,

NIMIC NU-I ZERO


}n clocot de os.

C`ntec pentru toat[ Elena.


Odat[ rostit,
}ntr-o scurt[ oprire,
C`nd sufer[ g`ndul,
43
C`nd tremur[ pieptul.
Pl[m`nul \[nd[ri mi se fac[
}n c`ntecul pentru toat[ Elena.
Doar Elena,
Doar Elena

.
Restul tac[!
Contur de brbie
Tai =i ]mpletesc nuiele,
Punte fac vis[rii mele.
I O N V A T A M A N U

Trec =uvoi de ap[ rea,


V[d cum arde steaua mea.
Trec =uvoi de ap[ bun[,
Calc pe v`rcolac de lun[,
Trec =uvoi dup[ =uvoi,
44

.
Punte ]ntre dou[ ploi.
Cntare
C`mpul, Elena, =i-amurgul bl`nd
Din privire,
Copilul =i mama, =i-a noastr[ iubire,
+i m[rul, Elena, s[dit de p[rinte,
+i sufletul nostru at`t de fierbinte,
+i dealul, Elena, =i via, =i v`ntul,

NIMIC NU-I ZERO


+i-a noastr[ insomnie p[m`ntul,
Cuvintele noastre de bucurie =i dor,
Ce toate respir[, =i tainele lor.
+i via\a, Elena, setea =i somnul cu vis,
Pentru care-am murit,
Pentru care-am re]nvins, 45
Elena, =i c`ntecul nostru
Cu-aripi de foc,
N[scut ca =i noi, cu-al nostru noroc,
Elena, =i noi, care punem credin\[,
Pe-o mic[ \[r`n[, pe mic[ s[m`n\[,
Elena, =i noi, cu bra\ele-ntinse spre soare,

.
+i noi vom c`nta ]n lumi viitoare.
Lun nou
Iar tu, Elena, nu m[ mai ]ntrebi,
De unde vin, din care ierbi?
+i ce-i cu nimbul meu de f`n,
Purtat de ]nger =i de sp`n?
I O N V A T A M A N U

Iar tu, Elena, nu m[ mai ascul\i,


De ce-mi pornesc cuvintele descul\i?
+i ce-i cu haina care-o potrivesc
Pe clipa unui chip lumesc?
46

Iar tu, Elena, nu m[ mai a=tep\i,


+i ochii mei de foc =i ghe\i

.
Te caut[ lunatic, ca s[-\i spun[
C[-a r[s[rit pe cer o alt[ lun[...
Desen
Elena, Elena,
M[ deseneaz[ mereu un copil,
Pe-o p`nz[, ]n acuarel[,
Ba apar f[r[ sprijin,
Ba f[r[ umbrel[.

NIMIC NU-I ZERO


Elena, Elena,
C`nd se-nt`mpl[, copilul m[ las[,
Uitat ]ntre lucrurile din cas[,
A=tept ]ndelung s[ m[ cheme,
}n alte culori =i desene.
47

Elena, Elena,
C`nd din nou pensula lui m[ compune
Din linii limpezi =i bune,
M[ bucur din nou ]n acuarel[,

.
Ba sprijinit de-o iarb[,
Ba-ndosit de-o umbrel[.
nchipuire
O, tu, ]nchipuire
Cu numele Elena!
}n alb mi-ai ap[rut
Din fl[c[ri ce s-au stins.
Eu am murit, Elena,
Lumina-mi s-a prelins...
I O N V A T A M A N U

O, tu, ]nchipuire
Cu numele Elena!
Nesomnul nu m[ cearc[,
Plutesc acum c-o barc[.
+i drumul nu m[-ntrece.
48
Eu am murit, Elena,
Tu tremuri l`ng[-un rece.

O, tu, ]nchipuire
Cu numele Elena!
Mai plou[ ]nainte,
Mai ninge ]nainte.
O frunz[-mi st[ pe fa\[.
Eu am murit, Elena,

.
Privesc acum din ghea\[...
Castel
Elena, Elena,
Castelul de pe marginea apei,
Cu por\ile-nchise-n poveste,
Din c`nd ]n c`nd mai ]ntreab[:
Ce este?

Castelul, Elena,

NIMIC NU-I ZERO


De pe margini de piatr[,
Cu intrigi =i-omor,
Cu iubiri presupuse,
Din c`nd ]n c`nd mai ofteaz[
}n v[zduhuri apuse.
49

Castelul, Elena,
De pe margini de moarte,
Se repet[-n priviri repetate,
C-o poart[-ncuiat[-n omor =i intrig[,
}n v[rsare de ore b[tr`ne,

.
Din c`nd ]n c`nd mai ]ntreab[:
E tot ce r[m`ne?...
Pmntul poetului
Poetul =i p[m`ntul lui
}n fereastr[ toamna
Galbene gutui...

Poetul =i p[m`ntul drag


I O N V A T A M A N U

Frunza care \ine


Vara pe copac.

Poetul =i p[m`ntul lui


C`t s-aude c`ntul
50
Cucului...

Poetul =i p[m`ntul sf`nt

.
Facle ]n amurg,
Al[turea arz`nd.
ORA PSRII
1974

Arta luminii
La r[s[rit de soare coroane-nfl[c[rate.
Luminii s[ m[ d[rui, acestei grele arte!

NIMIC NU-I ZERO


S[rb[toresc =i unic, ca-n ceas de cununie,
S[ unesc lumina =i \[rna din c`mpie,

S[-ncep m[rturisirea divinelor splendori,


S[rb[torind ]n mine slav[ =i comori...

.
Cu roua-acestei zile voi chema copii 51

Un grai ]mb[tr`nit de lungi copil[rii...


Ctre poet
S[lb[tice=te cuv`ntul f[r[ tine, poete,
Iar frunza uit[ s[ c`nte.
Poete, prin var[ torid[
O pas[re zboar[ lichid[.

Pe unde, poete, \i-i vocea acum?


I O N V A T A M A N U

Te-a=teapt[ acas[ b[tr`nii p[rin\i.


Poete, prin var[ fierbinte
Adu-le bunele dou[ cuvinte.

Pe unde, poete, \i-i mersul acum?


52 Te uit[ salc`mul la poart[.
Poete, prin vara ]ntins[
O pas[re zboar[ aprins[.

Pe unde, poete, \i-i setea acum?


B[tr`nul t[u vin te a=teapt[.

.
S[lb[tice=te =i vinul f[r[ tine, poete,
Salc`mu-i s[lbatic de verde.
Clopotele lunii
Cum trec de miezul nop\ii,
Aud clopotele lunii...
Se urm[resc sunetele ]n ]ntuneric,
Se pr[bu=esc silabele ]n univers,
P[m`ntul ]ncepe a g`nguri cuvinte noi,
Abia ]n zori voi ]n\elege ce vrea s[ spun[,

NIMIC NU-I ZERO


Se ghemuiesc celulele ]n plant[,
Pietrele ]=i ]mpietresc privirile,
V`ntul alearg[ dup[ fluturi,
Adic[ i se par c[-s fluturi,
C[ci ]n adev[r sunt c[z[toare stele,
53
Un c`ine la vecini ]ncepe a l[tra,
Liliecii ]mp`nzesc v[zduhul =i se ciocnesc de geam,
La u=[ bate cineva e noaptea r[t[cind,
Cerneala-n c[limar[ cuprins[ e de valuri,
Se zbate apa m[rii ]n furtuni,

.
Dar peste toate sunetele acestea
Aud clopotele lunii...
Prietenul meu,
focul din vi de vie
De-a= reteza capetele verii,
adic[
o zi de-nceput
=i alta de sf`r=it,
ar curge s`nge din flori
=i foc din vi\[ de vie.
O cas[ f[r[ de u=i,
]n care n-a= putea s[ m[-nchid,
e timpul verii trec`nd.
Beau din \[r`n[ lichidul aprins,
ca s[ pot intra ]n vis.
I O N V A T A M A N U

Beau un sf`r=it de var[ =i-mi place


b[utura aceasta ]n care s-au scuturat copacii.
Gust din roditul sf`r=it de foc
stropul unui noroc.
Prin m[tasele din iunie,
54
pe raza fierbinte a lui iulie,
p`n[-n covorul din august,
cu sufletul ro= de c[ldurile brune,
s[ mi se-ncheie ]ntr-o liter[ numele,
m[ urc ]ntr-o ploaie de toamn[,
iar aceasta ]nseamn[
c[ focul vi\ei de vie s-a stins,
adic[ prietenul meu,
=i-am r[mas singur,
=i-am r[t[cit prin toamn[,

.
=i-am tot repetat:
A-a-a-a! U-u-u-u!
Ora psrii
E ora, iubito, e ora s[ c`nt,
S[ chem ]n p[dure p[s[rile toate.
Te uit[: r[sare pe cer un cuv`nt
+i inima-n tremure bate...

NIMIC NU-I ZERO


E ora, iubito, e ora de rug[,
}n templul senin, la f[clie.
Te uit[: cuv`ntul ]n suflet se urc[,
}n frunz[ o clip[ t`rzie...
55

E ora, iubito, e ora s[ c`nt


}n flaut adormitele z[ri.
Te uit[: poetul moare-n cuv`nt,

.
Iar cuv`ntul na=te c`nt[ri.
Amurg
C`mpu-n cerneluri de sar[,
St[p`n pe-amurgul purpuriu.
I O N V A T A M A N U

De parc[-nv[\ cuvinte prin \ar[,


Despre clipa aceasta s[ scriu.

C`mpu-n cerneluri de soare,


St[p`n al acestui apus.
56

.
De parc[ inima mea tremur[toare
S`ngele-n orizont =i l-a scurs...
Verbele verdelui
Ce bl`nd era verdele,
C`ntarea ierbii, ce sf`nt
A trecut printre verbele
Unui grai pe p[m`nt.

Oare-a=a poate-o limb[


A se compune din tot
Ce pe \[r`n[ se plimb[
Cu r[d[cin[ =i rod?

NIMIC NU-I ZERO


Oare-a=a un popor
}=i leag[n[-n timp
O silab[ de dor
Cu alta pe c`mp?

Oare-a=a poate fi 57

Melodia de dulce,
}nc`t ar trezi
Mortul sub cruce?

Oare-a=a poate fi?

Dar ce bl`nd era verdele,


C`ntarea ierbii, ce sf`nt
Trecea printre verbele

.
Unui grai pe p[m`nt...
Refrenul primverii
}nceata prim[var[,
}ng[duit refren,
Ce dulci =i albe c[i
Prin v[zduh se a=tern!

+i sufletul meu zboar[,


I O N V A T A M A N U

Pe-aceste c[i de trece,


Doar eu r[m`n cu trupul
Ca o piatr[ rece.

M[ uit ce sus se-nal\[


58 U=orul duh de floare,
C-o lini=te-n\eleapt[
}naltul s[ m[soare.

+i-at`t m-a= duce-n urma-i


S[-l v[d u=or plan`nd,
Dar trupul mi-i prea greu

.
De via\[ =i p[m`nt.
ntoarcere
De parc[ m-am ]ntors dintr-o minune,
+i gust din p`ine =i ap[,
Cer s[ mi se dea =i mie un nume,
Ca izvorul p[m`ntului s[ se-nceap[.

NIMIC NU-I ZERO


De parc[ m-am ]ntors din moarte,
S[ tot iubesc =i s[ c`nt.
De parc[ am fost erou ]ntr-o carte,
+i, iat[-m[, om pe p[m`nt.
59

De parc[ m-am ]ntors la o alt[ ve=nicie,


Copil al c`mpului verde,

.
Cer ca numele meu s[ se-nscrie
Printre c`ntecele ierbii...
Sufletul ce-l am
De-a= fi un ram,
\i-a= cre=te mere
sau trandafiri
petale ro=ii de r[sur[,
=i-ar avea atunci iubirea
culoare =i m[sur[.
De-a= fi o ap[,
\i-a= da s[ bei
I O N V A T A M A N U

din pieptul meu,


din ochii mei,
c`nd \i-i setoas[
=i arid[
\[r`na ta, iubito.
60
De-a= fi de veci,
mai mult ca tine,
te-a= feri de clipe reci,
te-a= ]nveli cu mine.
Dar pun pe taler
strop din stropi
rotunzi ca ploile ]n ram

.
=i-a=tept din trupu-mi s[ dezgropi
sufletul ce-l am.
Legenda Moldovei
... M[ uitam cum se jucau copiii
}n piramidele acelea de aur,
Acolo, pe-o arie, la treierat,
De parc[ au fost adunate ]ntr-o gr[mad[
Toate stelele de pe cer,
+i nimeni nu mai \inea cont de-at`tea stele c`te erau.
Ni=te cai m`ncau din vraful cu stele,
Mu=cau v`rfurile piramidelor de aur,
Iar oamenii p`n[ la br`u
St[teau ad`nci\i ]n ]n\elepciunea aceea de aur,
}n p`inea aceea.

NIMIC NU-I ZERO


Era ]ntr-un \inut de codri,
Cu oameni smoli\i =i spr`ncena\i
Cu to\ii usc[\ivi =i buni de gur[...
}ncearc[, ]mi zic, ]ncearc[ =i te ia la piept
Cu sp`ncena\ii ace=tia,
Dac[ vrei s[ p[trunzi statornicia codrilor, 61

Toate legendele \[rii acesteia,


Pe unde stau stelele-n gr[mezi,
Iar caii m[n`nc[ v`rfuri de piramide de aur,
J[raticul p[m`ntului acestuia,
Care arde palmele
Smoli\ilor =i spr`ncena\ilor din codri,
Ca-ntr-o veche legend[,
Pe c`nd c[l[re\ul
Hr[nea din palmele sale
Calul

.
Cu j[ratic...
Duruitoarea Veche
}n urma s[p[turilor arheologice efectuate ]n
raionul R`=cani s-a constatat c[ primele a=ez[ri
omene=ti din Moldova au ap[rut acum dou[ sute
de mii de ani la Duruitoarea Veche.

Aici, la Duruitoarea Veche,


zorii de zi,
moi, ca o blan[ de pisic[,
r[sar de sub c[p[t`iele s[tenilor.
I O N V A T A M A N U

Oamenii ace=tia vechi


se trezesc ]naintea coco=ilor,
precum str[mo=ii lor s-au trezitr ]naintea tuturora,
acum dou[ sute de mii de ani,
=i-au populat pe=tera de la Duruitoarea Veche...
62 Nu =tiu cu cine sem[nau cei de-acum dou[ sute
de mii de ani.
S[tenii de azi ai Duruitoarei
seam[n[ cu ei ]n=i=i.
Au casele lor c`te patru geamuri ]n fa\[,
dou[ c`te dou[ perechi,
El =i Ea
=i cei doi prunci ai lor.
Au bra\ele lor sprijin ]n c`mp
pe frunzele de sfecl[, tutun =i p[pu=oi...
Are z`mbetul lor c`te-o pas[re pe buze,
care c`nt[.

NIMIC NU-I ZERO


Privighetoare i se spune p[s[rii aceleia,
sau, poate, Duruitoare ori D[ruitoare
pas[re veche
care-=i face cuibul
pe buzele duruitorilor...
Aici, la Duruitoarea Veche, 63

zorii de zi
r[sar de zub frunze de sfecl[, tutun =i p[pu=oi,
soarele
apune ]ntre frunze de sfecl[, tutun =i p[pu=oi,
=i privighetorile

.
s-afund[ pe noapte ]ntre pietre,
odihnindu-=i c`ntecul...
Verdele poetului
Verde, numai cer,
Verde, numai =es,
A c[zut poetul
Stea ]n univers.

A iubit poetul
I O N V A T A M A N U

|ara lui de frunze,


O iubire verde
Ierbile pe buze.

A strigat poetul:
64 Mam[, scump p[m`nt!
Verde, numai iarb[,
Verde, numai v`nt.

A trecut poetul,
Verde, numai =es,

.
A =optit poetul
Frunzele ]n vers.
La tine, ar
M-a strigat o r`ndunea
S[-mi dea zborul ]ntr-o var[.
N-am venit la r`ndunea,
Ci la tine \ar[...

M-a strigat o alb[strea

NIMIC NU-I ZERO


S-o culeg ]n prim[var[.
N-am venit la alb[strea,
Ci la tine, \ar[...

M-a strigat toamna t`rziu


Un cocor afar[. 65

Am venit toamna t`rziu


Doar la tine, \ar[...

M-a strigat iarna z[pada,


M-a strigat, sprin\ar[.
Am trecut iarna z[pada

.
Pentru tine, \ar[...
Orizont
Soarele se scald[ ]n rou[,
iar mie-mi pare c[ faptul acesta
se petrece u=or.
Mai cu seam[, pe undeva prin apropiere.
Dau p[durile la o parte,
]mi fac drum prin mun\i,
apoi p[=esc peste dou[ postate de nori,
urc ]ntr-o luntre cereasc[,
care seam[n[ mult cu cea a lui Odiseu,
trec v[zduhul v`slind,
I O N V A T A M A N U

dar orizontul
tot fuge de mine.
Aflu c[ =i universul are orizonturi,
fac cuno=tin\[ cu ele,
v[d: cade roua,
66 ca la noi acas[.
Soarele se scald[ ]n stropi,
m[ strope=te cu aer =i stele,
=i r`de ca un copil
pe care l-am v[zut undeva pe p[m`nt.
Eu continuu, ]ns[, s[-l prind,
bobocul cu pana de foc,
c[ci lucrul acesta ]mi pare u=or:
dau p[durile la o parte, ]mi croiesc drum prin mun\i,

.
apoi p[=esc peste postate de nori,
dar orizontul tot fuge de mine...
Amiaz n cmp
Pe miri=te, acolo sub codru,
bate ceasul amiezii...

Se vor odihni...

Mai multe femei =i copii,


c`\iva b[rba\i
vor scoate din ziar
p`inea
=i, bucat[ cu bucat[,
vor duce-o la gur[.
Vor vorbi de furnici =i albini,

NIMIC NU-I ZERO


de c`mp =i ziua de munc[,
vor spune pe r`nd, fiecare c`t =tie,
ce s-aude prin lume.
Vor r`de, p[t[r[no=i =i glume\i
precum sunt,
apoi vor bea g`tul de ap[. 67

Se vor odihni...

Prin somn se vor ap[ra de mu=te


=i furnici,
a=a dormit`nd,
odihnindu-=i s`ngele...
Apoi se vor trezi,
va bate ceasul de munc[.
Pe miri=te, acolo sub codru,
c`nd va bate ceasul de munc[,
se vor ad`nci ]n brazdele p[m`ntului,

.
=i tot a=a, ad`ncindu-se ]n brazdele
p[m`ntului...
Din multe cte-am vzut
Am v[zut o vie, struguri ca soarele ro= ]n amurg.
Iat[ forma rotund[ a cuv`ntului!
Am v[zut o fat[ frumoas[,
p[rul ei lung, ca razele lunii,
numai ]n albe ve=minte,
p[=ea printre pini,
era o p[dure, departe-n Siberia.
Iat[, cum ar trebui imaginea poetului s[ apar[!
I O N V A T A M A N U

Am v[zut o salcie g`ndind peste o ap[,


frunzele ei str[lungi, ca ni=te prelingeri verzi
se leg[nau ]n devremele dimine\ii...
Iat[ strofa pe care o caut!
Am v[zut un rug aprins
68 ]n miez de noapte,
flac[ra lui ]nc[lzea luna =i stelele din jur,
mi se p[rea c[ cerul ]nsu=i
va-ncepe s[ fiarb[...
Iat[ ce temperament am v[zut!
Am v[zut o mam[ cu s`nii dezveli\i,
]n mijlocul unei pie\e,
]n v[zul tuturor,
la ora c`nd pruncu-i cerea
laptele...
Iat[ adev[rul pe care l-am v[zut!
Am v[zut cum pescarii momesc pe=tele,
a=teapt[ r[bd[tor
]ntr-o zi c`nd nu se prinde nimic...
Iat[ cum vine r`ndul poetic,
pentru care am gata
doar punctul de la sf`r=it.
Am v[zut pe-o arie cum \[ranii treierau gr`ul.

NIMIC NU-I ZERO


Vrafurile de gr`u ]=i tr[iau monumentul sub soare,
=i-atunci, am desf[cut c[r\ile
pe care le-am scris,
am desf[cut ]n ele cuvintele
de litere,
dar vraful de litere era at`t de ne]nsemnat 69

fa\[ de-acela de gr`u...


Iat[ c`t mi-a r[mas s[ mai scriu!

Am v[zut multe,
m-am comparat cu toate,
ca-n cele din urm[
s[ pot =opti

.
m[car poezia aceasta...
Moldov, mrgea de foc
De parc[-a venit viteazul din basm,
mi-a-ntins m[rgeaua aceasta, zic`ndu-mi:
Ia seama, c[-i mic[, s[ n-o pierzi!
De parc[ s-ar fi rupt din soare
m[rgeaua aceasta
un strop de foc,
pe care cresc vii =i gr`ne bogate,
legume =i case,
iar din ele r[sar copii,
un fel de bucurie
care porne=te prin v[i,
pe unde, apoi, s-ad[postesc satele noastre,
pline de cire=i =i meri, =i pr[sazi,
I O N V A T A M A N U

pline de p[trunjel =i leu=tean, =i vis...


O, m[rgeaua aceasta de foc,
pe care o poart[ la g`tul lor frumos
femeile de-aici!
Ce-ascunde-n[untru m[rgeaua aceasta?
70 Poate str[mo=i mor\i ]n r[zboaie,
guri fl[m`nde, picioare descul\e,
copii vagabonzi,
cer=etori =i pocnete de bice turce=ti...
Ascunde o lume f[r[ morminte =i case,
deschide scrierile lui Cantemir
=i vezi am[nun\it litera,
ce-a vrut s[ povesteasc[?
M[rgeaua aceasta de foc,
pe care o poart[ la g`tul lor frumos
femeile de-aici,
pentru ca pruncii
s[ aib[ de ce s[ se \in[

.
c`nd sug laptele
mamei...
Poduri
Zidesc poduri
}n form[ de lingur[
Ori de stilou.
Pe sub podurile mele
Curge cerneal[

NIMIC NU-I ZERO


+i nesomn,
Plute=te c`te-o bucat[ de p`ine
Pe care o pescuiesc
De trei ori pe zi.
Iar dac[ nu mi-ajung ape,
Croiesc r`uri 71

Peste podurile ]nvechite,


Ca s[ nu m[ opresc.
Cineva mi-a zis: E o idee.

.
I-am r[spuns: E via\[.
Ctre pasre
Tu, pas[re, pe unde treci
S[ tot spui de mine,
P[m`ntul meu ce din pove=ti,
Poveste tot r[m`ne.

Tu lumilor s[ spui ce vezi,


I O N V A T A M A N U

Cum ai sim\it c`ntarea


}nmirezmatelor livezi,
C`t \ine cerul, marea...

Tu, pas[re, pe-unde-ajungi,


72
S[ tot spui ]nainte
Iubirea care-o chem ]n prunci
Cu suflet de p[rinte.

S[ spui pe-acolo-n calde \[ri,


C[ m-ai v[zut ferice,
De-i lung[ calea-n dep[rt[ri,

.
Mai lung[-i p`n[-aice...
Btrnul i ara lui
El s-a a=ezat
pe o bucat[ de loc,
apoi a pus l`ng[ el o p[dure,
apoi a a=ezat o livad[,
a dat mai aproape de el o vie,
a chemat s[-i vin[ femeia gravid[,
ca s[ nasc[ anume aici,
apoi a crescut copii,
apoi le-a f[cut loc la fiecare,

NIMIC NU-I ZERO


apoi le-a spus s[-=i str`ng[ casele mai aproape.
Acuma el se uita la casele copiilor s[i
=i se g`ndea cum s[ fac[ loc pentru nepo\i,
iar c`nd ace=tia au venit,
el le-a pus pe din l[turi p[duri
=i vii, =i livezi,
73
le-a tras =i-un r`u
pe la poart[,
le-a c`ntat =i-un c`ntec,
ca nepo\ii s[ nu tac[
=i s[ nu piar[ de triste\e,
iar spre sf`r=itul zilei sale de munc[
s-a ridicat de pe bucata de p[m`nt pe care st[tuse
=i a spus:
Acuma plec s[ v[d
cum e p[m`ntul nostru

.
pe cealalt[ parte a lui...
Ideal
Pentru Ion Dru\[

Tu o frunz[,
Eu o frunz[.
Dou[ frunze
}mpreun[,
C`nd s-adun[,
+tii ce fac?
I O N V A T A M A N U

Un copac.

|ie \i-i drag,


Mie mi-i drag...

74 Un copac
Cu alt copac
}mpreun[,
C`nd s-adun[,
+tii ce fac?
Un meleag.

Tu un bulg[r,
Eu un bulg[r,
Iar doi bulg[ri
De \[r`n[
}mpreun[,
C`nd s-adun[,
+tii ce s`nt?
Un p[m`nt.

NIMIC NU-I ZERO


|ie \i-i drag,
Mie mi-i drag...

Frunza cea de pe copac,


Pomul cel de pe meleag, 75

Frunza c`nt[ pe copac,


Iar copacul pe meleag,
Iar noi doi, ]n umbra lui,
}i c`nt[m p[m`ntului:
Mie mi-i drag,

.
|ie \i-i drag...
Sentimentul de ar
Ridic bra\ele-n sus ca o statuie
=i intru-n \[r`na c`mpului,
ca-ntr-o ap[...
Pletele ]ncep a curge spre \[rmul p[m`ntului,
iar fruntea-mi apare la suprafa\[,
ca un spic de gr`u...

Ridic bra\ele-n sus ca o statuie


=i intru-n p[duri
ca-ntr-un vis...
Ochii se urc[-n coroane de copaci,
I O N V A T A M A N U

se fac acolo frunze,


iar pieptul meu verde
se umple de p[s[ri...

Ridic bra\ele-n sus ca o statuie


76 =i intru-n focul amurgului,
pe mine curg fl[c[ri
=i se scurg ]n p[m`nt,
prin r[d[cini,
ad`nc,
iar la suprafa\[:
dou[ ramuri
bra\ele,
pe care
din zbor obosit
popose=te
sentimentul de \ar[

.
=i el o statuie...
S cntm, mam...
Cerul t[u,
Pe unde zboar[ l[stunii,
Stele de vis
Cultivat-au str[bunii.

Apele tale
Nu-s ape de ploi
R`uri ce spal[
Pl`nsul din noi.

NIMIC NU-I ZERO


Serile tale
Nu-s numai timp
Eroi ]nveli\i
Cu brazde de c`mp.
77

Z[rile tale
}ncep cu r`sete fierbin\i,
Precum pruncii
}ncep din p[rin\i.

Amiezile tale,
Zenit ce ne cheam[,
Pentru c`te le-am pl`ns,

.
S[ c`nt[m, mam[...
Aceste locuri...
Aceste locuri par ni=te gr[dini din cele mai frumoase.
D. Cantemir

Cum ]nfloresc cire=ii, tu-mbraci od[jdii albe,


+i-mi pari statuie-nvolburat[-n marmur[.
O ap[ alb[ de petale te-acoper[ rev[rs[tor
Cum ]nfloresc cire=ii...
I O N V A T A M A N U

La nord, la ba=tina-mi, pe-acolo


Unde z[rile se zbat de \[rmul trudei,
Iar h[rnicia-n c`mp st[ veche geamandur[ plutitoare
Pe mo=tenirea str[mo=easc[;
78
La nord, la ba=tina-mi, pe acolo,
}nfloresc acum cire=ii...
Iar potopu-acest al florii,
Ca-n cuv`ntul de poveste,
Te tot farmec[, te duce,
Presur`nd v[zduhul dulce...

La nord, la ba=tina-mi, pe-acolo,


Cu oameni mai ]nce\i, ]ng[duind respectuos
Timpului s[ fac[ pas cu bun augur =i road[ bun[,
+i pricepu\i la m`ndre case,
Destui de ageri la diferite ]ntocmeli;
Care =tiu din ochi a pune pre\ pe orice lucru,

NIMIC NU-I ZERO


+i mai ales pe timp, ce nici nu-l pierd la vorb[,
Ci cu deprinderile acestea odrasla =i-o deprind...
La nord, la ba=tina-mi, pe-acolo,
Au ]nflorit acum cire=ii...
Vorbesc de nord, unde cire=ii-nt`rziind
cu floarea, 79
Dau flori de mare demnitate...

Cum ]nfloresc cire=ii,


}mbraci od[jdii albe
+i, -nvolburat[-n marmur[,

.
Tu-mi pari statuie
A albelor gr[dini...
Pdure
Sfioas[ p[dure
Privire de ciut[,
}n inima mea
Tu frunz[ \i-o mut[.

Frunza ta verde
I O N V A T A M A N U

}n pieptu-mi s[ creasc[,
La zbuciumul t[u
Al meu s[ umbreasc[.

Apleac[-\i spre mine


80 Poemul de dor,
S[ tot cad[ prin c`ntec
A ta frunz[ u=or.

Tot a=a ]nainte,


}ntr-o chemare de veci,

.
Cu o clip[ de frunz[
O via\[ petreci.
Tot gndind la tine
Ploaia c`nd s-apleac[-n creast[
+i m[ cheam[ la fereastr[
Tot g`ndind la tine...

NIMIC NU-I ZERO


Fulgii c`nd pornesc albea\[
+i obrazul mi-l ]nghea\[
Tot g`ndind la tine...

Iarba c`nd ]n =es aduce


Leg[n[ri de verde dulce 81
Tot g`ndind la tine...

Soarele c`nd se arat[

.
+i se uit[ cald ]n poart[
Tot a=a g`ndind...
DE ZIUA FRUNZEI
1977

N GRDIN ALEAS

Genealogie
Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine?
Noi din str[mo=i venim albine.
P[m`ntu-i floarea noastr[ dulce,
Nectarul lui ne e destinul,
De=ertul =i deplinul,
Cocoara ce ne duce...
I O N V A T A M A N U

Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine?


C`nd pleac[ doi, unul r[m`ne,
C[ din str[mo=i venim albine,
Iar cel de azi cu cel de m`ine,
82 C`nd aminte =i-or aduce,
Pe-o margine de c`mp ]n var[:
P[m`ntul floarea noastr[ dulce,
Or =opti a c`ta oar[!

Ai auzit de tat[l meu, de mama =i de mine?


Noi din str[mo=i venim albine.
C`nd pleac[ unul, r[m`n doi,
+i-n floare se-nt`lnesc apoi,
Mireas[ ea, el Mire,

.
+i-a=a de tineri mi-i aduce
P[m`ntul floarea noastr[ dulce...
n grdin aleas
Mi-am topit sufletu-n flori.

}ntr-o gr[din[ aleas[


c`ntau cuvintele mele ]n loc de p[s[ri
imnuri ]n =oapte, verzi ca frunzele,
zbuciumate la ora c`ntecului...
Departe, ]ntr-o gr[din[ aleas[,

NIMIC NU-I ZERO


pe care-am visat-o,
tot uit`ndu-m[ la ea,
nemai=tiindu-i sf`r=itul...

Mi-am topit sufletu-n flori,


83
]n c`ntece,
pe ramuri de pomi, ]n gr[din[ aleas[,
pe unde cuvintele c`nt[ ]n loc de p[s[ri...

P[s[rile...
Oare cum se cheam[?

.
Ce aripi au?
De ce nu migreaz[?
Prin sat,
ostaii anului 1944
De unde veni\i, osta=i?
Cum e via\a acolo de unde veni\i?

Venim din aspre focuri,


Pe unde moartea-i prietena
Du=manului nostru...
I O N V A T A M A N U

Unde v[ duce\i, osta=i?


Care drumuri v[ duc?

}n aspre focuri,
84
}ntr-un leag[n de fum,
S-afl[m numele mor\ii,
Ca s-o putem ]nvinge...

Lua\i-m[ =i pe mine, osta=i,


Al[turi de voi.

O, t`n[r[ salcie!

.
T`n[r[ salcie...
Umbr pe cmpuri
Eu ]nsumi m-am speriat de mine!
A=a de-mpietrit[ mi-era fa\a!
Sub c[ma=[-mi vorbea

NIMIC NU-I ZERO


Sufletul prin ni=te semne
Pe care nimeni nu le cuno=tea.
O, prietene, eu ]nsumi m-am speriat de mine!
De-acolo, de pe v`rful st`ncii,
C`nd umbra mea se l[sa peste vale,
Am v[zut doi \[rani:
85
Erau tata =i mama,
Umbra mea o duceau ]n spate

.
S-o-mpr[=tie
Pe c`mpuri...
Divizare la infinit
Noi ne uitam la ploaie. Curgea din pacea cerului,
Curgea nest[vilit.
Ce gravitate! Iar stropul e forma cea mai apt[
Acestui infinit, pe care-abia ]n strop
Mai limpede-l sim\im, atuncea c`nd acesta,
Sus\inut de aer, plute=te cu aripi rotunde.
Doar ]n preclipa suspend[rii-n aer,
C[ci mai apoi, ciocnindu-se de ni=te forme dure,
Se divizeaz[-n mii de stropi mai mici
Ce-aproape nu se v[d.
De=i rotundul =i-acuma nu se schimb[,
El, totu=i, nu e. A disp[rut.
I O N V A T A M A N U

Deci, stropul, divizat la infinit, dispare.


Aceasta-nseamn[ c[ forma lui
Difuz[ e ca-ntregul infinit...

... A=a-mi vorbeai, iar eu, privindu-te,


86
Mai mult vedeam ce spui dec`t ]n\elegeam...

Eu m[ g`ndeam la pl`nsul t[u odat[,


C`nd tu pl`ngeai cu stropi de ploaie,
Pl`ngeai nest[vilit...
Un infinit al lacrimii, mi-am zis,
Un infinit...
Abia acuma ]n\eleg ce m-am g`ndit odat[:
O divizare-n mii de stropi mai mici,
Rotundul, ]ns[, =i divizat r[m`ne...

... Mai mult vedeam ce spui dec`t ]n\elegeam...

.
... Eu m[ uitam la ploaie,
precum odat[ m-am uitat la tine...
O, mam, ochii ti
Bate roua-n geam cu pic[tura ei
Sunt ochii t[i, o, mam[, ochii t[i.
Ce veste mi-ai adus, de ap[ ori de lut,
Ori chipul a=tept[rii pe care l-ai n[scut?

NIMIC NU-I ZERO


De urma noastr[, mam[, tot un drum se \ine,
C[ nu mai =tiu ce pleac[, c[ nu mai =tiu ce vine,
Un soare a=a de m`ndru se las[ c[tre sear[
C[ n-o s[-l mai g[sesc nicic`nd a doua oar[.
87
Apleac[-te din g`nduri, te scutur[ din pleoape,
Ce-n toamna ta s-adun[, ]n vara mea nu-ncape.

.
}mpreuna\i de via\[, sorti\i de-acela=i zbor
Cocoara care pleac[ =i-n urma-i un cocor.
Dragoste
Dragostea nu s-aude c`nd o ]ntrebi,
C[-i soare risipit prin ierbi.
De dragoste, ca de leac,
Tremur[ crinii pe lac.

Dragostea, dac[ te ui\i, nu se vede


Cum leag[n[-n ochi o frunz[ verde.
I O N V A T A M A N U

De dragoste-ncet =i senin
Gura s-amestec[ cu pelin.

Dragostea, dac[ o ceri, se r[zbun[,


Ca stricat[ o minte nebun[.
88 C[ piatra ce-n munte a stat
De dragoste s-a sf[r`mat.

De dragoste cuv`ntul ]n piept


Se izbe=te, se face drept,
Precum asear[ o stea
S-a izbit cu lumina sa

.
De inima mea
Ce parc[ nu mai iubea.
nfruntnd nesfritul
}nconjura\i de iarb[, la mijloc de =es,
Ca-n marea verde dou[ p`nze albe,
S[lt`nd u=or pe v`nt =i ape,
Treceam ]ng`ndura\i, vorbind de iarba aceasta,
C[reia nu-i =tim sf`r=itul.

NIMIC NU-I ZERO


De fapt, vorbeam de noi,
De dou[ p`nze albe, care f[r[ urme
Se pierd pe-ntinsul verde
+i cale ]napoi nu au.
Da, vorbeam de noi, c[ci drumul ]napoi
Uit`ndu-l, ne r[m`nea 89

S[ trecem nesf`r=itul verde,


S[-l trecem ]nfrunt`nd...
De fapt, vorbeam de noi,
De dou[ p`nze, lop[t`nd

.
}n marea verde-a ierbilor din jur...
Agudul
Lui Gheorghe =i Anei
Le-am spus s[ nu-l taie.
Ograda-i pustie ca dup[ mort.

A=a de-nalt =i rotat, =i-a=a de cu umbr[.


+i v`ntul ales din coroan[
Leg[na-n v[zduh goale t[ceri.
C[utau s[ g[seasc[ ce nicic`nd n-or g[si.

}nc[ bunelul mereu st[ruia:


I O N V A T A M A N U

Las[-l s[ fie! Mai bine s[ fie


dec`t s[ nu fie! ]nc[ bunelul mereu st[ruia.
De s-ar ]ntoarce bunelul de unde-i acum,
ar trage la alt[ cas[.
S-ar teme s[ intre-n ograda
90
pustie ca dup[ mort.

Le-am spus s[ nu-l taie!

Iat[-i, singuri, r[t[cind cu privirea,


ceva c[ut`nd, c[ut`nd
ce n-or mai g[si, c[ci nu e. Pomul ce nu e.

Ei, singurii.

.
Le-am spus s[ nu-l taie!
Un cntec ct viaa
Un c`ntec de copil[rie,
un c`ntec cu miei,
cu fluturi =i vise,
un c`ntec cu spini,
cu =erpi =i urzici,
un c`ntec cu p[rin\i =i bunei.

C`nd am ]ncheiat c`ntecul,


pe locul buneilor erau mama =i tata...

Un c`ntec iubitei,
un c`ntec cu foc,
cu lacrimi =i nesomn,

NIMIC NU-I ZERO


un c`ntec cu spini,
cu =erpi =i urzici,
un c`ntec f[r[ de p[rin\i.

C`nd era s[-nchei c`ntecul,


iubita, 91
ca o pas[re,
se g[tea s[ plece...
Un c`ntec mie,
un c`ntec al sufletului,
al vie\ii, al mor\ii.
Un c`ntec singur,
tot uit`ndu-m[ la iubit[,
la pas[rea care zbura...

}ntre mine =i pas[rea ceea


v[d cioburi de c`ntec,

.
verzi ca medita\ia poetului
pe \[rmul unei m[ri ]ndep[rtate...
Frumoas zi
Am str`ns floare de tei,
miros verde de frunz[ de nuc,
limpede ap[ de izvor,
nuiele de lunc[,
stej[rei de codru...
Am smuls o brazd[ din \[r`na c`mpului,
o raz[ din lumina soarelui,
I O N V A T A M A N U

o sc`nteie din tainele lunii...


Am luat o stebl[ de st`njenel,
=i una de busuioc,
=i una de leu=tean...
Am respirat ]n aburul de m[m[lig[,
92 am b[ut un izvar,
am fost la morm`ntul bunelului,
am trecut printr-un lan de gr`u,
am ie=it apoi ]n vie,
am admirat roada p[m`ntului,
cerul era limpede, eram ]n doi cu omul acela,

.
care-mi tot repeta:
Ce zi frumoas[!
Un cntec cu trei fete
Din ploaie trei stropi au c[zut:
Pic, pic, pic.
Trei fete din ploaie au r[s[rit:
Pic, pic, pic.
C`nd ploaia a trecut,
Sec ai r[mas ca o piatr[.

Din cer trei stele-au c[zut:


Poc, poc, poc.
Trei fete din stele au r[s[rit:

NIMIC NU-I ZERO


Poc, poc, poc.
C`nd stelele s-au stins,
Tu ai r[mas f[r[ cer ]nstelat.

Din foc trei fl[c[ri au r[s[rit:


Au, au, au. 93
Trei fete din fl[c[ri au r[s[rit:
Au, au, au.
C`nd focul s-a stins,
Tu nu te mai vedeai ]n noapte.

Din tine trei suflete au zburat:


F`l! F`l! F`l!
Trei fete al[turi zbur`nd:
F`l! F`l! F`l!
C`nd sufletele s-au a=ezat pe-o frunz[,

.
Copacul t[u s-a cutremurat ]nmugurind...
Stejarii
Iar pe la noi stejarul nu-i a=a de verde,
Mai mult p[m`nt, probabil,
st[ ]n frunza lui,
C[ci de stejar ni-i fruntea, sufletul =i g`ndul,
C`nd crengile se leag[n[, pe noi ne bate v`ntul.
I O N V A T A M A N U

Iar de-am c`ntat c`ndva coroane-n veacul nostru,


Am c`ntat coroana =i frunza de stejar,
C`nd iarna singulari, c`nd toamna printre ploi,
Un zbucium de stejar ne-a zbuciumat pe noi.
94

C[ci ]ntre-at`tea ramuri au tot crescut stejari,


Ca o istorie grea st[ vremea-n frunza lor,
Pe noi l[stari porne=te codrul des s[ creasc[,

.
N[sc`ndu-se ]n frunz[, pe noi ca s[ ne nasc[...
Cntec
Ce-i ]n firul cel de iarb[, c[-i a=a
de verde?
E un c`ntec, draga mea, ce se c`nt[
repede.
Ce-i ]n r`ul, care curge, val cu val

NIMIC NU-I ZERO


adun[?
E o via\[, draga mea, =i un cer
cu lun[.
Ce-i ]n pomul de stejar, ]n a lui
tulpin[?
95
Mi s-arat[, draga mea, lemn =i o
lumin[.
Dar ce-i dorul cine-l are de p[rin\i

.
=i \ar[?
O p[dure f[r[ cap[t =i o c[prioar[.
i-am zis frunz
+i-am zis frunz[ un cuv`nt,
Da-n cuv`nt ]ntreg p[m`nt,
Tot purt`nd =i leg[n`nd
Alte frunze de cuv`nt.

+i-am zis frunz[ de n[scare,


+i-am pus frunz[-n sc[ld[toare,
+i-am sc[ldat ]n sc[ld[toare
Cu o frunz[ un om mare.

+i-am zis frunz[ de iubire,


I O N V A T A M A N U

De mireas[ =i de mire,
Dar ]n frunz[ logodire,
}n logodn[ ]nnemuire.

+i-am zis frunz[ de-a tr[i


96 Visu-n noapte, munca-n zi,
De-a-nverzi =i-a ve=tezi
Pe un deal de a doua zi.

+i-am zis frunz[ de-adormit,


Frunz[ de p[m`nt iubit,
Ce prin soare te-a rotit,
Te-a urcat, te-a pogorit.

+i-am zis frunz[-colindare,


Din c`ntare ]n c`ntare
Tot o frunz[ c[l[toare,

.
Frunz[ verde de nu moare...
La sosirea frunzei
}nfrunzesc copacii,
Au sosit frunzele,
Eu, ]ns[, plec,

NIMIC NU-I ZERO


Mi-ai spus.
Ai rupt o creang[, copacul t[cea,
Ai pus-o-ntre noi,
Creanga murea ]ntre noi.
Ai ]ntins bra\ul,
Am ]ntins bra\ul, 97

+i bra\ele noastre s-au ]nt`lnit ]ntre frunze...

.
C`nd frunzele soseau
Acas[...
Continuare cu frunze
Se renasc frunzele.
Un nou ]nceput ]n aceea=i continuare.
Mugurii firavi se preling
}n form[ =i culoare,
Rotunzi ca stropii de ap[,
Curg pe creanga aplecat[-n v[zduh...
Dar tu cine e=ti?
I O N V A T A M A N U

Frunza te-ntreab[.
Te vede-ng`ndurat pe-un ]ntins de iarb[.
Dar tu cine e=ti?
Un nou ]nceput ]n aceea=i continuare?
+i poate-ai mai fost,
98
Poate vei fi,
De frunza aceasta ]\i vei aminti?
Vei mai deschide aceea=i u=[
Sau geam?
. . . . . . . . . .
St[ ramul plin de frunze,

.
Matern[ frunz[-n ram...
Tore cu frunze
C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem
Unul altuia,
Vom privi-ndelung
La frunzele din jur...
C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem
Unul altuia,

NIMIC NU-I ZERO


Vom ridica dou[ ofilite frunze
De pe-o margine rece de p[m`nt
+i-om porni dup[ ele,
Dup[ dou[ f[clii...
Vom merge mult,
99
P`n[ ne vom vedea
Dou[ valuri albastre
Dintr-o ap[
Pe care plutesc frunze...

.
C`nd n-om mai avea ce s[ ne spunem
Unul altuia...
Palate de frunze
Palate galbene pe crengi
Stau frunzele ]n potolire,
+i-n ele-nf[ptuite legi
De moarte =i iubire.
I O N V A T A M A N U

Aceste mute-mp[r[\ii
Plutesc prin aer u=urat...
O, galbene vinov[\ii
De anotimp nevinovat.
100

Cad frunzele palate goale...


Cine poate s[ le-ndrume?
E legea frunzelor =i-a toamnei

.
Cu ochi ce urm[resc din brume...
De ziua frunzei
E o zi plin[ de frunze,
O singur[ zi ]n via\a ta lung[,
C`nd tu, ]nfrunzit[,

NIMIC NU-I ZERO


Plin[ de v`nt,
Orice-ai spune
E tot jur[m`nt.
C`nd =tiu a te crede
Ruginie sau verde.
C`nd e=ti toat[ din frunze 101

Ochii =i buzele.

.
C`nd ziua se umple de frunze,
O singur[ zi ]n via\a ta lung[...
Frunz de soc
Am rupt
Crengi cu frunze de soc
(}n Moldova socul ]nfrunze=te ]nt`iul),
Le-am pus pe morm`ntul bunelului,
F[r[ s[-i atingem c[p[t`iul:
O-ndesit[ p[dure de sunete
+i fluturi,
}n care copiii au venit s[ se joace,
S[ se bucure...
}n p[dure de soc
I O N V A T A M A N U

Pov`rnit[ pe-un morm`nt,


F[r[ a =ti copiii
C[-n luna aceasta
Bunelul
Iese din p[m`nt
102
(C`nd abia-nfrunze=te creanga de soc),
Se uit[ la sat, la nepo\i
}n luna aceasta
Cu deschise por\i
O singur[ dat[, c`nd poate z`mbi
+i spune ceva,
Apoi, mereu mut,
Se-ntoarce din nou ]n lut...

.
Am rupt crengi cu frunze de soc
}n Moldova socul ]nfrunze=te ]nt`iul...
La casa de frunze
Noi soseam acas[
+i-auzeam cum ne depl`ng,
De parc[ am fi murit.
Iar noi soseam acas[,
Pur =i simplu acas[,
La casa de frunze:
Geamul frunze,
Pragul frunze,
Vecini r[d[cini,
Cer de \[r`n[,

NIMIC NU-I ZERO


P[m`nt de lumin[,
+i casa de frunze tot cobor`nd
}n pieptul iubitului nostru p[m`nt...
Iar noi soseam acas[,
T[cu\i,
C[ci nu mai vorbeam de durere, 103
De moarte,
Ci pur =i simplu iubeam,
}ncol\eam,
Spre coroan[
Frunze-n[l\am,
Adic[, dragostea noastr[
De frunze.
Sosi\ii la casa de frunze,
Sosi\i pur =i simplu acas[,

.
La casa vie\ii ]ntregi,
}n pieptul iubitului nostru p[m`nt.
Monumental
final cu frunze
Monumental
Final
De toamn[.
Portretul unei ruginii picturi
}n rama vechii c[t[turi
De ploaie.
Iar bruscele fr`n[ri de v`nt
Portretul galben scutur`nd
I O N V A T A M A N U

Rup culoarea =i-o-mpresoar[


Pe-un sc`r\`it prelung de moar[.
Ca-nvechit cuv`ntu-n limb[,
Portretul ruginiu se schimb[,
Se tot r[re=te =i se spal[
104 Pe-a toamnei limpede final[...
+i bruscele fr`n[ri de g`nd,
Licoarea buzelor pornind,
St`rnesc o =oapt[ de cuvinte
Cu vechi ecou de Ia aminte!
Aproape-i tot
Monumental
Picturi de toamn[ ]n final,

.
+i-n ram[ stropii cad pe r`nd,
De ploaie...
A DOUA LUMIN

Mama
Ai, dragostea, care s-a dus =i nu mai vine...
Federico Garsia Lorca

Femeia aceasta, care trece prin umbre, aceast[ mam[ f[r[


de copii poart[-n piept patru morminte. Patru clopote negre
bat sub patru aripi ale durerii...
Femeia aceasta, care se uit[ cum curge nisipul ]n
clepsidre, aceast[ mam[ f[r[ copii poart[-n piept patru
dureri ale lumii... Patru v`nturi ]i leag[n[ umbra, patru
fl[c[ri se-nal\[ din inima acestei femei solitare, care caut[
prin cimitirele lumii patru ani de na=tere =i-un singur an al

NIMIC NU-I ZERO


mor\ii: cel de-al doilea r[zboi mondial...
Patru strig[te p[=esc pragul a=tept[rii acesteia =i-n
nop\ile lungi o-ntreab[ pe r`nd, =i r[spunde pe r`nd femeia
aceasta cu patru basmale negre pe frunte....
Am venit, mam[, s[-\i v[d ochii...
Sunt, fiule, sunt ochii durerii... Dou[ albii prin care s- 105

au scurs lacrimi de mam[...


Am venit, mam[, s[-\i aud cuvintele...
Am numai patru cuvinte, fiule, numai patru cuvinte,
]n care vorbesc: Mihail e cuv`ntul, ]n care-mi strig
b[rbatul... Ion, +tefan =i Teodor cuvinte, ]n care v[ strig
pe voi, copiii mei...
Am venit, mam[, s[-\i s[rut m`nile...
M`nile mele, fiule, m`inile mele, care nu v[ mai cuprind
=i nu v[ mai leag[n[... M`inile mele, fiule, m`inile mele
care au r[scolit at`ta p[m`nt =i-au g[sit roade mari, pe
voi, doar pe voi nu v-au g[sit... M`inile mele, fiule, m`inile
mele, de le-a= desprinde de trup, le-ar lua u=or v[zduhul,
le-ar ]n[l\a sus, ca dou[ strig[te ad`nci ar str[bate cerul.
M`inile mele, fiule, m`inile mele, ]n care v-am leg[nat...
Am venit, femeie, ]n urma feciorilor no=tri, s[-\i aduc,
femeie, grea veste despre ei to\i, despre aceea ce nici ei
singuri nu =tiu, despre moartea lor, a feciorilor no=tri,
femeie...
B[rbate, b[rbate, adu-mi feciorii din moarte, adu-i pe
bra\ele tale, b[rbate, adu-mi feciorii din moarte... Dac[-i
nevoie s[ zac[ cineva-n p[m`nt, din neamul nostru s[ za-
c[, m[ ia pe mine, b[rbate, m[ pune-n p[m`nt s[ zac trei
mor\i la r`nd, pentru ei, feciorii mei...
Am venit, femeie, ]n urma feciorilor no=tri s[-\i aduc,
femeie, grea veste despre ei to\i...
Femeia aceasta, care se uit[ cum curge nisipul ]n clep-
sidre, aceast[ mam[ f[r[ de copii...
Patru fl[c[ri se-nal\[ din inima acestei femei care caut[
prin cimitirele lumii patru ani de na=tere =i-un singur an al
I O N V A T A M A N U

mor\ii:
Cel de-al doilea r[zboi mondial...

Povestea soarelui,
106
povestit de toi
S-a apucat str[bunul s[-l smulg[ din cer =i s[-l aduc[ ]n
ograd[...
A r`vnit c`t a r`vnit, razele s-au rupt, str[bunul a c[zut
cu razele rupte ]n curte, ceva a sc`nteiat, atunci str[bunul
=i de str[bun[ a chemat...
Au r`vnit c`t au r`vnit, razele s-au rupt, str[bunii au
c[zut, ad`nc ]n p[m`nt, iar locului aceluia i se spune mor-
m`nt...
S-a apucat tata s[-l smulg[ din cer =i s[-l pun[ ]n prag...
A r`vnit c`t a r`vnit, razele s-au rupt, tata a c[zut cu
razele ]n prag, lumina s-a-mpr[=tiat =i de mama a chemat...
Au r`vnit c`t au r`vnit, razele s-au rupt, p[rin\ii au c[zut
]n locul unde-nainte c[zuse al lor p[rinte...
Am venit atunci eu s[-l smulg din cer =i s[-l pun ]n cas[...
Am r`vnit c`t am r`vnit, razele s-au rupt, eu am c[zut
cu razele ]n cas[, lumina m-a luminat =i de femeie am
chemat...
Am r`vnit c`t am r`vnit, razele s-au rupt, noi am c[zut
]n locul unde-nainte c[zuse p[rinte l`ng[ p[rinte...
S-au apucat atunci copiii mei s[-l smulg[ din cer =i s[-l
pun[ ]n suflet...
Au r`vnit c`t au r`vnit, razele s-au rupt, copii au c[zut
cu razele-n suflet, lumina i-a luminat, a=a au chemat:
Copii ai copiilor no=tri copii! Cre=te un soare pe-aceste
c`mpii. Lua\i-l acas[, s[di\i-l ]n voi, tot a=a ]nainte, de la-
nt`iul p[rinte, tot a=a cu bra\ele albastre cobor`\i-l pe
meleagurile noastre...

NIMIC NU-I ZERO


Se duc cocorii
Toamna cocorii se aud, se-nt`mpl[ ceva prin v[zduhul ud,
iar noi continu[m petrecerea...
Toamna cocorul intr[ prin geam, ne-a=teapt[, se uit[ la 107

pere\ii ruginii, iar noi dormim obosi\i de petrecere, dormim


cu oaspetele-n cas[...
Toamna ploile ]=i scutur[ blana, \i-i sete =i cau\i cana, o
g[se=ti undeva ]n odaie, m[-ntrebi: De ce i-at`ta ploaie?
=i lampa de ce mai arde pe mas[, =i c`t e de t`rziu ]n acest
cenu=iu...
E toamn[ =i nu-\i mai r[spund, cocorii trec`nd se aud,
ceva se-nt`mpl[ cu petrecerea noastr[, cau\i printre nori
o stea s[ cobori, s-o pui ]n locul l[mpii, pe mas[, dar e
t`rziu =i cocorul e-n cas[...
Ceva se-nt`mpl[-n v[zduhul nop\ii, frunzele ca ni=te
aripi de cocor pornesc s[ zboare, fac o cale peste mare ori
o punte peste munte =i tot a=a ]n zbor o frunz[ =i-un
cocor...
E toamn[, e at`t de t`rziu, iar tu m[-ntrebi ce or[ e-n
acest cenu=iu, nici s[ =tii c[ dormim cu oaspetele-n cas[,
=i numai lampa mai arde pe mas[...

Logos
Cu buze-nvine\ite de cuvinte
A. B.

+i tot mai p[timit, =i tot mai dens cristalul, =i tot mai alb
j[raticul ]n care intr[ calul...
+i tot mai lini=tit, =i tot mai leg[nat, =i tot mai verde frun-
z[ ]nverigate =oapte =i tot mai grele buze...
+i tot mai ]n[l\at[ statuie f[r[ m`ini, =i tot mai grea
secund[-n joc de s[pt[m`ni, =i tot mai mult[ zi ]ntr-un izvor
I O N V A T A M A N U

de ape, din care beau cu ochii b[tr`nile Odochii...


+i tot mai argintie str[luce floarea-n tei, c`nd, Logos, tu
te na=ti din c`ntece-femei, de parc[ ari, =i semeni, =i culegi
un mare spic de aur al vie\ii noastre-ntregi...

108
Cntarul
Pentru Imant Ziedonis, poet leton
Am c`nt[rit o pas[re t[c`nd... Am c`nt[rit-o apoi c`n-
t`nd... Acela=i c`ntar...
Am c`nt[rit-o zbur`nd, am c`nt[rit-o ]n aer =i pe p[-
m`nt... Acela=i c`ntar...
Am pus-o apoi ]n copac, am c`nt[rit-o cu tot cu copac...
Am a=teptat s[-nfloreasc[ copacul...
Am a=teptat s[ se scuture frunza... Acela=i c`ntar...
Am adormit ]n somn ad`nc, m-am trezit, ce-am visat
am c`nt[rit... Acela=i c`ntar...
Am ]mpu=cat pas[rea, m-am uitat la glontele r[mas ]n
arip[...
Am pus o pan[ ]n palm[, pana s-a topit, m`na mi-am
c`nt[rit... Acela=i c`ntar...
Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? pas[rea m-a ]ntrebat =i a
zburat...
Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? copacul m-a ]ntrebat, frun-
za =i-a scuturat...
Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? ochii m-au ]ntrebat =i s-au
cutremurat...
Ce-ai vrut s[ c`nt[re=ti? m`na mi-a vorbitm, u=oar[
ca o arip[...
... At`t c`t mi-am presim\it c`ntecul...

NIMIC NU-I ZERO


109
Secunde cu muni
I
Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dint`i
Cu melci =i st`njeni, =i pa=i ce lumineaz[
Muzici curg[toare printre arici de raze...
Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dint`i...

E-un timbru nesf`r=it, pe veci cui i se c`nt[:


Pomi ]nflori\i cu p[s[ri =i p`ini-copil[rii
Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dint`i:
P[duri de-ndr[gosti\i, albine-n stupi cere=ti
+i bucuroase ierbi cu ochi copil[re=ti
E un timbru nesf`r=it, pe veci cui i se c`nt[...
I O N V A T A M A N U

Au r[sunat ]n piept c`nt[rile dint`i...

II
Sf`r=e=te prim[vara c-un ]nceput de toamn[,
+i timpul r[scroit ]ncepe ]ntr-o rou[,
110
De parc[ ]nghe\a =i, iat[, v[d cum plou[
Sf`r=e=te prim[vara c-un ]nceput de toamn[...

Dar nici m[car s[-nsemn ce-anume se petrece,


Vroiam un flutur alb s[-l prind prin flori, zbur`nd,
Dar m-am v[zut pe mine ]n zbor c[l[torind,
+i nici m[car s[-nsemn ce-anume se petrece...

Sf`r=e=te prim[vara c-un ]nceput de toamn[...

III
Aici i-at`ta iarb[ =i mai miroase-a mint[,
Mai sunt ]ndr[gosti\i de-aceste plete moi,
C[-ncep s[-nv[\ iubirea la frunza de trifoi
Aici i-at`ta iarb[ =i mai miroase-a mint[...
Aici i-at`ta via\[ =i se arat[-n mun\i,
C-aud c`nt[ri de veci =i ve=nicii ad`nci,
+i-ncep a m[-nchina la fluturi =i la st`nci
Aici i-at`ta via\[ =i se arat[-n mun\i.

Aici i-at`ta iarb[ =i mai miroase-a mint[...

IV
+i-s c`mpuri de cartofi,
=i-aud ]n cuiburi voci,
+i nu-n\eleg nimic din ast[ limb[ veche,
Dar m-am decis s-apropii P[m`ntul de ureche
+i-s c`mpuri de cartofi,
=i-aud ]n cuiburi voci...

NIMIC NU-I ZERO


Cu-at`ta e destinul, c[ na=te, re]nvie...
O art[ a secundei de a spori un veac,
R[m`n ]ndurerat, secundele c`nd tac
Cu-at`ta e destinul, c[ na=te, re]nvie...

+i-s c`mpuri de cartofi, 111

=i-aud ]n cuiburi voci...

V
}n noaptea asta scurt[ ai colindat o lume,
Ai studiat oceane cu marinari c[run\i,
Ai r[t[cit prin cosmos cu t[lpile pe mun\i
}n noaptea asta scurt[ ai colindat o lume...

De-ar fi s[ te ]ntreb ce \i-a r[mas mai scump,


Eu =tiu c[ mi-ai r[spunde: Cosa=ii de pe =es,
C[-s brazde moi de iarb[ =i g`ndul unui vers
De-ar fi s[ te ]ntreb, ce \i-a r[mas mai scump

}n noaptea asta scurt[ colind`nd o lume...


VI
Pr[=esc ]n c`mp femei un stol de r`ndunele,
Ori r[scolesc \[r`na =i r[coresc copii,
Ce sug la pieptul lor cu buze de c`mpii?
Pr[=esc ]n c`mp femei un stol de r`ndunele...

+i-i v[zduhul matern, =i tot m[ strig[ mama,


Da-i leag[nul ad`nc =i eu n-o mai aud.
}nc[run\ind copilul, p[m`ntu-i mai c[runt,
+i-i v[zduhul matern, =i-i tot strigat de mama...

Pr[=ind ]n c`mp femei un stol de r`ndunele...

V II
I O N V A T A M A N U

E ceasul priitor =i c`nt[-un cor de broa=te,


Iar luna m[ cuprinde cu bra\u-i de fecioar[
Aici i-at`ta via\[, aici i-at`ta var[
+i-i ceasul priitor, =i c`nt[-un cor de broa=te...

112
+i nu mai =tiu ce-i somnul, =i dac[ mai exist[,
Mun\ii intr[-n ape cu noaptea s[ se scalde,
Doar ei nu poposesc prin \[rile mai calde,
Nici nu mai =tiu ce-i somnul =i dac[ mai exist[...

+i-i ceasul priitor, =i c`nt[-un cor de broa=te...

V III
Dar casele din mun\i sunt parc[ mai ]nalte
+i pline de p[duri, =i au ferestre-n st`nci,
+i-i la fel ecoul de r`zi ]n ele, pl`ngi
Dar casele din mun\i sunt parc[ mai ]nalte...

Ici u=a se deschide cu ploaie =i cu v`nt


Vis[rii pe poteci, vitezelor de munte,
La tot ce printre veacuri tr[ie=te doar secunde,
Ici u=a se deschide cu ploaie =i cu v`nt

Dar casele din mun\i sunt parc[ mai ]nalte...

IX
}mprejmuit de ploi, m[ strig[ mii de voci.
Vin izbitor de clare spre dep[rt[ri mai scurte,
Se rup, se trec ]n timp, dar nu mai par trecute,
}mprejmuit de ploi, m[ strig[ mii de voci...

O, totu-i ca-nainte, da-i alta feeria,


Alte-mp[ciuiri dau \inta la o parte,
Iar lumea st[ vr[jit[ de-ad`ncul tom de carte,
O, totu-i ca-nainte, da-i alta feeria...

NIMIC NU-I ZERO


Durerile acum ]=i iau costum de gal[,
Mai mult[ =i mai d`rz[ e via\a ]ntr-o boal[,
+i-i mai u=or eterul, iar spa\iul mai stabil,
Copil[rii acelea=i, cuprind un alt copil...
113

}mprejmuit de ploi, strigat de mii de voci...

X
S[ ai ]n trup durerea, s[ =tii c[ nu mai trece,
C[ ploaia n-o mai spal[, =uvoiul n-o mai m`n[,
Asemeni unui lut \esut de r[d[cin[
S[ ai ]n trup durerea, s[ =tii c[ nu mai trece...
Ci doar iubirea grea te apleac[ spre p[m`nt,
S[ fii de-a-ntregul facl[, s[ =tii c[ nu te stingi,
Cu pieptu-mb[rb[tat ]ntr-un cutremur bl`nd,
Acela=i tu r[mas, pe veci o raz[-n noapte,
Cu glasu-ntregii vie\i strigat pe pat de moarte

S[ ai ]n trup durerea, s[ =tii c[ nu mai trece...


XI
Un om cu ochii galbeni fumeaz[ o \igar[...
De parc[ e un soare, un geam, pe la apus,
+i fumul ia cu el, =i-l urc[ tot mai sus
Un om cu ochii galbeni fumeaz[ o \igar[...

Dar ce s[-nsemne asta pe la sf`r=itul zilei?


Am ]ntrebat lumina, pas[rea, p[m`ntul,
Cu to\ii au t[cut cum le t[cea =i g`ndul:
Dar ce s[-nsemne asta pe la sf`r=itul zilei?

Un om cu ochi galbeni fumeaz[ o \igar[...

X II
I O N V A T A M A N U

E ceasul plin de tine, nimic nu-i n[scocit:


Nici salcia, nici apele, nici ochii mei de ierbi,
Cad ramuri peste frunte prin goanele de cerbi
E ceasul plin de tine, nimic nu-i n[scocit...

114
Abia c[ te cuprinde sufletul =i mintea!
Un ve=nic vertical cu muchiile m[re\e,
Sf`r=ituri re]ncep c-o nou[ tinere\e
Abia c[ te cuprinde sufletul =i mintea...

P`raie duc cu ele materii de statui


+i, cobor`nd o st`nc[, de fapt, un munte sui
Abia c[ te cuprinde sufletul =i mintea
E ceasul plin de tine, nimic nu-i n[scocit...

X III
Orele se sparg ca ghea\a pe sub pa=i,
Pline de cununi gr[dinile-nfloresc,
B[tr`nii l`ng[ tineri la fel copil[resc
Orele se sparg, ca ghea\a pe sub pa=i...
Iar bucuria ve=nic[ te ia de subsuori,
Aluneci nev[zut pe-un moale c[p[t`i,
+i r[t[ce=ti a=a, vis`nd copil[rii,
Iar bucuria ve=nic[ te ia de subsuori,

+i urci ]n prim[var[ pe plauri c[l[tori...

X IV
Un soare undular =i rev[rsat ]n brazde
A miruit f`na\ul cu ro=ii calorii,
Ochi bl`nzi =i obosi\i privesc sub p[l[rii
+i-ad`nc ]ntrep[trund acest sf`r=it de zi
Un soare undular =i rev[rsat ]n brazde...

NIMIC NU-I ZERO


O, nu-i nici o icoan[, dar simt c[-ngenunchez
}n fa\a demnei ierbi cu trupul secerat
O via\[ s-a prelins, ]n alta-a picurat...
O, nu-i nici o icoan[, dar simt c[-ngenunchez
}n fa\a-acestor ochi sub arse p[l[rii 115
Prin soarele topit ]n ro=ii calorii
O, nu-i nici o icoan[, dar simt c[-ngenunchez...

Un soare undular =i rev[rsat ]n brazde...

XV
E-un cer de teracot[, nu pot pricepe clipa
Alunec[ privirea ]n valuri strangulate,
C-un v`rf de ac s[ spargi,
nici v`rful n-o str[bate
E-un cer de teracot[, nu pot pricepe clipa...

At`ta se ]nt`mpl[: ]ngem[n[ri de ape,


Ce vor porni ]ndat[ ]n rev[rs[ri nebune
C-un clocot de s[ge\i t[cerea s[ r[zbune
At`ta se ]nt`mpl[: ]ngem[n[ri de ape...

E-un cer de teracot[, nu pot pricepe clipa...

X VI
Cu prelungite ploi duc zilele prelungi,
Acela=i st[ modelul, culorile se schimb[,
Doi b[tr`ni sf[to=i ]ntr-o hu\ul[ limb[
}mi tot dest[inuiesc legendele de-aici
Cu prelungite ploi duc zilele prelungi...

Din c`nd ]n c`nd ma=ini, astmatic g`f`ind,


}mi amintesc de-ora=e, spoite-n str[luciri,
Dar sunt acum uitatul f[r[ de-amintiri
I O N V A T A M A N U

+i-ncep iubire nou[ cu-o bl`nd[ romani\[,


+i-n loc de l[utari ]mi c`nt[ o peni\[
La coardele de ploi ]ntinse-n s[pt[m`ni,
Unde petrec ]n sfaturi cu hu\ani b[tr`ni,
116
Cu prelungite ploi duc zilele prelungi...

X VII
E-o r`ndunea cu alb =i negru pe arip[.
Poemul ei ]n zbor m[-ndeamn[ s[ iubesc.
Cum s[ m[ duc de-acas[, o zi cum s[ lipsesc?
E-o r`ndunea cu alb =i negru pe arip[...

Nu-mi pot ]nchipui poemul ne-ncheiat


Am c`ntece at`tea ca s[ le c`nt pe toate,
Tu, r`ndunea, s[-mi duci lumina mai departe
Nu-mi pot ]nchipui poemul ne-ncheiat...

E-o r`ndunea cu alb =i negru pe arip[...


X V III
}n casa cu bunici, ]n casa cu pove=ti
Fe\i m`ndri =i cr[iese la mucul tremur`nd,
C[minul cel mai cald =i focul cel mai bl`nd,
+i-un dulce somn cu lene de pisici...

}n casa cu bunici, ]n casa cu pove=ti


Lumina unui var ]n ochi s-a scuturat,
Dar geaba am mai pl`ns =i geaba am mai chemat
Piticii cei de zah[r s[ stea pe la fere=ti...

}n casa cu pove=ti, ]n casa cu bunici


Odihnitoare trec aducerile-aminte,
Ca ni=te ape tulburi ce m`n[ ]nainte
Nisipul de sub bol\i cu pui de r`ndunici...

NIMIC NU-I ZERO


X IX
Vite pasc =i tot miroase flori,
+i laptele-ndulcesc ]n iarba cea amar[,
+i-i limpede acest peisaj de var[ 117
Vite pasc =i tot miroase flori...

M-apropii =i le m`ng`i, c[ci am crescut cu ele


+i le iubesc suflarea, privirile st[p`ne,
+i pentru mine luna-i un c[lc`i de p`ine
M-apropii =i le m`ng`i, c[ci am crescut cu ele...

+i m[ rog de iarb[, =i m[ rog de vit[,


Parc[-a= vrea s[ fiu copil ]nc[ o dat[,
Asupra frun\ii luna prin noapte m[ mai cat[
Pe l`ng[-at`tea stele =i via\a mea visat[
M[ mai rog de iarb[, m[ mai rog de vit[,

+i vite pasc =i tot miroase flori...


XX
}n satul cu biserici din preajm[ de Carpa\i,
}mbujorate Eve rup fructe prin gr[dini,
La s`nii lor de mere te lacomi =i te-nspini
}n satul cu biserici din preajm[ de Carpa\i...

Iar vorbele pe-aici te-ncarc[ legendar


Cu taine ]n=irate pe ni=te linii fr`nte.
Biserici =i femei privesc la fel de sfinte,
Cu taine ]n=irate pe ni=te linii fr`nte.

B[rba\ii ]ncrunta\i, dar buni =i credincio=i,


Se-nchin[ ca-n altar la s`nii lor frumo=i,
Iar vorbele pe-aici te-ncarc[ legendar
I O N V A T A M A N U

}n satul cu biserici din preajm[ de Carpa\i...

X XI
Tu, iarb[, scumpa mea, pe unde-ai r[t[cit?
Am m[turat om[turi =i te-am strigat mereu,
118
Ca omul cu pedeaps[ pentru cuv`ntul s[u
Tu, iarb[, scumpa mea, pe unde-ai r[t[cit?

Nu mai pleca nu ninge, cu pieptul te acop[r,


Vom cre=te verzi, fragili, vom ]ndemna p[m`ntul
Cu prunci ]naripa\i, ce-o s[-i dezmierde v`ntul,
Nu mai pleca nu ninge, cu pieptul te acop[r

Tu, iarb[, scumpa mea, pe unde-ai r[t[cit...

X X II
Trec ]n stol cocoare pe-un drum triunghiular,
Cerul s-a umplut de cuiburi p[r[site.
O, via\a mea, tu e=ti? Mi-i sete =i fierbinte
Trec ]n stol cocoare pe-un drum triunghiular...
+i-i v[zduhul nomad prin unghi de oboseal[,
+i stelele de fragi cu dulci ]nchipuiri.
O, via\a mea, tu e=ti? Ce albe unduiri!
+i v[zduhu-i nomad prin unghi de oboseal[,

+i trec ]n stol cocoare pe-un drum triunghiular...

X X III
Se rup din ochi imagini spre sud,
spre maci de foc,

NIMIC NU-I ZERO


Aici e-un soare lent =i-un nesf`r=it cu in,
Ocean cu nici un port la geamul unui spin
Se rup din ochi imagini spre sud,
spre maci de foc...

Prietenii acum, prin fum g[l[gios, 119

}mi z[mislesc istorii fantome cu femei,


+i un pahar cu vin, ce ]l cinstesc tot ei;
Prietenii acum, prin fum g[l[gios,
Vorbesc de ]ntristatul ori straniu, ori n[t`ng,
+i-apoi cu to\ii r`d, cu to\ii tac sau pl`ng;
Prietenii acum, prin fum g[l[gios,
Fac sudul mai frumos, iar macii mai aprin=i

.
Aici e-un soare lent =i-un nesf`r=it cu in,
Ocean cu nici un port la geamul unui spin...
RSCOAL CONTRA MOR|II

Cnd nu-mi ajunge...


C`nd nu-mi ajunge o zi,
}ntreb:
Trandafirule, unde te duci?
I O N V A T A M A N U

C`nd somnul nu mai este a=a aspru,


Vin acas[ la pragul =tiut,
Durerea-=i pune sufletu-n frunze,
Copacul ]=i scutur[ mor\ile jos,
Iat[-le, ]nfr`ntele oase!
120
U=a la ce s-o ]ncui?
Noi nu mai ]nchidem nimic,

.
Dec`t ochii,
Ca s[ vis[m...
Te-am ales din mine,
te-am ales din ieri
+i te-am ales din m`ine, =i te-am ales din ieri,
E un sf`r=it de toamn[ =i nimeni pe c[r[ri,
Dar am ajuns =i-n fa\[ st[ un mal abrupt

NIMIC NU-I ZERO


Lumin[ de de-asupra lumin[ de desubt.

}ncearc[ s[ mai zbori, ajunge c`t ai mers,


Calea mai ]ncolo iese-n univers
+i brume moi sunt pa=ii, =i se topesc u=or
Mai vine careva, mai vede urma lor? 121

Eu te-am ales din m`ine, eu te-am ales din ieri


+i te-am chemat ]n zori cu voce de-nser[ri,

.
Dar drumul mi s-a rupt =i \[rmul m-a oprit
V-am a=teptat din urm[, dar nu =tiu de-a\i venit.
Plutesc n ochii mei planete...
Plutesc ]n ochii mei planete,
Lichide stele lucind sc`nteietor,
Plutesc ca strofele ]ncete
Spre geana unui vis[tor.

Plutesc mereu =i curg[toare


I O N V A T A M A N U

Prin ce-am ur`t, prin ce-am iubit,


Planete v[d ]ntreb[toare
De soarta unui vechi p[m`nt.

Plutesc =i m`n[, =i am`n[


122 R[spunsul greu, ca un regret,
Plutesc un veac, o s[pt[m`n[,
Plute=te inima ]n piept.

At`ta v[d: plutesc planete,


Lichide stele-n ochii mei,

.
C-o strof[ ziua mea ]ncepe,
Cu alta via\a mi-o ]nchei.
O, sunt i ct mai sunt...
O, sunt =i c`t mai sunt frumos e tot,
Frumos ce las ]n urm[, frumos ce-o s[-nt`lnesc,

NIMIC NU-I ZERO


Copacul cel ]n floare =i floarea cea ]n rod,
O, sunt =i c`t mai sunt, at`ta: v[ iubesc.

O, sunt =i c`t mai sunt v[ strig s[ m[ urma\i,


Avem mai mult de mers dec`t ne-nchipuim,
E via\[ peste tot: aici =i-n \intirim,

.
123

R[scoal[ contra mor\ii, n[dejde-n r[scula\i.


Dar cum m mai atepi...
Dar cum m[ mai a=tep\i, tu, ba=tin[, s[ viu,
Pe-un cal buiestru, prin\ ]nving[tor,
Ori un b[tr`n zdrobit, cu p[rul argintiu,
Rug`ndu-te s[-mi dai un metru de ogor?
I O N V A T A M A N U

Dar cum m[ vei primi la s`nul dulce-al t[u,


Cu inima-aciuat[ ]ntr-un c[rbune stins,
Cu glasul tremur`nd ]ntre p[reri de r[u
+i-un rest ne]nsemnat dintr-un av`nt de vis?
124
Dar cum m[ vei cuprinde cu-nceata ta \[r`n[,
Fecior plecat ]n zori =i-ntors ]ntr-un apus,

.
A=teapt[-m[ c[ vin, aprinde-mi o lumin[,
C[ m-am ]ntors t`rziu =i anii mi s-au dus...
M rog de via
}ndur[-te de omul bolnav.
El zace acum ]n ne=tire.
Adu-i satul de ba=tin[ la c[p[t`i.
Poate l-o auzi =i s-o trezi.

E-un \[ran =i moartea nu-l sperie,


dar mai vrea un pom s[ s[deasc[,
frunza s[-i creasc[, p[m`ntul s-adumbreasc[...

Caut[-n tine r[m[=i\ele timpului lui,


adu-le-ncoace, la c[p[t`i.
Poate le-o auzi =i s-o trezi.

NIMIC NU-I ZERO


E-un \[ran =i are nou[ copii,
a=a c[ nu se teme de moarte,
dar mai vrea s-ajung[ un m[r
de pe creanga de m[r,
pentru fiica mai mic[.

Cat[-ntre c`mpuri izvorul de care tot spune. 125

Adu-i apa cu care-a crescut,


ud[-i gura fierbinte.
Poate l-o r[cori =i s-o trezi.

E-un \[ran, chem[tor de izvoare,


a=a c[ nu se teme de moarte,
da-l strig[ p[m`ntul cu izvoarele lui.
Poate le-o g[si, c`nd s-o trezi.

... M-am rugat pentru tine, omule,


ca s[ te pot trezi,

.
=i, iat[-m[, pe mine
acum pe patul t[u...
Ce am avut mai scump, ce voi avea
Ce-am avut mai scump am pus tot prin imagini,
Odat[-am chiar murit pe ni=te albe pagini,
Dar moartea-i prea viclean[ =i-atuncea m-am ]ntors
La p`ine =i la ap[ un frate luminos...
I O N V A T A M A N U

Iar pre\ul tot cre=tea la spusele cuvinte,


Iubirea-acum venea mai scump[ ca-nainte,
Ca ]ntr-un codru des securea-mpoienind
Copacii ]n[l\a\i spre cerul str[lucind.
126
At`t. }ncolo dac[ voi c`=tiga lumina,
Prin care s[-mi ]ntind inima =i m`na,

.
Voi mai veni cu =i mai scump ]n pagini,
C[ci a tr[i ]nseamn[ a cuceri imagini...
CU NEODIHN

Inscripie
Aici, la ast[ mas[ de lemn b[lai =i tare,
Cioplind ]n piatra limbii secunda unui vers,
Din suflet am l[sat cuvintele s[-mi zboare,
Iar vremea lor s-ajung[ =i-n ale tale vremi.

NIMIC NU-I ZERO


De te-o g[si cuv`ntu-mi, cumva prin alte trebi,
Tu s[ p[strezi o clip[ ]n care s[-l ascul\i,
C[ci vine vremea ta, ca verdele ]n ierbi,
Mai mult[-n vara ei =i-n toamn[ mai t`rzie.
127
Aici ]mi sun[ ruga spre ziua ta departe,
Adus[ din p[rin\i =i spus[ la copii,
C[ci ast[zi iar m[-ncep pe-o pagin[ de carte
+i ies ]n calea ta cu inima-n f[clii.

Iar dac[-o fi s[ ui\i c-avem =i noi un nume,


Eu nu =tiu ce m-a=teapt[ ]n vorba ta de m`ine,

.
Dar tot a=a crez`nd m-oi revedea ]n lume
Un muncitor al limbii, al[turea de tine.
Cocorii
Mi-am ]ncheiat g`ndirea
+i nu =tiu ce mai cred.
Dar pleac[-acum cocorii
+i-n fruntea mea se pierd.
I O N V A T A M A N U

Dar bate-aripa-n os
+i bate-n s`nge zborul,
Ce pas[re f[r de folos
}n toamn[ e cocorul.
128

Da-mi cade fruntea plin[


De ]n[l\imi =i nori,

.
De-o piatr[ se sf[r`m[
+i ies din ea cocori.
Cuvintele limbii materne
+i-s toate demne =i st[p`ne,
+i-s poruncite-a=a de mama,
+i sun[ c`nd le ba\i arama,
+i-s toate demne =i st[p`ne.

+i au at`t c`t are-o limb[


A-=i spune dorul =i destinul,
+i-mb[rb[teaz[ ca =i vinul,
+i au at`t c`t are-o limb[.

+i-s toate vii, iar via\a lor


Se lupt[ s[ ]nfrunte moartea,
+i-=i compun din via\[ cartea,

NIMIC NU-I ZERO


+i-s toate vii, =i-i via\a lor.

Iar tu le cur[\[ =i drepte


Le spune-n fa\[ ori=icui,
S[ te-n\eleg =i eu ce spui,
Iar tu le cur[\[ =i drepte
129

Le spune azi, le spune m`ine


Cu inima ce bate-n tine,
Cu z[ri mai noi =i mai senine,
Le spune azi, le spune m`ine.

C[ci eu de-acolo, din vecie


Cu neodihn[-am s[ te-ntreb:
Ce face el, frumosul verb?
Ce face el, str[bun cuv`ntul,
+i cum e via\a =i p[m`ntul?

.
C[ci eu de-acolo, din vecie,
Mai am a spune =i a scrie.
Art i destin
Juca poetul v[zduhul =i focul,
Juca poetul apa =i ninsoarea,
Juca =i via\a lui, juca ]n ea norocul,
Cum joac[ printre ceruri ]nserarea.

Juca poetul sufletul fierbinte,


I O N V A T A M A N U

Juca poetul mun\ii =i t[cerea,


Copil poetul, poetul un p[rinte,
C`nd unu-n altu-=i cat[ m`ng`ierea.

Juca poetul rana lui deschis[,


130 Juca poetul drama =i iubirea,
Juca ]n ochi privirea necuprins[,
Sf`r=itul ei, nem[rginirea.

Juca poetul ca zeii zbur[tori,


Juca poetul ca mugurii pe ram,

.
Juca cum joac[ cei nemuritori,
C-o m`n[ peste soare, cu alta peste neam.
Cu neodihn
+i-i noapte f[r[ cap[t, f[r[ somn,
Peste odihna \[rii st[ cerul ca un domn.

NIMIC NU-I ZERO


Am auzit ]n codru: a r[sunat un c`nt,
Ori a c[zut o frunz[ =i r`ndul mi l-a fr`nt?

O, tu, sc`nteie-a nop\ii, coboar[-te u=or


+i lumineaz[-mi chipul ]n ap[ de izvor,

.
S[-nchei ]n zori c`ntarea pe cea din urm[ stea, 131

Peste odihna \[rii cu neodihna mea.


ncete ritmuri
Mi s-a p[rut at`r de-nceat[ clipa,
+i-at`t de-nceat[ pas[rea, ]nceat[ cu aripa,
Mi s-a p[rut c[ s-a oprit ceva pe loc,
+i-at`t de-nceat[ flac[r[ ]n foc.
I O N V A T A M A N U

Mi s-a p[rut c[-n v[zduh, ]n c[dere,


O frunz[ r[t[cea, ca o p[rere,
+i m-am oprit s[ v[d c`t de real[
Mi se p[rea acea ]ncetineal[.
132

C-a fost a=a s[ stau la r`nd.


}ncetinindu-mi drumul ]ntr-un g`nd,

.
Ca piatra ]ntre valuri, ce st[ =i mediteaz[
Lumina reluat[ de capete de raz[.
Gnd
}nchipuindu-mi g`ndul r[t[cit departe,
Eu m-am temut =i-am tres[rit.
C[ci tot plec`nd, n-am mai venit
+i m-am pierdut o parte.

Leg`nd verig[ la verig[

NIMIC NU-I ZERO


Lumina sus ]n curcubeu,
R[mase-n urm[ Dumnezeu
Cu cerul ce oblig[.

S[rind o pas[re pe stea,


}=i scutura ]n spa\ii dorul, 133

Dar a c[zut din aripi zborul,


+i, iat[-l, e pe masa mea.

A=a-am cuprins o lume-ntreag[,


Fiorul apei, noaptea p`inii,
Iar g`ndul, v[muind ]n mine,

.
Mai r[t[ce=te s[-n\eleag[.
S m chemai s v cnt
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt,
dac[ nu vre\i s[ v[ risipi\i
la masa plin[ de bucate,
ca ni=te cet[\i, ruin`ndu-v[,
l`ng[ copacii ce dau ]n frunz[...

Mai am o or[ de c`ntec,


I O N V A T A M A N U

]n care durerea o-ncerc


]ntre din\i,
arcul ei ]ntins
m[ umple cu t[ioase s[ge\i...
134
Mai am o or[ de c`ntec,
p[truns de iubire,
v[ chem s[ p[trunde\i iubirea,
s[ scoate\i din str[fundurile ei
]mpietri\ii corali...

S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt,
dac[ nu vre\i s[ intra\i ]n prim[var[
f[r[ muguri =i frunze,
dac[ =ti\i ce e vara,
ce e toamna,
ce-i via\a =i moartea,
ce-i ]ntre ele.

At`t de pu\ine cuvinte mi-au r[mas,

NIMIC NU-I ZERO


]nc`t,
de nu m[ chema\i s[ vi le spun,
le uit =i pe-acestea,
=i atunci, ce-o s[ v[ spune\i unul altuia,
c`nd n-o s[ mai ave\i cuvinte?
135

S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt,
c[ci f[r[ c`ntecul meu,
v[ va p[r[si inima,
=i-atunci, ce-o s[ v[ doar[?
Pustiul? Nisipul?

.
S[ m[ chema\i s[ v[ c`nt...
nlimile iubirii
Multe c`te v[d =i trec,
Cu-al lor creier, cu-a lor gur[
Le =optesc, apoi le uit
C-o mai t`n[r[ m[sur[.

C[-i pu\in s[ vezi ]n cas[


I O N V A T A M A N U

Marea, steaua ele-s reci,


Dac[ lumii care-o cau\i
Loc ]n suflet nu-i g[se=ti.

C`t o vezi =i care este?


136
Ai cuprins-o mult cu g`ndul?
Toate vin s[ se afirme,
Ar[t`ndu-se mai m`ndru.

Peste vreme =i c`mpie,


Vor =opti adev[rate
Genera\ii tot mai noi
La g`ndire =i la fapte.
Tu s[ vii atunci cu ele,
Mult mai t`n[r peste vremi,
De-al lor farmec s[ te umpli,
Cu-a lor voce s[ te chemi.

C[ci ]n suflet peste \ar[,

NIMIC NU-I ZERO


R[m`n`nd cu-a ta sim\ire,
S[ desfaci aripa-n zbor
La-n[l\imile iubirii.

Poate-atunci abia-mp[cat
Vei primi curat destinul, 137
Nu-n zadar ]n zbucium via\a
+i-a trecut ]ntreg seninul.

Astfel \[rii de folos,


Fiu al ei, fecior de neam,
Vei ]ntinde din \[r`ne

.
R[d[cinile spre ram.
Lemnarul i poetul
Sunt juc[rii =i-\i pare: pu\in s-a cheltuit.
C[ci una-i s[ te ui\i la lemnul necioplit
+i alta-i, c`nd din lemn ]n fa\a ta apare
Materia-nchipuirii, a doua ei splendoare.

O, me=tere, ca tine, de aceea te-n\eleg,


Din scoar\a aspr[-a limbii-nchipuiri aleg,
C[-n povestea noastr[ de oameni =i arti=ti,
R[m`nem cei mai singuri =i, poate,
cei mai tri=ti.
I O N V A T A M A N U

S[ bem un vin, c[ci vinul, la fel aleas[ art[,


E ca nesomnul nop\ii, un ascu\i= de dalt[.
La dracu ]ndoiala, m[sura, gustul, slava,
Tu pune-n lemn vulcanul,
138 ce-n tine-=i arde lava.

A tale juc[rii, ca =i-ale mele r`nduri,


Cu via\a lor de lemn, cu zborul lor de g`nduri,
La judecata lumii, pun`ndu-=i universul,
Vor fi alese ele, nu tu vei fi alesul.

C[ci arta-i anonim[ la marea ei distan\[


De noi, de via\a noastr[, de speran\[...

.
O, me=tere, vor fi =i-n urma ta ca tine,
Mai tare lemnul zilei, cioplit de ei mai bine...
Prietenul albastru
Pentru Leons Briedis,
poet leton

Te-am v[zut albastru ca un zbor deschis.


}n tine m-am v[zut a=a de mult ]nvins.
Am alergat ca marea cu apa-ntr-un fiord

NIMIC NU-I ZERO


A=a erai de sud, a=a eram de nord!

Prietene albastru, cu fruntea de metal,


}n ochii t[i de ape eu curgeam la mal,
C`nd am ajuns la \ara ce-ad`ncea ]n ei
A=a eram de pin, a=a ierai de tei! 139

Prietene, dar nordul e cr`ngul t[u t[cut,


}n care mi-a vorbit sufletul ]n scut,
C`nd ne-am ales ]n toate din ce aveam
mai sf`nt

.
A=a erai p[m`nt, a=a eram p[m`nt!
Chipul din fulgi
Era alb[, ca de z[pad[.
Eu am v[zut-o cum trecea
I O N V A T A M A N U

Puntea peste ape,


+i-am alergat s[-i pun ]n cale pieptul,
Dar ea s-a strecurat prin mine =i s-a dus.

O strig: Voi n-a\i v[zut-o?


140

.
E una alb[, ca de z[pad[!
Poate-i asta, care ninge?!
A LT I U B I R E N U E S T E

Simplu
Ca floarea soarelui, simplu,
Fii ochiul ce vede,
C[ci o \ar[ mai verde,

NIMIC NU-I ZERO


+i-o or[ mai verde,
Tu n-ai.
Reazemul t[u de \[r`n[
Ca diminea\a pe plai,
C[ci o mai scump[ lumin[, 141

A doua lumin[,
Tu n-ai.
Ca gr`ul ]n spice, simplu,
Fii rodul ]ntreg, d[ruirea,
C[ci tu n-ai alt[ iubire,

.
Dar care alt[ iubire
S[ ai?
A fi cinstit
A fi cinstit nicic`nd nu e t`rziu,
+i nu-i t`rziu s[-\i aperi demnitatea,
+i nu-i t`rziu s[-\i aminte=ti de frate,
+i s[ nu ui\i de mama =i de tata.

+i nu-i t`rziu s[ mori, dac[-i dovada


I O N V A T A M A N U

}ntregii tale vie\i, c`t ai iubit,


C[ dac[ e=ti, tu e=ti ne-nlocuit
Cu nimeni altul, dec`t numai cu tine.

}n gr`ul t[u fl[m`nd s[ fii de p`ine,


142 +i apa care-o bei s[-\i tremure pe chip,
Iar sufletul s[-\i sufere ]n timp,
S[ nu lipse=ti g`ndirea ta de neam.

C-a=a se trece s`ngele =i lutul


La orizontul prelungirii tale,

.
Ca apa care-=i uit[ ]nceputul,
Curg`nd mereu cu valurile sale.
Cu-ntia frunz de toamn
Dintr-un ritm n altul am ie=it ades,
S[ fiu mai auzit =i-un pic mai ]n\eles,
C[ci am purtat ]n ochi lumin[ g`nditoare,
Venind a v[ uni c-un suflet =i-o c`ntare.

NIMIC NU-I ZERO


S[ m[ ridic cu voi ]n carte =i la plug,
Pu\in pe c`t am fost, mai mult s[ v[ ajung,
Cocoarele se duc =i g`ndul mi-l ]ntrec,
C-o arip[ de-a lor prin pieptul vostru trec.
143
V[ las s[ m-a=tepta\i din nou ]n prim[var[,
Sosind pe muguri noi, ]ndr[gostit de \ar[,

.
C-am leg[nat ]n grai =i-am sf[tuit cuminte
Copii ce vor g[si ]n mine un p[rinte.
n doi cu luna
P`n-acas[ nu e mult
Eu cu luna-adesea-am mers,
+i-am vorbit ]n doi cu luna
Despre trebi ]n univers.

Eu ]i spun =i ea m-ascult[
Cu o rar[-n\elepciune,
Asta z[u c[ n-am g[sit-o
Nici la mine, nici la lume.
I O N V A T A M A N U

Eu ]i spun ce-n suflet arde,


Visul ne=tuit de nime,
Ea luminile-=i tresalt[
+i m[ sf[tuie la rime.
144

C[tre-a ei fiin\[ sus


Mi se-nal\[-n g`nduri crinii:
C`t de simplu m[ ascult[
Acest geniu al luminii!

Z[u c[ am`ndoi cu luna,


Urm`nd calea ]mpreun[,

.
Eu ]ncet ajung acas[,
Unde-ajunge biata lun[?
Destin
De parc[ alunec sub vis,
}ncape c[rarea-mi cu focuri de straj[,
Alunec ad`nc sub vraj[
+i-ntreg m-am deschis.

Ce-i asta? Pe cine ]ntreb?


}n gustul spart de alun[,

NIMIC NU-I ZERO


Alunec sub lun[
+i-n dulcele verb.

Ca-n foc, ca-n astru,


}n raz[ deplin,
145
Alunec ad`nc ]n destin,
Pe drumul albastru.

}\i r[spund, m[ r[zbun,


Tu, frate al meu, e c`ntarea,
Ce nu m[ mai iart[, ca sarea,

.
+i-n gustul ei m[ supun.
N TO A R C E R E AC A S + I B A L A D E L E
S AT U LU I D E P E D O U M A R G I N I
DE RZBOI

Ca s nu uit
Pe unde lunca-i ]ndesit[-n mur[
+i bate v`ntul la un col\ de cas[,
+i n-are c`nd s[ tac[ vorba-n gur[,
Iar floarea se urze=te ]n m[tas[;
I O N V A T A M A N U

Pe unde arde g`ndul ]n covor


+i-o lingur[ s-amestec[-n fiertur[,
+i st[ de-un veac ogor l`ng[ ogor,
Cum oaia bl`nd[ st[ la tuns[tur[;

146
Unde-n zenit te m`ng`ie pe frunte
Un soare potrivit unui meleag fecior,
+i, cobor`nd c[r[rile de munte,
O vorb[ simpl[ s-a umplut de dor;

Unde nu po\i s[ n[scoce=ti f`nt`na,


C[ci ea de mult s[pat[ e ]n lut,
Precum s[pat[-n lun[ e lumina
De-at`\ia ochi, ]n care s-a v[zut;
Ce-n liliac =i-n st`njenei r[sare,
Vorbe=te vis cu suflet de fiin\[,
+i bate-n pom vestind cioc[nitoarea,
Scorbura ei de trai =i poc[in\[.

NIMIC NU-I ZERO


O, buni d[lbo=i =i-au r[sturnat ursita,
La r[d[cini supu=i ca s[ se-ntoarc[ iar
Pe-un soare ars ce-l copie r[s[rita
}n s`mburele dulce =i-ntr-un ulei amar.
147

Mi se arat[ basmul n[sc`nd realit[\i,


C[ci nu-s sf`r=ite c`te-s ]n poveste,

.
Un cr`ng sc[ldat de soare-n dimine\i,
Ca s[-l aud cum sufl[, ca s[ nu uit c[ este.
Unul nscut
Zeul care vrea s[ devin[
P[pu=oi
S-apuc[ de dezghiocat...

}mi vine s[-i zic:


Te uit[ la tata,
Te-nva\[,
Cum g`ndul nu iart[
Ceea ce bra\ul arat[.
El pl`nge =i r`de deodat[
I O N V A T A M A N U

Iat-o marea lui art[.


Arunc[-n vraful vie\ii ]ntregi
P[pu=oi dezghioca\i...

A=a cre=te Olimpul


148 Cu temelie =i f[r[ de v`rf.

Ce bra\ iert[tor!

Unul n[scut, cel ce ]ntreab[:


Vrei s[ te faci p[pu=oi,
Apuc[-te =i dezghioac[!
Iat-o marea mea art[,
Care nu iart[.

.
Zeul, vr`nd s[ devin[ p[pu=oi,
S-apuc[ de dezghiocat...
Fuga merelor
Gr[din[ cu mere, cu meri,
Gr[din[ cu vere, cu veri,
Via\a poveste=te-\i-o toat[,
O poveste rotund[ =i coapt[.

Poveste=te-\i-l unchiul ce-n zi


+i-a oftat r[suflarea-n coroan[,
C[-n aceast[ gr[din[ porni

NIMIC NU-I ZERO


S[ creasc[ pe ram o icoan[.

C[-n aceast[ gr[din[ ostatic


Mi-i jocul ce sufl[ amurg,
De parc[ adun[ j[ratic
Copilul aprins ca un rug, 149

De parc[ pogoar[ din pom


Pe c[derea merelor coapte,
S[ se cate omul cu om
Sub crengile-ncet tupilate.

De parc[ se leag[ ]n trunchi,


Umbr[ de umbr[ se \ine:

.
O, b[tr`ne, bunule unchi,
Fug merele acum de la tine.
Era timpul grbit
Era timpul gr[bit
+i t`rziu pentru c`ntec,
Da-n fa\[ c`mpul arat.

Am desf[cut o brazd[ ]n dou[


+i-n t`rziul acel am ]ntrebat:
Rudele mele pe unde-s?
I O N V A T A M A N U

}n coroan[ de pom,
}n fiecare frunz[ c`te un om,
Iar acolo unde-i frunza mai rar[
Se a=teapt[ o stea s[ r[sar[.
150
Era timpul gr[bit
+i t`rziu pentru c`ntec,
Da-n fa\[ c`mpul arat:

Rudele mele pe unde-s?

Toate-s aice.

.
S-au sem[nat.
Origine
P`n[-n stilou pl`ngea
Cu stropul ei cerneala,
Mama-n c`mp str`ngea
Ca s[ se umple poala.

P`n[-n h`rtii g[seam

NIMIC NU-I ZERO


Ce n-ar putea min\i,
O, tat[l meu cosea
Ce-n =es ]i r[s[ri.

P`n[-n cuv`ntul =ters


Puneam pe-un alt mai bun, 151

P[rin\ii mei au mers


De-acas[ la str[buni.

Acum c`nd versu-i gata


+i-n rime ]l ascult,

.
Nu-i mama =i nu-i tata,
+i-l scriu de la-nceput.
Floare de pepene
Floare de pepene suflete bl`nd,
Galben[ tain[-n amurg,
Muncitoare =i tu, =i tu z[mislind
Cu for\[ de demiurg.
I O N V A T A M A N U

Raz[ pe curp[n g`nd roditor,


Pe-o var[ l[rgind universul.
}n tainele tale albin[ cobor
S[ nu-mi sterpeasc[ versul.
152
O, galben cuv`nt, pe care-l g[sesc,
Cine cu el se-nrude=te?

.
Floare de pepene grai omenesc,
}n care demiurgul vorbe=te.
Mirele mort
Larg[ suflare, t`n[r[ inim[,
Cum aeru-n tine s-a rupt?
+i g`ndul se teme de moarte,
+i-mb[tr`ne=te-ntr-o clip[, ca zgura.

N-au glas s[ vorbeasc[ ochii ]nchi=i,

NIMIC NU-I ZERO


Sub pleoape dragostea se face de piatr[.
Pl`nge mireasa ca o floare b[tr`n[
La cre=tetul mirelui ei.

O, mirele mort e ca r`ul ce seac[,


P[m`ntul sub el e f[r[ de rod. 153
Se roag[, dar cui, femeile-acestea ]n lacrimi,
C`nd moartea-l cuprinde ca pe-o s[rb[toare
de-a ei
+i-l m`ng`ie lin[.

.
O, t`n[r[ inim[!
Ce-i aeru-n care nu mai este lumin[?!
Stlpul din poart
Locul pe care stau r`de.
Gardul are s`rm[ =i poart[.
}ncearc[ st`lpul =i-l g`dil[,
Numai el n-a r`s niciodat[.

}ncearc[ st`nca =i-o mut[,


Ca pe-un sfe=nic cu soare,
Se usuc[ apa ]n ciutur[,
B[ut[ p`n[ la izvoare.
I O N V A T A M A N U

}ncearc[ pe ochi umbr[ de miel,


Poate-ar fi cumva s[ te =tii,
C[ci ]n s`rm[ se toarn[ o\el,
Cum te torni =i tu ]n copii.
154

Nu-i locul de vin[ c[ r`de,


Astfel =i-aminte=te de pl`ns.
}ncearc[ =i st`nca =i-o g`dil[,
C[ de mult n-a mai r`s.

P[ragina-n lanuri ad`nc[


R`de =i ea retezat[

.
Numai st`lpul acesta ]nc[,
Numai el n-a r`s niciodat[.
n amintirea
bunului Leonte Nicorici
B[tr`ne, cum te mai chemi?
Cine-\i mai zice porecla?
}n fundul gr[dinii timpul acum
Coace porumbul =i sfecla.

Ce plant[-ai s[dit ]n gura deschis[,


Ca stropul ce cat[-n sol folosin\[.
M[ leg de bra\ul t[u zgrun\uros,

NIMIC NU-I ZERO


C`t suflarea mai are putin\[.

La cu=ca cu iepuri, pe-o clip[ de musc[,


La pironul b[tut ]n lemnul pustiu,
}n chipul t[u m[ socot cu r[bdarea,
+i-n materia privirii o scriu. 155

B[tr`ne, cum mi-i sete de tine,


Cu gura pe stropul plecat la izvoare,
De-o musta\[, ca mielul adormit ]n hodin[,
Cu mi\a lui toars[-n aceste covoare.

De cump[n[ azi te g[sesc rezemat,


}n amurgul l[sat peste m[rul b[tr`n,

.
}n apa f`nt`nii, ]n lic[rul mut,
}n ochii =i-n glasul ]n care m-am`n.
O sear acas
O sear[ acas[ e c`t un veac ]ntreg,
Lini=tea-n struguri se coace =i ea,
Toate le-adun, le simt =i le leg,
Acas[ e =i inima mea.
I O N V A T A M A N U

+i se uit[ b[tr`nii, se uit[ mira\i,


Alb[ c[ma=a de ce o ]mbrac?
E timpul de sear[, e ziu[ de mar\i,
Dar eu m-am g[tit, l`ng[ ei ca s[ tac.
156
Dar eu m-am g[tit =i stau ]ntre g`nduri
Doi fluturi u=ori, albii mei buni,

.
Un clopot m[ sun[ departe ]n r`nduri,
O, clopot, de ce tot m[ suni?
De august
Oglindit[ floare ]n raze,
De august porumbul ]n lapte,
Suferin\[ simpl[ ca na=terea,
Iubire de tine.

Oglindit[ prun[-n gr[din[,


De august creanga se-ndoaie,
Suferin\[ simpl[ ca dorul,
Iubire de tine.

NIMIC NU-I ZERO


Oglindit[ munc[-n floare,
De august albina, nectarul,
Suferin\[ simpl[ ca harul,
Iubire de tine.
157

Suf[r credin\a vorbirii,


Augustul de-o seam[ cu mine,
Ziu[ simpl[ de-ndr[gostit,
Iubire de tine.

Sufletul mi-e a=a de deschis,


C[ nu-i loc pentru umbre.
Mi-am ]ntrecut propriile urme,

.
Aproape ca-n vis.
Domnica
Cucoana Domnica
Zi de duminic[,
Parfumul satului nostru.

Ame\ea b[ietanii,
Cop\i ca bostanii
Vara la s`mburi.

}n seara de vineri
S`nii ei tineri
Ie=eau la plimbare prin sat.
I O N V A T A M A N U

U=oar[ la bluz[,
Rujat[ la buze,
Oprea r[suflarea pe uli\i.

P[ru-i de spic,
158
Ca un =oarece mic,
S-atingea cu coada de ochi.

Pielea pe bra\e,
Ca ni=te roman\e,
C`ntate noaptea t`rziu.

Avea o lumin[,
De ie=eau din gr[din[
B[rba\ii cu ochii la por\i.

Femeile-n sat
Cu nasul str`mbat
Icneau la parfumul Domnic[i.
Cu to\ii-o vorbeau,
Iar unii adormeau
Cu visul pe urmele ei.

+i-avea =i-un motan,


Ca ea de b[lan,
Pe care-l p`ndeau b[ietanii.

Dar el sfor[ia,
De piept se lipea,
+i noaptea dormea l`ng[ ea.

}n sat b[ietanii
V`nau to\i motanii,
Sper`nd la b[lanul Domnic[i.

NIMIC NU-I ZERO


+i-umblau nedormi\i,
Strecurau printre din\i
Soiuri aiurea de vorbe.

Ziua la clac[ 159


Porneau s[ desfac[
Blana b[laie a lunii.

Care de care
Cu minciun[ mai mare,
Ocoleau adev[rul cu to\ii.

C[ cine l-a prins:


}n noapte s-a stins,
+i-n sat nici azi nu se =tie...

O, cucoana Domnica,

.
Zi de duminic[,
O, vorbele satului nostru...
Mama Maria
U=a sta ]nchis[, iar mama la covat[
B[tea cu pumnul rufa s[ fie mai curat[,
+i-ntindea pe iarb[ p`nzele la soare,
|esute la r[zboaie =i toarse la fuioare.

+i-n[lbea =i ea cu chipul ]ntre patimi,


}n z`mbete oprite ce le z`mbea pe lacrimi,
+i zile-n =ir =i nop\i ea culegea cu g`ndul
Asupra noastr-un st`njen ce-acopera p[m`ntul.
I O N V A T A M A N U

C`nd seara ne-aduna la pa=nic[ fiertur[,


Peste o zi de munc[ cu foamea pe la gur[,
Ea ne privea cu team[, ne chibzuia ]n timp,
De parc[ m`ng`ia uscate flori de c`mp.
160

De hran[ s-atingea u=or ca o albin[


La mas[ ]n genunchi st[tea, din p`ine s[ r[m`n[
+i pentru-a doua zi, =i pentru alte d[\i,
C[ci vremea o vedea ca p`inea ]n buc[\i.

De la casa noastr[ ]n drum spre raza lunii


Erau mai mul\i ca noi, destui ]n ast[ lume,
Dar gardu-mprejmuia =i-nsingura nuiaua,
+i ne sorbea t[cerea, de sus, ]n ceruri, steaua.
C`nd adormeam pe patul de sc`ndur[ scor\oas[
Ce str[b[tea cu ciotul =i se-nfigea ]n oas[,
}n ochi atunci porneau ]nghesuite vise
S[ ne repete traiul sub pleoapele ]nchise.

Ca o lumin[ mama, sorbit[ de-ntuneric,


Mai lumina cu ochii, cu chipul ei cucernic,
Ea ]=i privea feciorul, ea ]=i g`ndea b[rbatul:

NIMIC NU-I ZERO


}n lume e r[zboi =i se r[re=te satul.

Apoi, ]n zori de ziu[, pe la-nceput de soare,


Porneam la drum de c`mp cu \[rn[ pe picioare,
+i c`nt[ream p[m`ntul, =i-l m[suram cu sapa:
Pe un c`ntar sta setea, pe alt c`ntar sta apa.
161

Aceea=i ea atunci, pe-o-ntreag[ zi de var[


Mai mic[ =i mai slab[ al[turi de povar[,
Lupta cu buruiana =i cur[\a p[m`ntul,
Ca omu-nseninat ce-=i ]ngrije=te g`ndul.

Ce pre\ avea ogorul? Ce sens avea pr[=itul?


Ca na=terea, la fel. La fel ca nesf`r=itul.
Din c`te-s grele-n lume =i grele se destram[
Ea le purta pe toate ]n ochii ei de mam[.
}n scurtele popasuri cu fruntea pe \[r`n[,
}n umbra cea sub\ire ce-o are o tulpin[,
P[rea o plant[ mic[, ce-o leg[na u=or
Peste odihna scurt[ v`ntul ]n ogor.

Pe pleoapa ei ]nchis[ ce n-o lua hodina,


Mai multe g`nduri treze ]=i r[t[ceau lumina
Ea ]=i vedea feciorul, ea ]=i g`ndea b[rbatul:
Era r[zboi ]n lume =i se r[rise satul.
I O N V A T A M A N U

Acel peisaj de var[ ce-aluneca pe floare,


}ng`ndurat =i el de-a ei ]ng`ndurare,
Avea culori mai multe ce oboseau spre sar[,
+i-o aduceau pe mama ]ntr-un destin cu \ara.

162 }nchis la orizont de-nchipuiri fugare,


Pe-o albie v[zduhul curgea ]n dep[rtare
+i m`na cu el suflarea gurii noastre,
}nc[lzind asupra p[=unile albastre.

Era ]n rug[ toat[ =i-n genunchi, pe lut,


+i-ndr[znea cu vorba la cel necunoscut.

.
Ea se ruga: feciorul. Ea se ruga: b[rbatul,
Era r[zboi ]n lume =i se r[rise satul.
Simion
Iar Simion Buzatu t`rguia f[in[.
Schimba un chil de sare pe patru de sl[nin[.
}n somn dormea cu banul, avea un g`nd c`=tigul,
Vindea c[ldur[ vara, iar iarna vindea frigul.

+tia vreo =apte sate =i un ora= cu ele,


+tia c`t cost[ luna =i lic[rul din stele,
Avea m[sur[ grea c`nd scotocea ]n pung[
S[ scoat[ o h`rtie cu marginea mai lung[.

Era rotund la fa\[, v[rgat ca un harbuz,


O p[l[rie vara sta-n v`rf pe capul tuns,
Avea m`ini c[rnoase =i piele unsuroas[,

NIMIC NU-I ZERO


Sub piept un pud de burt[ grea =i l[comoas[.

A=a-l purta c[ru\a =i-un cal ]mb[tr`nit,


Ce =chiop[ta pe uli\i lenos =i cump[nit,
C[ Simion Buzatu, el nu lua cu graba
Oleac[ mai ]ncet, e poate mai degeaba. 163

+tia la c[r\i valetul =i tragerea la bil[,


+i mesteca ]n gur[ o vorb[ neostil[,
La pa=ti juca pe ou[, iar toamna pe cartofi,
}nt`iu-n satul nostru el a-nc[l\at pantofi.

Era umblat prin lume =i-i chibzuia statura,


+tia cum vinde bra\ul, =tia cum vinde gura,
Dar se-ntorcea acas[ cu p[cur[ =i sare,
}n tain[ s[ de=arte ce-a pus prin buzunare.

El nu spunea s[ spun[, a=a-i vorbea ursita.


Cernea mereu cuv`ntul =i t`lcul lui cu sita,
C[ci ]n t[cere limba d[ ochiului s[ vad[
Pe cine ]l mome=te =i cu ce fel de nad[.
Agonisea Buzatu h`rtii f[r[ valoare,
Le ]ngropa-n gr[din[, ]n locuri mai la soare.
El se g`ndea c[ via\a departe ]i z`mbe=te
Cu luciul unui ban ce-l aduna orbe=te.

Singur, f[r[ nimeni, doar el =i umbra lui,


Un pahar =i-un scaun, =i ]n perete-un cui,
}n noaptea de Cr[ciun, pe c`nd porni ninsoarea,
Trupul lui Buzatu ]=i r[t[ci suflarea.

N-avea s[ =tie nime ce s-a-nt`mplat =i cum,


C[ci din hogeagul casei mai rar s[ ias[ fum,
C[-n geam n-avea lumin[ ori u=a c[-i ]nchis[
I O N V A T A M A N U

Cu toate-acestea lumea-n sat era deprins[.

Dar c[ necheaz[ calul fl[m`nd =i nead[pat


Nedumerea vecinii cu vorbele prin sat.
C`nd au intrat ]n cas[, d`nd buzna ]n c[mar[,
164
Pe pat st[tea ]ntins un trup de-alalt[sear[.

S-a ]ncheiat Buzatu cu bani la putrezie,


B[tr`n plecat din lume f[ptur[ de h`rtie,
+i satul l-a-ngropat pe bani de-adun[tur[,
De=i averea lui umbla din gur[-n gur[.

Umbla ca o poveste ce n-a v[zut-o nime,


Ci-o povesteau cu to\ii, pun`nd =i de la sine:
Un val de om =i poate ]n curgerea gr[bit[

.
Se vars[ ]ntr-o delt[ de nimeni amintit[.
Moartea lui Iacob
Multe-n stol =i fl[m`nde,
Iar Iacob singur ]n c`mp.

Negre ciorile-n stol,


iar Iacob sl[bit pe p[m`nt.

Era prim[var[, \[r`na cerea, smulgea s[m`n\a


din m`na osoas[ a lui Iacob,
c-o limb[ lung[ ca brazda,
l[comea din m`na osoas[
gr[un\ele-acele de aur, ferite de gur[,
\inute o iarn[ ascunse,
ascunse de c`ntecul cel chior al bur\ii,

NIMIC NU-I ZERO


num[rate o iarn[ ]ntr-un vechi s[culte\.
C`te una, c`te zece o sut[ la num[r,
o sut[ de zile, c`te-o s[m`n\[ pe ziu[,
a=tept`nd cu ochii la geam
ivirea pe cer a timpului bun de s[m`n\[.
165

Era prim[var[ =i iat-o,


=i iat[-l pe Iacob cu n[dejde ]n piept;
o sut[ de gr[un\e-ale n[dejdii
ca osta=ii o sut[
]n clipa ultimei lupte,
=i bun[ \[r`na ]n c`mp,
l[comoas[,
=i Iacob cu n[dejde-n m`na osoas[.

C`te una, c`te zece


dintr-un cap[t ]n altul, ogorul
sub\ire =i lung,
=erpuindu-=i r[zorul,
=i Iacob cu s[culte\ul de \ol,
=i negre asupra ciorile-n stol.

El s[m`n\a n-o sem[na,


ci-ad`nc ]n p[m`nt o punea,
o ascundea,
c[ se temea
=i altele n-avea.
Dar foamea-ntr-o cioar[
e ca ghiuleaua cea chioar[
aeru-n jur aprinde,
brazda, de p[m`nt, o despinde,
I O N V A T A M A N U

ca s[ g[seasc[
ce-i pus s[-ncol\easc[.

O, Iacob, c-o sut[ de gr[un\e-ale n[dejdii,


ferite de gur[,
166
\inute o iarn[ ascunse,
ascunse de c`ntecul cel chior al bur\ii,
num[rate o iarn[ ]ntr-un vechi s[culte\;
Iacob
o s[m`n\[-n p[m`nt punea,
pe alta o ap[ra,
se lupta,
dintr-un cap[t de ogor
]n cel[lalt alerga,
se poticnea
=i c[dea
peste \[r`na bun[ =i l[comoas[
cu dou[ m`ini osoase.

Negre, ciorile-n stol,


iar Iacob sl[bit pe p[m`nt.

T`rziu,
c[tre sear[,
c`nd cerul s-a unit cu p[m`ntul,
precum Iacob se unea cu sf`r=itul,
lupta obosindu-l,
fl[m`ndul

NIMIC NU-I ZERO


]nfomet`ndu-l,
]ntr-o v[paie pe zare
=i-n piept, la ultima suflare,

Iacob s-a-ntins cu gura pe sol,


negre asupra ciorile-n stol. 167

A=a s[ r[m`n[, a=a s[ fereasc[,


ce-i pus ]n p[m`nt s[-ncol\easc[...

+i-a fost var[ cu soare =i ploi,


=i-au crescut =i-ai lui p[pu=oi,
vreo doi
din cei mai aproape de gur[,

.
numai doi
pe-o ar[tur[.
M-am nsmnat
M-am ]ns[m`n\at ]n poart[,
M-am ]nsec[rit ]n c`mp,
Fiindc[ na=terea-i o dat[,
Iarba-n v[zduh suge timp.
I O N V A T A M A N U

M-am ]ns[m`n\at ]n st`nc[,


M-am ]nstej[rit ]n pleoap[,
C[ci nu ochiul o s[ pl`ng[,
Ci o lunc[ =i o ap[.
168

M-am ]nar\[rat ]n lume,


Mi-am ]nlunc[nit nuiaua,
Fiindc[-a=a cerea un nume,

.
C`t a fost pe \[rn[ steaua.
Pe lng culmea cu plopi
Singur[tatea mea nu vrea s[ ias[ din mine.
M[ minte, ]mi promite,
Precum promite ziua ]n fa\a soarelui
Sau spinul ]n calea t[lpilor.
Pr[p[dit[ prin trup, ]mpr[=tiat[,

NIMIC NU-I ZERO


Ca s`ngele, ca \esutul pe os
Sau ca altceva ce n-are ]nc[ nume,
Dar =tiu c[ s-ascunde ]n plopii cei de pe culme.

Ce amurg =i cum se urc[ o ap[


Cu valul ]n sus,
169
De parc[ vrea s[ spun[ ceva, cere cuv`ntul,
Dar nu se poate hot[r]...

Ie=i, c[ nu era nevoie s[ te re\ii a=a de mult!


Pleac[, c[ n-am avut nevoie de tine niciodat[!

.
O, \ip[tul acesta pe l`ng[ culmea cu plopi...
Cu frunz de brusture
+i frunza cea de brustur,
Ce nu-mi place c[-i prea mare,
Poart[ umbre peste ierburi
+i-un destin de scuturare.
I O N V A T A M A N U

+i n-o gust[ nici o vit[,


Ocolind s[lb[ticia,
Da-a=a-i via\a ei lungit[,
Ce-o sluje=te-n veri c`mpia,
170

De-a=a-i zeama ei amar[,


Ce n-o gust[ nici o gur[

.
Chiar =i-un brusture-mi declar[
Cum stau trebile-n natur[.
Vzduh de-acas
Secer[ secerea ploile.
Ie=i, moarte, din plopi!
Odihna o sufl[ oile,
Cre=te p`inea pe stropi.

Iat-o r[d[cina: curge!

NIMIC NU-I ZERO


Pe sub mine-i izvorul.
Plaiul acesta mi-i dulce
Suflete, umple-\i ulciorul!

V[zduh de-acas[ p[rinte,


Inima-n tine-i topit[. 171

Are gustul fierbinte


Aici f[r`ma de pit[.

Reazem de tine, bunule,


Privirea ace=ti licurici.

.
O, stea a iubirii, bucur[-te,
Pe unde lumina-mi ridici.
I N T E R E S D E S PA | I U

Punct de vedere
}nv[\ limba a vorbi substantive.
Pe degete num[r imortele.
Dou[ regine guralive
}=i pudreaz[ ]n spa\iu stelele.
I O N V A T A M A N U

Din bl[nuri cad umbre-nvechite,


Spa\iu-i ros de =edere
V[ rog s[ trece\i aceste cuvinte
La punctul meu de vedere.

172 Eu reg[sesc ]ntr-o cronic[


S`nge v[rsat substantival,
}n aceast[ secund[ electronic[
Timpul m-arunc[ la mal.

De parc[ abia m`ine urmeaz[


G`ndul scris pe silabe,
Tu recite=te-te invers

.
}n spa\iul h`rtiilor albe.
Substituire
Substituie fructul frunza,
Apa e goal[ ca formula H2O,
}ntre dantur[ =i maxilar
S-a-nglodat un cal
+i nu poate ie=i.

Spune-mi corect Bun[ ziua,

NIMIC NU-I ZERO


C[ dac[ n-o faci,
N-am s[-\i demonstrez cuno=tin\ele la Noapte bun[.

Poate c[ am ]nghi\it un sfinx de piatr[


+i voi na=te unul de plumb.
173

Nu =tiu de ce,
Dar rimele le caut la tabla-nmul\irii.

}n ecua\ia care am scris-o asear[


+i-am numit-o poezie
Era o rezolvare cu dou[ necunoscute,
De=i mai curg stele din ochi

.
+i eu vreau s[-\i spun c[ te iubesc.
Bolnavii de poeme
Stropul de ploaie se preface-n inele
am un interes de spa\iu:
sus e tavanul alb ca o fa\[ pudrat[,
jos ating cu st`ngul fa\a podelei.

Ce descoperire ingenioas[ a mai fost =i aerul


I O N V A T A M A N U

care st[ acum ]nchis ]n aceast[ odaie,


cum se putea f[r[ de aer
]ntr-un ev mediu s[-\i imaginezi o ploaie?

O evolu\ie observ ]n motanul ce doarme,


174 dispun`nd de confortul comod pe divan,
doar el n-a descoperit ]nc[ aerul,
=i nici nu =tie de ce e motan.

Natura e mai mult dec`t spa\iu,


doar eu m-a= putea numi vreme,

.
vreme-i Homer, vreme-i Hora\iu
bolnavii ace=tia de poeme.
Suflare
Eu aflu c[ macul sufl[
Pui ro=ii ]n aerul serii,
+iraguri de fumuri pornite
Din Anatolia ienicerii.

NIMIC NU-I ZERO


Str[ine chipuri sub tuiul
Flutur`ndu-=i lupul ]n v`nt,
De parc[ am dezbr[cat o c[ma=[
Ce m[ str`ngea la g`t.
175

Cine-i viteazul din spa\iu,


L[rgindu-=i pieptul ]n tun?

.
Eu aflu c[ macul sufl[.
Afla\i! v[ propun.
Nimic nu-i zero
Substantivul verbal se rote=te
]n spa\iul =tirii de sine,
un savant din secolul nou[sprezece
pune acum circumferin\a pe =ine.
I O N V A T A M A N U

Observ c[ timpul nu-=i pierde


propria jertf[, ci-o uit[,
=i-asemenea apei ]n strop
din spa\iu ]n spa\iu se mut[.
176

Nici o problem[ nu-i zero,


]n c[tin[ spinu-i v`rtos,

.
circumferin\a e pus[ pe =ine
pune-mi sufletul acuma pe os.
Interes de spaiu
Pe \[rmul pres[rat de c[tin[
+i numai nisip ]n jur
Un r`set s[lbatic umplea

NIMIC NU-I ZERO


Golul ]n aerul sur.

Dar cine r`dea eu nu =tiu,


C[ fizicul nu l-am v[zut,
Poate o stea zg`riat[
Ce-n desi=ul ghimpos a c[zut. 177

Poate r`dea metafora


Unui interes de spa\iu

.
E ora zero, bade Mihai,
Noapte bun[, Hora\iu.
Vltoare
Mai ]n\eleg s[ vinzi ceap[.
Mai ]n\eleg s-aduni m[tase de p[pu=oi.

Dar ce-nseamn[ c`ntecul acesta de dragoste,


C`nd zero este-nmul\it la doi?
I O N V A T A M A N U

Mai ]n\eleg s-arunci n[vodul ]n ap[,


Mai ]n\eleg s[ cumperi un bou.

Dar ce-nseamn[ o privighetoare,


178 C`nd face un ou?

Mai ]n\eleg un Bizan\


+i capul de lup ]n v`ltoare.

Dar ce-nseamn[ s[ sufli-ntr-o frunz[

.
Sau s[ aperi o c`ntare?
i...
+i muzica aceasta care st[ de-asear[ ]n cap
=i nu se termin[...

+i fraza aceasta, pe care mi-ai spus-o,

NIMIC NU-I ZERO


st[ de-asear[-n suflet
=i nu trece...

+i sabia aceea de-acum =apte-opt secole


st[ ]ntins[ asupra frun\ii
=i n-o uit... 179

+i str[bunul,
ochind o oaie la p[=une,
ca s[ ne ]nve\e =i ast[zi

.
ce ]nseamn[ Miori\a...
Locul strofei
Am aflat un loc =i pentru strofa asta
}ntr-un desi= de rime de la Homer ]ncoace,
I O N V A T A M A N U

M-a ajutat, spun drept, acas[ la fereastr[


Un aer cu m[slini ce-l miroseam ]n pace.

+i m-ajutat, v[ zic, izvorul din f`nt`n[,


}nmul\it cu ochiul aspru de-un str[bun,
C-am supus piciorul s[ mearg[ pe lumin[,

.
180

S[ =tiu ]n care urm[ cu mersul m[ propun.


Autologie
A=a nu se poate!

Am min\it asear[ r[d[cina de cicoare,


iar azi-diminea\[ floarea de tei.

NIMIC NU-I ZERO


Alalt[ieri am schimbat cuvintele lui Miron Costin,
acolo unde vorbea de bl`nde\ea lui Ieremia-Vod[,
de parc[ f[ceam mare comer\
pe urmele unei lupte pierdute.

Mai deun[zi a=a de tare-am c[scat, 181

c[ era s[-nghit vecinul


ce ]ngrijea o floare.

Ce mai am de f[cut?

.
Pe care?
Citete-mi...
Tu nu-mi citi de moarte amintiri,
Cite=te-mi azi cire=ul ]n coroan[.
Eu cer un text u=or, ca floarea alb[,
Cite=te-mi, dac[ po\i, laptele ]n can[.
I O N V A T A M A N U

Cite=te-mi litera ]n iarba-acestui =es,


Cu-a ei culoare verde, ]n clipa c`nd te rog,
C`t nu s-a-ntunecat, c`t este =i o v[d,
Nu-mi aminti, cite=te-mi ce-am ales.
182

Cu glasul t[u, al t[u, nu te schimba ]n glas,


}ncepe simplu, roste=te-le pe toate:

.
Cire=ul alb =i iarba, =i necititul lapte,
C[ci amintirea, iat-o, apare peste-un ceas.
n cetate
Iubito, nu-i nimeni azi ]n cetate.
Nici timpul pe-aice nu trece.
Un gol demoleaz[ piatra ]n zid

NIMIC NU-I ZERO


+i se vars[-n grea singur[tate.

Pe poarta pov`rnit[ de v`nt la-nt`mplare


Cre=te mu=chiul =i ierburi s[lbatice,
De parc[ mort e =i sufletul pietrei
De-o-ndelung[ =i dureroas[ uitare. 183

Doar noi am`ndoi =i-a noastr[ iubire,


R[t[cind ferici\i, pe-aici am ajuns.

.
Iubito, nu-mi spune nimic. S[ t[cem.
S[-nchidem ochii, ca s[ nu mai admire.
Te lcomesc
Te l[comesc, iubito, cu l[comia
Cu care gr`ul l[come=te c`mpia.
Urmele tale sunt spice =i st`nci,
+i aer ]n care m[ stingi.
I O N V A T A M A N U

R`ul, iubito, =i el mi-i aproape,


C[ci te l[comesc din ape.
Sub valul ce-\i leag[n[ chipul
Lacom ]mi pare nisipul.
184

Lacom drumul ce-l treci.


Lacome vorbele reci.
Lacom[ nu-i doar privirea

.
}n care-mi ]nghea\[ iubirea.
Brodnd, femeia...
+i tot legi, femeie, firul,
Mai brod`ndu-\i trandafirul,
Dar descre=te ghemu-n a\e,
Trece-n bluza de pe bra\e.

Ploaia asta care bate


La fereastr[-n miez de noapte,

NIMIC NU-I ZERO


Poate plou[ pentru noi,
Tot v[z`ndu-ne am`ndoi.

Spune-i stropului s[ steie


L`ng[ ghemul t[u, femeie,
185
Firul apei s[ desfac[,
Picur`nd a=a s[ treac[,

Precum trec =i eu cu g`ndul,


}n m[tase dep[n`ndu-l,

.
Iar tu legi, femeie, firul,
}mplinindu-\i trandafirul.
DEDICA|II

Intrare n lumin
Pentru tat[l meu Ion E. Vatamanu
}\i odihne=te fruntea pe-ace=ti cocori ce pleac[,
Eu s[ m[ uit la tine =i la cocori oleac[.
C[ci vremea ta =i-a lor se face-a=a de-aproape,
I O N V A T A M A N U

C[-n clipa dintre voi nimic nu mai ]ncape.

Oglinda sus cuprinde ]ntregul chip al t[u,


}n fiecare g`nd s[ te ar[\i c-un zeu,
De parc[ ve=nicia ]=i m`nc[ ast[zi norii,
186 Sub care-acum r[zbat ]n toamna lor cocorii.

}\i d[ruie=te ora, odihna =i ardoarea,


Cu s[v`r=irea toat[ m[soar[-\i s[rb[toarea,
Pe bra\u-ntins c`nd steaua razele-=i ]nclin[,

.
Cu fruntea pe arip[ s[ intri-a=a-n lumin[.
Cu chipul palid,
sfnt la suflet
Lui Mihai Eminescu

Cu chipul palid, sf`nt la suflet,


Peste p[m`ntul, dragul,
Te-aud, poete, dup[ umblet
Pe c`nd r[sare fagul.

NIMIC NU-I ZERO


M[sor cu tine sarea, p`inea,
+i-ntrec ]n vreme moartea,
Eu =tiu c[ astfel va r[m`ne
Mereu deschis[ cartea.

C[ mama tremur[-n lumin[ 187

C[runtul dor al ei,


Ad`nc ]n mersul pe \[r`n[,
Pe l`ng[-un pom de tei.

C`nt`nd, poete, azi ]n grai,


Cuv`ntul te-nviaz[,

.
La tine vin, bade Mihai,
Ca din lumini o raz[.
Toamn la Budi
Pentru Ion C. Ciobanu
E toamn[ =i-un cer, =i-un codru aproape,
De parc[ s-atinge steaua de pleoape.
Bud[iul sat risipit ]ntre v[i,
I O N V A T A M A N U

Mai multe Bud[ie ]ntr-un singur Bud[i.

Mi-i frig de v`nt ca de o-nt`mplare


Ce trece =i-mi spintec[ fa\a,
Dar alte v`nturi codrul nu are,
188 Alte drumuri nu are nici via\a.

}n sat luminile explodeaz[ spumos


Licurici amesteca\i cu ape.

.
Ce noapte de codru! Ce lun[ pe deal!
Iar steaua s-atinge de pleoape.
Grdina sufletului
Pentru Grigore Vieru
Odat[, ]n fa\a volumului cu paginile desf[cute,
Citeam florile unei gr[dini, s[m`n\a ]n fructe.
Erau pline de grai =i zumz[iau albinile
Pe t[r`murile sufletului,

NIMIC NU-I ZERO


unde se-mplineau gr[dinile.

Din lumini =i f[r[ de umbre, clare ca raza


Cu bucuria prietenului ]mi tr[iam timpul =i casa.
De vedeam o zare, orizontul ]n picuri de rou[
Poezia =i pas[rea se sf[tuiau am`ndou[. 189

+i era ]ntr-o zi c`nd inima era grea,


C[ tot ce numeam c`ntec, inima ad`nc chibzuia.

.
Ziua aceea am petrecut-o cu u=a deschis[ larg
}n gr[dina prietenului =i-a poetului drag.
Copilul
Pentru Anatol Codru

Se str`nge pumnul ]n ochi,


da-n lacrim[ spaima z`mbe=te.
I O N V A T A M A N U

Eu vorbesc de copilul care


nu ]mb[tr`ne=te.

M[ doare nedreptatea palmei


=i-acuma se sperie s`ngele-n trup.
190

.
De parc[ culeg de pe mine cinci degete
=i palma aceea o rup.
Roul mac
Pentru Mihai Cimpoi

M-am ]nt`mplat pe-o margine de lac,


Cum se-nt`mpl[-n ceruri luna
Sau cum se-nt`mpl[-n flori cununa,
Poate bolnavul f[r[ leac.

St[team ]ntins pe-un lut de=ert,


Ce gol suna-n[untrul s[u,
Dar s-auzea a=a de r[u,

NIMIC NU-I ZERO


Mai r[u ca ce-mi b[tea ]n piept.

+i-un greier s-a-nt`mplat s[ c`nte


S[lbatic[ o melodie
De sear[-nceat[ =i c`mpie
}n clipa ceea la r[sp`ntie. 191

Apoi am fost cuprins de noapte,


+i-un frig se ad`ncea ]n oase,
De=i cu stele luminoase,
M[-ntuneca singur[tatea.

S-a tot zb[tut ]n \[rmuri lacul


P`n[-n zori cu apa rece.

.
C`t am stat? +i ce s-alege?
+i ras[rea pe culme macul.
Convorbire telefonic
Pentru Isai C`rmu

Un telefon, prietene! Prietene! Doar unul


}\i cer ]n s[pt[m`n[, s[ =tiu c[ nu m[ ui\i,
Mi-i team[ s[ m[ vezi, mai bine s[ m-ascul\i,
C[-n singur chipul meu se bag[ ]nc[ unul.

Aceste judec[\i, m[ iart[ c[ le spun


I O N V A T A M A N U

La receptor, ]n gol, pe conect[ri cu plat[,


Dar c`nd vorbesc ]n fier, baloane de s[pun
Plesnesc ]n vorba mea =i-astup[ gura toat[.

Prietene, ce rar, ]n sunete ca noi


192
Trec ordinare vie\i, umbl`nd prin telefoane:
Tu =tii c[ se a=teapt[ iar[=i ni=te ploi?
Alo! Tu e=ti? Un te-ai pierdut, Ioane?

Prietene, mi-i clar, natura asta moart[


Ne-apropie, ne leag[ cu firul ei s[tul,

.
Un glas din ast[ lume s-aude ]n cealalt[,
Ne s[rut[m ]n vorbe =i asta ni-i destul.
Nimic imposibil
Pentu Nicolae Esinencu

Copilul se ap[r[ cu lacrima,


mai ales, pl`nge de mare putin\[,
mai ales, r`de de mult[ ofens[.

Sunt de fapt dou[ tablouri dintr-o pies[

NIMIC NU-I ZERO


]n care dramaturgul nu =tie ce vrea,
iar regizorul ]l urmeaz[ ]n toate pe dramaturg,
ceea ce ]nseamn[ a r[m`ne fidel textului.

}nchipui\i-v[ un ou p[trat,
pe care vi-l promit de-at`\ia ani, 193

=i pentru care
a= avea nevoie de o g[in[ p[trat[,
]n orice caz de-o alt[ form[ a g[inii.

.
}n afacerea asta nu-i nimic imposibil,
ci pur =i simplu oleac[ teribil.
Acas, artistul
Pentru Igor Vieru

O galben[ t[tarc[,
ca fa\a t[tarcei,
=i-un nuc, =i primele brume.
E-acas[ artistul,
=i-i toamn[ ]n lume.

Un corn singuratic
=i salc`mul t[iat,
=i m[ce=ul la prag,
=i-un c`ntec de suflet,
=i-o vorb[ de drag.
I O N V A T A M A N U

E-acas[ artistul, acas[,


=i are nevoie de-aice,
c[-n astrele-acelea sfioase,
=i-n buna suflare a casei
s-arat[ mama cu ochii,
194
pe iarb[ la roat[ bunicii.

E-acas[ artistul, acas[,


]n mijlocul satului s[u,
de unde poporul ]ncepe,
=i-i toamn[, =i parc[
se mai coace pe curp[n un pepene
]n galbenul mult de t[tarc[.

E-acas[ artictul, acas[,


=i are nevoie de-aceasta:
un corn singuratic,

.
salc`mul t[iat
=i nucul ce-i st[ la fereastr[.
Albul pe alb
Pentru Mihai Grecu

Mai r`de o dat[, maestre, pe p`nza ]ntins[,


s[ m[ uit la fumul cel alb,
cum s-a=terne pe foc,
s[ m[ schimb cu privirea,
s[ fac o lansare cu inima
=i s[-mi repun sufletul la loc.

Mai r`de, maestre, cu cei doi pe=ti de sub trup,

NIMIC NU-I ZERO


mai r`de p`n[ la glezne,
p`n[ la genunchi,
p`n[ la frunte,
]ntoarce =i-acest munte
cu piscul ]n jos,
s[ v[d cum arat[ un munte ]ntors. 195

Mai r`de, maestre, la p`inea pe mas[,


c[ intr[ vopseaua-n natur[ de in,
c[ =i culoarea, maestre, r[sufl[,
o simt la cap[tul de care m[ \in.

Mai r`de, maestre, cu ecoul cel alb


al unei neguri perfecte,

.
c[-n ninsoare, maestre, c`nd ninge,
albul pe alb mai mult mi se vede.
Operaie matematic
Pentru profesorul-metematician
Valentin Belousov
Nu pot ridica nimic la p[trat,
dar mai ales, la cub.

Privighetoarea la p[trat ]nceteaz[ s[ c`nte,


iar la cub hulubul nu mai este hulub.
Gra\ie
acestei matematice opera\ii
m-am ales c-o opera\ie.

Anesteziat[,
fiin\a mea,
I O N V A T A M A N U

c`nd s-a-nt`lnit cu bisturiul


=i m-am deschis cu pieptul
s[ intre aerul de-a dreptul,
a spus profesorul-chirurg:
Iat[ omul ce nu ridic[ la cub.
196

O lun[ am stat ]n suferin\i,


c[ =i perna se umpluse de suferin\i,
suferin\[ ]n pat,
la simplu =i nu la p[trat.

Gra\ie
acestei chirurgicale opera\ii
m[ g`ndeam la civiliza\ie.

Pas[re cuib.

.
Om plug.
Dar cine mereu ridic[ la cub?
Chipul apei
Pentru chimistul Valeriu Ropot
Apa are pleoapele ei,
Are buzele ei...
}nainte de-a o bea,
S[rut-o!
Apa are cuvintele ei,
Care curg prin mii de c[r\i.
Apa are Saharele ei,
Piramidele ei,
Faraonii ei
Care tac.

NIMIC NU-I ZERO


Apa are mun\ii ei,
Bolnavii ei care mor.
Str[mo=ii ei care tu=esc.
Apa tu=e=te.
I-aud tusea atunci c`nd o beau.
197

A\i v[zut cum curge


Ap[
Din degetele noastre,
C`nd ochii ne seac[?
C`nd bra\ul ne seac[,
Apa curge din ochi!
Apa are legile ei
+i-o singur[ dreptate:
De-a curge.
O aud

.
+i m[ g`ndesc
La mine...
Copacii nflorii
Pentru Vasile Romanciuc
Sunt tri=ti copacii ]nflori\i
=i-ascund triste\ea lor ]n floare,
c[-i mult[ =i-i de scuturare.
I O N V A T A M A N U

Iar rodul crengii cum va fi,


c`nd floarea s-a c[l[tori,
uitat[ frumuse\ea ei?

198
Apoi, ce-i m[rul? Ce-i pr[sadul?
+i cum s[ =tiu ce-i ]n cais,
ce ]n natura lui s-a-nchis?

Eu n-am sim\it miros de floare,


ci un prilej de ]ntristare

.
sunt tri=ti copacii ]nflori\i.
Cuvinte de cret
I
Am studiat valen\ele lumii: ceea ce se leag[
=i ceea ce nu se leag[,
M[rginirea =i nem[rginirea
}ntr-o leg[tur[ a g`ndirii.
De parc[ s[ream de pe-un picior pe altul
]ntr-o iarb[ geroas[,
C`nd de-at`ta frig nu puteam auzi gl[suind
Pas[rea ce se topea ]n c`ntecul ei.

Ast[zi, iubito, cuget c[ prin dou[ puncte

NIMIC NU-I ZERO


Am putut duce doar o singur[ via\[,
Iar ]ntre ceea ce =tiu =i ceea ce nu =tiu
Se clatin[ o lum`nare cu flac[ra
Pe-un picior sub\ire de p[m`nt.

II 199

S[ mul\umim, iubito, acestui rug de p[dure,


+i stelei asupra-ne, s[ mul\umim,
Nop\ii, care ne umbl[ prin pleoape
+i ierbii pe care =edem.

S[ mul\umim, iubito, sufletului,


Care munce=te cu albinele lui,
+i acestui aer pe care gura-l culege,
+i apei care curge al[turi
+i duce tremur[toare oglinzile ochilor,
C[ci dragostea noastr[, iubito, are nevoie
s[ mul\umeasc[...
III
Ca vocabula
Pe-o pagin[ mut[,
De=i a=a de singur m-a= teme...

Dac[, citind pagina aceasta,


vei da =i de mine,
+opte=te-m[-n glas,
S-aud vocabula pe buzele tale...

Mi-ai face un bine, iubito,


Mi-ai face un mare bine,
C[ci voi auzi...

IV
I O N V A T A M A N U

Cules e m[rul de mugur =i de veste


+i trece-asupra ta un r`u ]nchipuit.
A fost odat[ precum nu mai este,
Oglinda ce m-arat[ pe-un c`mp ]nlocuit.
200
Cum putea-voi =ti ce-i calea neurmat[,
C`nd cu lumina casei vor trece prin fereastr[
Hulubii de pe chip, aripa lor zburat[,
+i ramul de m[slin, =i s[rb[toarea noastr[.

V
Eu sunt fiin\a dureroas[ a ta,
Cu dragostea mea te-am ]mboln[vit.
C[ci n-a fost ziua ziu[, nici noaptea noapte,
C[ci n-am osebit.

Iubito, de singur[tate am putut fugi


Doar ]mpreun[,
C[ ceea ce ]nc[lze=te soarele r[ce=te luna...
Voiam s[ =tii acest adev[r
Ce-nlocuie=te acum t[cerea ]n cas[...

VI
Cum nu e nimic c`nd visezi meri ]nflori\i,
Cum nu e nimic c`nd m[turi casa,
Cum nu e nimic c`nd c`ntecul se vaic[r[
de durere ]n oase,
Cum nu e nimic c`nd duhul florii se-mpr[=tie
pe c`mp,
A=a =i cuv`ntul gust[ din m[r =i nu poate
spune,
A=a =i cuv`ntul s-adun[ ]n mijlocul pe=tilor,
Cum nu e nimic c[ e jocul pe=tilor,

NIMIC NU-I ZERO


Pe lini=tea aceasta amor\it[, uituc[,
}n noapte t`rzie, c`nd luna
Se urc[ sus ca s[ st[p`neasc[,
Cum nu e nimic c[ va st[p`ni...

VII 201

V`ntul ]=i ]nal\[ cascadele,


Curge pe v[zduh str`mb,
De parc[ m[ sufl[ ast[zi pe d`mb
Cu dou[ toamne deodat[.

St[ pomul cu crengile goale,


Ca un copil gol, ce vrea s[ se scalde,
V`ntul ]=i ]nal\[ cascadele
Ce se va-nt`mpla p`n[-n vale?

VIII
Din c[rbunii stin=i
Se trezesc orele acelea...
Cineva a umblat ]n pieptul meu,
Cineva umbl[-n pieptul meu,
Omul care trebuie s[ umble...
Din c[rbunii stin=i
Se trezesc orele acelea...
E ora =ase de l`ng[ inim[,
At`t am putut =opti
}n orele acelea...

IX
Democrit =i-a scos ochii ca s[ poat[ g`ndi...
Am nevoie de ]nc[ o pereche de ochi,
Fiindc[ ochii pe care na=terea mi i-a dat
I O N V A T A M A N U

Se uit[ acum ]n inima operat[...

Ce se face ]n piept!
O inim[ ]mpuns[ cu bisturiul. F[r[ de nume.
Timp care n-are ]ncotro =i st[ aici,
202
Lenevit f[r[ s[ mai vrea ceva.

+i ochii care se uit[


}n inima operat[!

X
}n ziua aceea a nins...
Alb pomul la geam, ]n z[pad[,
Alb geamul, alb ]n z[pad[,
Alb pe albe cear=afuri...

Negru ]n inim[,
Negru ]n ochii iubitei,
Ca la statuia ]n ploaie...
Acum plou[...

}n ziua aceea a nins...


Alb[ fa\a iubitei,
Albi stropii, ad`ncii, ]n ochi,
Albi ochii ei de nesomn
+i suferin\a ei de nesomn,
Ca cearc[nul ei de nesomn...

Neagr[ c[dere f[r[ de sprijin,


Neagr[ pornire ]n urma inimii,
Neagr[ iubita pe c[ile acelea...

Acum plou[...

NIMIC NU-I ZERO


}n ziua aceea a nins...
Fulgi goi pe din[untru,
U=or ]nc[rc`ndu-=i de=ertul,
U=or ]nnegrindu-se,
C`nd iubita s-a atins cu privirea
S[ vad[ cum fulgii se umplu... 203

Acum plou[...
}n ziua aceea a nins...

XI
Acolo unde se termin[ drumul,
Pe l`ng[ norul cel alb,
Ca un miel pe paji=tile albastre cere=ti,
Cum \i-oi r[spunde, c`nd ai s[ ]ntrebi:
Unde e=ti?

S[rb[toarea a ]nc[put ]n aceast[ pr[sad[


Singur[, ca o v[duv[-n cas[...
XII
E un tablou cu cai,
Pe care l-am scris din memorie.

I-am adus s[-i ad[p cu vopsea.


I-am pus ]ntr-o fresc[
S[ necheze...

Dar ploaia a sp[lat =i munca aceasta.

Acum presupun pe p`nz[


Locul pe unde puteau fi ochii lor
Sau dep[rt[rile deschise ale copil[riei...

X III
I O N V A T A M A N U

O, timpul nop\ii, poet =i el,


+i-n zori de zi cu-aceea=i soart[,
Pe-o foaie scris[ via\a toat[,
+i moartea toat[-ntr-un rondel.
204
O, timpul nop\ii scurt[ via\[,
Luminile-=i dezbrac[-n fug[,
}=i stinge raza ]ntr-o rug[,
Da-n lume iar e diminea\[...

O, timpul nop\ii, poet =i el,


Ca to\i poe\ii ce-au muncit
Pe-un c`mp de g`nd nem[rginit
Cu soarele ]ntr-un rondel.

X IV
Iart[-le, drag[, fiin\ele acestea f[r[ de g`ndire!
Sunt ni=te broileri,
Nu vezi c[ dormiteaz[ sub cu\it
+i n-au nici arip[?!
E o marf[, pas[rea aceasta,
+i tr[ie=te numai pentru gur[...

E un nou soi de pas[re...

Iart[-le, drag[, fiin\ele acestea f[r[ de g`ndire!


Ele ]=i merit[ destinul...

XV
Cuv`ntul de cret[ cu miez de magneziu,
Scris la lec\ia de limb[ matern[,
E o stea ce-=i p[r[se=te singur[t[\ile
+i cade ]n lumin[ etern[...

X VI

NIMIC NU-I ZERO


Se ]n[spre=te barba pe fa\[,
Ca ziua b[tr`n[ ]n t`n[r[ diminea\[,
Ca ziua g`nditoare cu ochii de-amurg
R`uri se trec, apele curg...
205
Cuv`ntul ]nva\[ ]ntr-un strop de must,
Ce e aerul ]n[crit la gust,
Verdele-n p[dure se umple de-aram[:
Mam[? Tu e=ti? Sunt eu. Mam[.

Se-nveche=te cartea ]n odaie,


Cu pagina-ndoiat[ la fiecare ploaie.
Am vrut s[ te cunosc, c`mpie,
Copil[rie a lumii, copil[rie...

O, prietene, iart[-le cele ce gr[iesc,


Un pom pentru tine acum ]mpodobesc,
+i m-am ]nv[\at a=a a-mpodobi,
Ca zorii =i-amurgul ]ntr-o singur[ zi.
X VII
Fluturi de ghea\[ =i aerul
}n care mi-a r`s o \iganc[,
Vr[jindu-mi vederea =i parc[
+i aerul r`dea l`ng[ ea,
R`dea l`ng[ ea =i vederea
+i fulgul, zbur`ndu-=i c[derea...

Era un aer mai t`n[r =i parc[


Mai t`n[r =i r`sul acel de \iganc[...

X VIII
Str[ino, de unde vii?
Din lun[, str[ine...
I O N V A T A M A N U

Str[ino, unde te duci?


}n lun[, str[ine...
A=terne prosopul ca s[ calci mai moale,
c`nd te vei urca ]n zid...
Mi-oi a=terne =uvoiul de ap[...
206
Apa te va duce-napoi...
M-oi g`ndi la pieptul care ]nfrunt[...
Ce g`ndire ]ndr[znea\[!
}n zid, str[ine, ca zidul...

X IX
Voiam s[ nu mai spun de flori,
c[ le-am v[zut trecute,
Ca-n con=tiin\a de frumos ni=te vedenii slute.
}mi p[rea ]n cr`ng c[ port atunci un spin pe fa\[,
C[-n via\a g`ndurilor
un ochi sub pleoape-ncet ]nva\[.

Dar ce-mi p[rea cu ce era se-ndep[rta prea tare,


Ca s[ ating ]n g`nd un abur c-o petrecut[ floare.
C[-n timp cunoa=terea fiin\ei =i calea p`n la ea
M[ arunca ]n marea min\ii =i-n suflet m[ topea.

Cum nev[zut ca v`ntul care se zbuciuma ]n ram,


Voiam s[ =tiu ]nt`i ce sunt ]n loc de ce eram.
Voiam s[ =tiu ]nt`i ce-oi fi ]n loc
s[ =tiu ce-am fost,
C[-n lume multe s-au trecut...
At`tea-n lume-au fost!

XX
E un g`nd pu\in, care-n perdea
+i-a ]nc`lcit aripa ca o musc[,

NIMIC NU-I ZERO


+i-l v[d c[-i musc[, =i-i sub\ire,
+i nu-i g[sesc o potrivire,

+i-l cercetez delaolalt[,


Fac presupuneri =i concluzii,
Dar musca b`z`ie iluzii 207
}ntr-o perdeau[ colorat[...

X XI
Nu dovede=te soarele s[ sloboad[ o raz[,
C[ zece poe\i dintr-o dat[ ]l pasti=eaz[...
Nu dovede=te r`ul s-ajung[ la delt[,
C[ zece poe\i ]l editeaz[ sub aceea=i copert[...

X X II
Te-arat[ frumos ca izvorul
Pe marginea-ncetului cer,
Doar asta mai pot s[ \i-o cer,
+i dorul.
Te-arat[ bogat ca p[m`ntul
}n marea privirilor tale,
O diminea\[, una, =i-o cale,
+i g`ndul.
Te-arat[ copil ne-n\eles,
}n raza ce trece c`mpia,
Se scutur[-n drum p[p[dia
Pe-un =es.
Te-arat[ ]n lumile rare
Minune adus[ ]n spic,
La-nceputul unui colnic,
+i-o mare.

X X III
I O N V A T A M A N U

Drag[, tu e=ti acum chipul unei lumi...


Dac[ a= mai avea de cunoscut ceva,
|i-a= spune c[ e=ti chipul
A ceea ce am a cunoa=te...
208

X XIV
Pl`ngeau cuvintele ]n grai,
Pe stinse flori curgeau lumini.
Intra poetu-a=a ]n plai,
Ca soarele ]ntre gr[dini.

Poetul =i c`ntarea lui


Ajuns-au s[ se ]nt`lneasc[
Pe-o scuturare de gutui,
Ce-a-ng[lbenit l`ng[ fereastr[.

Nu cuv`nta, t[cut[, gura,


}n picure suna izvorul,
Asupra r[m`nea c[ldura,
}n \[rn[ s-ad`ncea cu dorul.

+i se-ncepu amurg apoi,


+i se-nte\ea pe culme noapte,
C`nd cerul a pornit ]n ploi
Peste c`mpii ]ns[m`n\ate.

XXV
De bucatele care st[teau pe mas[
nu s-a atins nimeni
}nainte ca st[p`na s[ fi spus:
Gusta\i din ce este!

NIMIC NU-I ZERO


Ce copii cu ochii plini de mofturi!
Ce mas[ bogat[ =i c`t de mirositoare!
Numai ochiul copil[riei mele se uita fl[m`nd...

X X VI
Clo=ca st[ pe stropi de rou[, 209

Scoate suflare nou[:


D[-ne aer =i nou[,
C[ suntem vreo nou[.

Pe sub cer, ]n noapte lin[,


Mii de stele, lun[ plin[,
Se opresc, se uit[-n raz[,
Nou[ pui=ori s[ vaz[.

O, minune p[m`nteasc[!
Steaua num[r[: sunt nou[!
Chiar =i-o fire p[s[reasc[
Scoate-n timp suflare nou[.
X X VII
Copil[, spune-mi numele t[u.

Sunt str[in ]n ora=ul acesta


+i-mi pare c[ te cunosc numai pe tine.

Copil[, spune-mi numele t[u,


Poate aceasta ar fi destul
Pentr-un suflet care e numai timp...

X X VIII
Dragule, nu e=ti singur,
Al[turi e un izvor
I O N V A T A M A N U

Odat[ am auzit un murmur


}n val tremur[tor.

Dragule, nu e=ti singur,


E mama l`ng[ tine
210
La cre=tet dou[ stele-odat[
Leg[nau lumine.

Dragule, nu e=ti singur,


E \ara ta fierbinte
Odat[ s-auzea ecoul
Vremii ]nainte.

X X IX
Tot mai pu\in ]\i asemeni.
Astfel nici tu nu te recuno=ti.
Se scutur[ de pe bol\i
Stele ]nghe\ate,
F[r[ s[ se ating[ de tine.
Sau poate c[ iubirea
Odat[ =i-odat[
Are privirile unui geam ]nghe\at...

XXX
C`nd s-a a=ezat pe pervaz un hulub,
Vroiam s[ fiu ca hulubul.

}n ochii speria\i de pas[re-a casei


Chipul se ar[ta ca hulubul, dar, pare-se
F[r[ de aripi.

M[ fura a=a g`ndul,


M[ ducea prin diminea\[, devreme.

NIMIC NU-I ZERO


Cu ochiul speriat al hulubului
M[ uitam, drag[, la tine =i la vreme.

X X XI
Mi se pare sau poate
211
}ntr-adev[r nu pot comunica cu mine.
De parc[ nu m[ aud,
Nu m[ simt.
De parc[ inima mea
Nu =tie ]n care piept a b[tut.

X X XII
Copiii se joac[ ]n curte.
P`n[ =i vocile lor
Se joac[ ]n curte.

P`n[ =i aerul pe care-l ]nghit


Se joac[ ]n curte.
P`n[ =i cerul asupra lor
Se joac[ ]n curte.

E cerul lor,
Al copiilor...

X X X III
Tu mi te-ar[\i pe-o margine de mine.
Sc`nteiaz[ sim\irea timid[.
De parc[ cer=esc miere albinei
Sau m[ r[ce=te miezul de pit[.

Nu =tiu alta a presupune,


Eu te caut la marginea mea.
I O N V A T A M A N U

Ce orizonturi aspre, dar bune,


+i-mi pare c-are s[ cad[ o stea...

X X X IV
Din care durere m[ =tergi?
212

}nchipuie-\i pomul f[r[ de frunze!


}nchipuie-\i gura f[r[ de buze!
}nchipuie-\i numai o bucat[ din mine!
}nchipuie-\i numai ziu[ =i soare!
}nchipuie-\i numai fericire!

Din care durere m[ =tergi?

XXXV
Am scris c`t a \inut o ninsoare.
Bra\ul cu inima l-am ]nlocuit.
Era nevoie de cea mai simpl[ scrisoare
+i de-un suflet de citit.
X X X VI
Parc[-i mai bun[ salcia ca plopul,
Sau urzica =i pelinul
}=i pun vreodat[ aceast[ ]ntrebare?

Sau mai bun poate fi


Omul la care m[ duc,
Ca omul de la care vin?

+i totu=i exist[ ceva


Mai bun ca altceva!

Cine? C[ =i orele sunt totuna!

NIMIC NU-I ZERO


Poate adev[rul e mai bun ca minciuna,
Dac[ nimic
Nu poate fi
Niciodat[
Totuna...

X X X VII 213

Numai tu po\i sosi a=a de t`rziu.

}nvierea ta de sub lucruri m[runte.

Iubito, ca s[ nu ne-amintim de ceea ce-a fost,


Mai bine s[ ne uit[m la ceea ce va fi.

}n ochii t[i r[sare soarele


E ziua pe care o vei d[rui.

X X X VIII
Perna adoarme ]naintea mea,
Fiindc[ nu =tiu cine-i mai obiect ca cine.
Cu dou[ c[ld[ri de ap[ alearg[
Un careva la mine
S[-mi sting[ focul din ochi.

Ce pleoape arse!

De parc[ =i-a fiert cineva aici somnul,


Iar acum arunc[ resturile afar[...

X X X IX
S[lbatic[ fire din dans,
Mi-e g`ndul s[ te ur[sc.
Femeie cu s`nii de foc,
I O N V A T A M A N U

Mi-i g`ndul s[-i sting c-o uitare.


P[dure \i-e p[rul ]n care m[ pierd,
Iar ochii o simpl[ socotitoare.

Cu inima m[ min\i,
214 Cu s`nii m-alegi,
+i cu ochii seci.

S[lbatic[ fire din dans,


Te privesc cu sufletul ars.

Zece b[rba\i ai obosit,


Pe cinci i-ai r[t[cit,
Acum e r`ndul meu
S[ m[ cert cu Dumnezeu
Pentru dansul t[u.

S[lbatic[ fire din dans,


Mi-e g`ndul s[ te ur[sc...
XL
S[biile p[m`ntului au ruginit...

Cine g`nde=te acuma metal,


Rugine=te ]n creier...

Aud vorbe solare,


Citesc acum cartea p`inii,
Vreau s[-nsu=esc ]n\elepciunile plantei.

Auzi, iubito, ]n\elepciunile plantei...

X LI
Nimic nu m[ desparte de tine.

NIMIC NU-I ZERO


Mereu s[ te v[d.
Copacul se scutur[-n iarn[
+i frunza se umple de-om[t.

C`nd amurgul se stinge, mai v[d o culoare.


Ultima piere ]ncet. 215
A=a-s spinii m`na\i pe c`mpie de v`nturi,
Ca inima pe care o pierd.

X LII
Dar inimile se mai =i opresc.
Nici moartea nu e f[r[ de moarte.
Cel tare de slab se desparte,
Atunci c`nd abia se unesc.

Dar inimile mai =i-nceteaz[


C`nd soarele pleac[ din s`nge.
Nu pl`nge, femeie, nu pl`nge,
Atunci c`nd abia se serbeaz[.
X LIII
Prin cea\a zorilor de ziu[
Ma=inile trec,
Ca ni=te licurici orbi...

Mi se pare c[ toat[ noaptea


Am m`ncat
Numai zgomote...

}ncotro fugim,
Dac[ totuna
Ne-ntoarcem acas[?

Sunt orbi licuricii,


I O N V A T A M A N U

Sunt orbi...

X LIV
De prisos ]mi p[rea cuv`ntul iubire
}n gura omului
216
Care-mi vorbea ]n amurg.

Prin cuv`ntul iubire el se-nv[\a


S[ urasc[...

Omul care n-a =tiut s[ urasc[...

X LV
}n gustul sf[r`mat ca o nuc[,
}n p`inea ]ntins[ f[r`me,
Tu stai =i pescuie=ti o iluzie
A c`ntecului f[r[ de rime.

Te-am`i mai ]ncolo, pe m`ine,


}n ziu[ multe nu-ncap.
Un pe=te ]nghite c`rligul
}n jocul luminilor, slab.

Dar prins se arat[ =i dac[


Exist[ sf`r=itul, basta!
Ce-i pe=tele? O simpl[ ocazie
A pescuitorilor prin lumea asta.

X LVI
Pom vorbitor,
Limb[ a plantei, molcom[,
Are cuv`ntul floare ]n sunet
Stau =i ascult,

NIMIC NU-I ZERO


+i cuget...

Are drumul un trandafir


La sf`r=it,
Sub nara murgului ]n spume
O, limb[ a plantei, molcom[ 217
De-at`ta lume...

M[-nv[\ a vorbi
De la tine, pomule...

Inima anun\[ o-ntrebare


}n aceast[ limb[ a plantei,
Vorbitoare.

X LVII
Mi-ating s[rutul de p[m`nt,
}ncepe-un soare-n r[s[rire,
Lumina cea de-nchipuire,
Pe care o g[sesc muncind.
Pe-o margine de foc s-arat[
At`ta Eu ]ntins pe raz[,
De parc[ inima serbeaz[
}ndr[gostirea ei curat[.

XLVIII
Pentru c[ nu se poate altfel!

Pentru c[ ora la care-am venit


Putea s[ nu fie.
Precum c[ ba=tina mea ar fi dorit
O poezie.

Pentru c[ m-am ]mbog[\it cu o frunz[


Toamna devreme ]n v`nt.
I O N V A T A M A N U

Pentru c[ sufletul se stabile=te ]n ochi,


S[ vad[ p[m`nt.

Pentru c[ dragostea, numai ea e mare nectar,


C`nd albina s-afund[ ]n floare,
218
+i spinul nu se duce din palm[,
C[ n-are-ncotro, c[ n-are.

Te iubesc, arbore! =i arborul


+i-a scuturat fructele...

Pentru c[ nu se poate altfel!

X LIX
O pas[re vrea s[ s-a=eze
+i nu e unde.
Doar pe creste de valuri,
Fiindc[ apa mai unduie.
O pas[re devine piatr[ grea,
Ce-are s[ cad[ ]n munte.
Doar pe creste ]nalte
Piatra mai unduie.

Doar pe creasta de sus


Cerul s-atinge de frunte,
+i aripa de piatr[ a fiin\ei
}ncepe s[ unduie.

L
Nu-i a=a de greu, dar nici u=or nu este
S[ treci prin fier cu firul de m[tase,
C`nd tot ce co=i pe dat[ se descoase
Pe-acela=i loc =i ]n aceea=i cas[.

NIMIC NU-I ZERO


Nu e-a=a de greu, dar nici u=or nu este,
C[ci piept[n`ndu-\i p[rul, c-un dinte-atingi
=i g`ndul,
Dar, ]n oglinda alb[ nev[z`ndu-l,
Nu =tii ce-ai piept[nat ]n adev[r. 219

LI
Iart[-mi bucuriile acestei zile.

Pentru tineri
E ziu[ de vineri,
Iar pentru noi
E ziua de joi.

Iart[-mi bucuriile zilei ]n trecere,


}ndoiat[-n timp ca o secere,
Uitat[ ]n lanul cu p`ine,
}ntre tine =i mine.
Str[in[ bucuria, str[in[,
Ca chipul seara la lumin[...

L II
Acest perete de sticl[
M[ arat[ str[zii.

Nu e trec[tor care s[ nu se uite la mine.

Chiar =i orbul care traverseaz[,


Chiar =i orbul
A ridicat fruntea
+i m-a cercetat cu nop\ile sale...

L III
I O N V A T A M A N U

Ce zbuciumi tu, \[r`na mea,


Leg`nd ]n verde vara care
Nu poate-nf[\i=a o floare
}n chipul rar ce l-a= vedea.
220
Ce zbuciumi tu, p[m`nt topit,
}n fl[c[ri greu mistuitoare,
De parc[ sunt, de parc[-mi pare,
C[ n-oi iubi. C[ am iubit...

L IV
|i-am zis: Suflete bun.
Tu nu te po\i ]ntoarce
De dou[ ori
}n aceia=i ochi.

Pentru o singur[tate
Ne-am pus pe degete
C`te-un inel...
Mi-ai zis: Suflete r[u.
Bun[tatea se teme de tine.
A=a de barbar,
A=a de barbar...

}ntr-o prim[var[ t`rzie


Abia am ]nc[put cu dragostea
}n cuv`ntul nespus...

LV
Colier
Strop de chihlimbar leton.

Sur`de marea
Pietrificat

NIMIC NU-I ZERO


}ntre femeie =i b[rbat.

O, pescarii veacurilor,
De mult pleca\i de-acas[,
Iat[-i se-ntorc
Stropi de chihlimbar, 221

F[pturi de m[rgean,
De parc[ marea
}=i justific[
Ve=nicia...

LVI
Aceast[ ninsoare
M[-ntoarce cu fa\a spre mun\i,
}ncolo, la creasta cea alb[
+i fulgii trecu\i,

+i unde-i totul
F[r[ de ]ntoarcere...
LV II
Barbar e cuv`ntul nimic,
Ca un ho\ ce l-am prins
cu furtul ]n m`n[,
+i care nu recunoa=te...
Ai, barbarul, nu recunoa=te...

LV III
Omul cel straniu a ]nceput
S[ c`nt[reasc[ pe r`nd
Fiecare zi.

Fiindc[ zilele, spune omul cel straniu,


Sunt ni=te fiin\e
I O N V A T A M A N U

Una se-ngra=[,
Alta sl[be=te...

Ziua de mar\i,
C`t de slab[-i, s[rmana!
222

Ce durdulie ne-a=teapt[ pe noi


Ziua de joi.

Fiindc[ zilele sunt


Ni=te fiin\e
Care se pot ]nsl[nina
Cu via\a de-o singur[ zi.

L IX
Draga mea, privindu-\i ochii,
Am dat de raza urii,
}n locuri ad`nci,
Sub gean[,
Pe unde m[ temeam
Alt[dat[
S[ intru
Cu inima mea
Fricoas[
+i oarb[,
+i care abia ast[zi
Le vede pe toate...

LX
Dac[ v-a\i l[sa de jocul acesta de rou[
=i v-a\i usca chipul mai la soare,
cred c-ar face mai pu\ine gre=eli
elevii la dictare.

NIMIC NU-I ZERO


Nu =tiu de ce, dar pe h`rtie
litera c`nd o oblig s[ stea culcat[,
dintr-o gre=eal[ curb[
nimeresc ]n una p[trat[.

LXI
223
Soarele se-nclin[ pe-o margine de lac,
}n haine de amurg c`mpiile se-mbrac,
+i eu m[ uit ad`nc, =i-i vreme-acum de coas[,
+i se petrece-un soare ]n raz[ lunecoas[.

Crescut ]n p[l[mid[ e c`mpul c[tre toamn[,


Cu pre\ul roadei multe prin oboseli se-ndeamn[
Fl[m`nd un suflet mare =i trupul cel s[tul,
M[ uit: ce nu-mi ajunge. +i c`te-s. +i-i destul.

Precum str[bat cu mintea focul cel rotund,


Prin haine de amurg c-o raz[ mai p[trund,
Un peisaj concret se-ncheie-n toamn[-a=a
}n roade-aceste c`mpuri ori n[zuin\a mea?
LXII
}n spa\iul imens,
]n care m[ aflu,
casc[ l`nced zeii,
netrezite ]nc[ ]ntinderile
acestea
m[-nghit cu a lor nem[rginire.

A= vrea s[ =tii, drag[,


c[ toate visele mele
sunt cu tine
=i-abia a=tept
]ntoarcerea acas[.
I O N V A T A M A N U

L X III
Mi-i poft[ de stele...

Dac[-a= putea s-o ajung


224 Pe cea mai coapt[
Din v`rf,
I-a= suge lumina mustoas[.

St[ m`ncarea neatins[ pe mas[


+i tu m[-ntrebi: De ce nu serve=ti?

Mi-i poft[ de stele,


Fl[m`nd[ inima mea cere.

O, cum zboar[ pe sus,


Lipsit[ de sine,
Steaua coapt[ a luminii,
Pe l`ng[ poftele inimii...
L XIV
}n loc s[ ne iubim,
ne ducem la nunta altora,
]mp[rt[=im fericirea altora,
ne umplem zilnic de altul,
ne spunem zilnic alta,
sim\im alta,
adic[ altceva,

]n loc s[ ne iubim.

LXV
At`tea lucruri de prisos
mi s-au plodit ]n g`nduri,

NIMIC NU-I ZERO


C[ mi-i team[ c[-s str[in
=i-n cele patru r`nduri.

At`tea chipuri perindeaz[


pe l`ng[ geamul stins,
C[ m-am temut. Aprind o lamp[. 225

Dar de ce-am aprins?

At`tea flori pe-un c`mp uimit


s-or scutura poim`ine,
C-am tres[rit cu tocu-n m`n[
=i m-am g`ndit la mine.

L X VI
Care-i farmecul
c[r\ilor de joc,
dac[ joac[ o lume?

Unul a adunat
chiar =i-o bibliotec[ din c[r\i de joc...
O oper[ editat[ ]n copert[ tare
la selec\ia: Crai ale=i.
Dame alese.
Vale\i.
Colec\ii de Zece =i de +ase,
de parc[ se termin[
tabla ]nmul\irii.

L X VII
Spune-mi: cum ai dormit?
P`n[ =i somnul t[u e o enigm[.
I O N V A T A M A N U

De parc[ te-ai pref[cut ]ntr-un g`nd de-al meu,


Care a adormit l`ng[ mine...

De parc[ te ui\i cu pleoapele mele,


De parc[ ]mi poveste=ti visele mele,
226 De parc[ e=ti
Ultimul g`nd pe care ]l am...

L XVIII
A= vrea s[ =tiu
ce-i floarea rupt[ din gr[din[,
pe care acum mi-o dai,
c[ doar pe ea n-am cunoscut-o,
c[ci sufletu-mi pofte=te:
prin floare rupt[
s[ afle locul rupt,
prin ceea ce-mi lipse=te
lipsirile de mine.
L XIX
P`n la trei cire=e coapte
ca s-ajung cu g`ndul,
nu mai dorm a treia noapte,
tot c[znesc fr[m`ntul.

P`n la trei copii pe perne,


ca s[ zic: Viseaz[!,
tot nesomnul se de=terne
=i nu-ncape-n cas[.

NIMIC NU-I ZERO


LXX
Un copil m-a ]ntrebat:
De ce Moldova-i frumoas[?
227
Era ]n codri
+i stejarii
Ace=ti b[rba\i ai folclorului nostru
Repetau ]n ecou:

Frumoas[... Frumoas[... Frumoas[...

Auzi, copile, ce spun

.
Stejarii
Despre mama?
Pasre Eu
1. Cntecul de luni al psrii
}n fiecare lucru, om sau no\iune
Aud o pas[re c`nt`nd...
}n fier e pas[rea de fier,
}n gum[ pas[rea de gum[...
Fiecare lucru, om sau no\iune
Acestui c`nt de pas[re
}n totul se supune...
+i e destul din careva din ele
S[ evadeze
Aste dou[ Aripi-antiteze,
C[ lucrurile-ntr-o clip[ se confund[,
+i nici s[-ntrebe, vai, nu pot,
I O N V A T A M A N U

Nici s[ r[spund[...
Ba chiar mai mult.
Scaunul pretinde a fi mas[,
Iar masa-n patul meu se culc[,
Cu plapuma-mi se-nvele=te,
228
Ca =i mine,-ncearc[ a visa,
+i chiar viseaz[.
Stiloul, spre exemplu,
Din garderob[-mi ia cravata
+i, st`nd cu poza mea ]n jil\,
Semneaz[
Un act ce m[ condamn[.
Eu tremur,
El, distant, ]mi face:
Apeleaz[!
Televizorul ]mi pip[ie diapazonul,
+i-mi porunce=te
S[-i emit
Imagini care s[-i convin[,
Altfel ]mi poate stinge
Ochiul ro=u de lumin[...
Ce bine c`nt[ pas[rea
C`nt ]n fiecare-n parte,
P`n[ ce lucrul ]nsu=i, pare-se,
De pas[re nu se desparte...

2. Cntecul de mari al psrii


}mi caut p[s[rile
Prin fapte de noapte,
Le chem acas[,
Mi-e dor
De pana lor,
De c`ntul lor...
Ele slujesc mai multe-mp[r[\ii:
Un violet de z[ri,

NIMIC NU-I ZERO


Un ro=u de amiezi,
Albastru de chindii.
Ele slujesc mai multe melodii:
O mult str[in[ not[ alto,
St[p`na sc[rii muzicale,
Acolo pas[rea-mi nu c`nt[, 229

Acolo moare...
Le chem ]n ritmuri de andante
Precum sunt vocile lui Dante...
... De secole se soarbe vinul,
Rece ca p[m`ntul,
Am[riu ca pelinul...
Mai e =i-a treia-mp[r[\ie
E numai forte =i major,
Un ou cu \ipete de pui
}n zbor...
Mai slujesc =i-un Mare Dor,
El ce spune, el ce tace
Numai cre=te =i se coace,
Se desface...
Mai slujesc =i-o dragoste uitat[:
O mam[-avea
O preafrumoas[ fat[.
A pierudt-o,
A pl`ns-o,
A durut-o...
+i-acum o mai a=teapt[,
Fata nu se-ntoarce,
A furat-o un zm[u
+i-o \ine-n turnul s[u...
Tu, pas[re, zboar[,
}ntreab-o, surioar[,
Ce c`ntec c`n\i,
Ce pl`nset pl`ngi,
Ce lumin[-aprinzi.
I O N V A T A M A N U

+i ce lumin[ stingi?
Mai slujesc =i alte-mp[r[\ii:
Z`mbetul de zori,
Somnul de amiezi,
Cuv`ntul de chindii
230 +i alte melodii...
...}mi caut p[s[rile
Prin fapt de noapte,
Le strig c-o =oapt[ de andante,
+i trec pe-aceste tulburi p`nze
Cu vocile lui Dante...

3. Cntecul de miercuri al psrii


O, ]ncercuite ra\iuni =i spirite!
R[scolitor, voi a=tepta\i
Sosirea mea ]n miezul vostru...
Nu
Prin rozul dens al unui c`mp cu flori
S-ajung,
Ci pe-un alb fundal
Al scenei voastre mute
S[ apar
Cu nete proiect[ri de strig[t...
Altfel
Un larg =i r[suflat
Ah
Din toate, vai,
Dezam[git se scurge!
Amplific doar ceea ce v[
presupune-o =oapt[,
Iubirea, precum cre=te,
Sim\indu-i ap[sarea,
V-o d[ruiesc cu mari succesiuni
Resping[toare...

NIMIC NU-I ZERO


Nu v[ scuza\i ]n fa\a mea!
Nici eu nu cer vreo scuz[,
Marele r[spuns se vrea satisf[cut
+i-atunce, fiecare,
Propria-i piatr[ =i-o r[stoarn[,
+i, respir`nd u=or, 231

Ia o hot[r`re
Unica ce corespunde aerului
Pe care-at`tea veacuri l-au respirat pl[m`nii...
Acesta ne e destinul.
La judecata lui,
Sobri, cu mintea clar[,
Va trebui s-am[nun\im
Memoria,
P`n[ la cel mai ne]nsemnat detaliu...
+i-atunci, dac[ grijit-am
Doar luciul viu
Pe dinafar[,
Prea str`mtor`nd interiorul
Ce caligrafia
O inspira\ie,
Mu\i, ca lemnul geluit,
Vom a=tepta sentin\a
Ce carii ne vor
Spune-o...
O, ]ncercuite ra\iuni =i spirite!
P[s[rile aceluia ce peste tot ]nseamn[ Eu!
Rup rugina cercurilor voastre
+i iar fl[m`nde
}=i continu[ zborul
Spre ierbi cu suflet viu,
P[=uni neinterzise,
Acolo s[ se c`nte,
Mult =i-ame\itor,
Pentru-o total[ armonie...
I O N V A T A M A N U

4. Cntecul de joi al psrii


Pas[re c`ntare veche,
Vin s[-\i fiu pereche.
P[r[sesc ninsoare grea
232
+i m[ mut pe creanga ta.
De m[ seac[, de m[ ud[,
Tot o floare-o s[ m-aud[;
Tot un m[r rotund m-oi coace,
Cu s[m`n\[ m-oi ]ntoarce;
Tot un v`nt m-a scutura,
S[ m[ guste cineva...
Pas[re, f[-mi loc s[ vin,
S[ fac cuibul t[u senin,
S[-mpletesc din ramuri moi
C`ntecul nespus de noi;
S[ m-asculte, s[ m[ cear[,
Setea mare-n toi de var[...
Pas[re, s[ =tii, eu s`nt
Numai ape =i p[m`nt.
Strig[t strig de ap[ rece
Strig[tul ce-o s[ m[-nece.
Strig[t strig de grea \[r`n[
+apte ori pe s[pt[m`n[.
Iarb[-n =es cu frunze ude,
Pas[re, cine te-aude?
Pas[re c`ntare veche,
Vin s[-\i fiu pereche...

5. Cntecul de vineri al psrii


P[s[ri ale aceluia ce peste tot ]nseamn[ Eu!
}n preajma drumului pe care l-a\i ales,
Fugind mereu de-un Mare Rece,
Str[lucitor,
Ca un cu\it, ce-a ]nf[ptuit numai omoruri,

NIMIC NU-I ZERO


C`nta\i doar pentru cel ce peste tot ]nseamn[ Eu!
C`ntecul copil[riei ve=nice
}l aud,
Aici ]n umbra
M[rului, din care am mu=cat
Doar b[tr`ne\e =i ]nv[\[turi minore, 233

Ce, fiind supuse eternului


Spre care-mi ]n[l\am privirea,
N-au nimic la temelie,
Dec`t o racl[ goal[,
Ce se vrea umplut[...
P[s[ri ale aceluia ce peste tot ]nseamn[ Eu!
Dragostea pe care ve\i alege-o
E ca o furnic[
Ce biruie zilnic ]n vechiul mu=uroi.
Se d[ o Mare Lupt[ cu elogiata for\[,
Mai slab[ dec`t mine,
Perfect[ doar pe c`t
Mai imperfect[-i ]ndr[zneala mea,
Ce-n[l\[tor
Rapsodiaz[-n mine
O desp[r\ire lung[
Ori pe veci o ]mpreunare
Cu mai Tarele dec`t to\i
Copilul reg[sit...
P[s[ri ale celuia ce peste tot ]nseamn[ Eu!
Al vostru c`ntec
Nu-i leac, nici m`ng`iere
E ceea ce sim\ea Niobe
C`nd Artemis
Umplu v[zduhul cu s[ge\i,
F[r`mi\`nd albastre ceruri,
+i-a lor pisat[ sticl[-o arunca
}n ochii pruncilor
Frumuse\i ]nc`nt[toare!
I O N V A T A M A N U

O, zei.
Exist[ doar o lupt[,
Mereu nec`=tigat[,
E vorba de suflet,
C[ci trupul e-n afara insomniei mele,
234 Prea greu
Pentru p[s[rile aceluia ce peste tot ]nseamn[ Eu.

6. Cntecul de smbt al psrii


O, p[s[ri, multele mele p[s[ri!
Tu, cea a vie\ii mele,
Tu, cea a speran\elor mele.
Albe =i negre
V-a\i ]nt`lnit
Deasupra frun\ii
+i-mi ]mpleti\i un cuib
Cuib ]n care se ciupesc puii a ploaie...
Tu, pas[re a c`ntecului meu,
+i tu a t[cerii mele.
Iat[-v[-n zbor,
Ciuguli\i ghea\a ]naltului rece...
... Numai... De nu s-ar na=te copiii mei de ghea\[!
Tu, pas[re a v`nturilor mele
+i tu a codrilor mei.
Ca frunzele, toamna,
V[ scutura\i printre crengi.
O, c`t de durut[-i c[derea voastr[!
Tu, pas[re a venirii mele,
+i tu a plec[rii mele.
V`sli\i
Cu aripile-n
Cerul plin de evoc[ri,
}ntrece\i sf`r=itul,
Plecarea mea mereu s[ se am`ne
Tu, pas[rea mea de ieri,

NIMIC NU-I ZERO


Tu, pas[rea mea de m`ine!
M-am logodit c-o stea.
Voi be\i la nunta mea
O, pas[rea mea bun[.
O, pas[rea mea rea.
235

7. Cntecul de duminic al psrii


Auzi\i-m[!
Vede\i-m[!
E glasul meu, acela care poart[-o suferin\[.
E vorba de suflet,
C[ci trupul e-n afara insomniei mele...
R[sf[\a\i copii!
Ce sprintene =i zvelte-s vorbele
Pe care vi le-arunc[ Marea Glum[!
Ori asta e vestirea?
Arhivele vor geme a pustiu,
+terg`ndu-ne cu tu=urile uit[rii,
Ne vor ]nghi\i ]n praful lor amar,
+i-atunci, ce treji vom fi
La propria-ne ]nmorm`ntare!
T`rziu!
Galop[m
Prin nop\i =i zile.
Am depl`ns un ieri,
Elocven\[ turn[m ]n m`ine,
Dar Azi,
Acela Mare Azi,
Al cui r[m`ne?
P[s[rii ce-l urc[ pe aripi!
Acestei tari f[pturi
Ce c`nt[-n noi,
}n fiecare,
+i-n limpede ne-arunc[
Din str`mt[ tulburare.
I O N V A T A M A N U

O, r[sf[\a\i copii!
Privi\i la scen[!
Peste-un tablou
Actorul Timp,
Juc`nd ]n Adev[r
236 Cu alte haine-apare,
+i-ncepe un monolog
Cu diamante rare.
Dar noi?
P[m`nt?
Uitare?
Flori ce f[r[ rod s-au scuturat?
Opri\i-v[!
S[-aud,
S[ v[d,
S-ascult
Glasul p[s[rii

.
Ce poart-o suferin\[.
Cu-aripile ]n zbor...
MSLINUL OGLINDIT
1983

La casa Lisandroaie
Pe deal la casa Lisandroaie,
+tears[-acum de-o ar[tur[,
Bl`nd p[m`ntu-i ca o oaie
C`nd ]=i trece iarba-n gur[...

Se-ntindeau ]n pisc tufarii,


Sug`nd a=a la izvoar[,
Pe-unde beau =i telegarii,
Coama flutur`nd-o-n var[.

NIMIC NU-I ZERO


C`nd bocea ]n negrul nop\ii
Pe corni=e cucuveaua,
Tremurau ]n sat cu to\ii:
Care-i soartea =i beleaua?
237

Nu =tiu c`t rodea p[m`ntul,


Dar pre limba lor \[ranii
F[ceau road[ cu cuv`ntul,
U=ur`nd ]n basme anii.

Cum c[ ielele-n od[jdii


De pe deal sculau trecutul,
Cu ]ndemne =i n[dejde
Se urca-n f[ptur[ lutul.

+i se-mb[rb[tau pe-o clip[


Iar la trai =i la s[m`n\[,
Adun`nd f[r[ risip[
Inima ]ntr-o credin\[.
Le ardea ]n ochi ]ndemnul,
La copii =i la c`mpie,
P`n-ce seara untdelemnul
Mai suia ]ntr-o f[clie.

Nu =tiam cu ce se-ncheie
Luna-n cer =i cum petrece,
Dar =tiam c[-ntr-o sc`nteie
Pe la u=a noastr[ trece.

Seara-ncet ]n cuptora=e
Ardea focul ca un vis,
Auzeam c[ prin ora=e
Via\a e ca-n paradis.
I O N V A T A M A N U

Dar noi ochiul ni-l prindeam


De un fum ce-l scoate paiul,
Era simplu ce spuneam,
Ca s[ nu te tac[ graiul,

238 Ca s-avem puteri pe m`ine


La cosit ]n c`mp lucern[,
Mestecam m`ncarea bine,
St[p`neam ]n somn o pern[.

Bl`nd[ ne-nvelea odaia


Cu odihna ei senin[,
Scutur`nd din noi v[paia
Ce curgea din v`n[-n v`n[.

Iar ]n zori, c`nd roua pic[,


Ne-n=iram spre-ogoare pasul:

.
Avea vremea or[ mic[,
Scurte s[rb[tori necazul.
Mcieul
}ntre flori de m[cie=,
Ca un dor, petala roz[
R[sufla parfum la geamuri
Peste-a verilor osmoz[.
+i-nc[lzea ograda noastr[
Cu mirozn[ prelungit[,
C-o m`ncam cu m[m[lig[,
O-ntingeam c-un dop de pit[.
+i-avea gust nespus de bun,
Ca un strop de leac ]n gur[,
M[cie=ul la fereastr[,

NIMIC NU-I ZERO


Scuturat ]n b[utur[.
O poveste ce-o =optea
Prin amurguri vara v`ntul,
Coperind cu floare cald[
Ce rotea cu noi p[m`ntul.
239

+i-amintea fiin\a lui


Mii de fe\e scuturate,
C[-mi p[rea =i ve=nicia
Din petale colorate.
A=a mult aveam a-i spune,
C[-l sim\eam cum st[ pe buze,
Leg[n`nd pe creang[ spinul,
Scutur`ndu-se de frunze.
Iar c`nd toamna-l p[r[seam
A=a singur printre brume,

.
}mi p[rea c[ se sf`r=e=te
Cel mai dulce basm al lumii.
Tudora
Nesmerit[ fire Tudora!
Din sat n-a ie=it niciodat[.
Femeie din soiul acelei femei
Sor[ cu taina,
Sor[ cu steaua,
Sor[ cu vorbele ei.

Nesmerit[ fire Tudora!


Vr[jitoarea satului nostru,
T[lm[citoarea de vise.

Ziua vr[jea cu obloanele-nchise,


I O N V A T A M A N U

Noaptea dormea cu luminile-aprinse,


Iar satul vorbea c[ Tudora
Are-un beci de strigoi
+i-o c[mar[ buc=it[ cu moroi,
C-ace=tia-s sufletele copiilor ei,
240 Ce noaptea ]n sat, de sf`ntul Andrei,
Cearc[ la por\i, dar fug ]napoi,
C`nd dau de gust de usturoi.

Nesmerit[ fire Tudora!


Vr[jitoarea satului nostru,
T[lm[citoarea de vise.

Cei cu nevoia veneau s[-i arate


Cioburile soartei.
+i veneau femei ]ns[rcinate
+i fete nem[ritate,
Copii schilodi\i,
B[rba\i nenoroci\i.
Care se pl`ngea
c[-l roade-ntr-o m`n[,
Care n-avea ap[-n f`nt`n[.
Care vroia fat[, care b[iet,
Care se desc`nta de speriet.
Care n-avea rod pe ogor,
Care avea-n suflet un dor,
Care se desc`nta de be\ie,
Care de feciorelnicie.

Unii ]=i c[utau leacul,


Al\ii pe dracul,
Dar ea-i asculta, li se uita ]n ochi,
}i da la agheasm[, ]i c[ta la boghi.
Pe care-l ]ndemna s[ scuipe de trei ori

NIMIC NU-I ZERO


peste um[rul drept,
Pe care-l freca pe sub piept.
Unora le spunea din gur[,
Altora le da s[ bea fiertur[
Pe la miezul nop\ii, ]n plin[ lun[
Zeam[ de m[tr[gun[, 241

Sau diminea\a, ]n zori


Zeam[ de orz, fiart[ de trei ori,
Buruiene nepi=cate de rusaliile sterpe
Sau ni=te ierburi ieftine.

Cine intra cu ochii pl`n=i,


L[crima ]n vraful de c[rbuni stin=i.
Cine se vr[jea la focul din vatr[,
Arunca pe j[ratic
C`te-un bo\ de aluat, dospit ]n covat[...

Nesmerit[ fire Tudora!


Vr[jitoarea satului nostru,
T[lm[citoarea de vise.
Iar cine visa,
Alerga peste ziu[ la ea,
+i ea sf[tuia ce ]nseamn[
C`nd visezi pomi ]nflori\i toamna.
Dac[-n vis ]ngeri s-a=az[ pe poart[,
Te cheam[ la ea vreo rud[ moart[,
Iar dac[ te vezi pe-un cal pintenog,
Cineva-n familie va r[m`ne olog.
Dac[-n vis zbori pe sus vara,
Peste c`mpul ]n cl[i,
Va da pieritu-n cob[i,
+i vor pieri iarna animalele mari,
Dac[ visezi c[ periezi arm[sari.
Iar c`nd m[turi o cas[ curat[,
I O N V A T A M A N U

N-a=tepta nici o road[


+i n-a=tepta fericire ]n cas[,
Dac[ te visezi c-un bogat la mas[...

Nesmerit[ fire Tudora!


242
Vr[jitoarea satului nostru,
T[lm[citoarea de vise.

De era =i se izb`ndea,
Mai treceau pe la ea.
De era =i nu se izb`ndea,
Pentru via\a ei se ruga.
Cine =tie ce fiin\[ pe lume
Era =i Tudora?!
At`t se =tia:
E-o femeie din soiul acelei femei
Sor[ cu taina,
Sor[ cu steaua,

.
Sor[ cu vorbele ei.
Straie de mire
De era s[ fie o noapte cu lun[!

De era s[ fie o noapte cu lun[,


Frumosul b[iat al Mariei,
}ndr[gostitul b[iat,
Ca niciodat[ frumos ]n noaptea aceea:
}n pleoapele lungi aducea acas[ s[rutul iubitei,
}nchipuind-o mireas[ ]n ochii lui negri,
El =optindu-=i iubirea ]n straie de mire,
Palid la chip ca unica stea str[lucind printre nori,
+i z`mbetul lui,
ca lucerna cu flori violete...

NIMIC NU-I ZERO


De era s[ fie o noapte cu lun[,
Era s[ se vad[ p[l[ria lui verde ]n m`n[,
P[rul bogat, ce-ntindea peste frunte
o =uvi\[ sub\ire,
Alb[ c[ma=a, tivit[ la guler cu foi de ar\ar,
}ngrijorat[ Maria, 243

Ascult`nd la fereastr[ pa=ii prin sat,


Suflarea t`n[r[, ]ndr[gostita suflare
a feciorului ei...

Dar a fost s[ fie o noapte cu nori!

Trei umbre,-ngr[dindu-i ]ntoarcerea acas[,


Trei umbre intrat-au ]n dragostea lui,
Trei umbre sub steaua str[lucind printre nori,
O singur[ stea care-a v[zut
Cum umbra cea nalt[, lovind c-un bra\ de t[ciune,
Lovind ]n =uvi\a sub\ire pe frunte,
P[l[ria cea verde-a c[zut la p[m`nt...
O singur[ stea a v[zut
Cum umbra cea lat[,
Lovind iubirea ]n straie de mire,
S-a-ntunecat ]nchipuirea ]n ochii cei negri
Alba cunun[ a miresei,
}mpodobirile albe de cear[,
Floarea cea de mireas[...

O singur[ stea a v[zut


Cum umbra cea rar[, lovind c-un bra\ de t[ciune
}n z`mbetul, ca lucerna-n flori violete,
}n g`ndirea =optit[ cu straie de mire,
Frumosul b[iat al Mariei,
I O N V A T A M A N U

}ndr[gostitul b[iat
A c[zut la p[m`nt...
Alb[ c[ma=a, tivit[ la guler cu foi de ar\ar,
De era s[ fie o noapte cu lun[
Era s[ se vad[ stropit[ cu s`nge,
244
Din foi de ar\ar picur`nd
}ndr[gostitele picuri,
El palid la chip, ca unica stea ce-l privea,
+i p`r`ia=ul cel ro=,
Ce curgea spre iubit[...

O, cum de n-a auzit ]ngrijorata Marie?!

Trei umbre l-au dus,


Iar umbra cea nalt[ a-nfipt v`rful de coas[
+i-n p`r`ia=ul cel ro=, ce curgea
spre iubit[...
Iar umbra cea lat[ a lovit fioros
+i-n pleoapele lungi, deschise la unica stea...
Iar umbra cea rar[ a \ipat ]ngrozit[...

O, cum de n-a auzit ]ngrijorata Marie?!

Trei umbre l-au dus,


+i-au mestecat p[m`ntul cu moarte,
P[l[ria cea verde
}n noapte-au g[sit-o
+i-au pus-o cu el,
+i l-au dus...

NIMIC NU-I ZERO


Dar unde?
Nici singura stea, str[lucind printre nori,
Nici ea n-a v[zut...

A adormit Maria ]n zori la fereastr[


245
+i a visat, ca niciodat[ frumos,
Nunta feciorului ei,
Iar c`nd s-a trezit =i-a chemat,
Tot ce spunea se pr[bu=ea ]n t[cere.

T[cere ]n cas[, t[cere ]n =ur[,


Nimeni pe patul de sc`nduri,
Nimeni ]n podul cu f`n,
Tot ce spunea se pr[bu=ea ]n t[cere.
T[cere ]n sat, t[cere ]n soarele cel ro=,
Mai ro= r[s[rit ca niciodat[ ]n sat...
N-ai v[zut? ]ntreba.
N-am v[zut! r[spundea.

+i-atunci inima ei n-a gre=it,


}ntr-un tremur ad`nc, ]n alunecare
fierbinte,
Inima ei n-a gre=it...

O, n[dejdea Mariei! N[dejdea mamei Maria!


I O N V A T A M A N U

}n rugile ei =i blestemele ei,


+i slujbele ei pe la toate bisericile
C`te-au primit-o!

O, n[dejdea Mariei! N[dejdea mamei Maria!


246
Se pr[bu=ea ]n t[cere,
Se golea ]n ochii pustii...

De patruzeci de zile,
O s[pt[m`n[ ]nainte,
A \inut animalele-n ograd[ fl[m`nde,
A scos din cas[ straiele feciorului ei,
Cele de mire,
+i le-a pl`ns oaia fl[m`nd[,
Mugetul vacii,
L[tratul c`inilor,
Nechezatul calului,
Covi\[itul porcului,
Le-a pl`ns Maria cu ochii usca\i...

Patruzeci de ani,
C`\i i-a avut s[-i mai tr[iasc[,
De ziua b[iatului ei,
O s[pt[m`n[-nainte,
Ea \inea-n ograd[ animalele fl[m`nde,

NIMIC NU-I ZERO


Scotea din cas[ straiele feciorului ei,
Cele de mire
S[ le pl`ng[ oaia fl[m`nd[,
Mugetul vacii,
L[tratul c`inilor,
Nechezatul calului, 247

Covi\[itul porcului.
Mama Maria cu ochii usca\i...

Se pr[bu=ea apoi ]n t[cere,


}n rugi =i blesteme,
}n slujbe pl[tite,
Dar steaua cea singur[,

.
Ce-a str[lucit atunci printre nori,
Nu s-a mai ar[tat ]n ochii pustii...
Fotea-muzicantul
Ca un pui de ocarin[,
El c`nta c`ntare mic[,
+i-o punea ca pe-o albin[
S[ dea ace la opinc[.

C`nd pornea ]n sunet struna,


S[rea \[rna peste foc,
Se trezea din somn =i luna
+i se ad`ncea ]n joc.

Pe la nun\i =i cum[trii
I O N V A T A M A N U

S-anun\a c[ Fotea c`nt[


Alte =apte melodii,
+i ]n suflet le desc`nt[.

C[ci arcu=ul pe vioar[,


248 Tras ]ncet de m`na lui,
Avea rodul copt ]n var[,
Spuma prins[-a laptelui.

El c`nta ca s[ vorbeasc[
+i cu orbii, =i cu mu\ii,
Ast[ via\[ omeneasc[
S-o-n\eleag[ chiar =i mun\ii.

Iar pe bra\ul lui u=or


R`ndunica sta s[-nve\e
Ce-i o inim[ de dor,
Ce d[ vie\ii tinere\e.
Se oprea ]n treac[t astrul
S[ s-adape la vioar[,
Se f[cea mai bl`nd albastrul
Peste satul nostru seara.

}nc[put ]ntreg cu pieptul


}n cea vraj[ c`nt[toare,
Era Fotea }n\eleptul
}ntr-o lume muritoare.

C[ci f[cea s[ zboare g`ndul,

NIMIC NU-I ZERO


S[ se legene pe creast[,
C`nd ]nfl[m`nzea p[m`ntul
+i sterpea c`mpia noastr[.

C[ci trezea ]n lume visul


Cu n[dejde lic[rind[ 249

Ce n-avea nici paradisul,


Avea m`na-i tremur`nd[.

N-ajungeau argin\i pe lume


S[ pl[teasc[-acea c`ntare,
Ce ca apa peste hume
S-av`nta spre larg de mare.

De=i pui de ocarin[,


El c`nta c`ntare mic[,

.
|inea satului lumin[
La un sfat de r`ndunic[.
Drua
C`t de ginga=[ =i bun[,
+i cu flori crescute-n pleoape,
Cum e vara la cunun[
+i la ierburi, =i la ape;
C`t de simpl[ =i de mult[,
Ca o stea pe cerul plin,
+i u=oar[ ca o ciut[
Ce se uit[ la pelin.
Sau ca o c`mpie-ntins[
Numai iz de r[s[rit[,
C`t de simpl[ =i distins[,
+i ca sarea pus[-n pit[.
I O N V A T A M A N U

Sau ca raza ce aduce


Amintirea de departe,
C`nd amarul se ]ndulce
+i ca mierea se ]mparte...
250
Unde-i m`na s-o s[rut
+i s-o v[d pe buna lumii?
}ntr-o margine de lut,
Unde-ncepe veacul humii.
Doar cuv`ntu-n aer sun[
La leg[rile f[pturii,
Pe un drum ]ntins sub lun[,
Unde-i inima naturii.
Unde-acum p[m`ntu-nal\[
St`njenei cu fl[c[ri crude,

.
S[ citesc ]n diminea\[
Numele trecut al rudei.
Mslinul oglindit
Pe sub m[slin, unde roie=te stupul
+i curge miere din ochi de pris[car,
+i se-ngusteaz[ lacul ]n frunz[ de r[chit[,
Iar apa-ntinde valuri ]n zboruri de l[car,

Unde supun ]n vorbe ierburi unduite


+i-adun ]n timp un factor str[mo=esc,
Prin zilele de toamn[ cu inima culeg
Albine reci =i-n gur[ le-nc[lzesc.

NIMIC NU-I ZERO


M[ ru=inez =i poate aceasta m[ sus\ine,
M[ prelunge=te-n foc =i m[ arunc[,
C[ci a iubi, ]ndr[gostind albina,
E-aceea=i grea =i zbuciumat[ munc[.
251

F[r[ m[sur[ cred =i f[r[ de sf`r=it,


Pe fruntea care leag[ sufletul cu veacul
Eu n-am ce-nchipui, m[ oglindesc m[slinii,
Aici, tremur[tor, m[ unduie=te lacul.

}n plin[tate-i raza, de unde se ]ncepe


+i p`n[ aici, alunec`nd pe frunte,
Eu n-o explic pe mama =i n-am ce l[muri,

.
Mi-i dragostea o piatr[. Tu-n piatra ei p[trunde.
Prour-zgrcitul
L-a n[vodit n[pasta.
Bolea de zg`rci ]n lumea asta,
zg`rcit cu firea, bietul.

El socotea ce pune-n gur[,


c`te linguri de fiertur[,
c[ nu-i degeaba ciorba.

Oaspe\i n-a avut nicic`nd,


c[-un oaspe poate fi fl[m`nd,
I O N V A T A M A N U

dar asta-i cheltuial[.

Dintr-un piron f[cea problem[


=i discuta pe-aceast[ tem[
cu-ntregul neam al lui.
252

Un lemn =i-acela ]l zg`rcea,


la foc ]n sob[ de-l punea,
c[-i cald =i f[r de foc ]n cas[.

Iar f`nul ce-l d[dea la vite


l-ar fi m`ncat el ]nainte
de a-l da a=a frunzos.

Pe iarba ce-i cre=tea-n ograd[,


o frunz[ toamna ca s[ cad[
nu permitea naturii.
Avea copii, avea vreo cinci,
]mboln[vi\i de-acela=i zg`rci,
]i chinuia zg`rcitul.

C[ldura verii o prindea,


cu co=u-n tind[ o c[ra,
c[-i mult[ =i pe gratis.

Bea apa la izvoare, rece,

NIMIC NU-I ZERO


voind cu gura s[ le sece,
setos cu valu-n burt[.

El =i-a zg`rcit ]nt`i nevasta;


zg`rcindu-se ]n lumea asta
=i lui sosindu-i ceasul. 253

Dar moartea care l-a luat,


=i ea zg`rcit[ s-a-nt`mplat,
cumplit[ =i cu chinuri.

Se umplu de mil[ satul


numai zg`rciuri r[posatul,

.
=i cinci copii pl`ng`nd zg`rcit.
Balada cnepei
Abia
la balt[,
topindu-=i floarea verzuie,
din\atele frunze,
c`nepa cea c`nepioar[,
sub\ire ca struna de vioar[,
mai deas[-nspre sear[,
iar noaptea str[lucind
ca raza de lun[,
veche ca o str[bun[
=i t`n[r[ ca o fat[ mare,
I O N V A T A M A N U

adormit[ pe spate la soare,


la umbr[ sau la r[coare
c`nepa cea c`nepioar[
b[tea cu aripioara,
ca un pe=te ]necat
254 =i r[suflat,
]n balta din sat.

Era timpul de c`nep[,


cu sf[tuire de c`nep[,
de c`nep[ topit[
=i ]nc`lcit[,
la vorb[ necl[tit[...

}nc[ nu s-o topit?


S[ nu se b`hleasc[,
c-o fost domneasc[.
}i cam soare
=i apa-n sc[dere.
Grea la puzderie.
Slab[ la fuioare,
La meli\are.
Ca mai de l`n[,
om cl[ti-o
]n ap[ de f`nt`n[.
N-ai vrea
]n sm`nt`n[?
Poate-n chi=leac?
Fleac!

NIMIC NU-I ZERO


Nu m[-nv[\a
a m[-nc[l\a.
De ce m[ ei
peste piei?
Peste fuior?
Nu, peste picior... 255

Era timpul cuvintelor de c`nep[,


cu sf[tuire de c`nep[,
de c`nep[ la topire,
la cl[tire,
ca vorba la l[murire.

}n zilele acelea
satul mirosea
a ce era
=i-avea b[t[turi durute
ca palma ]ntre t[i=ul coasei
=i cute,
ca s[ sporeasc[
cositul,
c`nd s-amesteca
]n cuv`ntul gr`ului
vorba cl[titului...
Apoi din glod o scotea,
o cl[tea,
c[ pe l`ng[ balt[ curgea un p`r`u
cu ap[ p`n[ la br`u,
unde se cl[tea
femeia =i c`nepa.
I O N V A T A M A N U

Apoi o punea
]n pop,
o c[uta la snop,
pe la umbr[, mai pe la soare,
p`n[ la meli\are.
256

La ragil[, la c`l\i,
la fuioare, la furc[,
la deget, la fus,
la v`rtelni\[,
la mosor, la p`nz[
crea\[ ca o r`nz[
de g`sc[ sau de g[in[,
\esut tort ]n tort
o t[cere =i-un clopot
=i-ntins[ pun\i
pe sub ochi c[run\i,
m[surat[ cu cotul,
cu viul =i mortul,
gustat[ s[m`n\a, uleiul,
c`nd ]nflorea teiul,
se scutura teiul...

I-o pus numa =ese pun\i.

Anu ista numa dou[ nun\i.


Parc[ n-o avut de trai.
Muzic[ f[r[ de nai.
O avut c`nep[ mult.

NIMIC NU-I ZERO


Varvara o n[scut.
O n[scut?
Iar fat[.
257
Numai fete, iart[-m[.
La c`nep[ are cine.
Nu ca la tine.
+i ningea, ningea,
=i se \esea,
se m[sura
cu =chioapa, cu cotul,
cu fata Varvarei,
cu nunta lui Iorgu

.
=i cu Petrache-mortul...
Ninsori
}ncepeau ninsorile, se-n[lbea p[m`ntul,
}ntr-o poveste rece ne-aduna cuv`ntul,
De parc[-n lumea mare cu-a ei filozofii
Eram cei mai de cas[ =i cei mai str[vezii.

}n clipa alb[-a iernii, la sob[ =i la vreasc,


Ne r`nduiam v[paia prin cele ce se nasc,
I O N V A T A M A N U

Iar amintirea verii cu bunul ]n sicriu


O-nlocuiam c-un pui, c-un miel mai timpuriu.

Din ale gurii, simple, ce d[ruia hectarul


R[splat[ muncii noastre, le alegeam nectarul,
258 +i, ]n bl`nde\ea casei, le deprindeam cu noi
La sfintele gr[un\e, cl[dite-n p[pu=oi.

Aveam destul[ vreme s[ reg`ndim un trai,


S[ ne urc[m fiin\a ]n spicul unui pai,
S[ reg[sim pe creang[ m[rul cel de aer,
La firul lung, pe fus, cu r[d[cina-n caier.
Noi nu puteam prea mult s[-nf[ptuim c[, poate,
Prea dens era amurgul =i ne temeam de noapte,
Dar st`lpii cei ]nal\i aveau la temelie
Anume via\a noastr[ cu chip de omenie.

+i nu =tiam c[ iarna =i fulgii ei, u=orii,


Troienind la prag =i viscolind u=orii,

NIMIC NU-I ZERO


R[ceau deopotriv[, dar poate mai ]nt`i
Hogeagul casei noastre, cu r[sufl[ri sticlii.

C[ci noi eram pe lume cu v`rsta unei mori


Ce m[cina gr[un\ii ca g`ndu-n g`nditori,
Din spa\ii sus, stinghere, =i p`n aici la vatr[ 259

Se atingea-n rotire aceea=i mare roat[.

De parc[ vechi motive ]n ecouri noi


Se auzeau strigate de-acela=i p[pu=oi,
Noi r`nduiam v[paia prin cele ce se nasc

.
}n clipa alb[-a iernii, la sob[ =i la vreasc.
Peisaje cu flori de mzriche
}n r[scolitul c[rbune solar,
arz[torul pe culme,
sufl[ v[p[i zeii, ]nv[\a\i la flori de m[z[riche,
la spini de p[l[mid[ =i la verde susai.
Cl[tinate fiin\e volbur[ c[\[rat[ pe garduri,
]ntr-o p[staie rudele toate,
cu peisajele satului sub cap,
adormite de lung[ s[r[cie,
ca gustul de fiart[ fasol[ la sute de fl[c[ri,
mestecat[ cu sabia =i ars[ de schij[.
I O N V A T A M A N U

La fiecare suflare de v`nt


un iepure se pornea la fug[ prin aer,
la c[dere imediat ca frunza
din plopul f[r[ de oase,
]n lungi lacrimi sc[ldat de s[lcii pl`ng[toare,
260
c[ nici planta cea mai nepieritoare-a p[m`ntului
n-ar avea alt[ \inere de minte.

Sf[tosul =i nesf[tuitul de nimeni,


spicuit pe spice de orz,
pe haturi mohor`te,
ca o zebr[ ce p[=tea mohor ]ntre gr`u
=i secar[
sat harnic la vindecare,
ca m[z[richea la floare,
nicic`nd vindecat,
s[lt`nd din veac ]n veac
p`rleazul barbarelor f[r[delegi.
Acesta era satul meu vechi,
cu peisajele lui de m[z[riche ]n floare,
cu paznicul ciunt, str[juitor de c`mpuri,
care ]ntruna ]njura de mam[, de cruce, de Dumnezeu,
blestem`ndu-=i destinul,
s[lb[ticit de-at`ta floare de m[z[riche.

Ce-a sim\it sim\ul prin dibuite amurguri


nu se mai =tie
locuri goale prin cronici, ca ple=ul sub cer,
suflare t[inuit[ ]n pivni\[ la r[coare

NIMIC NU-I ZERO


=i numai tremurul slobod,
ca m[z[richea ]n floare.

Pleoapa nu s-a mai atins de pleoap[ nicic`nd,


pe-aici o noapte era b[gat[-n vederi,
ca s[ nu mai aib[ t[m[duire 261
=erpuitoarea albie printre galbene st`nci,
cu toate sf[r`mate =i-nfipte cu muchiile t[ioase
]n mun\ii obrajilor.

R`nduri de brazd[, scrise de m`n[,


suflate nec[rtur[re=te, =i-ad`nci semin\ele ba=tinii,
sf[tuite la rod, dar capricioase,
stihii ]mbl`nzite pe poal[ de p`nz[ aspr[,
cu lipitoarea pe coaps[, pe spate, mereu.
+i neamintit de nimeni,
uitatul ]ntr-o p[staie t[rcat[,
]ngr[m[dit la suflare,
sufla din nepierdere, din nepieire,
p`n[ la uitare de sine.

Prindea din zbor cu ochii stelele noaptea,


focul din fulgere ]l ruga mai a mil[,
=i-n locul c[minului ]nghi\it de zgur[
aduna iar[ lut =i stuf,
c[ lut[rie avea
=i stuf[rie deas[ ]n iazuri.
N[dejde de m[r, de pr[sad,
de ov[z, de gr`u, de p[pu=oi,
I O N V A T A M A N U

n[dejde de unul, de doi,


n[dejde de cal, de vit[, de oaie,
n[dejde de rod, de ploaie,
n[dejde f[r[ de n[dejde,
dar tot o n[dejde...
262
Aveam pentru \inere de minte
dou[ sc`r\`ituri de cump[n[,
coada de =op`rl[ a setei =i-a secetei,
=i-o secer[, o sap[, o coas[,
c`nd de peste v`rfurile dealurilor
se ar[ta o inim[ roas[.
}ntre cele dou[ sc`r\`ituri de cump[n[
o ciutur[ s-afunda-n f`nt`n[
la ap[ ad`nc[,
dar tot ce scotea,
se bea,
=i-n mai ad`nc s-afunda,
p`n[ de ap[ nu d[dea,
=i-atunci plesneau de uscare ulucele,
=i se-ndesea pe d`mb p[durea crucilor.
Numai drumuri deschise
=i numai r[scruci, lesne trec[toare,
f[r[ poticnire
de z[trire,
de parc[ sufla gura aceea a secetei
numai copite de cai,
flori de m[z[riche,

NIMIC NU-I ZERO


spini de p[l[mid[
=i verde susai.

Sticle afumate pe ochi,


pentru vederea v`rcolacului,
pentru ]ndreptarea luminii, 263

c[ci era o ]ndreptare de ]ndep[rtare...


c`nd se arunca cu p[m`nt ]n soare
=i se umplea cerul,
c`t e de cer
=i de nesf`r=it,
cu spini de p[l[mid[,
verde susai,
flori de m[z[riche

.
=i cump[na aceea
de prelung sc`r\`it...
Drgaica
Spicu-i spic tot lanul,
Un gr[unte anul,
Printre gr`u o fat[
Trece-ng`ndurat[.

+i cum trece ea,


Rou[-n spice bea,
+i mai bea cu rou[
Gust de p`ine nou[.

O m`ng`ie gr`ul,
C`nd i-ajunge br`ul,
}n c[ldur[ soarele
I O N V A T A M A N U

}i spal[ picioarele.

Da-n privire, seci,


De lumin[ reci,
Ochii ei ca v`ntul,
264
Gr`ul tulbur`ndu-l:

N-ai v[zut tu spicul,


Unde mi-i voinicul,
Unde odihne=te
+i la ce g`nde=te?

L-am v[zut, fecioar[,


T`nguia asear[,
La mijlocul c`mpului,
}n amurgul timpului.

Se uita cu lun[,
Dar n-a vrut s[ spun[,
Ce vedea, pe cine
F[t-Frumos din p`ine.

Se uita departe,
Peste zi =i noapte,
Dar ziua ce vedea,
Seara apunea.

Spune-mi, gr`u lumesc,


Unde s[-l g[sesc,
S[-i dau strop de rou[,
Gust de p`ine nou[.

NIMIC NU-I ZERO


Dac[ mergi-nainte,
Dai de foc fierbinte,
La sf`r=itul gr`ului,
La-nceputul r`ului.

Dac[ mergi-napoi, 265

Dai de =apte ploi,


Nimeni nu le trece,
C[ se-neac[ rece.

Iar de stai pe loc,


E=ti f[r[ noroc
Loc f[r[ folos
De nu-i F[t-Frumos.

Gr`ul a vorbit,
Drumul i-a cosit
Singur[ fecioara,
Ca ]n lume seara.
Dar n-a stat pe loc,
Loc f[r[ noroc,
+i n-a mers-napoi
C[tre =apte ploi,

Ci s-a dus-nainte
C[tre foc fierbinte,
Focul cum ardea
Ea nu se oprea.

Gr`ul se sf`r=ea,
Dorul n-o sl[bea,
C`t de-ntins[ vara,
Numai dor fecioara.
I O N V A T A M A N U

La sf`r=itul gr`ului,
La-nceputul r`ului,
Fl[c[ri s-au prelins,
Ca fecioara-n pl`ns.
266

Fata cum pl`ngea,


}n lacrim[ stingea
+i oprea cu dorul
Focul =i izvorul.

Dragostea ]n strop,
R`ul ]n uncrop,
Apa clocotea,
Fata l[crima.

R`ul plin l-a pl`ns,


Fl[c[rile s-au stins,
Pieptul u=ur`nd,
Focul ]mbl`nzind:

Hai, focule, foc,


Las[-mi cu noroc
Steaua =i meleagul
S[-mi g[sesc eu dragul.

Cum a=a vorbea,


Focu-l dezmierda
+i-l ]ndr[gostea
Cu iubirea sa.

C[ci avea durut

NIMIC NU-I ZERO


Dor nepref[cut,
+i precum iubea
Adev[r era.

Focul l-a-mbl`nzit
+i l-a potolit 267

Pe zgur[, pe par[,
Pe inim[ de fecioar[.

Fat[, fecioar[,
Nu-i vara var[
+i norocul noroc
F[r de dor =i foc.

Iar norocul t[u


}l p[zesc mereu
Cu lun[, cu soare,
Cu gr`ul ]n floare.
Cu spice coapte,
Cu stele ]n noapte,
Cu sete =i rou[
+i cu p`ine nou[.

Cum a=a spunea


}n jur se lumina,
}n amurg cu s`rg,
Pe lanul ]n p`rg.

C[ bobul ]n spic
I O N V A T A M A N U

Avea ochi de voinic,


Care vedea, t`nguia
+i se-nspica.

Cum cre=tea spicul,


268 Se trezea voinicul,
Dar cum se trezea,
Gr`ul se cocea.

Fata-l secera,
La piept ]l str`ngea,
Boabe aduna,
De fiecare-ntreba:

Tu, bob ar[tos,


Nu e=ti F[t-Frumos?
+i cum nu era
Ea-n lan s-ad`ncea,

Secera cu spor
Cu iubire =i dor,
C[ s-ar[ta lanul
Ca vremea cu anul.

La mijlocul c`mpului,
}n amurgul timpului,
A=teptau ]n spic

NIMIC NU-I ZERO


Doi ochi de voinic.

+i c`nd i-a v[zut,


I-a cules c-un s[rut,
C[-n spic se privea
}ns[=i dragostea. 269

+i l-a luat de mire,


De munc[ =i iubire,
Precum ]i dat lume=te
Celui ce iube=te.

C[ se mira =i soarele,
Toamna-n drum cocoarele,

.
Cum ]ntinerea meleagul
Cu draga =i dragul.
DIMINEA|A MRULUI
1986

E un sfrit de secol
E un sf`r=it de secol, de mileniu,
Un geniu se atinge de vremea altui geniu.
I O N V A T A M A N U

Mai am un pic de veac =i-ncerc s[ presupun:


Pe c`t am fost de r[u?
Pe c`t voi fi de bun?

E un sf`r=it... Sf`r=itul, prin urmare,


270 }ncepe un prezent al lumii viitoare,
+i sunt dator s[ =tiu ce temelie-am pus
La ce r[sare-n zori peste-un ]nchis apus.

.
N[d[jduiesc, cunosc, m[ zbucium =i visez...
***

C`nd se repet[
]n aceia=i ochi
aceea=i leb[d[?

C`nd se petrece

NIMIC NU-I ZERO


bobul ]n spic
=i r[m`ne spicul rece?

C`nd p`inea
se egaleaz[ cu pruna
=i r[sare luna? 271

.
C`nd n-oi mai avea ]ntreb[ri,
ce altceva o s[ am?
De ce nu te-a ntreba?
Ce mai zici, ploaie, cu stropii t[i,
cu-ntrist[rile tale, care
nu c[ m[-ntristeaz[,
dar m[-ntreb: Cum se alc[tuie=te o ploaie
care ]ntristeaz[?
De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[?

Ce mai sufli, v`ntule, cu sufl[rile tale,


c[ mi se p[rea c[ decoleaz[ un avion
I O N V A T A M A N U

=i... m[ r[cea ]n zborurile mele...


De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[?

Ce mai luce=ti, soare, cu razele tale,


c[ mi se p[rea c[ arde un bec
272 uitat pe bolta cereasc[,
poate cel mai ieftin =i neobservat
de ce nu se-ntreab[...
De ce n-a= ]ntreba, dac[ mi se-ntreab[?

Ce mai postulezi, poete, cu postulatele tale,


c[ eu pe-ale mele le-am dovedit,
=i nu-mi r[m`ne dec`t
s[ te-ntreb pe tine, dac[ mi se-ntreab[...

.
De ce nu te-a= ]ntreba?
ntlnind poetul
C`nd m[-nt`lneam cu Poetul ]nsera,
=i-n loc s[-i spun: Bun[ seara!,
i-am zis: Bun[ diminea\a!,
iar El mi-a r[spuns: Cu-adev[rat e diminea\[!

+i de ce m-am trezit a=a devreme,


c[ lumea ar putea s[ m[ vorbeasc[

NIMIC NU-I ZERO


de r[u
de ce adic[ a= umbla cu noaptea-n cap?!

C`nd m[-nt`lneam cu Poetul


=i-i ziceam ce i-am zis,
peste-nserare ca s[ vezi! 273

peste-nserare
se ar[ta un soare-n r[s[rire,
=i-am zis ca pentru mine,
dar, de fapt, i-am zis
substantivului meu:

.
+tii, are dreptate!
Roua aceasta e de diminea\[, nu de sear[!
Ce e talentul?
Talentul e un fel de plant[
care se cultiv[ f[r[ de erbicide,
fungicide =i alte substan\e acide,
=i dac[ e=ti lucid
=i f[r[ de ]ngr[=[minte de ]ngr[=are
puse ]n circulare
pentru promovare
I O N V A T A M A N U

coltele-n care trece s[m`n\a


cre=te, de parc[ mu=c[ fiin\a,
c[ e s[m`n\a cea talentat[,
care se transform[ ]n talent de plant[
=i d[ road[,
274 c[ abia c`nd lanu-i ]n spic
se vede care s[m`n\[ nu a dat nimic...

Talentul e un fel de plant[


ce se cultiv[
cu =tiin\[ meditativ[
pe rami de coral,

.
=i parc[-i soare,
r[s[rit la plural...
Crezi?...
Crezi c[ dac[ sameni cu-acela de alalt[sear[,
e bine?
Dac[ tehnic s-ar putea de realizat
dou[ seri identice,
crezi c[ ar trece?
Dac[ seac[ f`nt`na la secet[,

NIMIC NU-I ZERO


crezi c[ apa se urc[ ]n sus?
Chiar dac[ mi-ai descrie ]ntocmai
ce face luna ]n iazul de l`ng[ p[dure
noaptea, c`nd se dezbrac[ de nori
=i se scald[ ]n iaz,
=i nu se ru=ineaz[, c[ nici nu e nevoie, 275

crezi c[ dac[ mi-ai descrie ]ntocmai luna,


mi-ar fi de-ajuns?

Eu nasc legende, dac[ vrei mai pe =leau...

.
Crezi c[ asta-i de lun[?
M voi ntmpla
Acum, c`nd se apropie fiin\a mea
de sentimentele mele,
]nc`t nu mai r[m`ne spa\iu
]nt`mpl[tor,
c[ci ]nt`mpl[rile toate s-au scurs
=i albia lor e seac[,
abia acum m[ voi ]nt`mpla...
I O N V A T A M A N U

Cine m[ poate feri, m[ poate ocroti,


dac[ nu eu ]nsumi?

Cine m[ poate ]ndruma, m[ poate chema,


276
dac[ nu eu ]nsumi?

Iat[ c[ st[p`nul meu sunt eu ]nsumi...

Abia acum fiin\a mea =i sentimentele mele


se ]nt`lnesc cu adev[rat...

.
Privi\i ce realitate,
c[ci e mai mult ca adev[r...
Inima de lng inima mea
A ]nceput s[ m[ doar[ Inima lumii
de l`ng[ Inima mea,
adic[ am ob\inut sentimentul felinarelor
care lumineaz[ noaptea t`rziu,
mai ales, traiectoriile lor,

NIMIC NU-I ZERO


c`nd bate v`ntul
=i sc`r\`ie copacul uscat...

P`n[ azi nu v-am vorbit


de sc`r\`itura copacului uscat,
c[ nu =tiam cum se poate asculta 277
o sc`r\`itur[...

Din clipa ce =tiu,


m[-ndatorez la Inima lumii,

.
adic[ la Inima
de l`ng[ Inima mea...
Dialog
Mai ai de cioplit?
Mai am. P`n[ ce nu dau de miez.
Ce este miezul?
I O N V A T A M A N U

E ]nsu=i sensul vederilor mele.


+i dac[ nu dai?
}nseamn[ c[ m-oi ]ngropa ]n surcele.
Dar n-am v[zut ca cineva
s[ se-ngroape-n surcele.
278

.
De unde s[ vezi, c`nd lemnul poetului
e ]nc[-n p[dure...
ie-i zic
Nu poate fi umilit[ floarea-soarelui,
chipul ei galben,
]ncununat de galbene ve=ti...
Nu se poate, frumoasa de ea!
Nu poate fi umilit[ apa =i salcia de l`ng[ r`u,
susurul apei, =oaptele salciei,
c[ci salcia e g`nditoarea apei,
iar apa e g`nditoarea salciei...
Nu se poate, g`nditoarele de ele!
Nu poate fi umilit[ lumina de l`ng[ prunc,

NIMIC NU-I ZERO


de l`ng[ cinste,
de pe l`ng[ ochi =i din pleoape,
c`nd pruncul d[ din picioare,
de parc[ cinstea ]=i arat[ picioarele
=i m`inile, =i mi=c[rile ei,
=i pl`nsul, =i-nseninarea... 279

Nu se poate, seninul de prunc!


Nu poate fi umilit[ mireasa
]n clipa mirelui ei,
=i sentimentul de nesf`r=it[ p[dure,
=i, alerg`nd o c[prioar[
printre rami =i frunze,
=i ea o mireas[
]n c[utarea mirelui ei...
Nu se poate, bucuria de mireas[!

.
|ie-\i zic,
ascult[-m[!
O zi i-o noapte n ora
O zi =i-o noapte ]n ora=
A nins, cresc`nd n[me\ii,
A=a se nasc copiii lumii,
C`nd, p[r[sind-o, mor poe\ii.

O zi =i-o noapte ]n ora=,


Printre z[pezi alb teiul.
A=a-n imagini se ]ngroap[,
I O N V A T A M A N U

N[me\it, condeiul.

O zi =i-o noapte ]n ora=,


Ca-ntr-o legend[ alb[,
Am auzit chemarea Ei
280 C-o bl`nd[ voce, slab[.

O zi =i-o noapte ]n ora=,


Ca-ntr-o r[cire grav[
Cu chipul palid de spital,
Iubita mea bolnav[.

O zi =i-o noapte ]n ora=,


Ca v`ntul de pribeag

.
Sau ca ninsoarea ce cl[dea
Uit[rile la prag.
Dimineaa mrului
Neap[rat =i m[rul...
Ro=ul de m[r cu semin\e negre
=i cu miez alb.
Neap[rat =i m[rul...

C[ nu de m`ncare,
ci de culoare,

NIMIC NU-I ZERO


de natur[,
c[ am a-l pune ]ntr-o ur[tur[...

Problema m[rului m[ nelini=te=te azi-diminea\a,


c[ diminea\a m[rului,
spre deosebire de alte dimine\i, 281

e ro=ie,
iar ]n[l\area m[rului aduce s[rb[toare ]n ochi.

Neap[rat =i m[rul...
Ca-n c`ntecul acela
pe care a= putea s[-l transcriu astfel:

.
Neap[rat =i m[rul...
A vedea...
Eu v[d cum se-ndesesc sentimentele-n talazurile m[rii
+i-\i zic: Poate a=a se alc[tuie=te inima.
I O N V A T A M A N U

Eu v[d o seam[ de cuvinte cum discut[


cu alt[ seam[ de cuvinte
+i-\i zic: }ntocmai ca iarba care str[bate piatra.
Eu v[d cum se leag[n[ st`njeneii
+i le zic: Dac[ n-ave\i ce face altceva, leg[na\i-v[!.
282
Eu v[d cum r[sare luna pe cer

.
+i-i zic: Dac[ intri ]n atmosfera p[m`ntului, arzi!
Bine c[ te-nv`r\i mai pe la margine.
Eu n-am luat trandafirul...
Eu n-am luat trandafirul de la poe\i...
Acas[, la prag,
Acas[, la prag,
Doi trandafiri:
Unul e ro=u,
Altul e alb...

Eu n-am luat trandafirul de la poe\i...

NIMIC NU-I ZERO


Eu zic: amurge=te,
C`nd albul ]n ro=u
Se tope=te;
C`nd ro=u ]n alb
Se zore=te, 283

Eu zic: se trandafire=te...

Eu n-am luat trandafirul de la poe\i...

Eu am trandafiri
Acas[, la prag:
}n unul s[ c`nt,
}n altul s[ tac...

.
Eu n-am luat trandafirul de la poe\i...
Tat btrn i
mam btrn
Trupul meu preface
durerea-n frumuse\i...

C-un piept zdruncinat,


C-o inim[ slab[
Strig de vulturul negru,
Strig de pas[rea alb[

Trupul meu preface


I O N V A T A M A N U

durerea-n frumuse\i...

Se lupt[ via\a ]n mine


Cu moartea din mine,
}n aceea=i c`ntare
284
Mi-i r[u =i m-i bine

Trupul meu preface


durerea-n frumuse\i...

Asfinte lumina
+i iar[=i r[sare,
Da-n calea luminii
Ies c[ m[ doare

Trupul meu preface


durerea-n frumuse\i...
P[m`ntul meu azi
I-o s[m`n\[ u=oar[,
Nu el se rote=te,
Durerea mea zboar[

Trupul meu preface


durerea-n frumuse\i...

NIMIC NU-I ZERO


Tat[ b[tr`n
+i mam[ b[tr`n[
Doi pomi rev[rsa\i
De-o culeas[ lumin[

Trupul meu preface 285


durerea-n frumuse\i...
O, lume, auzi
Cum m[ zdruncin[-n piept?
Durerea pe om
}l face poet

.
Trupul meu preface
durerea-n frumuse\i...
***

Se l[f[iesc copiii
]n dragostea p[rinteasc[,
se l[f[iesc.
Se sprijin[ cu coatele
de inima mamei
=i fumeaz[ l`ng[ sentimentul b[rb[tesc
al tat[lui...
Chefuiesc copiii, danseaz[ rock-n-roluri
]n miezul folcloric al unui c`ntec,
ferici\i danseaz[,
I O N V A T A M A N U

ferici\i c[ uit[,
ferici\i c[ nu =tiu...

O, copil[rie, =i tu, tinere\e,


aminte=te-\i c[ e=ti,
286
]nva\[ s[ fii
=i nu fuma l`ng[ sentimentul b[rb[tesc
al tat[lui,
=i scoate-\i coatele
de pe inima mamei...

Ce fericire g[sesc ]ntr-un ecou de r[spuns


=i c`t respect ]ntr-un nai,
de parc[ a= zice:

.
Nu fuma\i
=i scote\i-v[ coatele de pe inima mamei!
***

O carte nu e altceva dec`t


moartea unui copac.
H`rtia pe care scrii a avut c`ndva
frunze verzi,
acum are cuvinte...

NIMIC NU-I ZERO


A cheltui-n zadar foile albe,
]nseamn[ a sp`nzura copaci...
De aceea mereu te ]ntreb: Ce mai faci?
Poate c[ nu te-ai g`ndit niciodat[ 287
c`t[ p[dure se taie
]n fa\a vorbelor tale...
Ce sf`r=ire de vie\i!

.
Le vezi?
La lansarea unei cri
}n timp ce mi se spunea de cine sunt
]ntr-o carte,
c[ci mi se spunea c[ sunt numai ]n una,
c[-n celelalte am fost,
de parc[ mi se arunca \[r`n[ pe frunte,
eu =edeam pe-un scaun
=i fr[m`ntam ]n palm[ un fir de busuioc...

Principalul e, ]mi ziceam ]n g`nduri,


s[ nu transpiri de-o lips[
I O N V A T A M A N U

de bun[-cuviin\[.

Da, principalul e s[ nu transpiri


de-o f[r[ de ru=ine,
adic[ s[ ai certitudinea s[ mu\i
288 firul de busuioc
din m`na care transpir[
]n cealalt[ care nu transpir[.

Urm[ri\i-mi m`inile,
ferici\ilor vorbitori,
=i ve\i ]n\elege
tainele c[r\ilor mele,
pe care le trec dintr-o m`n[ ]n alta,
precum le-a= trece

.
de la timpul au fost la timpul
sunt...
O privire la captul zilei
M`ng`ie-mi auzul cu vocea ta bl`nd[,
cu versul sufletului t[u, ]ntr-un grai de-nserare,
c[ci eu te rog obosind =i te mai rog zbuciumat
c-o privire la cap[tul zilei.

C`nd pieptului meu vei lipsi dintr-odat[


=i inimii mele i se vor ]nf[\i=a triste\i,

NIMIC NU-I ZERO


chiar =i-atunci voi cunoa=te m`ng`ierea de-acum,
]ntr-o raz[ la cap[tul zilei.

+i bucurii voi cunoa=te, ]mpr[=tiindu-le \ie,


cuprins de t[ceri, c[ci va fi s[ =i tac,
scuturat pe neprins de veste, subit, 289
de-un v`nt la cap[tul zilei.

Peste noapte, apoi, u=or suflate de toamn[,


se vor face auzite frunze c[z`nd,
=i ce lini=te! +i ce lini=te
se va deslu=i pentru cine cunoa=te...

.
M`ng`ie-mi auzul cu vocea ta bl`nd[,
c-o privire la cap[tul zilei.
Via de toate zilele
Via\[ de toate zilele
Chip cu ochi chinui\i.
O, de ce v[ mai na=te\i,
Dac[ uita\i s[ iubi\i?

Via\[ de toate zilele


I O N V A T A M A N U

Prune-n prunul ghimpos:


Cine se urc[ ]n pom,
Cine culege pe jos...

Via\[ de toate zilele


290 Scrieri alese din mers,
Dac[ n-ajunge o stea,
Scutura\i-l, acest univers!

Via\[ de toate zilele


Destin rev[rsat de visare...

.
Eu n-am propuneri pentru to\i,
Ci dragoste pentru fiecare...
V iubesc, fericiilor...
Inima mea ]ncepe de la orizont...

V[ iubesc, ferici\ilor!

Cu-nt`ia lumin[ m[ uit,


c[ci exist[ un nimb al luminii,
diminea\a, ]nainte de r[s[ritul soarelui,
c`nd se de=teapt[ solul ]n c`mp,

NIMIC NU-I ZERO


c`nd se treze=te c`ntecul ]n p[s[ri,
c`nd v[d ceea ce nimeni nu vede:
inima ]ncepe de la orizont...

V[ iubesc, ferici\ilor!
291

Fenomenul dimine\ilor curate!


Fenomenul prunciei nep[tate!
+i trezirea apelor!
+i-mb[rb[tarea mugurilor!
O, nescuturatele coroane de pomi,
pentru a v[ spune:
inima mea ]ncepe de la orizont...

.
V[ iubesc, ferici\ilor!
Se vestete
Se veste=te o prim[var[
=i doi tineri trec un c`mp,
r`z`nd,
iar eu ]mi amintesc...

Se veste=te o prim[var[
I O N V A T A M A N U

=i c[ldura mea
e sub un troian de z[pad[,
pe unde doi tineri trec,
r`z`nd...
292
Se veste=te o prim[var[
=i doi tineri
se s[rut[ fierbinte
l`ng[ un troian de z[pad[...

.
S[ruta\i-v[, s[ruta\i-v[,
c[-ncep s[ murmure izvoarele...
***

Tace gura ta ca un bujor scuturat.


Tac ochii t[i ca dou[ f`nt`ni uscate.

NIMIC NU-I ZERO


}ntr-o t[cere de-a ta
Dou[ vie\i ]nmorm`ntate...

Tace m`na ta ca o noapte nedormit[.


Tac pa=ii t[i ca o poezie nescris[.

.
}ntre-at`tea t[ceri 293

O singur[ u=[ deschis[...


Valoarea sentimentului X
Vreau s[ aflu valoarea sentimentului X.

Nu formaliza, nu formaliza,
mi-a ciripit o vrabie.

Eu vreau s[ aflu valoarea sentimentului X!


I O N V A T A M A N U

(O precizare: aceasta s-a-nt`mplat ]ntr-o sear[,


pe c`nd m[ plimbam pe-o strad[
de la marginea Chi=in[ului,
la ora =apte =i cincizeci =i cinci de minute de amurg,
pe c`nd ]n coroanele pomilor
294
se ]ngr[m[diser[ stoluri de vr[bii ciripitoare,
care ]mi ciripeau g`ndirea...)

Eu vreau s[ aflu valoarea sentimentului X,


ciripitoarelor!

.
}n ecua\ia aceasta stihiometria ciripitului
nu are ce c[uta...
Atept un vers
Mi-i sete de ce v[d ]ntr-un cais,
Pe care-l tot am`n, de care n-am mai scris...
A=tept un vers de-aproape patru ani,
Ce-a= vrea s[-l pot g`ndi cu floarea din castani.

Mi-i sete singular, de parc[ fac dreptate


Unor cuvinte dragi, ce vor a se desparte.

NIMIC NU-I ZERO


Repet ]n g`nd t[ceri, cedez =i mi se pare,
F`nt`na asta-i f[r[ de izvoare.

Mi-i sete-ndr[gostind cu setea un popor


Ce-n codru-=i face cas[ cu pridvor,
O, cum mi-i drag de el, 295

zidarul cel cuminte,


Ce-a=az[-n petruire n[dejdea ]nainte.

Mi-i sete =i de sete gura mea adun[


Zei vorbitori cu m[rturii de lun[,

.
S[ nu potol cumva legenda ce-mi prezice
Un m[r rotund de aur tot mai rotund pe-aice...
Asupra nopii luna
Asupra nop\ii luna.

C`nt[-mi Ave Maria,


s[ m-afund ]n luna c`ntecului,
]n noaptea c`ntecului,
I O N V A T A M A N U

t`rziu: dar ]nc[ devreme,


]n sufletul c`ntecului...

C`nt[-mi Ave Maria.

296
Asupra nop\ii luna,
de parc[ a furat cineva aurul cerului
cu-at`ta aur ]n gur[.

.
C`nt[-mi Ave Maria,
asupra nop\ii luna.
Plant de aloe
Plant[ de aloe,
c`ntec nec`ntat,

NIMIC NU-I ZERO


E t`rziu =i-mi pare:
vremea-i de-nnoptat;
E t`rziu =i-mi pare:
nu dormim doar noi

.
Cum m[ vezi, aloe,
cu ochii t[i aloi? 297
Dac s-ar putea...
Dac[ s-ar putea
s[ nu vorbim de cele ce n-au sf`r=it.
Dac[ s-ar putea
nici de cele care m[ ]mping la vale.
I O N V A T A M A N U

Dac[ s-ar putea


s[ ne uit[m unul la altul
p`n[ vom ajunge la plop...
Dac[ s-ar putea c`nd vom ajunge la plop
s[ nu ne uit[m ]n sus,
298
ci s-aplec[m privirea
a ru=ine...
Vei avea fericirea s[-\i vezi umbra
]n umbr[ de plop

.
Dac[ s-ar putea s[ fii fericit[...
Peisajul culorii amorite
Dintr-un plop ]nalt =i drept
Frunza cade r`nd pe r`nd,
+oapta plopului r[rind,
Vatra verii se r[ce=te.

NIMIC NU-I ZERO


Trece-nchipuirea frunzei
Pe un \[rm cu chipuri pale,
Unde v`ntul o pr[vale
Peste ghea\a unui lac.
299

E odihn[ ori e zbucium


De culoare amor\it[,

.
C`nd coroana desfrunzit[
Str[juie=te vatra iernii?
Ploaia i frunza
Am fixat timpul:
patru ore ]n =ir,
f[r[ s[-mi desprind privirea,
m[ tot uit
cum picur[ asupra frunzei,
=i-am ]n\eles leg[tura
dintre fenomenele mari.
Mi-am zis: Dac[ am =i eu ]n mine
I O N V A T A M A N U

o asemenea frunz[,
]nseamn[ c[ =i asupra ei
picur[.

Timp de patru ore


300 nu s-a schimbat nimic:
stropul tot c[dea,
iar frunza tremura,
=i-am ]n\eles c[ fenomenele mari
se leag[ ]ntre ele
prin ploaia ce cade,
prin frunza ce tremur[...

.
Dac[ am =i eu ]n mine o frunz[
la sigur c[ tremur[...
Peisaj comparativ

NIMIC NU-I ZERO


Inima bate ritmic...

.
De parc[ un cal galopeaz[
Prin spa\iul mioritic...

301
***

Prietene, satul ]n care m-am n[scut


mi se arat[ ca o cetate cu por\ile-nchise
=i cheile uitate ]n buzunarul
unui timp plecat...

}ntoarce-te, ]ntoarce-te, m[ cheam[


I O N V A T A M A N U

floarea de m[r ]n prim[vara asta...

|ine, te rog, juc[riile acestea,


c[ eu am nevoie s-ascult
ce spune floarea de m[r
302 ]n prim[vara asta...

Prietene, oare at`t de prelung[


e dragostea-n timp?

Ast[zi iar[=i simt c[ldura motanului


care dormea pe pieptul meu,

.
de parc[ ]mi ferea pl[m`nii
de ni=te r[celi...
Peisaj cu
lumin legnat
Din peisajul cu aguzi
Trec al[turea la meri,
+i-i tot plou[, =i sunt uzi,
+i sunt pomii unei veri.

NIMIC NU-I ZERO


Iar de-at`tea ploi m[runte
C`te-au fost s[ cad[-n =ir,
+i s[m`n\a-i ud[-n fructe,
Ud e focu-n trandafir.
303

C[ =i-un trandafir s-arat[


Cu lumina purpurie,

.
+i-i lumin[ leg[nat[,
C[ =i-un v`nt u=or adie...
DIALOGURI BANALE
sau trist =i vesel despre oameni
1988

Ambroziada
Cum s[ nu m[ recunoasc[? C`ndva eram prieteni, iar ast[zi se
preface c[ nu m[ =tie. N-are dec`t! Dar de ce s[ m[ prefac =i eu?
... M[ strecor printre pasageri, fiindc[ ne-am ]nt`lnit dup[ at`ta
vreme ]ntr-un troleibuz din Chi=in[u, ]nt`mpl[tor, fire=te, =i f[r[
nici un fel de echivoc intru de-a dreptul ]n vorb[:

De ce-ai fi a=a de ab[tut, Ambros?


I O N V A T A M A N U

A M B R O S:
A! Tu e=ti? Noroc!
Ab[tut? zici.
Cine are nevoie de chinurile mele?
Nimeni!
304
}ncotro \i-i drumul?
E U:
Cu trebi...
A M B R O S:
Cu treburi? zici.
Ai mai multe sau numai una?
E U:
Mai multe...
M[-ntrebi, de parc[ ai avea numai una...
A M B R O S:
Una =i-aceea=i de diminea\[ p`n[ noaptea t`rziu.
Una singur[ din lunea asta p`n[-n lunea cealalt[...
+i tot a=a de la o vreme ]ncoace...
E U:
Care s[ fie, dac[ e numai una... singur[?
A M B R O S:
Care? zici.
Tu te-ai restructurat?
E U:

NIMIC NU-I ZERO


Nu-n\eleg ce spui...
A M B R O S:
Cum s[ nu-n\elegi,
C`nd a=a de simplu te-ntreb:
Te-ai restructurat? 305

E U:
De mult... De c`nd m-am n[scut, drag[ Ambros...
A M B R O S:
Eu nu te-ntreb, c`nd te-ai n[scut...
Eu te-ntreb, c`nd te-ai ref[cut...
C[ nu te-am recunoscut...
E U:
Anume de asta e vorba...
Fire=te, da.
De mult, da!
A M B R O S:
Dar eu nu pot...
Nu-mi dau voie...
Nu vor...
E U:
Ce-nseamn[ nu po\i?
Cine nu-\i d[ voie?
Nu vrea?
A M B R O S:
Am ]ncercat ]n fel =i chip,
Dar nu-mi iese nimic...
.........................................
Nici ]n spa\iu, nici ]n timp...
I O N V A T A M A N U

Pentru o m[rturisire mai intim[


Ambros se d[ l`ng[ mine
=i-mi =opte=te la ureche:

306 M[ chinuie... m[ chinuiesc,


Dar de izbutit nu izbutesc...
E U:
Iat[ ce-i! Unde lucrezi?
A M B R O S:
Asta-i! Am lucrat...
La centrul de metrologie
Metrolog superior,
Om ]n lumea m[sur[rilor...
................................................
}ntr-o vreme m[suram
Numai cu metrul, cu kilogramul,
Uit`nd c[ mai este, bun[oar[,
Centimetrul =i gramul...
M[ temeam, cum de necazuri te temi,
S[ pronun\ ]n sector
Micrograme... angstromi...
.........................................
+i n-am mai putut r[bda...
Destul cu kilogramele estea,
Mi-am zis ast[-var[,
}ntr-o duminic[ seara,
+i-am preg[tit pentru luni
O cuv`ntare
De restructurare...
E U:
Fa\[ de cine
Cuv`ntarea

NIMIC NU-I ZERO


Cu restructurarea?
A M B R O S (tulbur`ndu-se):
Cum, fa\[ de cine?
Fa\[ de =eful de sec\ie,
Care sus\ine kilogramul =i metrul
307
Ca unit[\i de m[sur[
De cea mai modern[ direc\ie...
...............................................
+i-ncep a=a:
De ast[zi ]nainte
Eu nu mai sunt Ambros cel Vechi,
Ci Ambros cel Nou...
Cu ambroziada s-a zis...
.......................................
+eful se uit[ la mine atent
Dar cumva nedumerit,
De parc[ vrea s[-n\eleag[:
Sunt teaf[r sau m-am smintit...
...............................................
Pricep nedumerirea
+i-i zic:
Tovar[=e R[u
(R[u e numele =efului meu),
Vreau s[ m[ explic:
A ambrozia ast[zi cu kilogramul
Sau cu metrul
}nseamn[ a nu m[sura nimic...
Aceasta o =tii dumneata,
O =tiu =i eu,
A=a c[ nu putem afirma c[ facem bine,
Unde, evident, facem r[u...
E U:
+i cum a reac\ionat
I O N V A T A M A N U

R[ul t[u?
Ambros ]ncearc[ s[-=i aminteasc[
]ntocmai cum a reac\ionat
R[ul lui:
308 A ro=it... s-a g[lbenit... a amu\it...
Iar c`nd s-a dezmeticit,
Dup[ ce s-a dezro=it
+i s-a dezg[lbenit,
}mi zice r[spicat:
Ambros, sec\ia n-are nevoie
De un stricat
Sub masca de restructurat...
A=a c[, du-te =i f[ ]ncheieri,
Nu dup[ vrere, ci dup[ puteri...
Anterior
Te-am numit
Metrolog superior,
Acuma, ]ns[, ]mi vine s[ r`d
+i s[ te fac metrolog de r`nd...
Ori ]\i dai min\ile la loc,
Ori nu te =tiu deloc...
.............................................
Dac[ t[ceam, ca mai ]nainte,
A= fi fost cine-am mai fost,
Dar p[catul m-a-mpins
S[-i spun ]n loc de r[u
Prost...
+i-atunci m[garul de R[u
A pornit o lupt[ cumplit[,
Nu cu cine este el,
Dar cu cine vreau s[ fiu eu...
...............................................

NIMIC NU-I ZERO


Mai ]nt`i l-a pornit contra mea
Pe unul ce cu tona m[sura...
Apoi, ca s[ deie pondere dramei,
I-a a\`\at =i pe cei cu kilogramele...
F[r[ scrupule, drag[, de-a dreptul
+i-au m[surat ideea cu metrul 309

+i tot ce e mai ur`t ]n metrologie


Mi s-a atribuit mie...
M-au intimidat la tot pasul
Ca s[ m[ tem
+i de microgram, =i de angstrom...
M[ bag[ ]n ni=te no\iuni
Din logica celor nebuni,
Iar R[u mi-a spus c[ are un \el:
Eu s[ nu fiu Eu, ci El.
Ambros face o pauz[, dar nu de
lung[ durat[, apoi cu noi puteri
continu[ firul dramei:
Mai stra=nic, ]ns[,
E altceva...
}n sec\ia tovar[=ului R[u
Cu numele Ambros
Mai este unul,
Nu numai eu...
Al doilea Ambros
Precum se obi=nuie=te uneori
S[ i se zic[
Are gur[ mare
La o minte mic[,
Dar, ]nc`t =i el e Ambros
Ceea ce eu v[d pe fa\[,
El vede pe dos...
+mecherul de R[u
I O N V A T A M A N U

Folose=te pe dat[ situa\ia


+i astfel o dirijeaz[,
}nc`t s[ nu se simt[
C[ eu am ]ncetat s[ ambroziez,
310
Fiindc[ al doilea Ambros
+i mai brutal ambroziaz[.
................................................
A=adar, continu[ ambroziada
Altul e pe=tele, aceea=i e nada...
................................................
Cum s[ nu m[ chinuie,
S[ nu m[ abat[,
Dac[ m[ ambroziaz[
Ca pe-o p[pu=[ de vat[?!
.........................................
+tii cu ce fars[-ntr-o zi
M[ servi?
A adunat ]ntreaga sec\ie,
S-a a=ezat el ]nsu=i
La birou
+i-ncepe astfel:
Tovar[=i, ast[zi ]l vom discuta
Nu pe Ambros cel Vechi,
Ci pe Ambros cel Nou...
}l am ]n vedere
Pe Ambros-unu
+i nu pe Ambros-doi,
C[ci Ambros-doi
Ambroziaz[ ca =i noi...
A=adar, cine-i ]nt`iul la cuv`nt,
Poftim, iat[ tribuna,
+i, hai, tovar[=i, s[ nu-ncurc[m
Adev[rul cu minciuna...
....................................

NIMIC NU-I ZERO


Au cuv`ntat vreo =ase,
Ceilal\i au dat din urechi,
Condamn`ndu-l pe Ambros cel Nou
Cu ambroziade vechi...
Adic[ pe mine, nu pe altul,
M-au ]nvinuit, precum c[-ncurc 311

Restructurarea cu restructuratul...
...........................................................
+tii, drag[, am observat la unul ]n gur[
O bucat[ de metal uzat
Pe-un dintre cariat,
C`nd tocmai acela a c[scat,
C`nd altul a strigat:
Jos cu Ambros!
.................................
+i n-am mai r[bdat...
.....................................
(Mi-am amintit tot atunci
De un tip,
Care lovea cu ciocanul
}ntr-un iepure
Ce nu murea, s[rmanul,
Iar tipul tot lovea =i-l chinuia,
}nc`t carnea pe iepure se ]nnegrea
De sc`rb[ =i de tortur[,
+i nu de gust ]n gur[...)
......................................................
Da, =i n-am mai r[bdat...
Cu Ambros? Dar care? ]ntreb eu.
Mai ]ntrebi? m[ croie=te
Cu ciocanul cuv`ntului R[u,
Din cauza min\ii tale pe dos,
M[ compromi\i pe mine,
Pe ei =i pe-al doilea Ambros...
I O N V A T A M A N U

Sec\ia noastr[ p`n[ azi m[sura


Cu ceea ce-avea,
Dar tu vrei de azi ]ncolo s[ m[soare
Cu ceea ce n-are?!
312
Nu se cuvine!
Trebuie s[ ap[r sec\ia de tine...
Ap[r`nd sec\ia,
}\i ap[r trecutul,
Concomitent =i viitorul.
Adic[ salvez direc\ia.
C`nd te-am f[cut superior,
M-am g`ndit =i la viitor,
Da-n sufletul meu lumina
Ambroziada de c`ndva
+i nu b[nuiam c[-ncurci metrul
Cu prezentul...
Nu trece, tovar[=e Ambros-unu!
Nu trece nici unul!
Consider, tovar[=e Ambros,
C[ restructurarea e de sus ]n jos
+i nu de jos ]n sus,
Precum \i-am mai spus...
Pricepe, ]n fine
De la mine, nu de la tine...
Dac[ n-ai ]nsu=it p`n-acum mi=carea,
Eu chem s[ te judece-adunarea:
Tovar[=i, printre noi
Sunt doi Ambrozi
Ambros-unu
+i Ambros-doi...
Ast[zi e nevoie s[ hot[r`m
De care ne izb[vim,
C[ci cu doi Ambro=i

NIMIC NU-I ZERO


Nu se poate s[ fim.
Fiindc[ Ambros-doi
Ambroziaz[ ca =i noi,
Propun pe viitor
S[-l facem superior,
Pe c`nd primul Ambros
313
Mi se pare de prisos...
...................................
Ce-a f[cut, ce-a durat,
Dar R[u m-a concediat...
Pe c`nd Ambros-doi
Ambroziaz[ pe vechi
Cu ambroziade noi...
................................................
Ce nu-ncerc, nu-mi iese,
Acest R[u e-un demagog de soi
+i-acoper[ pl`ngerile mele
Cu ceea ce ambroziaz[ Ambros-doi,
De parc[ am fi fra\i
Sau poate o singur[ persoan[,
Ia lighioan[!
Nevoie, drag[, pe capul meu,
}nchipuie-\i c[ Eu nu sunt Eu,
Ci o minciun[ de-a lui R[u.
..........................................
S-a creat =i o comisie
S[ descurce-ncurc[tura,
Dar ce folos?!
Ambros? Poftim: Ambros!
Dar care Ambros?
Pe nimeni nu intereseaz[,
Principalul e c[-n sec\ie
Se ambroziaz[.
....................................
I O N V A T A M A N U

A=a s-au ]ncurcat toate,


}nc`t nu mai sper
S[ dau de dreptate...
E U (]ncerc s[-l comp[timesc):
314 Nici nu =tiu ce s[-\i spun...
Te-a= sf[tui s[ nu te la=i,
C[ci l[satul
M`ntuie satul...
...................................
}ncurcat[ trebu=oar[...
A M B R O S (hot[r`t):
Drag[, asta nu-i trebu=oar[,
Ci un mare treboi,
Care nu c[ nu se descurc[,
Dar mai tare se-ncurc[,
+i care, fie vorba-ntre noi,
M[ face s[ m[-nvechesc ]napoi...
E U:
Ambros, nu m[ sili s[ r`d.
Ai luptat at`ta vreme la r`nd,
Ca acum s[ dai ]napoi
Din cauza unui R[u de soi?
A M B R O S:
Am ]n\eles c[ nu-i alt[ ie=ire...
Am c`nt[rit ]n capul meu
S[ m[ duc ast[zi la tovar[=ul R[u
+i s[-i zic:
Stimate tovar[=e R[u,
Te-am stimat mereu
+i mereu te stimez.

NIMIC NU-I ZERO


Nu mai vreau s[ fiu Ambros cel Nou,
Ci Ambros cel Vechi,
+i iar[=i vreau s[ ambroziez...
...........................................
Prime=te-m[, rogu-te,-napoi
S[ ambroziem ]n doi...
315
+i n-am nici o preten\ie,
Am fost Ambros-unu,
Dar pot fi =i Ambros-doi
Principalul e c[ vreau
S[ m[-nvechesc ]napoi...
Ce zici?
E U (ironic):
Frumoase cuvinte
De tr[it ]nainte
+i de mers ]napoi
De la Ambros-unu
La Ambros-doi...
Eu, iat[ ce-\i propun:
}ncepe rug[mintea a=a:
Iubite tovar[=e Bun!
A M B R O S:
Minunat[ idee!
La replica aceasta troleibuzul sta\ioneaz[, cobor gr[bit =i
leh[metit de at`ta vorb[ f[r[ de folos cu ambroziada lui Ambros.
}l p[r[sesc pe nenorocitul de om, care =tie ce vrea, dar nu =tie ce
poate sau =tie ce poate, dar nu =tie ce vrea:
Ambros! Ai nume frumos,
P[cat c[ numele t[u
I O N V A T A M A N U

Nu-i cu tine,
Ci se uit[ la mine
Din cabinetul lui R[u...
A M B R O S (f[r[ a-mi p[trunde cuvintele,
r[spunde cu o lic[rire de n[dejde ]n glas):
316
Iubite tovar[=e Bun!
A=a am s[-i spun...
Iubite tovar[=e Bun!
E U (ca pentru sine, de parc[ l-a= privi
pe Ambros ]ntr-o oglind[):

}i place, totu=i, s[ ambrozieze...


}i place...
Ambroziaz[, ambroziaz[,

.
Dar de restructurat
Nu se restructureaz[...
AT T D E M U LT A L P M N T U LU I
1990

Poezia
Poezia acest cal al stelelor noaptea.
Acest crai nou diminea\a plecat,
Aceast[ ]mplinire de suflet singur.
Aceast[ vin[, acest vinovat.

Poezia acest fulger pe vreme senin[.


Aceast[ ve=nic[ sc`nteiere.
Acest drum dintre mam[ =i prunc.
Aceast[ bucurie, aceast[ durere.

NIMIC NU-I ZERO


Poezia acest s`nge t`n[r,
Aceast[ inim[ ]ntr-o oprire.
Acest b[tr`n, aceast[ mireas[.
Aceast[ nunt[ f[r[ de mire.

Poezia acest =es cu st`nci goale. 317

Acest munte, aceast[ mare.


Acest mut ]nchis ]n cuvinte.
Aceast[ fiin\[ vorbitoare.

Poezia acest surghium luminos.


Aceast[ bezn[ cu ochi de vis.
Aceast[ mul\ime de l`ng[ far,
Aceast[ smoal[, acest cais.

Poezia e f[r[ de-ntoarcere,


Fiindc[ ea ]ns[=i i-o cale,

.
Acest zeu nu iart[ prefacerea,
Iar pedepsele-i sunt epocale.
Criticilor mei
Voi vre\i cumva... un scris
Cu mii =i mii de euri,
Ca s[ rimeze-un vis
Cu rime de jeleuri.

S[ v-aranjeze tema
Mai bine ]n fotolii,
S[ m[ inspire schema
De camfor[ =i molii?
I O N V A T A M A N U

Voi vre\i s[ v[ convin


}n critici compilate?
Poezia mi-i destin
+i mi-i cuv`ntul frate;
318

Nu voi a\i pus r[sadul


S[-mi porunci\i ce roade
A\i vrea s[ dea pr[sadul,
C`nd poft[ vi-i s[ roade\i.

Nu voi alege\i floarea,


Ci eu, ca o albin[,
Muncindu-mi s[rb[toarea,
N[d[jduind lumin[.
M[-ndr[gostesc eu primul
De \ar[ =i popor,
Voi s[ vede\i sublimul
Suflet =i dator.

Ce vre\i? Poe\i de cas[


}mpodobi\i canari?
Eu sunt poet de clas[,

NIMIC NU-I ZERO


Din cei mai proletari.

Cumva, un scris, nu trece,


Comod, cu stihuri fade,
Fi\i buni acum =i trece\i
}n suflete mai calde.
319

Sluji\i cu cinste \ara


+i calea ei cea nou[
Se schimb[ c[limara
+i-nt`i schimba\i-o vou[.

C-o dragoste dint`i


}n lupte, nu la mas[:

.
Sus p`nza, poezie,
Jos, critic[ de cas[.
Istorie sau destin?
Pier coroanele pe lacrimi...
}napoi, la r[d[cini,
N-am vrut rude ]n coran,
Dar nici robi printre cre=tini.

N-am vrut pruncii s[ risipe


Plaiul, casa, cu ]ncetul,
Ne-a fost eposul o oaie,
Ce-a p[zit-o-n vremi poetul.

Am strigat Europei-ntregi,
I O N V A T A M A N U

N-avea timp s[ ne aud[,


}n parfumul unor baluri
Ne cinsteau cu moarte crud[.

Ne lipsea de ce-i al nostru,


320 Ba o Vien[, ba Berlinul.
Noi la mare-am pl`ns Cetatea,
Pe la mun\i am pl`ns Hotinul.

Pe la Roma-am pl`ns credin\a,


Pe la Moscova o soart[.
Scurgeam miere =i din \[rn[,
Ca s[ ]ndulcim o Poart[.

Tari =i mul\i, =i numero=i


Tot pe noi s[ ne supun[,
Ba o cruce m`zg[lit[,
Ba un cap de semilun[.
Tot pe noi s[ ne r[reasc[
La mo=ie =i dumbrav[,
Cer=etori copiii no=tri,
Buni de prad[ =i z[bav[.

Potrivit uneltei oarbe


De-a r[ri ]n v`rf Carpa\ii,
Lingu=eam str[in[t[\i,
Uneltindu-ne chiar fra\ii.

Ce popor? Un fel de iarb[.

NIMIC NU-I ZERO


O p[=une prea amar[,
Ce ne-a fost ]nt`i morm`nt,
Apoi ba=tin[ =i \ar[.

Ce popor? Ba o fereastr[
Pentru \ari, pentru sultani, 321

C`nd se t[v[leau cu poft[


Peste piscuri de Balcani.

Ce popor? Ce plat[ cere?


Ruble, galbeni sau \echini?
N-am vrut rude ]n coran,
Dar nici robi printre cre=tini.

Cum nu vrea? De ce nu roag[?


Potoli\i-l cu str[ini.

.
Ori se mut[ ]n coran,
Ori e rob printre cre=tini...
Alexe Mateevici
pe vechi i pe nou
Suntem aprigi la-nnoire,
Dar ]nce\i la primeniri,
N-am schimbat ]n sate glodul,
Le-am schimbat la denumiri.

E poetu-n dou[ ba=tini,


Ba C[inari, ba Dumbr[veni,
Ba c[-l =tim, ba nu-l cunoa=tem,
Ba =optim: din moldoveni...

Ba-i al nostru, ba-i str[in,


I O N V A T A M A N U

Ba-i un pop[, ba poet,


Ce-i devreme-n mintea lumii
Este-n noi ]nt`rziet.

A murit pe nou ]n august,


322 S-a n[scut pe vechi ]n mart,
La-ngropare-au fost mai mul\i,
Mai pu\ini la dezgropat...

}ngropau cu el =i-o limb[


Ce-a-nviat ca un erou
Noi am pl`ns de-ajuns pe vechi,
S[ mai pl`ngem =i pe nou.

Am avut dureri destule


+i slu\ite denumiri

.
Suntem aprigi la-nnoire,
Dar ]nce\i la primeniri.
***

Tracic. Dacic. Get-latin?


Ba m[ dau, ba m[-mprumut[...
Ba mi-i tat[ un p[g`n,
Ba mi-i mam[ o cucut[...

Profesori la teorii

NIMIC NU-I ZERO


Inventori de ipoteze,
Sunt p[rin\ii ]ns[ vii,
Voi muri\i cu-a voastre teze...

Nu m[ mir[. Din salariu


Face\i epoci viitoare, 323

Z[misli\i ]ntr-un acvariu


Alte soiuri de popoare...

Ce pot zice? Nu m[ mir,


Vi-i selec\ia cinstit[.
Ba sunt sort de trandafir,

.
Ba sunt sort de r[s[rit[...
O mie de dac...
Dac[ se va sf`r=i apa de b[ut, vei bea rezultatele
nechibzuin\elor tale, ]nving[torule...
Dac[ vei extermina ]nfrunzirea p[durilor, va fi nevoie
]nsu\i
s[ ]nfrunze=ti, ]nsetatule...
Dac[ vei s[r[ci solul de suflet, va trebui s[-\i ns[m`n\ezi
I O N V A T A M A N U

propria-\i limb[ s[rac[, lipsitule de adev[r...


Dac[ vei sf`r=i aerul ]n gura ta, vei ]nchide gura f[r[ s[ te mai
lauzi vreodat[, l[ud[rosule...
Dac[ p[m`ntul t[u va trece sub asfalt, vei cosi fumuri
puturoase de gudronuri fumeg`nde, r[t[citule...
324 Dac[ m[rile se vor umple de submarine, vei tr[i ]n aceea=i
cas[
cu ni=te pe=ti refugia\i, nechibzuitule.
Dac[ cerul va trece ]n st[p`nirea rachetelor, ]n loc de stele
vei admira generali, militaristule...
Dac[ din nesocotin\ele tale se vor na=te mon=tri, vei educa
fiin\e monstruoase ]n numele unui viitor
monstruos, nes[buitule...
Dac[ ]n tine se va muta Sahara faptelor tale, te vei oglindi
]n pagini nisipoase, neoglinditule...
Se sf`r=e=te mileniul, dar nu =i moralitatea, doamne.
Dac[...
Ei bine, nu zic, e frumoas[ vorba, dar ce este poezia?
Dac[ ace=ti doi fluturi n-ar pieri p`n[-n sear[,

NIMIC NU-I ZERO


la noapte-a= discuta cu ei ce e poezia, poete...
Dac[ vremea de-o zi poate ]ntuneca vremea de-un veac,
la noapte discut cu cei disp[ru\i, amintitorule...
Dac[ n-a= crede legendelor, a= cere ca deopotriv[ cu
demontarea
rachetelor de raz[ medie s[ fie demontat[ =i 325

legenda Icar...
Inima mea cere m[suri, nem[suratule...
At`tea de dac[ m[-ncearc[,
}nc`t timpul sf`r=it e =i parc[
Sf`r=e=te-n inim[ logic

.Spiritul ast[zi mai mult biologic...


Chip i masc
Iat-o fa\a, colo-i masca,
Ochii, din\ii, zb`rcitura,
Vorba r`de de ce-aude,
De cuv`nt se str`mb[ gura.
Iat-o fa\a, colo-i coada,
Singur[ =i f[r[ cap,
Ca =i cum st[p`nul pleac[
Cu costumul ]n dulap.
Iat-o fa\a, colo-i laba,
Cea ]ntins[ peste to\i,
Dar n-ajunge, dar nu poate
Din cei vii s[ fac[ mor\i.
I O N V A T A M A N U

Iat-o fa\a, colo-i trupul,


Cel nes[turat nicic`nd,
+arpele se-nvenineaz[
Cu veninul s[u fl[m`nd.
326
Iat-o fa\a, colo-i teatrul,
Colo-i scena cu actori,
Piesa-i slab[, nici un sens,
Sunt gr[un\e, nu sunt mori.
Iat-o fa\a, colo-i farsa,
Adev[rul e pe dos,
C`nd l[custa de pe frunz[
Trebuie s[ cad[ jos...
Iat-o fa\a ici =i colo
F[r[ masc[, ]n sf`r=it,

.
Pe din umbr[, pe din spate
Ce-a fost floare e cu\it.
Zmbet de toamn
Zi vitreg[ =i-un ceas ur`t,
+i-o toamn[ care-ng[lbene=te
Ba mi-amintesc de ea =i r`d,
Ba r`de ea =i-=i aminte=te.

NIMIC NU-I ZERO


O zi... Ea-n ceas se mic=oreaz[,
Prin toamn[ =i prin veac sun`nd
De-o toamn[ r`d cum cuv`nteaz[,
Ba r`de ea de cum cuv`nt.
327

+i r`d de r`s, m[ bucur, cred,


Mi-i vesel, poate, cine vede,

.
O zi de toamn[-n ceas o pierd
Sau o c`=tig, c`nd ea m[ pierde.
Moment ecologic
Se dedic[ profesorului Ion Dediu
Ecologic suflet demn,
Ecologic[ speran\[,
}n p[dure boli de lemn,
Printre oameni boli de via\[.
Ecologic, ca de vis.
Ca de mult[ tulburare.
E ur`t ]n paradis,
}n infern e s[rb[toare.
Ecologic apa-n stropi,
Ecologic, ca de rou[.
Nu-i sudoare, ci uncrop,
I O N V A T A M A N U

Putreze=te haina nou[.


Ca de Patrie =i sf`nt
Ecologic[ str`mtoare
Ecologic un p[m`nt,
328
Ecologic[ o mare.
Ecologic viitor
O istorie uitat[
Ecologic s[ nu mor
}ntr-o p`ine l[udat[.
Ecologic =i s[rman
Cu prea mult[ bog[\ie,
Ecologic veac roman,
Ecologic[ Rusie,
Ecologic de Bizan\
+i de c`te-s poluate

.
Mii =i mii de ani ]n lan\
+i totuna n-am dreptate.
Unire, moldoveni
De=teapt[-te, popor,
Trezi\i-v[, s[teni,
Ni-i scris pe viitor
Unire, moldoveni.
La Nistru =i la Prut,
La poale de Carpa\i
Ai no=tri ]n trecut
+i azi ai no=tri fra\i,
Uni\i de-acela=i grai,
La Dun[re, la Reni,
Pe jum[t[\i de plai

NIMIC NU-I ZERO


Unire, moldoveni.
Un clopot, un destin,
Un +tefan Voievod,
Cel Mare Domn Cre=tin,
Cel mare Patriot.
329

Sub steagul str[mo=esc


La via\[ =i p[rin\i
Un neam moldovenesc,
Acelea=i suferin\i,
Acela=i leg[m`nt
+i lacrimi, =i dureri,
De=teapt[-te, p[m`nt,
Rodi\i-v[, puteri.
Azi vremea ne-a ]ntors
N[dejdea-n viitor,

.
Cu mila lui Cristos,
De=teapt[-te, popor.
Un popor de felul nostru
Un popor de felul nostru,
Prea cuminte =i prea bun,
El la dragoste cam rece,
Eu la dragoste nebun...

Un popor de felul nostru


Duce-o via\[ de poveste
Diminea\a parc[ nu-i,
}nspre sear[ parc[ este.
I O N V A T A M A N U

Un popor de felul nostru


Pune-n sac =i hai la pia\[
Diminea\a vrea parale,
Seara c`ntece de jale...
330

Un popor de felul nostru


A b[ut... Acum nu bea.
Tot ce face-n lumea asta
E cum poate, nu cum vrea.

Un popor de felul nostru


Na=te prunci =i face nun\i
Diminea\a parc[-s tineri,
}nspre sear[ sunt c[run\i.
Un popor de felul nostru
Are grai, iube=te via\a,
Ce-a aflat pe ]nserate,
A uitat p`n diminea\a.

Un popor de felul nostru


Am putea s[ fim chiar noi,
Diminea\a-s foarte mul\i,
Seara poate unul, doi...

NIMIC NU-I ZERO


Un popor de felul nostru
E copil la b[tr`ne\e,
Are-o lec\ie de istorie,
Dar nu =tie cum s-o-nve\e.
331

Prea de tot e mare cartea,


Ca s-o-nve\e pe de rost,
Mai ales la verbu-a fi,
Mai ales la verbu-am fost...

L[utari, l[ut[ri\i,
Voi, copii ai unui zbor,
S[ c`nta\i cum n-a\i c`ntat

.
Altor feluri de popor.
Gheorghe Asachi
Se dedic[ pomenirii lui Gheorghe Asachi
la 200 de ani de la na=tere

Azi la Her\a, peste ani,


Nici o urm[ de-amintire.
Iat[ \ara n-are bani
Pentru-n nume de cinstire.

Am ajuns s[raci de tot,


F[r[ \inere de minte,
Pentru-n mare patriot
I O N V A T A M A N U

N-avem nici m[car cuvinte.

N-avem litere, metal,


Pentru-a-nf[\i=a o plac[,
Mai u=or =i mai banal,
332 S[ nu =tim =i s[ se tac[.

N-avem timp sau ce n-avem


S-adun[m cu noi trecutul?
Prin ospe\e-nt`rziem,
Ame\i\i, cu ]mprumutul.

Ce ne cost[-un g`nditor?
Ba nimic... Topi\i-i bustul,
Zgura-i tot un viitor
Pentru cine-i afl[ gustul.
C`t ne cost[ un poet?
Nici un ban... Topi\i-i chipul.
Nu va trece ]n de=ert
Munca ce-a\i depus, cu timpul.

C`t ne cost[-un c[rturar?


C[rturari avem destui.

NIMIC NU-I ZERO


P`ine de-am avea-n hambar
+i s[ fim =i mai s[tui...

Gheorghe-Asachi, iat[ cum


Azi la ba=tin[ se-ntinde
Fum din care iese fum 333

F[r[ \inere de minte...

Iat[ cum... Dar peste vremi


Ver=i o lacrim[ pe-o carte,

.
Ne=tiind pe cine chemi,
+i ce-i via\[, =i ce-i moarte?
Ce vor scriitorii?
Exist[ o stea, a noastr[, aici,
O lacrim[-n desfacerea florii,
Fratele meu, eu nu \i-s du=man
Iat[ ce vor scriitorii...

Dac[ mai pierdem =i ultimul port,


I O N V A T A M A N U

Acela matern ]n delta culorii,


Fratele meu, cu mor\ii nu merg
Iat[ ce vor scriitorii...

Un grai s[ nu tac[, al nostru, aici,


334
Treze=te-l ]n suflul viorii,
Fratele meu, de=teapt[-\i copiii
Iat[ ce vor scriitorii...

P[m`ntul, izvorul ]=i roag[ st[p`nul,


}ntoarcerea lui la dorite podgorii,
Fratele meu, ]\i cer demnitate
Iat[ ce vor scriitorii...
Aer n-ajunge pe metru p[trat,
Pe metru p[trat se-ntunec[ zorii,
Fratele meu, nu-\i vinde =i casa
Iat[ ce vor scriitorii...

Nu-i unde, nu-i unde, suntem gr[m[di\i

NIMIC NU-I ZERO


}n p[staia uscat[-a victoriei,
Fratele meu, de=teapt[-\i fiin\a
Iat[ ce vor scriitorii...

Pe-aceste c`mpii, ale noastre, latine,


Arde ve=m`ntul rupt al istoriei, 335
Fratele meu, ne cheam[ p[rin\ii
Iat[ ce vor scriitorii...

Ne-am s[turat de momeli =i minciuni,


Ast[zi \ara ]=i spulber[ norii,

.
Fratele meu, adev[rul nu iart[
Iat[ ce vor scriitorii...
Celor ce pun
graiul la vot
Moldoveni ]n pa=apoarte
Azi pun graiul la votare
Unica cetate-a noastr[
Cu-a ei ziduri vorbitoare.

Ne sucesc ]n fel =i chip


I O N V A T A M A N U

Mintea, sufletul, fiin\a,


Parc[ graiul ]=i discut[
Dreptul s[u =i suferin\a.

Parc[ vor s[ m[ aleag[


336 Cu un vot ]n plus acas[
}ntr-o limb[ ce cuvinte
S[ =optesc cu gura ars[.

Parc[-a= fi popor s[lbatic


Ce mai ieri purta o blan[
+i un cap f[r[ de creier
Sub o cu=m[ moldovean[.
Parc[ n-a= avea p[rin\i
+i m[ nasc promisiuni
F[r[ grai degeaba scrie\i
}n anchete na\iuni.

F[r[ grai pustiu e totul,

NIMIC NU-I ZERO


Ziua se preschimb[-n noapte,
Pruncii sug la pieptul mamei
Un venin ]n loc de lapte.

V-am dat multe, v[ mai dau


Codrii care mi-au r[mas, 337

Numai graiul nu-mi atinge\i,


Al lui suflet cu-al meu glas.

V-am dat multe, v[ mai dau


+i-un blestem de de=teptare

.
Moldoveni ]n pa=apoarte,
Nu dau graiul la votare.
Intertermodinamic
Intertermodinamic[
Intersociali-demoda\i
O veche c[ma=[ mecanic[
Din nou pe noi m[sura\i.

Trupul refuz[, dar poate


I O N V A T A M A N U

Refuz[ =i sufletul gol,


Pentru c[ intercoatele
Se sprijin[ pe interpol.

Fie, a=a e breveta


338
Cu iz de interpriviri,
Vopsit[ interboneta
Cu zeam[ de trandafiri.

Ca s[ reprob argumentul
Florii muiate ]n clor,
G[sesc c[ intermomentul
Are, precis, novator.
Ba =i o pies[ se joac[
}n teatrul cu interactori,
Dar replica iar[=i ]neac[
}n groap[ pe ni=te suflori.

Urme se v[d pe h`rtie,

NIMIC NU-I ZERO


De parc[ a pl`ns un copil,
O, Doamne, ce interh`trie
Pe solul interutil.

Acas[, mai iute, acas[,


C[lare pe iepe de v`nt, 339
La stepa cea voluptuoas[
Cu sf`rcul interfr`nt.

Acas[, acolo, departe,


}nainte sau ]napoi,

.
Unica interdreptate
Adev[rul din internoi.
Mihai Eminescu, 1989
Ale tale m[ri de cuget, mun\ii t[i de suferin\i
Sunt ca ]ns[=i limba noastr[ ]n istoria cu oglinzi,
Cum din zbucium e n[scut[, zbucium[ poe\ii s[i,
D[ putere celor buni, ]i sl[be=te pe cei r[i.

Las[ vremilor un sprijin =i ne-adun[ ]napoi,


R[zle\i\i de cicatricea ce se ca\[r[ pe noi
S[ ne-ntunece-n desimea care mistuie p[m`ntul
+i ne ]nvr[jbe=te via\a =i ne tulbur[ cuv`ntul...
I O N V A T A M A N U

Noi, ]n casa noastr[, oaspe\i? Tot mai rari =i mai pu\ini?


Care umbr[ gl[suie=te ]n p[durea cu lumini?
Peste ceasul mor\ii crude c`nd se-ncheie r[suflarea,
Care lacrimi se revars[ s[ se umple cerul, marea?
340

Nimeni nu-mi citeasc[ chipul doar poetul ]ntr-un vers


+i cosit[ o c`mpie ]nainte de cules,
La r[scrucea istui loc, unde-mi piere bun[tatea,
L`ng-o vatr[ cu j[ratic =i-n v[paie libertatea.

Unde suf[r adev[rul =i-n metafore-l p[trund,


La-ntreb[rile fiin\ei s[ am glas =i s[ r[spund,
Legile ce-mi apar\in ale mele-n neclintire
Fie-mi lun[, fie-mi soare =i a stelelor rotire.
Fie-mi cas[ =i gr[din[, strop de rou[ =i izvor,
Tot ce-n c`ntec e refrenul unui spirit =i popor,
Tot ce-n vreme ]mplete=te alte ore =i le leag[
Pentru-o lume mai curat[, mai onest[, mai ]ntreag[.

Pe-o planet[ obosit[, oboseli se r`nduiesc,


Cele multe alt[dat[ cu nimic se-nlocuiesc,
Coad[, cap, apoi =i trup par a fi de o m[sur[,
C`nd fac becuri pentru sim\uri la un loc cu mur[tur[.

NIMIC NU-I ZERO


La Moldova ca niciunde \ip[ mintea ]n l[stari,
Nu mai rabd[, nici nu poate, mic p[m`ntul, planuri mari,
Au zidit ]nt`i complexe, azi zidesc cu r`vn[ vile,
Se adaug[ ideii, nu idei, ci doar pastile.
341

Concureaz[ cei obraznici la c[u=ul f[r[ fund,


Ziditorii scriu poeme, iar poe\ii car[ prund,
Una spunem, alta facem =i ne sufl[ mai departe
V`ntul p`nzele ]n m`n[ pe cor[bii scufundate.

Am ajuns civiliza\i cu lucr[ri de marafet,


Lumea cosmosul =i-l ia, noi mai cerem alfabet,
Invent[m ieroglife =i ne bucur[m, fire=te,
Pe latini c[-i ]nv[\[m ast[zi iar[=i latine=te.
Ne aprindem la cuvinte, mai min\im o vi\[-n c`ntec,
Arta noastr[-i osebit[: noi din suflet facem p`ntec,
A=tept[m, poate cumva, cineva, ca prin minune,
S[-=i ia sie cele rele, ne dea nou[ cele bune.

Plutitori pe apa \[rii, n-avem ap[, dar nici port,


Ne f[lim ]ntr-o str`mtoare cu ve=minte de import,
Pl[tim triplu, c`t nu cost[, =i a=a o plat[ dubl[,
Vindem casa p[rinteasc[ s[ ne avu\im cu-o rubl[.

Ne-ame\e=te vorba dulce ]ntr-o lacrim[ de vin


I O N V A T A M A N U

+i umplem de=ertul care niciodat[ n-a fost plin,


Ba ne scade sim\[m`ntul, ba ne cre=te ner[bdarea,
Nu =tiu cum, dar p`inii noastre parc[ ]i lipse=te sarea.

Cei ce scriu istoria noastr[ ne descriu ca pe calici


342
+i ne prad[ adev[rul ba pe-acolo, ba pe-aici,
Taie pomul cum le vine, ba coroane, ba o crac[,
Pun s[m`n\[ de tot felul s-o uit[m pe-aceea dac[.

S[ uit[m izvorul \[rii c[ ne tragem de la Rim,


+i latinitatea care de la na=tere-o vorbim,
Ei ne-ngroap[-n diserta\ii dup[ cum li se pl[te=te
Tot din gustul p`inii calde ce-o-ngrijim moldovene=te.

Vod[ +tefan Mare Domn nu exist[ pentru ei


Numai pagini ocupate, domnitori de sortul trei,
Parc[ ling ceaunul lumii =i funinginea de-afar[,
Mestec`nd ]n gur[ africi, europe s[ le par[.

E plecat poetul \[rii, patrio\i ca d`nsul nu-s.


Doar un r`u ]n pieptul lui m`n[ lacrimi pe ascuns,
Cad din ochi =i se desfac flori ]n por\ile deschise,
T[lm[cite peste noapte poate versuri, poate vise...

T[lm[cite peste veacuri poate doruri, poate vreri


Tot aici, ]n delta care este apa cu dureri,
Cre=te stuf, sunt luturi grase, vinul spumeg[ la mese

NIMIC NU-I ZERO


Cu-nseta\i de pretutindeni ce se-mbat[-n interese.

}nceteaz[, Doamne, munca, nu mai f[ noroade mici,


Nu-i nevoie s[ dezmierzi vulturii cu r`ndunici.
Geniul luceferi urc[, c`nd se uit[ la popor,
}ns[ nu previne moartea ce-l a=teapt[-n viitor. 343

Eminescu azi cu noi vine iar[=i ]n destin


Poate astfel con=tiin\a se treze=te din declin.
Lumineaz[-ne, p[rinte, cu speran\[, cu nemoarte,
C`t mai pa=te Miori\a ]ntr-o doin[, ]ntr-o carte,

D[ putere celor buni, ]i sl[be=te pe cei r[i,


Cum pu\ini se uit[ ast[zi ca s[ vad[-n ochii t[i,
Ale tale m[ri de cuget, mun\ii t[i de suferin\i,

.
Ce-s ca ]ns[=i limba noastr[ ]n istoria cu oglinzi.
Celor care n-au ncput
n hotarele de azi ale Moldovei
Se dedic[ lui Ilie Balan, tr[itor al satului Dumitre=ti (Chilia)

De-a\i luat Cetatea Alb[, ni-l lua\i =i pe-Alexandru,


Domnitor la Marea Neagr[, ne-nfricat =i bun, =i tandru,
Ce-a p[=it pe \easta turc[ la Cetate, la Chilia,
Cum p[=e=te libertatea c`nd c`=tig[ b[t[lia!?
I O N V A T A M A N U

Azi ce facem cu cei mor\i? }i ucidem ]nc[-o dat[?


Mai pr[d[m =i ast[zi \ara, ca acum? ca alt[dat[?
+tergem zidul de-adev[ruri =i-mbr[c[m pe dos istoria,
Cu un sceptru de-mprumut s[ ne-mprumut[m =i gloria?

344 Vezi cum ghizii te explic[? Ca pe-o roc[, o reptil[,


Folosind pe la closete ce-am scris noi ]n sf`nta fil[,
Ce-a fost scump fiin\ei noastre azi nu-ncape ]n fr[\ie
Prea ni-i h[cuit p[m`ntul, n[v[lit de nerozie...

La Hotin, la veche vreme, ]mi bareaz[ demnitatea,


}nvit`ndu-m[ ca oaspe s[-mi mai prade bun[tatea,
S-apuc ziua la apus ca s[ n-am nici-o dovad[
C[ pe trunchi ]n loc de cap li se zbucium[ o coad[.
Li se pare, cu p[rerea taie-n trupuri de popoare,
Z[mislind o libertate, ca un gheb pe o spinare,
M[ r[teaz[ geografic s[ tr[iesc sub paralel[
}ntr-o cas[ ce-ar ]ncape sub o singur[ umbrel[.

NIMIC NU-I ZERO


+i m[ pun s[ mai iubesc b[=tina=i de dou[ zile...
Dar ]n s`nge mi se-nv`rte fiorosul Termopile
+tefan, Mircea, Alexandru nu mai =tiu nimic de mine,
C[ eu ]nsumi p`ng[rit-am jur[mintele divine...

La Cetate, la Chilia, pe la Nistru-nspre Hotin, 345

Apoi sus, prin p[durice, p`n la codrii lui Cosmin.


Apoi jos, croind z[duful ce se las[ prin Bugeac,
Tot m[-ntreab[ moldovenii: c`nd vom fi? ]n care veac?

De t[cere-mb[tr`nesc =i femeie =i b[rbat,


Ne=tiind de ce Carpa\ii de sub cas[-au evadat,
Ne-auzind refluxul m[rii, Doamne, cum s-a ofilit

.
Gloria de alt[dat[ ast[zi toat[ ]n morm`nt...
Libertate
Libertatea-i numai una
+i nu vrea s[ nasc[ sclavi
Geto-daci printre latini
Sau latini umbri\i de slavi.

Libertatea-i de p[m`nt
+i de mare, =i de mun\i,
Niciodat[ s[ n-o cear[
I O N V A T A M A N U

Cei pu\ini acelor mul\i.

Libertatea e de suflet
+i de c`ntec, =i de grai,
Dac[ azi opre=ti izvoare,
346 M`ine pulbere-ai s[ beai.

Libertatea e de mam[,
De str[mo=i =i de nepo\i,
Nu se =tie la Moldova
Altfel neam de patrio\i.

Om cuminte moldoveanul,
Se supune cuvincios,
Pleac[ capul cu r[bdarea
P[timitului Cristos.

Bun[tatea la r[scruce
E t[iat[ ]n buc[\i,
Mon=trii pier, cadavrul las[
Pe p[m`ntul nostru h[r\i.

NIMIC NU-I ZERO


Singuri, Doamne, str`ngem cioburi
Pe-o planet[ cu vecini,
Asia\ii-n Europa
Ne fac gard de m[r[cini.

+i uluce pentru lacrimi, 347

Un tampon european,
Unde fierb politicienii
Libert[\i sub iatagan...

Vine vremea celor mici,


Unu-i unul, nu e doi

.
Libertatea este una:
Al\ii altor, nou[ noi.
tefan cel Mare i Sfnt
Eu nu te laud, +tefan Domn,
Te laude du=manii t[i
Cei ce =tiu c[ suntem buni,
Dar nu se =tiu ce r[i sunt ei.

}n vreme-i lung =iragul lor


Mul\imea-i meritul distins
}nc`t ne-nvins, M[ria Ta,
Totuna te-au v[zut ]nvins.

}n b[t[lii, ca-ntr-un infern,


I O N V A T A M A N U

Intrai cu chiot =i arca=i,


Dar la Moldova n-ai sf`r=it
Cu poftele ]n bucluca=i.

C[ci \i-au lipsit =i ani destui,


348 P[duri de oameni =i stejari,
Cu tot ce-i viu pe-acest p[m`nt
S[ ba\i ]n cete de avari.

S[-mpr[=tii nori de nepofti\i,


Cu fel de fel de otomani
Ce, du=m[nindu-ne de moarte,
Nici n-au =tiut de ce-s du=mani.

Li s-a p[rut c[-i miere focul,


C[ n-avem s`nge dureros,
C[ te-am uitat, Sl[vite Domn,
C[ sufletul ni-i de prisos.
C[ vom pieri, l[s`nd p[m`ntul
+i el s[ piar[ f[r[ noi,
Dar am venit, M[ria Ta,
S[-\i spun: }ntoarce-te-napoi.

Te cere timpul, te rug[m,


}n \ar[-s multe de f[cut,
Poporul ast[zi la izvoare
Se-ncepe iar ne]nceput.

C[ci deas[-i peste noi mul\imea

NIMIC NU-I ZERO


De bucluca=i ce nu-n\eleg
C[ noi dorim p[m`ntul nostru,
C`nd lor li-i mic chiar globu-ntreg.

C[ noi ne vrem st[p`ni acas[


O cas[ veche de s[rmani, 349

Dar se repet[ timpul, +tefan,


+i azi cu vechi contemporani.

+i nu-i alt drum o de=teptare,


Poporul ce se vrea popor
Alege din trecutul s[u
Tot ce-i este viitor.

}ntoarce-te, M[ria Ta,


Te-a=teapt[ \ara =i ai t[i,
Te chem, Sl[vite, nu te laud

.
Te laude du=manii t[i.
Matern la Bucovina
1
Matern la Bucovina, acas[ la p[rin\i,
Ce greu s-adun[ neamul la mas[ obosit[.
Blagoslove=te tata p`inea printre din\i
+i mama-=i face cruce la Maica Preacinstit[.

Pu\in e neamul nostru =i-a=a de-mpr[=tiat,


+i rar c`nd ]mpreun[ l-a dezmierdat destinul...
}ntreb de Cern[u\i, ]mi spun c[ s-a schimbat:
Azi altu-i omul nostru =i altul e str[inul...

}n casa noastr[ noi abia c[ mai tr[im


I O N V A T A M A N U

+i n-a rodit gr[dina ]ntreg precum rodea,


+i moare badea Gheorghe =i duce-n \intirim
Argintul unui neam ce-n frunte ]l avea.

A=a de tare noi la neam ne-am r[t[cit,


350
}nc`t nu poate nimeni s[ iubeasc[ totul...
De ce suntem pe lume? De ce ni-i plaiul mic?
De ce mereu ni-i dor? +i-n sat nu-ncape mortul?

2
O oglind[ din buc[\i
Tot m[ str`mb[ cu bucata,
Parc[ u=a mi-i deschis[,
Dar mi-i ]nchuiat[ poarta.

M-am n[scut cu fruntea-n mun\i


+i cu marea la picioare
De ce-s ve=nic invalid
+i Europa-i tr[d[toare?
De ce, ca s-ajung acas[,
Colo sus, ]n Bucovina,
}nchid ochii la Lipcani
+i m[ doare-n oase m`na?

Ce copii se nasc la Prut


+i ce limb[ ]i cuprinde,
Dac[-n satul M[m[liga
+coala veche se ]nchide?

Dac[-n graiul mamei mele


Scuip[ ast[zi ca-n izvoare,

NIMIC NU-I ZERO


Cine-a n[scocit lozinca
C[-s egal printre popoare?

Fe\e v[d, promisiuni,


Dar ce scriu n-ajunge-acas[,
Parc-a= fi din alte vremuri, 351

Ba mai mult din alt[ ras[.

Soro, Ucrain[ drag[,


+i voi, fra\i ucraineni,
Eu am harta poeziei
Cu f`nt`na-n Costiceni.

Din p[rin\i =i str[p[rin\i


Lunca Prutului e-a noastr[
Mama mea =i tat[l meu,
Casa lor =i-a mea fereastr[.
+i-al meu drum b[t[torit,
Visul meu de la r[scruce,
A mea lacrim[ de sare
Pe morminte-n loc de cruce.

De ce, Doamne,-ai blestemat


Neamul meu a=a de tare
Ba-i zbori capul pe la mun\i,
Ba-i sco\i sufletul la mare?

3
Precum sunt, precum m[ sting,
I O N V A T A M A N U

S[ nu-mi vad[ nimeni chinul


Prim[vara-mi seam[n gr`ul,
Toamna s[-mi culeg pelinul.

Am o stea, lumina ei
352 De aice nu se vede,
Aud vocea de departe
La fereastr[ cum se pierde.

Am un r`u, ascuns e-n val,


+i-o corabie pe ape
}ncotro se-ndep[rteaz[,
Dac[-mi este-a=a de-aproape?

La apus, la r[s[rit,
Pe-un covor cu viorele,
S-au v[zut la ochi =i-au pl`ns
Toate neamurile mele.
Tot a=a la nord, la sud,
Unde urme mai vedeau,
Dup[ ce treceau cei mul\i,
Cei pu\ini se adunau.

Iar a=a ]n sus =i-n jos,


C`t e cerul =i p[m`ntul,
N-a fost s[ tr[iesc mai mult
Doar c`t via\a-mi d[ cuv`ntul...

4
Eu sunt trist ca un caval,

NIMIC NU-I ZERO


Ba mai trist ca o vioar[,
Ca privirea unui cal
Ce se-ntoarce-n sat s[ piar[.

Eu sunt trist ca un ocean,


Ba mai trist ca o p[dure, 353
Ca un spic de gr`u ]n lan
Ce se coase ca s[-l fure.

Eu sunt trist ca un copil,


Ba mai trist ca un p[rinte,
Ca ninsoarea ]n april
Ce ]nghea\[ pe cuvinte.

Eu sunt trist ca un folclor,


Ba mai trist ca o \[r`n[,
Ca o gur[ de popor
+i-a lui soart[, =i-a lui mil[.
5
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
Infinit de verde, infinit,
}nt`i a= pl`nge, apoi a= blestema
S[ fiu egal cu ce e un p[m`nt.

La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,


P[rintesc mi-i totul, p[rintesc,
Se mut[ chipul nostru acum pe alte fe\e
+i graiul meu cu altu-nlocuiesc.

La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,


I O N V A T A M A N U

}ntristat mi-i verbul, ]ntristat,


Sunt oaspete acas[, de parc[ inventeaz[
Ni=te chimi=ti agen\i de poluat.

La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,


354 La izvor, ]n \[rn[, la izvor,
Sunt r[d[cini =i parc[-ar fi =i soare,
Dar cresc l[stari s[ piar[-n umbra lor.

La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,


Pe b[tr`ni se \ine, pe b[tr`ni,
}n p[durea noastr[ ultimul copac
+i cea din urm[ ap[ ]n f`nt`ni.

La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,


Infinit de verde, infinit,
}nt`i am pl`ns, apoi am blestemat
+i asta, Doamne, eu nu am dorit.
6
}n lucide analize
Vremea g`ndul s[ nu-ncurc
A fost timpul austriac
Paralel cu timpul turc.

Se scriau =i c[r\i po=tale


Cu adrese =i cu timbru,
+i c[deau z[pezi ]n mun\i
Peste coarnele de zimbru.

}n p[dure de=i copacii

NIMIC NU-I ZERO


Pierdeau umbrele prin v[i,
Dumnezeu privea de sus
Ce fac moldovenii s[i.

+i cum seam[n[ =i ar[,


+i mioare p[storesc, 355

}mbl`nzind cu graiul lor


Un p[m`nt moldovenesc.

Ce copii =i ce mirese,
+i ce miri vor fi la nun\i
Sub must[\ile b[tr`ne,
L`ng[ tineri cei c[run\i.

Cum ]=i ap[r[ destinul


+i ce p`ine moaie-n vin,
Cum se coace gr`ul lor
}ntre haturi cu pelin.
+i ce ape st[p`nesc
Din hotar p`n[-n hotar
Paralel cu timpul turc,
A mai fost =i timp t[tar.

Loc stropit cu s`nge greu


}ntr-o ran[ de durut
Ba str[inu-i pe la nord,
Ba str[inu-i pe la sud.

}nr[i\i =i foarte mul\i


Ba-i ]n cas[, ba la prag
I O N V A T A M A N U

Paralel cu timpul turc


A fost timp austriac.

7
}n satul P[tr[u\i, sub munte,
356 E luna august =i lumina
Cuprinde tot ce cade-n suflet,
Da-n suflet cade Bucovina.

Ce bl`nde vie\i, nevinovate,


+i cum n-ajunge o speran\[,
Ad`nc[ lume cu p[rin\i
+i cu Carpa\i la suprafa\[.

C[r[ri sub\iri =i drumuri scurte,


+i n-au ecouri ]nainte,
B[rba\i cosesc pe =es o iarb[
+i taie-n limba lor cuvinte.
}n urm[ brazde se ]ntind
Peisaj cu f`n =i z[ri uscate
Ce-nlocuiesc ]n Bucovina
A ei veche demnitate.

De pe c`nd tr[ia ]n pace


Un trudit popor de \ar[,
Ce-l avea la nord Moldova,
Ca pe-o lacrim[ amar[,

Ca pe-o lacrim[ v`ndut[


De imperii cu parale

NIMIC NU-I ZERO


Cei mai robi ]n Europa,
Cei mai potopi\i de jale...

Timpuri noi pe creste vechi,


Bate clopotu-n c`mpie
Toat[ lumea e acas[, 357
Numai eu ]n ospe\ie...

8
Visul meu nu-l are nici un om pe lume,
Nici dor a=a de aspru de satul lui natal
La Bucovina, sus, copil[ria mea
+i ast[zi se mai \ine de coama unui cal.

G`ndul meu nu-l are-n lume vreo fiin\[,


+i nici dureri at`tea ce-n piept se suprapun
La Bucovina, sus, copil[ria mea
+i azi mai vede ploi ]ntr-un b[tr`n alun.
Drumul meu nu-l =tie nimeni, nic[ieri,
Nici nu-s pe lume drumuri s[ semene cu-al meu
La Bucovina, sus, copil[ria mea,
+i azi mai vrea s[ prind[-n mun\i un curcubeu.

+i somnul care-l am nu l-a= dori cuiva,


Nici lacrima ce-o pl`ng =i peste-at`\ia ani
La Bucovina, sus, copil[ria mea
Mai stinge lum`n[ri pe v`rfuri de castani.

Acolo-i r`ul meu =i-a lui gr[bit[ ap[,


}ntristatul nai ]ntr-un amurg cu mun\i
I O N V A T A M A N U

La Bucovina, sus, copil[ria mea


Se pierde printre flori cu pa=ii ei descul\i...

9
Pe sub Carpa\i, la coas[, la Siret,
358
E var[, numai var[, =i-i cositu-n toi,
Dar iese nu =tiu cum din r[d[cina ei
Iarba ceea verde =i pleac[ de la noi.

De parc[-i sup[rat[ pe nu =tiu ce cosa=,


}n sup[rarea ei c`mpiile se pierd.
De ce? Nu =tie numeni =i nu g[sesc r[spunsul
Pe sub Carpa\i, la coas[, la Siret.

Acolo unde-i var[ =i-i numai var[ poate


+i nu sf`r=esc cositul de un veac.
De ce? Nu =tie nimeni, iarba ceea fuge
De la cosa=ii care ca amu\i\ii tac.
Ce zadarnic chin s[ vezi =i s[ nu spui
C[ toat[ munca asta se face ]n de=ert,
C[ iese sup[rata din r[d[cina ei
Pe sub Carpa\i, la coas[, la Siret.

+i iese, =i se duce ca o-ntristat[, poate,


De=i e numai var[ =i-i cositu-n toi.
De ce? nu =tie nimeni, =i unde se opre=te,
+i c`nd se-ntoarce iar[=i verde ]napoi...

10
De unde, maic[, vii?

NIMIC NU-I ZERO


Din mun\i, drag[ fecior.
Am fost s[ v[d vechimea
A noastr[ =i a lor.

}n mun\i, pe unde-am fost,


Aproape am ajuns 359
La soarele ce nou[
Ni-i p[rinte sus.

La luna de al[turi,
C`nd tocmai r[s[rea,
S[-ntreb de neamul nostru,
De c`nd ne vede ea.

Acolo, pe-n[l\imi,
E numai cerul sf`nt,
Cuv`ntul c[tre cer
+i urme pe p[m`nt.
+i z[pezi, pe unde
P[zesc str[bunii t[i
}n piatr[ chipul vechi
De oameni =i de zei.

Pe locul celei lumi


E timpul ]nd[r[t,
Acolo ]nsu=i cerul
E-un ornic de om[t.

Pe locul celei lumi,


C`nd ghe\uri se topesc,
I O N V A T A M A N U

}ncepe-n r`uri \ara


+i neamul p[storesc.

S-aude-n mun\i ad`nc


Ecou ]ngrozitor,
360
De parc-ar pl`nge cerbi
De ran[ =i de dor.

De parc[ bouri gem


S[lbatic =i cumplit
Pleca\i st[p`nii lor
Pe c[i de m`ntuit.

Iar c`nd te ui\i ]n jos


Prin ad`ncimi de v[i
Stejari =i brazi, p[stori
+i turme mari de miei.
Nesf`r=ite r`nduri,
+i tineri, =i c[run\i
La mare-i drumul lor,
Iar leag[nul ]n mun\i.

S[rat[-i sarea lor,


De moarte sunt destui,
C-au fost s[-=i treac[ plaiul
Prin vremi cu nes[tui.

P[reau c[-s ni=te robi,


La fel ca =i st[p`ni

NIMIC NU-I ZERO


Cet[\i ]n fiecare
Al[turi de ruini.

Pe locul celei lumi


Tot merg =i n-au ajuns
361
}ndep[rta\i prea mult
De soarele de sus.

De luna de al[turi
Ce-i vede obosi\i,
Precum se v[d copiii
Ce uit[ de p[rin\i.

+i-s singuri =i pu\ini,


+i nu le-ajung puteri,
+i calea lor cea lung[
Nu duce nic[ieri.
Pe locul celei lumi
Am a=teptat r[spuns
La c`te ]ntreb[ri
}n suflet s-au depus.

O, sfinte, ce minuni
Am auzit atunci:
Pe mor\i ]i las[ mor\i,
}ntoarce-te la prunci.

Te-ntoarce la cei vii,


Le spune tuturor:
I O N V A T A M A N U

Eu nu aleg popoare,
Ci demnitatea lor.

R[gaz la drum ]nseamn[


+i clipa de sf`r=it
362 O Patrie se d[
O dat[ =i at`t.

}ncerc[ri destule,
La fel =i suferin\i,
Dar lan\ul ista leag[
Copiii de p[rin\i.

P[m`ntul de vechime,
+i sufletul de grai,

.
Cu cerul ]mpreun[
+i via\a care-o ai.
De iepure
De iepure, de iepure
Prin umbrele ierbii,
]n mohorul din hat,
pe la margine de sat,
cu v`n[torul N[stase,
la opintirile coasei...

De iepure, de fug[ u=oar[,


]n c`mp de secar[,

NIMIC NU-I ZERO


]n miez de ima=
de iepure,
de iepura=...

+i nu-l prindea,
363
ci-a=a, se z[bovea
=i r`dea
de fricosul,
care t[v[le=te orzul...

De iepure era urma-n f`n


+i frica-n s`n
=i era
de iepure pl`nsul,
legatul =i str`nsul,
iar ce-n c[pi\e se cl[dea,
c`nd de-amu se scutura,
tot de iepure era...

C`nd toamna, p`n[ la ploi,


pe la secerat de p[pu=oi
o urm[ ap[rea
de iepure era...
Nu-i unul,
pare-se c[-s doi.
I O N V A T A M A N U

O iepuroaic[ =i-un iepuroi.


Tot pe l`ng[ noi...
De iepure, de iepure
364 via\a-n sat,
urma pe hat,
pe p[m`nt negru prim[vara,

pe p[m`nt verde vara,


]n furtun[, ]n ploaie,
=i-n p[pu=oaie...

C[ pe unde era-ntunecat,
era de iepure umblat.
Pe alb om[tul
iarna,
de iepure era p[=it
locul troienit,
c[ iarna se vede mai bine
cine se teme de cine
ovina de lup
sau lupul de ovine...

De iepure, de iepure

NIMIC NU-I ZERO


era via\a-n sat
acela=i, un iepure,
]n femeie =i b[rbat,
pe fa\[
de l[crimat
=i ]n rug[ 365

acela=i, un iepure, o fug[...


Un iepure ve=nic alerg[tor,
dar nepieritor,
de parc[ se ivea o sc`nteie
c`nd se-atingeau una de alta

.
dou[ firicele de mohor
un iepure, acela=i, nepieritor.
Ceas stricat
Sunt dou[ margini de r[zboi,
Ce se ating cu focul
De-at`tea ori s-apuce satul
+i s[-i r[neasc[ locul.

S[-i opreasc[-n brazd[ plugul


+i s[-i urce-ntr-un salc`m
Floarea r[t[cit[-n lume
+i depl`ns[-n \intirim.
I O N V A T A M A N U

}n hogeag s[-i t[ie fumul


+i s[-i bat[ u=a-n \inte,
Zbucium`nd =i azi o mam[
Ce mai strig[ la morminte.
366

Din r[zboi c`mpia noastr[


S-a ]ntors cu foamea-n gur[
Ai tu, cium[ blestemat[
+i sc`rboas[ la f[ptur[.

Eu, copil n[scut pe lume


+i sc[ldat ]n praf amar,
Mi-amintesc de-un ceas stricat

.
Ce-abia ast[zi ]l repar.
***

Dar e fagul ca =i mine


Prin p[duri bucovinene,
}nfrunze=te din triste\e,
Cade frunza ]n poeme.

Cu ce sfat s[ m[ apropii?
Cu ce g`nd m[ r[t[ce=te
R`ul, piatra =i p[durea
+i ce tain[ ne une=te?

NIMIC NU-I ZERO


+i ce fir ]mi leag[ pieptul
P`n[ unde-i r[d[cina
De prin lume, de departe,
Tot acolo-n Bucovina.
367

Doar acolo s[ m-acop[r


Cu un vis, cu o t[cere
+i s[-mi fie facl[ fagul,
O lumin[ de-nviere.

S[-mi repete graiul, chipul


Peste ani =i peste vreme,
}ntr-o umbr[, ]ntr-o urm[
Ce-am l[sat-o ]n poeme.
1993
***

Ce modern m[ c`nt[ cucul


Din copacul nim[nui,
}ntr-un cimitir cu neamuri,
}ntr-o lacrim[ de gr`u,
}ntr-un veac cu cer ]nchis
+i cu chip de c[pc[un,
Cum m[ ]nveche=te cucul
I O N V A T A M A N U

Ca s[ tac, s[ m[ supun.
Uit de unde-s =i de ce,
Din durere nu mai ies,
Altul poate c[ alege,
Dar pe mine m-au cules,
368
Au f[cut din mine s`rm[,
M-au legat din patru p[r\i,
Unde sunt, ]n care \ar[,
C`nt[-mi, cucule, din h[r\i.
Ce s[ fac cu mortu-n Vame
+i cu-n neam ]n urma lui?

.
Ce modern m[ c`nt[ cucul
Din copacul nim[nui...
: Eseuri

NIMIC NU-I ZERO


369
VIA|A CUVNTULUI
1980

SPRIJIN DE PMNT

Sarea pmntului cuvntul


Cuvntul, mi se pare, are ceva din lemnul nc[ brut, n fa\a
c[ruia st[ lemnarul =i potrive=te a-i da o form[. Adic[ presu-
pune, mai nti n imagina\ie, cum s[ treac[ cu dalta sau cu
rndeaua pe suprafa\a acestei materii, pentru a-i da un sens,
a o pune n circula\ie.
I O N V A T A M A N U

Cuvntul, stnd cu literele sale aruncate ntr-un dic\ionar


de limb[, se afl[ nc[ n starea lui brut[. E bine c[-l =tim, c[ci
abia de aici poate porni discu\ia asupra cuvntului, dar numai
a-l =ti e nc[ pu\in. Luat aparte, sub toate n\elesurile sale, cu-
vntul nc[ nu comunic[ cu nimeni, chiar nici cu sine nsu=i.
370 Cuvntul are nevoie de vecini, adic[ de context. Ca =i omul,
comunicnd cu vecinii s[i, cuvntul se cuprinde n l[starii gn-
dirii, devine un organism viu, care se alarmeaz[ sau se poto-
le=te, viseaz[ n sunete sau devine abrupt, ca un mal priporos,
de pe care copiii sar =i se scufund[ ct mai adnc n valuri.
M[iestria poetului const[, de fapt, n a g[si noi vecin[t[\i
cuvntului, n a-l deplasa spre locurile nc[ nepopulate, ncer-
cndu-l la o nou[ munc[ de sensuri, de p[trundere. A=a ia
na=tere o nou[ oper[ literar[, autentic[ prin ndr[zneala artis-
tului de a scoate cuvntul din obi=nuitele expresii, n care el a
lucrat =i a-l include n noi situa\ii muncitoare, cu proaspete nve-
cin[ri, adic[ ritmuri, sunete, tonalit[\i. De aici =i originale gn-
duri asupra realit[\ii, pe care o prezint[. A=a apar noile for\e
ale cuvntului.
Despre for\a cuvntului Cuvntul este o for\[ deosebit[.
Rar[.
Cuvntul nu mi se pare nici u=or, nici ieftin, de aceea, proba-
bil, c[ =tiindu-i greul =i for\a, m[ gndesc cu pasiune la el.
Ct despre for\a cuvntului, mi se pare c[ dou[zeci de cuvinte
sau mai pu\in chiar, \esute ntr-un context de mari n\elesuri,
poart[ aceea=i nc[rc[tur[, dispun de aceea=i for\[, ca =i cel
mai modern sp[rg[tor de ghea\[ atomic sau cea mai enorm[
ma=in[ lucr[toare, cunoscut[ la ora actual[.
Cuvntul, ca expresie a frumosului Frumosul nu poate fi
mai mult ori mai pu\in democratic. El e pur =i simplu frumos.
Precum nici cuvintele nu pot fi altele, dect democratiznd sensul
pe care l exprim[. C[ci n opera literar[, dar =i n rostirea
obi=nuit[, cuvntul nu are alt rol, dect s[ nlesneasc[
p[trunderea n limitele frumosului. Dac[ nu avem cuvinte s[
exprim[m frumosul, nseamn[ c[ nu posed[m limba, nu
cunoa=tem toate posibilit[\ile cuvntului.
Era a=a de frumos, c[ nici n-am cuvinte s[-\i spun, deseori

NIMIC NU-I ZERO


po\i auzi fraza aceasta, pe care o socot fals[, fiindc[ frumosul
nu este lipsit de acea democra\ie, pe care nu am putea s-o
p[trundem.
Frumos ca luna, ca soarele, ca iarba, ca p[mntul, ca
sarea Totul este p[truns de valoarea cuvntului. Nu degeaba
n popor se spune: Cntecul e sarea p[mntului. A=a este,
371
fiindc[ frumosul, avnd multiple aspecte, se dep[=e=te pe sine
nsu=i, se cuprinde integral n zbuciumul omului, adic[, ntr-un
volum cu pagini s[rate, ca =i valurile m[rii.
Spunea odat[ Picasso: Dac[ n-ar fi oglinzile, n-a= =ti ce
vrst[ am. Putea s[ spun[ a=a un pictor, care se uit[ n oglinda
artei pentru a vedea portretul lumii ori nf[\i=area de autoportret.
Dac[ a= parafraza spusele lui Picasso, mult n-a= schimba
din esen\[, ci a= plasa ideea n alt domeniu al crea\iei: Dac[
n-ar fi cuvntul, n-a= =ti ce vrst[ am. M[ uit n oglinzile
sun[toare ale cuvntului ca s[-mi aud via\a, inima, gndul.
Adic[, n toate s[ m[ ntreb =i s[-mi r[spund
1976
n idee i nu n pauza ideii
Pana nu are timp s[ oboseasc[ pe hrtie. Cel mai d[u-
n[tor pentru un talent este pauza. Ideea nu cunoa=te ntre-
ruperi, mp[r\irea s[pt[mnii n zile de munc[ =i zile de
odihn[ Albina umbl[ din floare n floare, pentru c[ acesta
i este destinul. Ea mperecheaz[ n floare dou[ vie\i despe-
recheate, ca s[ produc[ una singur[ n rod. F[r[ a cunoa=te
odihna.
Dar s[ revenim la ceea ce nu se vrea ntrerupt prin pauze.
Flac[ra numai cnd arde e flac[r[. Din clipa, cnd se stinge,
e fum, e aer, e zgur[ Destinul poetului e destinul fl[c[rii: a
arde, a fi lumin[, consumndu-se n propriile sale tr[iri, trecnd
n lumina ei lic[rul lumii.
M-am lipit cu inima de cuvinte, de ideea cuvntului, de
saltul =i c[derea lor, de realitatea =i visul lor. Prin ele aud
I O N V A T A M A N U

sufletul omului, bucuriile =i fr[mnt[rile lui, munca =i zbu-


ciumul. Prin cuvnt m[ apropii de om, de s[rb[toare =i coti-
dian, s[-l sprijin =i s[ g[sesc n el sprijinul cuvntului.
Asemenea albinei, care zboar[ din floare n floare, poetul
zboar[ cu imaginea din cuvnt n cuvnt, pentru a mpreuna
372 mai multe vie\i n rodul s[u poetic. Nu =tiu, dac[ albina aude
cum sun[ nectarul, dac[ simte greul polenului. Eu ns[ =tiu
c[ inima r[sun[ n ecouri, ca vocea n mun\i, c[ inima are
piscurile ei de emo\ii =i calit[\i, c[ mun\ii de sub frunte
lumineaz[. i v[d luminnd
Cel mai greu lucru e s[ p[trunzi, s[ surprinzi n manifest[rile
exterioare monologul l[untric. Ceea ce constituie, totu=i, o tain[.
Din o sut[ de oameni s[ sintetizezi eroul lor, risipit n ei to\i, dar
de care ei nici nu b[nuiesc
Pe b[trnul acela l-am v[zut de mai multe ori St[tea,
de obicei, pe un scaun, lng[ poarta gr[dinii. Avea lng[ el
o c[ldare cu ap[, iar al[turi o can[. B[trnul ie=ea zilnic la
poart[ cu c[ldarea de ap[, o punea pe scaun, se a=eza lng[
ea =i se oprea a=a ntr-o t[cere, a=teptndu-i pe cei nseta\i.
Iar cine se afla pe acolo, n dreptul lui, =i era nsetat, lua cana,
o scufunda n c[ldarea cu ap[ rece =i-=i potolea setea.
Ochii b[trnului, adnci\i n ngndur[rile lor, se cuprindeau
de un lic[r de bucurie, cnd cineva i l[uda apa, i mul\umea.
+i tot a=a ori de cte ori l-am v[zut pe b[trn =i am ntrez[rit
lic[rul din ochii lui.
B[trnul vroia s[ ajute lumea cu ceva, s[-i fie de folos. +i
a g[sit esen\a: ap[ pentru cei nseta\i. Prin ea se lega suflete=te
de oameni, comunica cu ei. Prin cana cu ren[sc[toarele
pic[turi, prin cuvintele de mul\umire. Prin cuvnt Venea la
lume cu ceea ce avea. Venea tot att de simplu, precum de
simpl[ e apa, dar tot a=a de scump, ca =i apa la sete.
mi r[sar n minte aceste fragmente de via\[ =i m[ gndesc
la natura lor complex[, ca s[-mi dau seama ct de mult dator
este scriitorul pentru a le descifra, pentru a valorifica alesele
calit[\i morale, pe care via\a le produce, ntru a sintetiza noi
calit[\i spirituale. Eroii literari nu au dreptul s[ fie inferiori eroilor
vie\ii. n caz contrar ar nsemna c[ scriitorul nu dispune de

NIMIC NU-I ZERO


suficient spirit de analiz[, c[ el reduce din fapt[, simplific[ n
loc s[ amplifice. Dar simplificnd, pana obose=te pe hrtie.
Ideea se scufund[ ntr-o lung[ pauz[. Natura lucrurilor se
ndep[rteaz[ =i r[mne ntre tainele ei, f[r[ s[ fie cercetat[ =i
explicat[
Adev[ratul scriitor nu poate accepta o activitate de simpli-
373
ficare a vie\ii, fiindc[ aceasta ar nsemna c[ el activeaz[ nu n
idee, ci n pauza ideii.
1976

Portretul omului de alturi


Portretul omului st[ al[turi de portretul faptei sale, ntr-un aer
respirat adnc =i cu sete.
Am avut ocazia s[ ntlnesc oameni de diferite profesii, s[
discut cu ei, s[ p[trund biografia lor, s[-i admir, ns[ pe unii s[-i
uit, iar pe al\ii s[-i port cu mine prin metafore =i imagini, ca pe
ni=te c[r\i deschise, la paginile c[rora revin pentru a nu uita,
pentru a relua gndul. Nu e vorba aici de propor\iile muncii, de
nsemn[tatea produsului ei, ci de pasiunea cu care omul se
leag[ de ceea ce nf[ptuie=te cnd munca, ca o poezie, l
nnobileaz[, i nsenineaz[ chipul, i scutur[ durerile din trup
R[t[ceam prin lunca r[coritoare a Prutului ntr-o clip[ de
gndire, uitndu-m[ la valurile blnzi ale apei lini=tite. Pe
aceast[ margine de loc, unde salcia izbucne=te dintre nisipuri
cu focul ei tn[r =i verde, =i desplete=te frunza prin v[zduhul
odihnitor, pe aceast[ margine de loc soarele se mi=ca ncet
spre chindii, retr[gndu-se cu j[raticul s[u spre orizonturile
peisajului de ru, alunecnd cu razele printre lunca deas[.
Sub coroana unui copac a fost s[ v[d un b[rbat, trecut cu
vrsta n anii de dup[ ameaz[ care me=terea cu bra\ul harnic
ni=te co=uri de lozie. M-am apropiat de el, cuprins de curio-
zitate, fiindc[ pentru prima dat[ n via\[ mi se ntmpla s[
v[d un co=ar.
Omul era cuprins de tainele meseriei sale, pe care mi-a
demonstrat-o =i mie cu ni=te mi=c[ri calculate, g[site pe
I O N V A T A M A N U

parcursul a mai multor ani de munc[, dar de fiecare dat[


altele, fiindc[ de fiecare dat[ alta era lozia n minile lui.
Am aflat c[-i spune Ion Moscalu, c[ a luptat n r[zboi, c[
a r[mas f[r[ un picior, c[ are doi copii, c[ este co=ar de
treizeci de ani, c[-i place munca aceasta, c[ nu-=i poate
nchipui ce ar putea face altceva, dect co=uri de lozie.
374
Discu\ia noastr[ cobora prin am[nunte, urca pe locurile
comune, trecea prin ceea ce apar\inea =i altora, dar revenea
la ceea ce era el, Ion Moscalu, la via\a lui r[nit[ de r[zboi, la
grijile familiei sale, la ceea ce nu a avut el, dar au copiii s[i, la
ceea ce are el =i nu au copiii.
De la omul acela venea o lumin[ cald[ de sinceritate =i
modestie. Precum lozia se supunea bra\ului vnjos =i se a=eza
n mpletitura verde de nuia, a=a =i cuvintele lui se a=ezau n
adev[rul vie\ii sale, f[r[ s[ exagereze, f[r[ s[ nfrumuse\eze,
f[r[ s[ n[scoceasc[. Nu era vorba de ct c=tig[, ct de u=or
sau ct de greu i este, ci de dragostea cu care alegea lozia n
lunc[, de vorbele acelea rare de dor cu care vorbe=te tn[rului
suflet verde, cnd l a=eaz[ ntr-o nou[ mpletitur[
Prin coroana copacului cu frunz[ rar[ soarele =i culegea
pe rnd razele, =i chema focul acas[. Sim\eam c[ n lumina
care se stinge pe bra\ul muncitor r[mn ni=te urme senine ce
se prefac peste noapte n vise, iar n ziua ce urmeaz[ n
nou[ n[dejde.
De sub pleoapele lui Ion Moscalu o privire verde, nverzit[
a=a de lozia, petrecut[ ziua ntreag[ cu ochii, m[ cerceta cine
sunt, cui i se dest[inuie=te omul, ct am putut n\elege, ct am
s[-mi amintesc ori cum am s[ uit din ceea ce este el, Ion
Moscalu, cu munca lui modest[, cu nsemn[tatea ei.
Ne-am desp[r\it pe marginea aceea de loc f[r[ s[ =tiu
cnd =i unde ne vom mai ntlni. n care imagine, n care
metafor[ mi va apare co=arul r[nit, chipul lui, omul menit s[
se nasc[ ntru frumuse\ea luncii, dar sortit s[ guste din amarul
r[zboiului. +i dac[ diminea\a mi te-a adus, bade Ioane, ntr-o
metafor[ =i te-a apropiat =i mai mult cu sufletul de inima mea,
nseamn[ c[ nu se sfr=e=te lozia n lunc[, c[ n toamna aceasta
ea apare =i mai tn[r[ pentru mpletiturile Dumitale.
1978

NIMIC NU-I ZERO


Concretizarea timpului
ntr-o zi de octombrie 1975, de departe ne-au sosit primele
ve=ti-imagini. O experien\[ extraordinar[ prin doza de fan- 375
tastic, cu care s-a realizat un mare succes al =tiin\ei =i tehnicii,
succes precedat de o asidu[ munc[ a altor for\e intelectuale =i
fizice, unite de idee.
Ochii vis[tori ai poetului prin timp =i-au trecut imaginile
peste stelele ndep[rtate spre a compara visul rece al universului
cu n[zuin\a =i c[ldura p[mntului. ndep[rtatul Venus ap[rea
ca o insomnie, cu care a fost comparat[ dragostea, femeia,
frumosul, divinul. V[ aminti\i la Eminescu, n Venere =i
madon[:
O! Te v[d, te-aud, te cuget, tn[r[ =i dulce veste.
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al\i zei.
Dulce veste Ct de precis[ a fost expresia n poezie
prin argumentul ei imaginar, vis[tor, ipotetic.
Noi, martorii acestei minuni, cu adev[rat c[ am v[zut
pietrele scumpe, cu care st[ mpodobit recele piept al planetei
Venus. Am pip[it cu privirile ceea ce ndelungat[ vreme a
provocat insomnie, a fost clipa luminii, surs[ de mister. Splen-
dorile ndep[rtatului Venus sunt ast[zi demonstrate la televi-
ziune, sunt publicate n fotografii de ziarele lumii. +i noi putem,
a=adar, s[ cercet[m muchiile ascu\ite, s[ admir[m sau s[ ne
ndep[rt[m =i mai mult de ea prin faptul c[ o vedem. Apropie-
rea de ceea ce a fost pentru mul\i naintea noastr[ doar o
tain[, provoac[ =i sentimente de regret: numai att? Ni=te
pietre, enorme prin singur[tatea lor, att a fost s[ se cheme
Venus?
Intrarea n tainele lumii, descifrarea lor iat[ cum =i
concretizeaz[ ziua timpul n noi
II
n satul Ign[\[i am ntlnit un mo=, tmplar de profesie
sau, poate, de voca\ie. ntreaga lui via\[ omul a me=terit n
I O N V A T A M A N U

lemn, c[utnd chipul frumos al scndurii sau al juc[riei pentru


z[bav[, sau, poate, drag i-a fost s[ vorbeasc[ cu lemnul.
Mo=ul Chiri\[, ns[, nu se desparte de rndea nici la b[trne\e,
la vrsta de pensie. Dimpotriv[, n atelierul lui au intrat
strungurile moderne, ceea ce nseamn[ c[ mo=ul are nc[ de
376 g[sit multe din cele ascunse n lemn +i am v[zut attea
obiecte: sc[unele mai mari =i mai mici, m[su\e de diferite forme,
u=i =i u=i\e, cutioare ncrustate =i frumos cioplite, cu amprentele
vrstei, care mai noi, care mai vechi, diferite alte obiecte =i
momente dintr-o via\[, n care energia a fost supus[ nu numai
utilului, ci =i frumosului. Odihnitoare, casa lui mo= Chiri\[ creaz[
o bun[ dispozi\ie, ea te ndeamn[ a fi nu numai oaspete, ci =i
a p[trunde sensul =i ideea n larga varietate a vie\ii. Mirosul
de lemn, bun[tatea omului, c[su\a cu odihna ei comod[ =i cu
suflarea curat[, omul, d[ruit voca\iei sale, toate acestea
aveau un gust deosebit. n acest l[ca= de \ar[, n care st[pnul
mi-a vorbit de ntreaga lui via\[, am g[sit =i note mai triste.
Omul nu a reu=it s[ transmit[ copiilor pasiunea sa de tmplar.
+i regreta acum acest lucru.
Nu e bine s[ dispar[ mo=tenitorii meseriilor, se tot c[ina
b[trnul Chiri\[.
Era timp de toamn[. V[zduhul n sat mirosea a tulburel,
mirosea a toamn[ cu gutui aerul, att de lini=tit n anotimp.
Chiri\[ p[rea mai alb ca de obicei, fiindc[ pomul de m[r din
curte a slobozit a doua floare. A doua nflorire a pomului ntr-o
singur[ nflorire a omului. A=a se ntmpl[ n basm, dar tot
a=a se ntmpl[ =i n via\[
Destinul omului e ca =i ziua, care =i concretizeaz[ n noi
timpul
III
M[ surprinde la un moment dat gndul c[ parc[ a= ncepe
a vedea chipurile unor eroi din romanul, pe care sunt dator
s[-l scriu. A=a ncep s[ aleg problemele n contextul succeselor
=i succesele n contextul problemelor. Dar una f[r[ de alta nu
poate exista. Ele exist[ mpreun[, fiindc[ omul, ca surs[ de
probleme, le are a=a proiectate n sinea lui de ns[=i natura,
de firea care i este proprie.

NIMIC NU-I ZERO


Stelele sunt visele noastre Cu ct le vom cunoa=te mai
bine, cu att le vom cobor mai aproape de casa noastr[, ca
s[ putem vedea mai multe la lumina lor
A=a a nceput ziua, n care caut s[ concretizez timpul n
dou[ planuri att de diferite, dar tot att de proprii vie\ii noastre.
Zborul =i p[mntescul. ntre aceste dou[ planuri ncape o 377

ntreag[ gam[ de destine. Fiecare dintr-o anumit[ calitate.


1976

Mrturisiri
ntr-un nceput de zi
Omul care =i alege n via\[ calea crea\iei sau poate este ales
de crea\ie nu are a spera la lini=te =i tihn[.
Nedoarme-\i nop\ile =i uit[ de succese repet ca pentru
mine ndemnul acesta =i, precum n copil[rie mama m[ n-
demna s[ mul\umesc pentru mas[ =i s[ nu uit de Dumnezeu,
ast[zi eu nsumi m[ ndemn s[ nu uit de nelini=te, s[-mi nedorm
somnul pentru a prinde n zorii zilei clipa dintre somn =i trezire,
acel curat strop de timp =i spa\iu, n care s[ te pot g[si, Poezie.
Att ce ar nsemna s[ fie inspira\ia. Doar una, o singur[
clip[, fiindc[ n rest vine munca istovitoare, c[ut[rile de peste
zi, studierea momentelor, cunoa=terea, darul de a observa n
obi=nuit neobi=nuitul, de a g[si esen\a, adic[, pe acel carele
e=ti =i care trebuie s[ fii descoperit.
Cau\i cu pasiune ca s[ g[se=ti nu orice fel de art[, ci pe
cea pasionat[. Abia atunci cuvintele tale sunt lipsite de mierea
cea dulce =i se aleg a=a, precum frumos le st[ cnd spun
adev[rul, realitatea, nerepetatul din tine =i din semenii t[i.
De ce vorbesc astfel, de parc[ mi-e team[ de ceva, care
nu att n con=tient, ci mai degrab[ n subcon=tient, m[ face
s[ m[ alarmez, s[ tresar? Poate c[ vinovatul sunt eu nsumi
sau poate ni=te pagini de versuri, pe care le-am citit zilele
acestea prin periodic[ =i care, la lectur[, mi-au produs impresia
c[ nu particip cu sufletul la sufletul autorilor, ci mi ling minile,
propriile mini, de o miere artificial[, pe care o g[seam
I O N V A T A M A N U

prelins[ peste cuvinte.


Att de mult ne-am nv[\at s[ scriem frumos, nct prea
frumosul m[ sperie. Prea u=orul m[ ngrijoreaz[. Prea cumintele
m[ face nelini=tit pentru prea exagerata lini=te a altora.
Mi s-a p[rut c[ unii tineri poe\i nu scriu pentru c[ sunt, ci
378 pentru c[ vor s[ par[ c[ sunt. De parc[ lucrurile stau la fel de
ner[scolite, iar oglinzile la fel de cu praf =i dup[ cuvintele, pe
care le-am citit. n spatele lor este o art[, poate o art[ a
cuvntului, dar lipse=te arta focului, pasiunea care te cuprinde
=i te st[pne=te, adic[ ceea ce te face s[ fii iubirea ns[=i.
Sunt departe de gndul de a nvinui sau de a nega
realitatea unei noi genera\ii de poe\i, n care cred. Atta doar,
c[ vreau n fa\a lor =i mpreun[ cu ei s[ discut echilibrul dintre
a fi =i a p[rea c[ e=ti.
Poezia nu e o aren[ de circ, unde se poate jongla cu cuvinte,
unde se pot face cercuri din litere aprinse, prin care s[ sar[
tigrii sau leii dresa\i de dragul efectelor n fa\a publicului. Trucurile
au schemele lor =i, n fond, sunt bazate pe ceea ce nu este
prins de ochiul nostru, de reac\ia noastr[ ntrziat[. Poezia sare
prin cercurile aprinse ale sufletului, nu pentru a produce efecte,
ci pentru a exprima f[r[ s[ schematizeze, pentru c[ pasiunea
ei te face s[ fii Iubirea ns[=i. Publicul aici nu caut[ trucul, ci
particip[ la marea Iubire, n[l\ndu-=i privirile n urma fiec[rui
cuvnt care zboar[ n urma zborului, trecnd ca s[ uite de
ceea ce e obi=nuit =i s[ mbr[\i=eze ea singur[ focul.
Legile nelini=tii spulber[ orice gnd de a fi comod pentru
tine =i pentru al\ii. De altfel, comoditatea este o boal[ =i-i
grea, poate cea mai grea, cu care omul poate molipsi societa-
tea. Poetul comod devine un pericol =i mai mare, pentru c[,
atacnd arta, naintea altora atac[ societatea. De aceea
mai pu\in m[ alarmeaz[ poetul, care ndr[zne=te prin
sinceritatea sa, cu riscul de a gre=i, dect poetul care se
str[duie cu orice pre\ s[ m[ serveasc[ cu miere. Fiindc[ mai
devreme sau mai trziu, dup[ ce se consum[ faza de a
p[rea c[ e=ti urmeaz[ faza e=ti, iar dac[ n-ai =tiut s[ te
preg[te=ti, chiar de la prima pagin[ pus[ n fa\a cititorului,
pentru faza a doua, sfr=itul este inevitabil. Nimic nu mai

NIMIC NU-I ZERO


poate salva, nimeni nu mai poate trata. Unicul lucru care se
ntmpl[, e c[ r[mi cu cuvintele arse n gur[ =i le gu=ti scru-
mul. Nu trebuie atunci s[ nvinuie=ti pe nimeni, fiindc[ nsu\i
e=ti vinovatul. ntr-un trziu vei observa c[ nici nu era nevoie
s[ te nume=ti poet. C[ nici nu era nevoie.
n art[ nu se caut[ astmp[r, ci neastmp[rul, nfrngerea
379
=i victoria zilnic s[ te urm[reasc[, ca ni=te fantome, cnd n-
frngerea te face s[ te r[scoli ntr-o alt[ prospe\ime de rnd,
iar victoria te face prudent, pentru a nu fi prea timpurie.
Dincolo de paginile acestea, adic[ peste geam, se aude
ora=ul trezit de zgomote de ma=ini, ncepe s[ circule troleibuzul,
se deschid u=ile, copiii cu somnul n ochi se ndreapt[ spre
=coal[, cu ghiozdanele grele de c[r\i A=a se treze=te ochiul
meu la via\[ =i vede mai nti prin timpul =i spa\iul scurt dintre
somn =i trezire, ca s[ tr[iasc[ apoi cu ziua care vine cu Poezia
ei. Cum voi g[si-o ast[zi?
1978
Urare cu gru ncolit
n preajma noului an m[ cuprinde dorin\a s[ scutur de pe
mine, ca nvechit[, vrsta =i s[ intru tn[r n vreme nou[. Cu o
sanie plin[ de bucurie s[ pornesc la vale, pe fulgii ninsorii
a=teptate. ntre ninsoare s[ r[sune vocea ca un cntec, care se
scutur[ de cristalele sale.
Fiecare din noi vine cu propria dispozi\ie la dispozi\ia co-
mun[, pentru c[ vremea nou[ nu vrea pe nimeni singur, ci
mpreun[ cu prietenul, cu p[rin\ii, cu rudele, cu \ara.
Grul, cu care voi s[ v[ sem[n, a ncol\it n mn[ =i dac[
nu-l pornesc pe traiectoria sem[natului se va dezveli n palmele
mele, se va ar[ta cu bucuriile sale ned[ruite. Prin bra\e trec
cele dou[sprezece luni ale anului, cu munc[, cu dragoste, cu
zbucium, cu bucurii =i cu triste\i, cu tot ce-i omenesc =i de acum
trec una dup[ alta =i le aud rsul sonor, mpr[=tiat n brazdele
I O N V A T A M A N U

p[mntului, pa=nice =i cu rod. A=a precum natura le-a pl[zmuit


n mine, ca s[ trec din gru ncol\it n pine nou[, pe aceea=i
cale, pe care prietenul trece din t[cere n cntec, rudele se
apropie unele de altele n datoria de rud[, iar p[rin\ii =i copiii
se reg[sesc, pentru c[ nu vor s[ uite unii de al\ii.
380
Din ceea ce ncol\e=te nimic nu se poate lipsi de mine! Din
ceea ce e viu nimic nu e lipsit de tinere\e, de dragoste! Fiindc[
a=a e de cnd lumea =i datinile ei, dar mai a=a este acum, n
via\a pe care o tr[im. Omul se ntlne=te cu omul ca s[ se
reazeme unul de altul cu fruntea =i s[ se nrudeasc[ la gnd =i
la suflet.
De fapt, a=a ne ndr[gostim unii de al\ii, cu un simplu pom
ntre noi. Poate nu n zadar a fost ales pomul de brad, sortit de
datin[ s[ stea ntre noi n clipa cnd se nnoie=te vremea. C[
trebuie s[ se nnoiasc[ nu numai vremea, ci =i om cu om.
Cred c[ dac[ str[bunii nu ne-ar fi l[sat datina aceasta,
am fi fost nevoi\i s-o descoperim noi n=ine, s-o realiz[m n
vremea noastr[ =i s[ ne mndrim de ceea ce am realizat cu
aceea=i mndrie, cu care am realizat zborul n cosmos, scu-
turndu-i spa\iul de singur[t[\ile reci.
n fa\a noului-n[scut bucuriile se nf[\i=eaz[ deosebit. Cu
nou-n[scu\ii, pentru a se m[ri neamul omenesc, cu noi fapte,
pentru ca lumea s[ se nvredniceasc[ de timpuri senine, libere
=i cu omenie.
Ast[zi, n vreme nou[, ncep cu nou[ n[dejde. Cuvntul e
ca o comet[ cu suflet, care trece prin spa\ii ca s[ ne poarte
steagurile, s[ se anun\e cu nou[ suflare.
Venim unul c[tre altul n noaptea de revelion ca s[ des-
chidem u=a cu s[n[tate =i noroc. Ne mbr[\i=[m, iar mbr[-
\i=[rile noastre r[t[cesc prin cosmos ca ni=te semnale de prie-
tenie, n care se anun\[ vremea pe p[mnt.
Leg[na\i-v[ la un loc cu v[zduhul, care se scutur[ printre
fulgi!
Urzi\i-v[ sim\urile cu o pa=nic[ sclipire din pomul sfnt! S[
r[sune fulgii ninsorii cu clopo\ei pe dinl[untru =i s[ cad[ cu
muzica aceasta la geamurile ntregii omeniri.
M[car pentru o clip[ lacrima p[mntului s[-=i sece albiile,
iar triste\ea s[ se lumineze.

NIMIC NU-I ZERO


Lng[ copii, ca =i ei, n fa\a m[re\ului timp!
Lng[ fra\i =i surori =i mpreun[ cu ei, s[ gusta\i din pine
=i s[ sorbi\i din stropul de vin!
Lng[ prieten =i cu prietenul s[ v[ spune\i bucuria sau vorba
deschis[!
Lng[ p[rin\i =i cu p[rin\ii, f[r[ s[ sta\i n loc ca amintirea,
381
ci s[ trece\i din raz[ n raz[ cu gndul!
Cu \ara ntreag[ n fa\a bradului luminos s[ s[rb[torim
nnoirea vrstei cu vreme nenceput[!
Pace =i noroc \ie, an care vii! Bel=ug =i s[n[tate nou[!
Cu gru ncol\it v[ aduc o urare =i v[ sem[n chipurile!
La mul\i ani!
1977

Ograda cu iarb nalt


Ideea acestor rnduri mi-a venit acum cteva zile, aflndu-m[
prin p[r\ile Sloboziei de dincolo de Tiraspol. Am v[zut o ogra-
d[ cu iarb[ nalt[ =i deas[, crescut[ cu mult[ urzic[, =i l-am
ntrebat pe omul care m[ nso\ea:
A cui este casa?
nso\itorul mi-a spus n cteva cuvinte:
E a unui mo= Sandu, care mai tr[ie=te cu baba. +apte
feciori are, dar s-au mpr[=tiat cu to\ii pe la carte =i-s care
ncotro cu serviciul. Cre=te iarba asta pe-acolo, pe unde mai
rar calc[ picior de om
O ograd[ cu iarb[ nalt[ po\i ntlni n orice sat, trecndu-l
dintr-un cap[t n cel[lalt =i admirnd noile construc\ii, noile
modele de case bine =i pe lung timp plasate ntre pitore=tile
crea\ii ale naturii.
Ograda cu iarb[ nalt[, prin urmare, m[rturise=te ndelun-
gata lips[ de acas[ a copiilor. n ograda cu prea nalt[ iarb[
mai po\i ntlni doi p[rin\i mb[trni\i, care p[=esc cu pas att
de u=or peste vrfurile ierbii, nct acestea nici nu se clatin[
sub trupul lor scuturat de timpul de dup[ amiaz[.
Fiecare dintre noi cei pleca\i la carte =i ntoarce uneori
I O N V A T A M A N U

privirile spre ogr[zile p[rinte=ti, unde locurile umblate n


copil[rie trec acum ntre umbrele ierbilor nalte. Iarba se ntinde
n sus cu ochii ei omene=ti, de parc[ ar fi curioas[ s[ afle cum
e ntre oameni, ce se ntmpl[ ntre ei, cnd ea, iarba, cre=te
prea nalt[. A vorbi ea nu poate, de aceea e o mare t[cere n
ograda cu iarba prea nalt[. T[cu\i arat[ la chip =i mb[trni\ii
382
p[rin\i, t[cu\i de multe cte =i-au spus unul altuia n a=teptarea
copiilor lor
Acesta e locul copil[riei, pe care l =tie pe de rost fiecare
dintre noi, cei care am plecat la carte cel mai plin de a=teptare
=i pietate spa\iu, pe care l-am putut cuceri vreodat[ n via\[,
ca s[-l l[s[m ast[zi afundat ntre t[cerea ierbii nalte.
Nu e greu s[-\i aminte=ti, dac[ \i-i vie amintirea, timpul
vrstei fragede, pe cnd ograda se afla crescut[ cu troscot, cu
planta aceasta rezistent[ =i predispus[ la cre=tere, anume n
locurile cele mai umblate, cele mai des c[lcate de piciorul
omului, de copita calului, de ro\ile c[ru\ei E o plant[ f[r[
de vrfuri, fiindc[ vrfurile se nal\[ acolo, unde via\a =i r[re=te
pasul
mi amintesc ct[ p[tlagin[ cre=tea n ograda noastr[.
Era de ajuns s[ m[ ating cu t[lpile, cuprinse de arsurile aler-
g[rilor, descul\e, de frunza aceasta de leac, ca s[ simt cum se
cumin\e=te sngele, cum se lecuiesc ustur[turile. Bunica, pe
cnd era n via\[, lecuia toate bolile cu p[tlagin[, frunzele
c[reia le g[sea chiar n mijlocul ogr[zii.
Ce fel de miere picura din toate cte se mplineau n vrsta
fraged[, de mi-a r[mas pentru o via\[ ntreag[ gustul lor dulce
=i fermec[tor? Probabil, nicicnd nu voi =ti ce s[-mi r[spund.
Stlpii de la poart[ adesea m-au m[turat de pe spatele unui
cal, r[nit =i el n r[zboi, ca =i jum[tatea aceea de b[rba\i ai
satului, napoia\i acas[ de la b[t[lie, fiindc[ ori de cte ori
m[ strecuram prin poart[ uitam s[ ndrept =leaul =i, mpot-
molindu-m[ ntre curelele hamului, m[ vedeam jos, pupnd
p[mntul, iar calul, =chiop[tnd, continu[ s[ mearg[ mai
departe n drumul lui. C[derile erau dureroase, dar nici o lac-
rim[ nu mi s-a scurs din ochi, fiindc[ c[deam pe ni=te frunze
de p[tlagin[, pe un moale a=ternut al troscotului din poart[.
Astfel, dau la o parte vrfurile prea nalte ale ierbii crescute

NIMIC NU-I ZERO


n ograda p[rinteasc[ =i o caut, lipit[ cu obrazul de p[mnt,
pentru a cre=te n r[d[cini, vremea celei mai frumoase vrste
ntoarcerea acas[ o, ct de mult e meditat[ aceast[
scurt[ cale de drum, dar lung[ prin timpul care s-a scurs ntre
mine =i locul de ba=tin[. Mai mult cu imaginea ating clenciul
de la poart[. Mai degrab[ cu dorul =i cu sufletul bat la u=a
383
casei p[rinte=ti =i ascult de la mari dep[rt[ri zgomotul z[vo-
rului pus, scr\itul cunoscut al u=ii cu suflarea ei r[coroas[
de var[
+i nu e a=a de departe casa ca s[ ajung pn[ la ea. +i nu
e a=a de lung drumul pn[ la =irul de plopi =i br[detul, care
se contureaz[ cu vrfurile crescute nalt peste ograda noastr[.
Acolo, pe stnca din fa\a casei cre=te ndesat mu=chiul verde.
Pe muchiile pietrei am deschis prima carte, ca s[ aflu idealurile
ei. +i tot acolo am deschis caietul ca s[ scriu despre p[rin\i,
despre casa noastr[, despre ograda cu troscot =i p[tlagin[.
Ce se ntmpl[? Poate c[ e prea mare caietul de ast[zi al
vie\ii =i acoper[ mult muchiile stncii, r[mase acelea=i.
Pe cnd stau ntre gndurile acestea =i m[ frig cu fruntea
de ni=te stele nalte, din gar[ pleac[ mai nti un autobuz,
apoi porne=te =i un tren tocmai n direc\ia casei p[rinte=ti. Ct
ar fi s[-mi iau un bilet =i s[ plec? Ct ar fi s[ uit de grijile
cotidiene, de datoriile serviciului =i s[ plec. Ar fi destul? Ar
ajunge aceast[ plecare pentru atta a=teptare a p[rin\ilor,
pentru attea vrfuri nalte de ierburi, care s-au ndesit n ograda
noastr[? Cred c[ nu. Cred c[ ar fi pu\in, dar nu uita\i s[ v[
lua\i biletele acestea ct mai des, pentru a urma direc\ia spre
ograda cu ierburi nalte. Chiar =i scurtele sosiri acas[, cele
mai fugitive, vor face s[ creasc[ mai ncet, s[ nu se nal\e a=a
de mult ierburile din ogr[zile noastre de ba=tin[.
1978

Am fost acas
Vladimir Be=leag[, ntitulndu-=i romanul Acas[, a g[sit n
cuvntul acesta un sens propriu poate numai nou[; zic, poate,
ca s[ nu fiu prea categoric. Cuvntul explic[ cum nu se poate
I O N V A T A M A N U

mai bine starea noastr[ sufleteasc[, poate starea de lucruri,


care s-a creat actualmente, cnd noi, tr[itorii la ora=e,
muncitori =i slujba=i, intelectuali =i studen\i, avnd apartamentul
la bloc, tr[ind =i muncind la ora= de mai mult[ vreme, la
ntrebarea Unde ai fost ieri, c[ te-am c[utat? sau ncotro
384 pleci, de \i-ai scos bilete? putem r[spunde: M[ duc acas[,
adic[ m[ duc la ba=tin[ Acas[, prin urmare, explic[ nu
numai leg[tura cu satul, cu p[mntul, cu \ara, ci =i dorul de
acestea, starea psihologic[ a mai multor genera\ii, stare cu
trecut, prezent =i viitor. Cei mai tineri, n[scu\i la ora=, moder-
nizeaz[ ntr-un fel expresia: Acas[, la bunica Ct mai este
bunica sau p[rin\ii, mai e nc[ tn[r sentimentul satului; tineretul
pronun\[ =i el cuvntul, exprimndu-=i obr=ia, legndu-se cu
p[mntul
Cuvntul acas[ explic[ =i izvoarele literaturii noastre
contemporane, chipul ei ntors c[tre \ar[. Poezia noastr[, n
acest sens, mi se pare o pas[re, care zboar[ asupra p[mn-
tului, la n[l\imea, la care p[mntul nu este pierdut din ochi,
adic[ un zbor, care =i ob\ine sensul =i particularitatea abia n
unire cu p[mntul Faptul c[ istoria de multe ori ne-a pus s[
ne pornim iar[ =i iar[ de la p[mnt, a f[cut s[ ne vedem mai
bine abia n oglinda de \[rn[, n adev[rul pietrei =i al apei,
al frunzei, rotindu-ne cu aripa asupra casei =i v[znd n
dep[rtare att, ct nu ne-ar desparte, ci ne-ar apropia
Am fost acas[ Adic[, la izvoare, la realitatea inspira\iei,
la adev[rul =i munca acesteia Am intrat deodat[ n dou[
sate: n cel real =i n cel imaginar Primul mi comunic[ docu-
mentul vie\ii, al doilea poezia
Ce se mai aude n sat? iat[ ntrebarea cu care se ncepe
revederea, orice revedere, cu mama =i tata, ntrebare simpl[
=i nepref[cut[, precum simpl[ =i cu gust deosebit e pinea pe
masa de acas[, vinul, sarea, bucuria, lacrima, t[cerea, cuvntul
+i mama ncepe s[-mi spun[ pe rnd, adic[ ntr-o
rnduial[ a ei, nout[\ile din sat, care pentru mine sunt mereu
actuale =i, prin actualitatea lor, profunde
Veronica lui Petrea Crstea, cel cu casa pe dealul
Prute\ului, are nunt[ cu-al lui +tefan Tudoroiu, vecin cu m[tu=[-
ta Domnica, mama \ine cont de ceea ce se schimb[ n sat =i

NIMIC NU-I ZERO


de aceea de fiecare dat[ mi anun\[ punctele de reper, care
m-ar orienta mai bine prin desi=ul de nume =i evenimente
Ieri noapte era s[ moar[ bade-tu Andrii, c[ l-o aprins
arsurile =i-o biguit toat[ noaptea L-o dus la spital =i i s-o
f[cut mai bine, mama vrea bine satului =i se lumineaz[ la chip
de ceea ce se ncheie cu bine
385
A lui Prisacari o avut doi feciori, pe unul l-o nmormntat
amu doi ani, pe altul l nmormnteaz[ mine Afurisitele
estea de motociclete, cui mai trebuiesc =i la ce le mai fac?! se
nelini=te=te sufletul de mam[ =i mparte durerea cu to\i ai lui
Prisacari =i cu satul ntreg
i =tii pe-a lui Scorocrja, pe Vasile =i Pintilie, pe care
tat[-su o vrut s[-i nece n iezuri, c[ era nebun pe vremuri, ce
mai b[ie\i de treab[, unul e inginer la Cern[u\i, altul sluje=te
la Chi=in[u. Ca doi brazi de frumo=i Au trecut ieri pe =osea,
c[-s veni\i acas[, =i m[ uitam cum s-o schimbat vremea
S[raca mam[-sa, greu i-o mai crescut singuric[, mama a
suferit =i a mp[rt[=it destinul femeii, destin pe care l-a =tiut =i
l-a aflat cu prisosin\[ n veacul ei
Bine c[ mi-ai adus nepo\elele, c[ m[ uitam ct de frumos
i p[mntul n prim[vara asta =i m[ gndeam c[ ce p[cat ar
fi, dac[ fetele n-or vedea frumuse\ea asta, de cnd o \in minte
pe mama la fel admir[ acela=i p[mnt n prim[var[, numai
c[ de fiecare dat[ altul e chipul ei: ba l boce=te =i-l blestem[,
l vede ca prin lacrim[, ba l spune cu inima mp[cat[
Am de toate, s[n[tate de-a= ave, spune mama, se uit[
la mine =i potrive=te n inima ei ct m-am schimbat, ct am
mb[trnit =i cum m[ cheltuie=te zbuciumul
Dialogul, n care mai multe spune mama, continu[ adnc
n noapte Satul intr[ n odihna lui, iar acolo unde se vede
vreun geam cu lumin[ aprins[, acolo nseamn[ c[ s-a ntors
cineva acas[ =i ntreab[ ca =i mine, =i acelea=i nout[\i ale
satului sunt spuse de c[tre mama sau tata, sor[ sau frate de
aceste temelii ale noastre, aceste izvoare ale ba=tinii Din
cele cte se ntmpl[ n sat =i se numesc eveniment, unele trec
din document n poezie, altele r[mn pur documente, care
apoi sunt uitate ori reamintite cu ocazia altei sosiri acas[ Iar
noi venim acas[ de s[rb[tori sau n concediu, venim n fug[,
I O N V A T A M A N U

timpul trece prea repede pentru a le auzi =i a le p[trunde pe


toate cte se ntmpl[ n sat De aceea tot mai fragmentar
apar n dialogul din noaptea trzie evenimentele satului ns[
fragmentele acestea sunt fragmente de temei. Pe ele cl[dim
c[r\i =i pagini, din care r[sare chipul acelor dou[ sate: al celui
real =i al celui imaginar
386
Femeile se g[tesc, Anicu\a face colaci, mine i adunare
la Monumentul satului, mi-a spus odat[ mama n ajun de 9
Mai. Monumentul satului e statuia osta=ului necunoscut, pe
postamentul c[ruia sunt scrise numele celor care nu s-au ntors
acas[
A lui Pricoche iar a n[scut o fat[ Bine c[-i fat[, c[ poate
mai pu\ine r[zboaie s-or face pe lume, e o vorb[ veche-veche
de tot, pe care mama n-o mai schimb[ de cnd =tiu c[ o spune
Ai v[zut la televizor, cnd s-o ntors Romanenco =i Grecico,
cum au p[=it pe p[mnt? Omul, dac[ n-are p[mnt sub
picioare, se dezva\[ a merge, spune mama, n\elegnd n felul
ei ntoarcerea acas[
Dialogul, n care mama nume=te evenimentele satului, iar
eu le ascult, se deap[n[ a=a de pe gnd pe gnd, uneori iese
din sat, iese pe-o clip[, colind[ o lume, dar ntr-o clip[ se
ntoarce napoi acas[ C[ nu-i alt spa\iu mai cunoscut =i mai
prieten, despre care dreptul de a spune este cel mai mare, ca
spa\iul de acas[ Documentul satului se petrece zilnic, n
oglinda de \[rn[, cnd obrazul se arat[ ntre peisajele
ba=tinei, adnc ntrate n fiin\a ta, att de adnc, nct le g[se=ti
mi=cndu-se ncet pe ntregul cuprins al omeniei
1978

Printre facle de Wolfram


B[trna cetate a Orheiului Vechi, aceste r[m[=i\e ale timpu-
rilor ndep[rtate, zguduitoare m[cinare de piatr[ cu scoici din
marea Sarmatic[. O ridic[tur[ de p[mnt, pe care e greu s-o
n\elegi: e n[l\at[ de om sau de natur[. nc[ Dimitrie Cantemir,
acum dou[ secole =i jum[tate, vorbind tot de ni=te r[m[=i\e
ale unei vechi cet[\i ar fi presupus c[ judecnd dup[ a=ezarea

NIMIC NU-I ZERO


ei, pare s[ fie cetatea Petrodava din Dacia veche. Deci omul,
nc[ din timpurile str[vechi, s-a folosit de acest mal priporos al
R[utului, pentru a n[l\a ni=te ziduri. Probabil, pe cnd R[utul
mai nsemna o ap[ mare spre deosebire de soarta de ast[zi a
unui ru n stingere. Iar Lacul Orheiului, despre care vorbea cu
un ton admirator Dimitrie Cantemir, cu ostrovul lui minunat, 387

nu este altceva dect un document trecut n arhive.


De la n[l\imea acestei ridic[turi de p[mnt cu un obelisc,
pe care st[ conturat bourul cu steaua ntre coarne stem[ a
moldovenilor vechi spre r[s[rit, n valea R[utului st[ o pito-
reasc[ a=ezare omeneasc[ satul Trebujeni. Seara se aprind
aici becurile luminoase, ca ni=te f[clii de volfram =i atunci,
privit de pe ridic[tura cet[\ii, satul se aseam[n[ mult cu o
oaste, care porne=te prin vadurile R[utului la asaltul cet[\ii.
Spre apus de obelisc, dup[ ce cobori ntr-o vale, nconjurat[
de dou[ piscuri de mun\i, anume mun\i, c[ alt cuvnt nu ar
reda ntocmai impresia, se ntinde micul sat Butuceni. Acelea=i
facle de volfram lumineaz[ tihnit lini=tea Butucenilor, sat-muzeu,
prin acest \inut istoric cu t[ria surpat[, cu zidurile demolate de
timp. Pn[ =i pietrele de aici sun[ istoric. Sun[ a slav[ apus[,
a sabie ruginit[, a veche civiliza\ie omeneasc[, care nu putea
face mai mult dect s[ nal\e cte o cetate, s[ str[pung[ piatra
cu dalta, s[-=i treac[ t[ria mu=chilor ntr-o moarte lent[ a
zidurilor. Probabil, vechii moldoveni aveau pe atunci cuvinte
mai pu\ine =i sem[nau la chip cu stncile acestea, iar vocile
lor r[sunau ntr-un ecou prelung, dac[ e vorba s[ judeci dup[
sonoritatea vocii, cnd spui o vorb[ aici, ntre piscurile acestea
pline de mb[trnite acustici.
Oamenii din Butuceni, buni =i ospitalieri, mi s-au p[rut tot
a=a de vechi =i ve=nici, de parc[ nu ar vie\ui ct vie\uie=te o
fiin\[ omeneasc[, ci att ct vie\uie=te o cetate. Poate de aceea
c[ Butucenii se afl[ ntre mun\i =i-s nconjura\i de mari stnci,
care sunt un fel de obstacol att pentru vnturi =i vltori, ct =i
pentru undele electromagnetice.
n spatele satului, mai n vrful muntelui, domne=te istoria
cu tainele ei ascunse n piatr[. O veche biseric[, despre care
un lucr[tor al unui nceput de muzeu mi-a spus c[ a fost =i
I O N V A T A M A N U

turceasc[ =i cre=tineasc[, c[ exist[ att de demult (biserica


dateaz[ din secolul XIV), nct nu mai =tie cine s-a rugat n
ea. Din direc\ia Butucenilor intri ntr-un tunel de vre-o 20 metri
lungime, nimere=ti apoi ntr-un spa\iu mai mare, desp[r\it n
dou[ sec\ii, dintre care una are aspectul unei carcere, unde
388 se rugau pn[ la cap[tul vie\ii cei pedepsi\i. Patru geamuri
r[zbat prin \[rmul abrupt =i au n fa\[ albia sc[zut[ a R[utului.
+erpuitorul ru, privit de la n[l\imea de 4050 metri, numai
el =i mai \ine minte adncimea, pe cnd curgea pe sub
geamurile acestui l[ca= de suferin\[ omeneasc[. La o sut[
de pa=i mai n dreapta st[, singuratic, un alt monument de
arhitectur[, luat sub ocrotirea statului, o biseric[ zidit[ la
nceputurile secolului nostru.
Sate-muzee, locuri-muzee. Istoria noastr[, poate cea mai
veche, care mai p[streaz[ urmele nc[ vii. Cu ct o vom p[stra
vie, cu att mai st[pni vom fi pe viitorul nostru. De aceea ar
trebui s[ c[ut[m aceste muzee de sub cerul liber, fie un sat, fie
o cas[, fie o piatr[ =i s[ particip[m activ la conservarea lor, la
documentarea lor pentru a le aduce a=a n zilele de mine.
Cred c[ ne-ar trebui ast[zi o carte despre Moldova, o carte,
care ar relua poate titlul lui Dimitrie Cantemir Descrierea Mol-
dovei =i l-ar avea pus la nceputul unui volum de via\[ nou[
=i veche, cu ceea ce a r[mas din alte timpuri, cu ceea ce se
f[ure=te ast[zi, =i prin care poporul =i nal\[ mndria =i splen-
dorile, n contextul modern al istoriei =i transform[rilor de azi.
+i ar trebui s[ fie semnat[ aceast[ carte nu de istoric sau de
scriitor, nu de geograf sau de ziarist, nu de sociolog sau de
etnograf, ci de o persoan[, care ar avea n suflet sumate toate
aceste pasiuni, al c[rui talent ar porni de la o mare dragoste
fa\[ de acest plai. Gndire prin suflet =i suflet n gndire ar
trebui s[ nsemne cartea aceasta.
De=i specializarea ngust[ e una din tr[s[turile veacului
nostru, cred c[ istoricii s-au prea ngustat numai ca istorici,
pierzndu-l concomitent pe scriitorul din ei, la fel ca =i scriitorii,
care au alunecat n scrisul lor pe lng[ pasiunea de istoric.
Poate ar fi lipsit o str[lucitoare raz[ de lumin[ geniului lui Mi-
hail Eminescu, dac[ poetul nu ar fi studiat istoria poporului,

NIMIC NU-I ZERO


filozofia graiului =i a obiceiurilor, starea geografic[ a sufle-
tului, m[re\ele tor\e, care au ars la leag[n =i c[p[tie.
Noi, cei de acum, suntem datori s[ tr[im =i cu nceputurile
noastre, s[ le g[sim adev[rul, s[ le studiem evolu\ia =i de pe
pozi\iile noastre de ast[zi s[ le apreciem.
Istoria noastr[ s-a dezvoltat n dictarea vremurilor ei, ea se 389
dezvolt[ cu timpul de ast[zi reg[sit.
1975

A vedea cu inima
Citeam publicistica poetului leton Imant Ziedonis =i m[
gndeam la Cartea Moldovei o carte v[zut[ cu inima, fiindc[,
precum spunea Exupry, nu vedem bine dect cu inima.
Nu stau la mare dep[rtare satele =i ora=ele republicii de
casa noastr[, de apartamentele scriitorice=ti, dar nu =tiu de ce
a=a de rar ne ntindem sufletul spre peisajele cmpene=ti, ca
s[ le vedem cu inima. Nu cred c[ e vorba de-o ignoran\[.
Mai degrab[ lipse=te ideea =i, precum suntem nce\i la gnd
=i, mai ales, la fapt[, lu[m =i punem n noi ceea ce st[ mai la
ndemn[, n loc s[ c[ut[m ceea ce ar trebui cu orice pre\ s[
g[sim: omul de ast[zi pe p[mntul de ast[zi.
Care ne sunt sursele de inspira\ie? Sunt bune c[r\ile =i ideile
altora, fiindc[ a=a suntem noi, oamenii =i arti=tii, comunic[m,
ne inspir[m, dar, o, ct de mare ar trebui s[ ne fie pofta pentru
original, primat! Mult s-a scris la noi din amintiri. Micul biog-
rafic, ns[, nu poate cuprinde pagini multe. Punem n func\iune
atunci gndirea care o avem, c[ut[m ideea, ns[ tot prin idee,
iar aceasta ne face inumani nu n sensul n care se exprima
Apollinaire, ci numai din lipsa contactului =i comunic[rii cu
originalul, cu materia brut[, cu ceea ce se tr[ie=te =i se al[-
tureaz[ noii istorii de la istoria veche.
A=a trec zilele, apar c[r\i =i, totu=i, Cartea Moldovei, cartea
cea nou[, nu vine. +i nu e att de departe, spuneam, casa
noastr[ de via\[!
Caut pozi\ia deschis[ a scriitorului sau, exprimndu-m[ n
I O N V A T A M A N U

fa\a realit[\ii cu spusele lui Pablo Neruda, acel ochi ca ferestrele


deschise.
La un moment dat \i se face ru=ine =i \i se nro=e=te sufletul =i
nu obrajii, cnd \i dai seama, c[ tr[ie=ti o via\[ f[r[ s[ ascul\i
cum cnt[ pas[rea ori c[ demult n-ai mai v[zut cum r[sare
soarele, ori c[ nu mai \ii minte ce se mai seam[n[ ori ce se
390 mai culege la ora respectiv[, numai deatta c[ n-ai avut timp
s[ te scoli mai devreme ca s[ vezi, s[ auzi, s[ participi, s[ fii
martorul =i participantul.
Ce altceva mai necesar te preocup[? Apoi una-i s[ vezi,
s[ ascul\i =i alta e s[ cn\i =i tu de prin roua cea nec[lcat[ nc[
de nimeni n fa\a ta, s[ r[sai peste orizonturile con=tiin\ei =i
fiin\[rii tale prin aspre munci de crea\ie. Acestea, de fapt, sunt
marile s[rb[tori ale muncii tale creatoare, gustul c[rora se va
face sim\it apoi n multe pagini. Rostul tr[irii se simte n timp,
fiindc[ el se include n taina frumuse\ilor =i adev[rului =i tu
r[sai cu o lir[ pentru toate etajele inimii precum spunea
Picasso, ntregindu-=i n continuare gndul: El /artistul/ este o
fiin\[ politic[, permanent de veghe n fa\a evenimentelor
sf=ietoare, arz[toare sau captivante ce se petrec n lume,
ad[pndu-se cu orice chip la imaginea lor.
C\i dintre noi umbl[ acum prin Chi=in[u cu stropii nc[
proaspe\i ai apei b[ute vara la izvoarele republicii? Cine a
v[zut admirabilele stnci de la Naslavcea, care mult dau de
meditat asupra vie\ii? Cum tr[im durerea p[durilor de stejar
de prin mprejurimile Ocni\ei, unde ast[zi se usuc[ stejarul
copacul folclorului nostru, compara\ia cea b[rb[teasc[? Am
v[zut oare locul de lupt[ al lui +tefan cel Mare din mprejuri-
mile Lipnicului, pe unde cndva domnitorul Moldovei c=ti-
gase b[t[lia cu t[tarii, iar acum ar[turile =i roadele =terg din
ochii no=tri acel moment istoric? Cine din noi a fost s[ vad[ cu
inima starea actual[ a monumentelor din secolul XVI de la
H[r[d[u\i =i C[u=ani?
ntreb[ri pot fi multe. R[spunsul care ne este?
n suflet, pe locul cel mai aproape, se deschid peisajele
cmpene=ti. Natura, omul, via\a social[, politic[, cartea proble-
melor Gust din fagurii ace=tia originalul, primatul problemelor
care mi fur[ lini=tea, care m[ cheam[ s[ revin, care ne cer n
ntregime, pentru care poate nici nu ajungem A=adar, se des-

NIMIC NU-I ZERO


face timpul nu numai n petale de flori, ci =i n cartea problemelor,
unde munca intensificat[ provoac[ o =i mai mare sete de ap[,
dar apa e o problem[. Lini=tea nvele=te cu nvelitorile sale des-
tine zbuciumate, dar adev[ratul destin al scriitorului nu este alt-
ceva dect destinul poporului s[u. Comunicarea prin frunz[ mai
prevede comunicarea prin fier. Pun\ile de trecere dintre Ieri =i
Mine, nc[rcate uneori cu nc[rc[turi grele, se pr[bu=esc, iat[ 391

unde trebuie s[ venim cu um[rul.


Fapta uman[ se realizeaz[ nu departe de noi, de etajul la
care suntem. R[mne s-o vedem cu inima.
1977
DREPTUL LA NUME

Aprind un soare dulce


n sufletul umbrit
Cine ar putea s[-=i nchipuie ast[zi poezia noastr[ f[r[ de
Vasile Alecsandri? Cine ar ndr[zni s[-=i nchipuie graiul nostru
f[r[ de Miori\a sau Toma Alimo=, sau Mihu-copilul.
Seninul bard de la Mirce=ti a cules, ca o harnic[ albin[,
prin sufletul poporului tot ce era dulce =i amar, a sperat cu
speran\a poporului, a fost istorica lui ocazie, dar =i o necesitate,
precum abia ast[zi o n\elegem, o apreciem, o purt[m n noi
=i o transmitem altor genera\ii. Cuvintele, pe care ni le-am
=optit, au fost s[ i se arate n imagina\ie ca ni=te zbur[toare
I O N V A T A M A N U

s[rb[tori: o strof[ dulce pe care-o prind din zbor. Luminile,


n care a s[dit =i a cules senine melodii au fost =i ele senine.
Mai degrab[ senine, dect vesele. Nuan\ate de umbrele
suflete=ti n clipele de singur[tate, meditnd asupra destinului.
Pastelurile sunt axate pe o m[rturisire: aprind un soare dulce
n sufletul umbrit.
392
A a=teptat, mereu a a=teptat sfr=ituri de iarn[ =i nceputuri
de prim[var[, ca s[-=i dezvnte pieptul n luncile de plopi
sau n cmpul cu flori, la concertul naturii.
A vorbit cu noi prin plante. Prin lumn[rile n floare =i
n[ltu\a odolean[, prin fr[\iori =i romani\e, prin clopo\ei
=i m[z[rele, prin dedi\ei =i garofi\e, prin nuf[r =i viorele
=i prin acel frumos busuioc iubitor de snuri albe. A cntat
al[turi de ciocrlii, oaspe\i de soare, a sosit acas[ din
c[l[toriile sale prin lumea mare ca rndunelele oaspe\i de
cas[.
Dup[ o iarn[ lung[ =-un dor nem[rginit i-a r[s[rit n[dej-
dea de a fi luminos
Din pasteluri n doine, din realitatea timpului s[u, afun-
dndu-se adnc n legendele vechi, ca s[ ne mbr[\i=eze mai
mult, s[ ne cuprind[ n vreme, n aleas[ selec\ie din cine am
fost cu vitejii =i credincio=ii no=tri eroi, care cuvntau ca Mihul:
Las[-n urm[-\i team[
C[ te eu pe seam[
Istor bra\e groase,
Groase =i vntoase,
Istui piept lat,
Lat =i-nf[=urat;
Istui p[lo=el
Cu buza de o\el.
Cu Manole, pref[cut n fntn[, ca s[ nu se sfr=easc[
speran\a, ci s[ se aleag[ un izvor cu ap[, =i Ana, zidit[ n
zidurile m[n[stirii:
Pn la glezni=oare,
Pn la pulpi=oare,
Pn la costi=oare,
Pn la \\i=oare,
............................
Zidul r[u m[ strnge

NIMIC NU-I ZERO


Via\a mi se stinge!
Cu acel ve=nic viu:
Pe-un picior de plai,
Pe-o gur[ de rai
Citind adnc n pagina lui Vasile Alecsandri, n ceea ce a
putut vedea =i sim\i cuvntul, mi zic: 393
Dac[ nainte de Vasile Alecsandri am ob\inut victorii cu spa-
da, n urma lui Vasile Alecsandri victoria am ob\inut-o cu peni\a.
+i-acel rege-al poeziei, ve=nic tn[r =i ferice,
Ce din frunze \i doine=te, ce cu fluierul \i zice,
Ce cu basmul poveste=te veselul Alecsandri.
A fost vesel Alecsandri numai n m[sura, n care vesel a fost
poporul. +i tot a=a de am[rt. +i tot a=a de melodios. +i tot
a=a de umbrit
Ast[zi deschid cartea lui Vasile Alecsandri, o carte cu
geamuri ca s[ pot vedea alte timpuri, istorie, credin\[, cuvinte
uitate, arme ruginite, legende =i balade, natur[ frumoas[,
doine, dulce minune, seninul cntec al poetului, deslu=ind
notele clare de speran\[ ntru a ne afirma numele n noile
orizonturi ale vie\ii.
1975
Adversarul alb din hrtie
Ori de cte ori pornesc s[ m[ a=tern pe hrtie cu anume
gnduri, m[ lupt s[ nfrunt un adversar alb din pagina nc[
nescris[. Probabil c[ e cea mai grea lupt[, pe care o d[ un
poet. S[-l nfrng pe adversarul meu alb numai cu ideea e la
fel de pu\in, ca =i cum a= c[uta s[ fac acest lucru doar cu
tr[irea sau numai prin grai.
B.P. Hasdeu spunea n aceast[ privin\[ despre marii poe\i,
care s[ fi ntrunit cu des[vr=ire, din cnd n cnd, ntr-un
cap-d-oper[ aceste trei m[re\e \eluri poetice: ideea, graiul,
efectul, f[r[ ca s[ predomneasc[ unul n dauna dezvolt[rii
celorlalte dou[
Am ntlnit mai mul\i mnuitori de idei, f[r[ ca s[ se fi
n[l\at la rangul de poezie. La fel =i promotori de tr[iri, =tiutori
de grai, promotori de efecte Procesul poeziei noastre din
I O N V A T A M A N U

ultimii ani a f[cut mari salturi de calitate, biografia spiritului de


crea\ie venind s[ predomine asupra experien\ei de via\[.
Tendin\a spre complexitate, de altfel proprie =i altor do-
menii de activitate a omului modern, determin[ ast[zi poezia.
Formele simpliste, emo\iile facile, versul frontal, ideile ocazio-
394 nale toate acestea au cedat unor mai ample =i subtile mani-
fest[ri suflete=ti, de unde participarea la actul de crea\ie nu-
mai cu unul din cele trei \eluri poetice, precum s-a exprimat
B.P. Hasdeu, a devenit imposibil[. Ba mai mult, chiar =i aceste
trei \eluri poetice par a fi insuficiente pentru a determina o
poezie. Mai e vorba de o permanent[ =i real[ stare poetic[,
despre care s-a exprimat nc[ Goethe, care ar purta nc[rc[tura
unei idei zbur[toare de realitate =i care nu ar exclude din
materialitatea expresiei musturile subiective. Permanen\a st[rii
poetice, temeiul ei filozofic nt[re=te intui\ia crea\iei. Dar o mai
aleas[ calitate ca intuirea ideii, a expresiei celei mai fidele =i
apte pentru definirea acesteia, a ritmului, n care ideea,
statornicindu-se, s-ar sim\i mai just exprimat[, pe o scar[ de
tr[iri complexe a poetului, e greu s[ g[se=ti altceva.
Precum am observat, adversarul alb din hrtie se cam
teme de tr[irea ideii n mediul unei permanente st[ri poetice,
cu o bun[ cunoa=tere a graiului. Tr[irile complexe \i permit nu
la nceputurile ideii, ci n continuarea ei, o bun[ parte de mono-
log, poate cea mai lipsit[ de har fiind p[r[sit[ n afara manus-
crisului. Abia a=a se urmeaz[ poetul pe sine nsu=i din pagin[
n pagin[, nencepnd de fiecare dat[ o nou[ poezie, ci
continund parc[ n contextul aceleia=i poezii noi rnduri pe
parcursul vie\ii sale de crea\ie. M[ gndesc la Walt Whitman,
de=i nu-i unicul exemplu, care a scris toat[ via\a un amplu
Cntec despre mine nsumi.
De aici apare uneori acea neclaritate a poeziei, despre
care u=or se pronun\[ cititorul, nen\elegnd c[ poetul nu are
timp pentru citate =i trimiteri la scrierile sale anterioare, ci
nainteaz[ prin imagina\ie cu ndemnul de a supune n spa\iul
sentimentelor =i gndirii sale noi segmente de necunoscut. Prin
urmare, adev[ratul cititor trebuie s[ mearg[ n pas cu poetul,
poate, mpreun[ cu poetul la asaltul spiritual. Poetul se nal\[

NIMIC NU-I ZERO


ntr-un zbor pentru a c[dea sau, ca n Me=terul Manole,
pentru a-=i zidi propria dragoste n piatr[. Cititorul vrea
neap[rat s[ triumfe. Poetul se lupt[ cu adversarul s[u alb din
pagina nc[ nescris[, dar =i cititorul trebuie s[ se lupte cu un
adversar n contextul operei poetice.
Prin urmare, exist[ un adversar alb, pe care r[mne s[-l 395
nfrunte att poetul, ct =i cititorul s[u. Aceasta este unica lupt[,
din care, dac[ am ie=i cu cinste, am putea s[ devenim mai
pu\in vinova\i n fa\a adev[ratei poezii.
1975

nchinare la luceafr
Cite=te aceast[ carte
Sosirea ei n casa ta te va ndemna s[ vezi lumina, care
bate asupra sufletului t[u cu demnele ei raze.
Sunt convins c[ =i tu vei ajunge la miezul ei, c[ci mpreun[
ne vom bucura, g[sindu-l.
Ne-am adunat cu to\ii, care =i cum a putut, cu ce avea mai
scump la el, ne-am adunat n jurul faptei suflete=ti a poetului,
ca s[ ne uit[m la steaua pe care ne-a prezis-o. Att de trist[ a
fost s[-i fie existen\a, nct nu-i r[mnea altceva dect s[ crea-
d[ n posteritate, adic[ n noi, mpr[=tiind asupra poeziei ale-
sele muzici ale cuvintelor, optimismul gndirii, pagini de destin.
Era o seam[ de vreme, pe cnd Europa nu avea, poate,
un alt poet mai mare ca Eminescu. Poate c[ ceea ce nu ndr[z-
nim a spune noi n=ine despre noi vin fiii altor popoare s[ ne-
o spun[. Cite=te aceast[ nchinare la luceaf[r =i vei afla c[
nu te-ai nchinat de unul singur, c[ lui Mihai Eminescu se n-
chin[ o lume.
Veacul lui i-a urzit moartea unui nen\eles. ns[ pietrele grele
ce i-au fost aruncate peste cuvinte s-au pr[bu=it, iar prin
v[zduhul redeschis r[sun[ ast[zi a lui voce. Mai limpede =i
mai scump[ vine Poezia lui la con=tiin\a noastr[.
nchinare la luceaf[r cite=te aceast[ carte a demnit[\ii,
c[ci e o poezie din cartea lui, care a str[b[tut cale lung[ pn[
I O N V A T A M A N U

la tine.
ntorc ultima pagin[ =i r[mn cu gndul ntre copertele
ei, prin spa\iu strecurnd adnc o =oapt[ de mul\umire celora,
care au rev[rsat asupra nchin[rii ideea =i sufletul, venind =i
ei s[ se nchine
396 1975

Dreptul la nume
Eram copil =i-mi pl[cea s[ m[ uit ndelung n adncul fntnii.
Mama deseori m[ certa =i m[ prevenea:
Vezi, b[iete, s[ nu cazi cumva
Au trecut mul\i ani de atunci. Acum nu mai pot s[ m[ uit n
fntna cea de lng[ poarta cur\ii noastre, fiindc[ m-am
ndep[rtat mult de ba=tin[ =i fntna a r[mas acolo, departe
Ast[zi mi nlocuiesc fntna cu cte o poezie. +i m[ uit
ndelung n adncul ei, m[ abat de la ea, r[t[cesc printre
careva treburi ale zilei, iar cnd r[mn singur, reiau volumul, l
deschid la pagina respectiv[ =i mi afund privirea n adncul
poeziei. Precum nu sunt multe fntnile, n care am c[utat cu
ochii stelele n adncuri sau stropii cu lic[r, a=a =i poeziile, n
care caut adncimea, ce s-ar potrivi sufletului, nu-s prea multe.
De fapt, nici nu le num[r, fiindc[ nu =tiu a num[ra poezia, ci
pur =i simplu m[ uit n adncurile ei. M[ uit, fiindc[ m[ v[d
pe mine. M[ reg[sesc. M[ readuc ntr-o sfer[ imaginar[, pe
unde gnditoare, lipsite de anecdotic, pure ca inspira\ia ns[=i,
tremur[toare, ca =i sufletul vibrnd al poetului
M-am oprit asupra Dreptului la nume. Sub acest titlu a=
ncepe, precum am =i f[cut-o, a-mi povesti biografia. O
biografie, pe care a= vrea s-o povestesc n glas tare, ca s[ m[
aud pe mine nsumi, povestind despre p[rin\ii mei, despre
p[rin\ii p[rin\ilor mei =i p[rin\ii p[rin\ilor mei, cine au fost n
vechimea lor =i ct de mult[ a fost aceast[ vechime, ca s[ pot
ajunge =i pn[ la veacul meu, pentru a m[ povesti =i pe mine
n contextul neamului plug[resc de oameni cu aspira\ii =i vise,
cu asprimea realit[\ii, reflectnd asupra destinului.

NIMIC NU-I ZERO


Pn[ unde ar putea s[ ajung[ memoria? m[ ntreb.
Ce soluri ar atinge r[d[cinile sufletului meu n volumul de
refacere a lumii?
Pentru a n\elege de unde =i de cnd sunt pornit ntru a
deveni o fapt[ pe aceste \[rmuri de via\[, g[sesc ntre clopotele
sun[toare ale timpului meu sunete demne, care m[ nal\[ n
397
dreptul la nume, din rnduite vie\i ce le-au durat.
Am fost, ns[, =i f[r[ de nume. Aceasta o =tiu, dar cum am
fost f[r[ de nume?
|i-l poart[ ca pe fa\[,
r[spicat,
cu ochii privitori de-a drept...
Cu adev[rat c[ mi-am v[zut fa\a reflectat[ n adncurile
poeziei.
Dau cuvintelor tot ce le este propriu n materialitatea =i
imaterialitatea lor, ca s[ judece ele singure asupra operei
umane:
F[-\i pav[z[ din graiul net[cut,
n care-\i strig[ inima porunci.
Aici opera literar[ s[vr=indu-se, continu[ s[ s[vr=easc[
n contextul societ[\ii idealuri. Timpul a trecut n inim[ nu pe o
cale mecanic[ de alunecare, ci direct n porunca inimii. E ceea
ce au produs b[t[ile acestui sensibil creator de energie. A
ndemnat-o s[ bat[, s[ nu nceteze a bate. E o stabilire a
omului n timp, pe care poetul a sim\it-o prin retrospectiva vremii,
venind s[ se afirme sau s[ ne afirme
Izbndelor sortit,
Dar poate nc[ prigonit pe urme,
al[turi de tovar[=ii t[i vrednici
sau printre haite l[tr[toare de netrebnici,
r[mi al t[u,
fii purt[tor de nume!
Afirmare prin lupt[ cu rutina, =i nu r[fuial[. Cu un spirit de
datorie, care i este propriu poetului. Angajat la nf[ptuire, cu
biografie de lupt[tor, c[utndu-=i demnitatea nu sub propriul
nume, ci prin numele unui popor. Aspru =i con=tient de propria
valoare, valorificnd prin credin\[:
I O N V A T A M A N U

Din umilin\[ zdrumecat te strnge!


Dramatismul, care l caracterizeaz[, se ridic[ n con=tiin\[
pentru a nfrnge umilin\a.
+ansa de a fi nu poate fi redus[ numai la personal. ns[=i
expresia poetic[ nu permite acest lucru, fiindc[ e vorba de o
398
=ans[ de durat[-n lume sau de numele din rnduite vie\i ce
le-au durat, n care poetul afirm[ for\a creatoare a unei
colectivit[\i.
Mai ai o =ans[ de durat[-n lume.
La vrajba coteriilor n[tnge,
peste cabale =i nfrngeri,
r[mi ntreg,
fii purt[tor de nume!
Aceasta e =i povara purt[torului de nume
M[ uit n adncurile acestei poeziei =i m[ v[d reflectat n
unul din stropii cu lic[r. Pe arcul ntins, ca ni=te s[ge\i, stau
cuvintele. Ele afirm[.
1976
Momentul inimii
Asear[ am l[sat nc[ verde teiul de la geam. Azi diminea\[
l-am g[sit cu frunza ng[lbenit[. Cum a=a, deodat[ s[ ng[l-
beneasc[ teiul? Oare nu aceasta ar nsemna Momentul inimii?
Desigur, ntrebnd, ncerc s[-mi =i r[spund. Sau, poate, precum
spunea poetul R.M. Rilke, nu cumva tr[iesc acum n ntreb[ri
=i de aceea caut argumente?
A=a sau altfel, mprumut un gnd din volumul lui Victor
Teleuc[ Momentul inimii, pe care l consider esen\ial printre
apari\iile poetice din ultimii ani. Este argumentul, de care ncerc
s[ m[ folosesc n discu\ia mea cu mine nsumi, cu lumea, cu
ndep[rtatele ecouri ale imagina\iei, cu apropiatele realit[\i,
cu diversele forme ale singur[t[\ii omene=ti. Ceea ce vine din
Momentul inimii prin poezie se al[tureaz[ propriului meu
moment al inimii, pentru c[ a=a se reia oscilarea de gnduri,

NIMIC NU-I ZERO


de sunete, n sfr=it, de inimi
Un poet adev[rat =i creeaz[ numaidect uneltele sale pro-
prii, cu care =i modeleaz[ n cuvinte propriul univers,
nc[rc[turile de sens strecurndu-se prin anumite cuvinte-
supape, concepute n spa\iul afl[rii sale: ca strig[tul de cer al
unui cocor, ca omul incomodat, dragostea s-a sfr=it la 399
fundul farfuriilor cu ciorb[, frunze fierbin\i de forma Africii,
r[zboaiele dorm pe lng[ u=[, naltul e demn ca un
zmbet, tu m[ vezi cum n-a= putea s[ fiu, triste\e mai verde
ca m[tr[guna, iubirea fatal[ etc. Am ales cteva din acele
cuvinte-supape ale volumului, ca s[ m[ conving c[ pentru a o
n\elege pe aceast[ fiic[ a str[duin\ei, trebuie n\eleas[, n
primul rnd, lumea de simboluri, operatorii suflete=ti, ca s[
folosesc un termen din moderna programare matematic[,
fiindc[ momentul inimii are =i sensul de direc\ie, n care se
desf[=oar[ o mi=care sufleteasc[, doza de personal, de
propriu, cu care este injectat cuvntul, pic[tura de must subiectiv,
stoars[ din realitate. F[r[ a deschide aceste u=i nu po\i intra n
cetate. De aceea, probabil, de la cititorul de poezie se cer nu
numai aptitudini de cunosc[tor de cuvinte, ci =i o suficient[
sensibilitate de p[trundere a simbolului, la g[sirea acelor
cuvinte-supape. Alc[tuirea tr[irii poetice are nevoie s[ continue
dincolo de cuvinte.
Poetul nu mai ncape n inima sa =i atunci inima se desparte
de propriul ei moment. Evadarea aceasta este dramatic[, n
clipa ei se realizeaz[ energia inspira\iei. Dramatic[ =i plin[ de
contradic\ii, pentru c[ sensul poetic c[utat are a se r[t[ci n
mai multe ecouri, oglinzi. Situarea n spa\iul acesta f[r[ de
sprijin e destul de riscant[, dar poate c[ riscul nsu=i devine o
surs[ de crea\ie. De altfel, poetul ne comunic[ dimensiunile
afl[rii sale: ntre ochii mei =i cer un mister n alt mister sau
pitpalacul metronomul bate prin singur[tate =i s-aude zvon
albastru, colornd eternitatea.
A nu ncape n propria inim[, dar n acela=i timp a ncape
n ea, poate s[ nsemne spa\iul afl[rii spirituale unde t[cutele
cuvinte ale poetului pot fi alc[tuite =i continuate n con=tiin\a
cititorului cu ajutorul celor spuse. Aceasta ar putea s[ fie lovitura
I O N V A T A M A N U

nesigur[, cu care a= bate n cetatea, unde se ascunde valoarea


talentului lui Victor Teleuc[, adic[, ncercnd s[ presupun echi-
librul dintre a spune =i a t[cea.
Sufletul s[n[tos al poeziei are darul de a nu fi static n
adncurile ei, asemenea structurilor complexe, n care materia,
oscilnd pe scurte pozi\ii de odihn[, se divizeaz[ pn[ la pier-
400
derea nc[rc[turii sau a masei. Acesta e rezultatul manifest[rii
n vitez[. n legile fizicii viteza nu e altceva, dect distan\[ asupra
timp. Poate distan\a, cu care poetul tr[ie=te secunda lui de
crea\ie ar veni s[ explice, ntr-un fel, structura poetic[ a
Momentului inimii. De aceea poetul =i porne=te distan\ele prin
hore, unde spa\iul se consum[ n timp cu o vitez[ mitologic[.
Perindarea imaginativ[ a tr[irilor, asociativ[ prin ns[=i
consisten\a ei, reflect[ leg[turile filozofice =i sociale dintre lucruri,
dintre vechi =i nou, dintre ce e mult =i ce e pu\in, dintre aproape
=i departe, dintre basm =i realitate. Sunt examenele pe care le
\ine inima n momentul ei de mi=care sufleteasc[, c[utnd
asem[nare prin fr[mntul tuturor.
Modest[, parc[-ar fi Cenu=[reasa,
=i face lucrul simplu =i retras[,
c[ pn-la urm[,
dac[-a fost sau este,
o tot g[se=te prin\ul din poveste,
abia atunci s-o vad[ lumea c[-i frumoas[.
n momentul inimii poetice a lui Victor Teleuc[, n chipul
Cenu=[resei, cred c[ =ti\i cu to\ii aceast[ amar[ =i frumoas[
poveste, se ascund ochii lic[rind ai adev[ratei inspira\ii. Ea,
frumoas[ zn[, cu =oaptele ei treze=te n noi vraja, =i din crengile
de nuc ale c[r\ii coboar[ nentrecutele podoabe, ntre care
Cenu=[reasa va deveni sortita prin\ului.
1975

Cu rug la chipul mamei


Strein[, maic[, strein[ avea s[ se exprime poetul anonim.

NIMIC NU-I ZERO


Maic[ b[trn[ avem s[ citim ]n multele variante ale
Miori\ei.
nainte de Eminescu oare cum s-a mai vorbit c[tre mama,
prin care determinan\i, c[ci genialul nostru poet a scris ntr-un
moment de durere O mam[, dulce mam[ +i poate de
atunci repet[m cu to\ii dulce mam[.
401
n ve=nica dragoste de mam[, amintindu-ne de Eminescu:
Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi, aproape, aproape
de ea =i de tine De-a pururea aproape vei fi de snul meu
prin plngeri de ape, ca s[ ne gndim =i la caracterul plin de
lacrimi al dorului.
n jurul cuvntului mam[ se adun[ ncet cuvintele, n felul
acesta ia na=tere limba matern[. C[utat pretutindeni, de
ntreaga limb[, un cuvnt l determin[ pe altul la nt[rirea
sentimentului matern. n expresia c[tre mam[ limba se nt[re=te,
se ncarc[ de via\[, e purt[toare de nume.

II
Dac[ o d[m uit[rii =i pe ea, nseamn[ c[ am uitat totul =i
nu mai avem ce uita nseamn[ c[ n loc de cuvinte purt[m
n gur[ ni=te pietre nseamn[ c[ n locul inimi arde o \igar[
La ve=nicul chip de mam[! Cu poetul, care =i-a suflat sufletul
n fl[c[rile dragostei de mam[ Cu poetul la privirea ei
sfnt[, care nc[lze=te pa=ii no=tri pe p[mnt La durerea ei
ve=nic[, la ng[duirea ei La poc[in\a ei de mam[, la inima
ntins[ pe strig[te, la ceasul n care te na=te La povara
singur[t[\ii, la ea, u=oar[ p[=ind
U=oar[, maic[, u=oar[,
C-ai putea s[ mergi c[lcnd
Pe semin\ele ce zboar[
ntre ceruri =i p[mnt.
La t[cerile ei
T[cut[
E=ti, draga mea mam[,
T[cut[
Cu poetul, care a ajuns la chipul ei, n zorii zilei, nfruntnd
I O N V A T A M A N U

peste noapte insomnia A venit pe rou[, cnd e curat[ nc[


respira\ia, a venit la cuvintele nencepute, ca s[ le nceap[ n
cntec A venit, nconjurat de ngerii p[mntului, de care =i-
a sprijinit zborul prin chipul mamei Poetul, aceast[ oglindire
a omului senin, a a=teptat-o s[ ias[ din uitare, pe-o margine
de iarb[ verde, pentru a se ruga la p[mntul de pe fa\a ei, la
402 codrii din t[cerile ei, la mun\ii din durerile ei, la cerul singur[t[\ii
de mam[ Ea, f[c[toare de minuni, trista raz[ de lumin[,
ea a n[scut copilul, n[scndu-i =i umbra Ea, care-=i al[p-
teaz[ pruncul cu albul ei destin Tot ea, cea care-\i nvele=te
somnul, peste m[ri =i dep[rt[ri, te fere=te de r[u, ca o facl[ a
ngrijor[rii mereu veghetoare Tot ea =i zide=te sufletul n ni=te
ziduri invizibile, cu care vrea s[ te aperi
n priviri cu-un fel de team[
Fericit[, totu=i, e=ti
Iarba =tie cum te cheam[,
Steaua =tie ce gnde=ti
Tot ea La steaua, pe care o simte de sus =i o vede tot
n[sc[toare de stele
Pe cer dulce-am[rt
Arde, mam[, alba-\i stea.
Tu uita=i la ea att,
nct semeni azi cu ea.
Cocoarele pleac[ =i se ntorc prin anotimpuri, ea nu mai
pleac[, nici nu are de unde s[ se ntoarc[, ea r[mne pe
orice timp, ntr-un ve=nic tremur Ca steaua de sus
M[ rog de tine, munte,
Ct zboru-o s[ m[ poarte,
S[rut[ ochii mamei
+i-i ap[r[ de moarte
n pale culori curge chipul mamei pe ape +i iese din
valuri la izvoare, =i iese n delte, iese din albastre uit[ri pe-o
arip[ =i se-arat[ Tu o alege din valuri, o culege din pietre,
pe piscuri de mun\i reci, rupe din soare =i-i pune lumin[ n
ochi
Coperind cu \[rn[

NIMIC NU-I ZERO


Chipul ei ostenit.
Pe locul unde se stinge mama cre=te un munte, fiindc[ p[-
mntul se tot nal\[ dup[ ea, att de mare e sentimentul matern.
Poetul Grigore Vieru st[ acum fa\[-n fa\[ cu mama =i ne
mngie auzul cu cuvinte nencepute. =i vars[ sufletul n
fl[c[rile dragostei de mam[ Ridic ochii de pe pagina
403
aceasta =i suflu n focul stelelor, ca s[-l aprind, ca s[ le aprind
lumina peste scrisul poetului, peste insomnia lui, peste sufletul
poeziei
1973

Poetul, vrsta lui, vrsta


noastr la rnd cu vrsta poeziei
Nu l-am observat, cnd =i alegea semin\ele, a scris cndva
Vitalie Tulnic despre un poet. Dar ct de mult i se potrivesc lui
nsu=i cuvintele acestea! Parc[ nu l-am observat, cnd =i alegea
semin\ele, ca s[ semene solul poeziei noastre, s[ ne semene
pe noi n=ine, dup[ o datin[ frumoas[ a poporului n zorii zilei
de Nou An: S[n[tate nou[ =i la anu s[n[tate! E ceea ce ne-a
dorit, sem[nndu-ne cu bucuriile sale Apoi pleca pentru a
se rentoarce. Numai n c[r\ile, pe care ni le-a l[sat, vibreaz[
vocea lui cald[ de prieten Vocea care ne c[uta n trziul
nop\ii de nesomn, ca s[ ne comunice mirosul fermec[tor al
cernelii proaspete, bucuria unei pagini de vraj[ poetic[,
suflarea unui crmpei de ap[ vie, venind dintr-un dor de cuvinte,
unic, numai al lui Venea s[ limpezeasc[ o clip[ tulbure, s[
descifreze ntr-o scnteie m[re\ia focului A tr[it n el un miracol
al lini=tii, al calmului, al senin[t[\ii Sub pana lui cuvintele
ocupau cel mai stabil loc n propozi\ie, iar gndirea lui,
ndreptat[ exclusiv spre bucurie, mobiliza.
Scrisul poetului Vitalie Tulnic e aidoma unei case primitoare,
cu pragul potrivit n a=a fel, nct e u=or s[-l p[=e=ti =i s[ nimere=ti
n[untru nestingherit de nimeni. O cas[ simpl[ cu scaune =i
mese, pe pere\i covoarele frumoase ale limbii, nici o culoare
strident[, al[turi tablouri lipsite de artificii, sub picioare o
I O N V A T A M A N U

podea de p[mnt P[mntul poetului Stau c[r\ile lui pe


o mas[ de stejar =i se leag[n[ ca =i codrii n toamn[, flori de
tei n c[limar[, un =ervet, tivit cu imagina\ia de sud a unei
\[rance de prin \inuturile dun[rene Aici e poetul n ntregimea
lui, cu tot ce-a zvcnit =i s-a zbuciumat n inima-i bucuroas[.
Las[-l si-=i odihneasc[ minile pe genunchi, cum fac \[ranii
404
trudi\i din via\a c[rora vine, ncepe s[ scrie poetul, apoi
tace, se adnce=te n gnduri
Ia mai bine din raft cartea n care descifrezi u=or, ca n
limpezimea apelor de munte, fiecare nfiorare de gnd,
aud vocea lui lini=tit[
Ct de limpezi =i ncete vin cuvintele, vin dintr-o cultur[
nicicnd expus[ sau afi=at[, dar mereu prezent[ n fiecare
rnd al scrisului sau A=a se fac numai cele mai mig[loase
lucruri, care te surprind nu prin grandoare, ci prin fine\e
Aceasta din urm[ e dovada unei rare m[iestrii, de la care
putem nv[\a multe. S[ ne ntoarcem mereu la scrisul poetului
Vitalie Tulnic =i s[-i purt[m de grij[, precum am avea grij[ de
propriul nostru scris dincolo de vrsta noastr[ =i a lui, la rnd
cu vrsta de maturizare a poeziei noastre.
1975
Lumin asupra
limbii reflectnd
Import[ ce spui, dar nu mai pu\in import[ cum spui F[r[
rost m-ar contrazice careva, afirmnd, precum mi s-a ntmplat
s[ aud c[ o idee mare r[mne la fel de mare chiar =i ntr-o
expresie s[rac[. Nu cred c[ ar fi nevoie s[ dovedesc contra-
riul Cuvintele, ca =i tot ce e viu, au nevoie de mediul favorabil,
exprimnd o stare spiritual[, o gndire Fiecare cuvnt poart[
o anumit[ nc[rc[tur[ de sens, pe care o exprim[ o comuni-
tate istoric[ de oameni, uni\i prin aceea=i limb[. Necunoa=-
terea limbii aduce la formul[ri vagi de spirit, la inexactit[\i, la
stagn[ri serioase pe scara cunoa=terii.
n expresie lipsa cuvntului potrivit provoac[ accidente
de gndire, iar comunitatea istoric[, n loc s[-=i extind[

NIMIC NU-I ZERO


intelectul asupra unei probleme, se preocup[ mai ales de
repara\ia frazei. Deseori mi s-a ntmplat s[ observ cum
interlocutorul meu, sim\ind c[ nu-i ajung cuvinte pentru
exprimare, revenea la acela=i gnd, neputnd avansa n
discu\ie. Cauza este insuficien\a de cuvinte, de care se sufer[
la ora actual[. Persoana, c[reia nu-i ajung cuvintele necesare,
deseori recurge la gesturi cu mna, caut[ sprijin la obiectele 405

din jur, se las[ prad[ unor expresii ocazionale. Oare omul


nu a dep[=it perioada semnelor efemere, precum s-a
exprimat George Meniuc?
ntre timp citim la Alexei Mateevici n Limba noastr[:
Limba noastr[-i limb[ sfnt[,
Limba vechilor cazanii,
Care o plng =i care o cnt[
Pe la vatra lor \[ranii.
nvia\i-v[ dar graiul,
Ruginit de mult[ vreme.
+terge\i slinul, mucegaiul
Al uit[rii-n care geme.
Strnge\i piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde
+i-\i avea n rev[rsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu ve\i plnge-atunci amarnic,
C[ vi-i limba prea s[rac[
Poetul, acest muncitor al limbii, =i n=ir[ focul crea\iei pe
firul de cuvinte, ntr-o mig[loas[ munc[, chemndu-=i neamul
s[-=i ocroteasc[ limba. Nemp[catul spirit creator caut[ printre
frumuse\ile limbii pietrele rare, pentru a-=i pune temeiul. Acel
specific na\ional, care caracterizeaz[ fiecare popor, trebuie=te
realizat n limba matern[, care, numai ea, i poate g[si toate
propriet[\ile =i abia din aceast[ limb[ poate fi transmis mai
departe altor limbi.
Gnditorul italian Giacomo Leopardi, nc[ la nceputul
secolului XIX, avea s[ se exprime n aceast[ privin\[: Fiece
limb[ =i are caracterele ei distincte, c[rora le corespunde
caracterul cuvintelor ei Cteva cuvinte analizate foarte bine
sunt uneori de ajuns pentru a zugr[vi caracterul, gndirea, inte-
lectul, imagina\ia =i opiniile poporului care le ntrebuin\eaz[.
I O N V A T A M A N U

+i tot Leopardi avea s[ spun[: Nu se vor putea g[si n


dou[ limbi diferite dou[ cuvinte sinonime, care s[ exprime o
idee absolut =i n ntregime identic[.
Poe\ii de diferite neamuri au nchinat limbii materne
nfl[c[rate pagini, astfel limba devenind istorie, via\[, prezent,
406 adic[ tot ce inspir[, ndeamn[ la crea\ie. Celebru om de
cultur[, poetul ucrainean Maxim Rlski avea s[ dedice limbii
materne cuvinte de imn, demne de a fi memorizate:
Ecou de veacuri peste plai,
Glas de furtun[ limba noastr[;
Basm de petale-n miez de mai,
Zvon lung =i buciume pe creast[,
Plns n urgie, volnic grai,
Str[bun temei culturii noastre
Aceast[ grea realitate a limbii a r[nit mult spiritul na\ional,
provocnd grea ran[ n organismul culturii.
De=i o dat[ schimbate obiceiurile =i firea, se schimb[ ne-
lipsit =i caracterul limbii. Cit`ndu-l din nou pe Giacomo Leo-
pardi, limba, n care ne na=tem, pe care o asimileaz[ toate
celulele noastre odat[ cu laptele mamei, limba trebuie=te s[ ne
fie lumin[ vie, ve=nic arznd pentru a vedea. P[streaz-o vie!
Maxim Rlski =i ncheie astfel poezia Limba matern[:
Deci, nflore=te, limb[ mndr[,
ntr-o cunun[ de surori,
+i alb[ pas[re te-avnt[
Peste ruini de nchisori,
+i d[inuie=te ca un cntec
Ferice =i triumf[tor.
1975

Cu gndul la vechile cuvinte


ntr-o diminea\[ m-a surprins gndul c[ am uitat numele bu-
nicii. +i nu c[ i-am uitat chipul, bun[tatea, d[rnicia. |in minte,
mi-aducea de la trg cte un covrig, cte o bomboan[. Le
\inea ascunse sub nveli=ul ctorva tulpane Are omul simplu

NIMIC NU-I ZERO


ceva din marea n\elepciune a scrisului profund, pe care tre-
buie s[-l dezvele=ti de multe nveli=uri pn[ dai de esen\[
Bunica dezvelea ndelung gustul covrigului sau al bomboanei,
spre care eu m[ repezeam cu l[comie.
Deci, ntr-o diminea\[ m-a surprins gndul c[ am uitat
numele bunicii. Probabil c[ e destul de vechi numele ei, rar
407
ntlnit ast[zi, lipsit de acea melodie s[lt[rea\[, care ar veni
u=or pe limb[... =i m-a tot dus a=a gndul spre numele vechi,
spre vechi denumiri, spre vechi cuvinte. Le uit[m, se pierd din
memorie cuvintele acestea vechi. Dar ele ascund n sine istoria
noastr[, arborele genealogic al familiei, al neamului, un ntreg
cmp de ierburi, ntre care au crescut =i continu[ s[ creasc[ noi
genera\ii. +i se ntmpl[ aceste uit[ri, probabil, din cauz[ c[ nu
ne deprindem de mici a cunoa=te temeinic pn[ n vrful
amintirilor =i dincolo de ele, care ne-a fost nceputul, cine ne-au
fost str[mo=ii. Ar trebui scoase aceste amintiri pe sforile ntinse
ale timpurilor =i din genera\ie n genera\ie s[ le punem n lumin[,
ca s[ le simt[ omul, pe proaspetele =i dezvntatele lor fire s[ ne
adormim copiii. n capul oric[rei familii st[ cte un str[bun =i
prive=te la noi din uitare. Oare noi n-o s[ fim cndva str[buni?
Deci, odat[, dizdediminea\[, m-a surprins gndul c[ am
uitat numele bunicii =i n c[utarea vechiului ei nume am purces
s[-mi amintesc care din vechile cuvinte mi-au mai r[mas pe
limb[. +i m-a cutremurat adev[rul: cte cuvinte am uitat =i
nc[ cte cuvinte continuu s[ uit!
E =i firesc, mi-am zis. S-au stins timpurile vechi, iar odat[ cu
aceasta s-a pref[cut n zgur[ =i o seam[ de cuvinte. Nu mai
spunem ast[zi jude, argat, jupn, cucon. +i, fire=te, tineretul,
nesim\indu-le esen\a social[, nu simte nici necesitatea nsu=irii
lor. Limba se mbog[\e=te cu attea =i attea cuvinte din noua
existen\[ Dar, cum r[mne cu istoria? +i atunci mi-am dat
seama, c[ sunt mii de cuvinte pe care nu trebuie s[ le uit[m.
Cresc pe p[mnt ierburi =i flori, zboar[ prin v[zduh p[s[ri,
noat[ prin ape pe=ti, despre care nu putem vorbi numai cu
no\iuni generale de p[s[ri, flori, ierburi, pe=ti, uitndu-le
denumirea specific[. De aceea ne trebuie c[r\i despre plante
=i p[s[ri, despre cuvinte culese din popor, cuvinte vechi de
nenlocuit prin altele. C[ci, dac[ vom lua numai ceea ce e
I O N V A T A M A N U

mai la ndemn[, atunci peste cteva genera\ii vom s[r[ci


ntr-att limba, nct nu vom mai =ti ce avem =i ce o s[ avem.
Att se va =ti: ce am avut, dar =i aceasta foarte aproximativ.
Prin str[dania lui Valentin Ro=ca, care ne-a bucurat cu O
sut[ de ochi, ne-am adus acum aminte de pitulice, de
p[p[lud[, de l[stun, de dumbr[veanc[, de prigoriu, de v[r-
408
zare, de muscar, de grelu=el, de l[car, de m[c[leandru, de
tartalon, de alunel, de coc=ar, de corcodel, de z[gan, de vinde-
rel, de picherea, de sitar, de ciuhurez A= putea enum[ra n
continuare zeci de specii de p[s[ri, cuvinte ce par ndep[rtate
=i aproape uitate, poate din cauza c[ prea u=or le nlocuim cu
altele, auzite nu =tiu de unde =i puse la nimereal[ pe limb[.
Afar[ de aceasta, omul se cam ndep[rteaz[ de p[s[ri =i
ncepe s[ le uite numele.
Mi s-a ntmplat s[ fiu martorul unui caz, cnd doi in=i
discutau despre unul =i acela=i pe=te, dar, necunoscndu-i
numele specific, nu puteau ajunge la o n\elegere. Oare se va
ntmpla a=a c[ doi oameni nu se vor putea n\elege ntre ei,
unul stnd pe o coast[ de limb[, iar altul pe cealalt[, iar ntre
ei adev[rul ce-=i trage seva din uitatele no\iuni? Nu cred c[
ncolo se duce timpul, de=i continu[m s[ uit[m anumite cuvinte,
de=i ar trebui s[ ne oprim pe acest alunecu=.
Am r[sfoit o carte: Dic\ionar de plante medicinale rus-
latin-moldovenesc /G.V. Grinco =i G.M. Goreanu. Chi=in[u,
Lumina, 1972/ +i de dragul dulcii muzici a limbii mi permit
s[ repet aici cteva denumiri de plante: albioar[-de-p[dure,
somni=or, breab[n, spnz, alior-de-balt[, roini\[, clopo\el,
lev[n\ic[, sorbestrea, coriandru, b[rbu=oar[, verigar, nem\i=or,
fumuri\[, cicoare mi nchipui, c[ au r[mas nc[ attea
denumiri frumoase de plante netraduse, nentlnite nici pe alte
p[mnturi, nici n alte limbi. Cred c[ e datoria acestor autori
s[-=i continue munca spre a readuce n limb[ flora plin[ de
muzic[.
Oare cine mai spune ast[zi p[durii brani=te sau pronun\[
cuvntul a chidosi n sens de a broda, sau se exprim[ prin
f[get, referindu-se la un crng cu fagi, sau se adreseaz[ cu
firuiesc n sens de a trage un fir, sau e nchingat n sens
de a se ncinge cu chinga, sau se amuz[ prin m[rg[re\ n

NIMIC NU-I ZERO


sens de str[lucitor =.a.m.d. Iar n cntecul nostru popular
attea cuvinte =i oxideaz[ nveli=ul: a se gzli, a iz[r, b[lu\,
aripat, dimerlie, blazgonie, l[tunoaie, bute. S[ fie numai
arhaisme?
Deci, ntr-o dizdediminea\[, amintindu-mi de numele vechi
al bunicii, am nceput s[ num[r cte cuvinte am uitat, =i, a=a
409
num[rnd, mi-am dat seama c[-s att de multe, nct mi s-a
p[rut c[ din ele e \esut[ aproape ntreaga mea limb[. M-am
speriat la gndul acesta, c[ de s-ar ntmpla s[ fie a=a, atunci
greu sfr=it m[ a=teapt[: ce mo=tenire a= putea l[sa copiilor
mei =i care pove\e pentru via\a lor, dac[ eu n-am reu=it s[ nu
uit din frumoasele cuvinte ale limbii materne?
1977

Att de multe, frumuseile


Sonetele cmpiei sau, poate, sunetele cmpiei, adic[ nu att
forma expresiei poetice, ci cntecul propriu-zis:
E mirosul sec[rii coapte-n glii
arom[ de florar cople=itoare,
o, din aroma asta care moare
s[ facem un parfum pentru copii!
Copil[ria de cmp nu o dat[ a tres[rit cu sufletul receptiv
ntre sunetele =i r[sunetele p[mntului. Basmul =i taina, dar =i
realitatea, reamintit[ pe nou de fiecare alt poet, se leag[ ntr-un
singur glas, ce comunic[ n dep[rtare cu o melodie trzie a
unei nop\i frumoase de var[. Via\a, crezut[ lung[ =i f[r[ de
sfr=it, ca o poveste, citit[ mai nti n ochii adnci ai mamei,
trezind la nceputuri =oapte firave, dar ntre\innd la alte vrste
ecouri tulbur[toare, p[streaz[ n inima poetului un izvor ve=nic
tn[r, poate s[rb[toresc, ca un idol cu ochi alba=tri. Lini=tea,
care se face auzit[ ntr-un crng cu s[lcii gnditoare, pe-o
margine de ap[ mprosp[t[toare, mngie auzul cu vocea
nostalgic[ a nrobirii pe pragul sfntului poem.
La M[l[ie=ti, acas[-au murit copacii vechi,
I O N V A T A M A N U

Salcmul de la poart[ mi-a stins copil[ria


E drama con=tiin\ei. E moartea, care n con=tiin\a noastr[
se repet[ de mai multe ori. Cu fiecare alt \[rm atins, cum se
exprim[ poetul, de sufletele mari =i migratoare. F[r[ de acest
dramatic pelerinaj poate c[ n-ar fi fost auzit nici cntecul p[s[rii,
410 care nu cnt[ numai de aceea c[ exist[ sau numai pentru a
ne dezmierda urechea cu note de frumos, ci cntecul este =i un
mijloc de a-=i exprima instinctiv rela\iile cu realitatea, adic[
drama, pericolul, lini=tea, extazul
Mi-am amintit aici de splendidul, ca adev[r al artei, pasaj,
apar\innd, mi se pare, poetului Caisn Culiev: o privighetoare
cnta a=a de frumos, c[ cei care o ascultau o admirau.
Cntecul r[suna, vibra nsu=i v[zduhul de-asupra cmpului,
pe care un plugar l br[zda. Sus era numai cntecul, iar jos
cuibul =i puii privighetorii. Biata pas[re, nsp[imntat[ de
pericolul, care amenin\a via\a copiilor ei, =i exprima astfel
durerea, nelini=tea, alarma. Prin cntec
Toate aceste nuan\e e greu s[ le diferen\iezi =i mai degrab[
le ei integral
Atta frumos n inima poetului, nct nu-i nimic neverosimil:
Du=manul ni l-am purtat ntre flori mpiedicat
R[sfoiesc volumul Sonetele cmpiei de Anatol Ciocanu
cu setea de-a intra n Labirintul gndurilor =i n subtilit[\ile,
care au dat na=tere acestor sunete de cmpie. L[rgind cu
realitatea talentului s[u mult no\iunea local[ de cmpie, Anatol
Ciocanu nu este preocupat numai de exportarea sentimentului,
ci =i de importarea acestuia. Pe ici, pe colo, n gama de tona-
lit[\i apare culoarea de basm cu o pierdere aluziv[ a sprijinului.
Deci, precum afirm[ poetul nsu=i, \[rmurile, la care vine spre
a poposi, sunt variate. De aici =i noile frumuse\i ale cntecului:
De mun\i m-oi sprijini, de albii mun\i,
o, de imensa lor singur[tate.
C[utarea sprijinului, pe care poetul l are destul n sentimentul
de \ar[, de ba=tin[, de cas[, de p[rin\i, c[utarea sprijinului,
ns[, n permanen\[, e o c[utare a cuvntului de aur =i de
dor, adic[, e ns[=i arta poetic[, sau altfel exprimat, sunt

NIMIC NU-I ZERO


+oaptele tale ce-n aur le nnod.
Adev[ratul poet nicicnd nu-=i ocole=te sensibilitatea, nu-=i
fere=te sufletul de multele st[ri posibile, ci, dimpotriv[, l caut[
anume n mai multe tr[iri, ct mai variat: n suflet azi attea
m[ n=al[ r[sun[toare =i s[rb[tore=ti.
O carte de valoare l cuprinde pe cititor cu bun[tatea ade-
v[rului artistic. Anatol Ciocanu a reu=it s[-=i dezv[luie rosturile 411

grave ale vie\ii cu o aleas[ sim\ire a sunetelor nc[rcate cu talent,


deci a reu=it, cred eu, s[ comunice cu cititorul printr-o fireasc[ =i
vie expresie poetic[, n care loc =i-a f[cut mai nti sufletul des-
chis al p[mntului, apoi legile stricte =i formale de sonet.
Admir acest plin =i deplin volum, care ar merita aten\ia criticii
noastre pentru un studiu competent, fiindc[ sunt n el multe
frumuse\ile:
Multe-n stol, o, ct de multe-n stol!
N-ai nici loc, nici scaun n cas[
Pentru-att de multe, Anatol!
Parc[ vorbesc cu poetul, =i el st[ de cealalt[ parte a mesei,
ntr-un dialog, poate prea lung, dar pentru care am avut
aceast[ m[sur[ a respira\iei.
1976
Ctre poet
Abia am ie=it cu ochii dintr-o pagin[ =i, fiindc[ mi-l cereai pe
bunul t[u critic Seneca, am hot[rt, drag[ poete, s[-\i scriu.
Nici pn[ ast[zi nu =tiu, dac[ mna mea se vede din umbra
minilor ridicate, cnd se pune la vot poezia ta, dar o ridic =i
m[ ntind cu ea, ca s[ se aud[ cuco=ul din vrful degetului cel
mare, dac[ nu m[ n=el, \i pl[ceau cuco=ii zorilor de ziu[, sau
poate rndunica din pumn, care ncearc[ s[ spun[ ceva de
soi din filozofia cntecului:
Zi-mi rndunicile-acestea pn[ la ultimul stlp
Gornist, ngndurat, duios, vesel
De parc[ te v[d, croind cu foarfece de diamant patru buc[\i
de oglind[ dintr-o sticl[ duios argintat[, pentru a face un
caleidoscop poetic, unul personal, unde n alb =i negru (restul
I O N V A T A M A N U

culorilor lesne mi le imaginez) se va ar[ta timpul, care m[nnc[


timp: cine pe cine mncat-a: Cronos pe [ia, pe copii, sau
[ia, copiii, pe tata?, sau spa\iu care fur[ spa\iu: ce-a mai
r[mas n ceruri de furat?, sau poate c[ nimeni nu m[nnc[ =i
nu fur[ pe nimeni, ci trec teii cu fo=net de rochii, pentru a
presupune simultan c[-s doi aman\i mbr[\i=a\i n iarb[, sau
412
poate nu: c[-s eu de unul singur, mai ales c[ din punct de
vedere dialectic copacii goi de frunze =i de gnduri n parcul
obosit de-atta var[ se preg[tesc s[ fie scnduri, ca s[ te
ntlnesc n clipa asta =i s[ te v[d un copil n fond cuminte ce,
totu=i, vrea s[ prind[ luna-n lac
Citindu-\i cuvintele =i meditnd la ceea ce te exprim[,
sim\eam cum m[ tenteaz[ ideea de a g[si, unde =i cnd
ne-am mai ntlnit, unde =i cnd nu ne vom ntlni niciodat[,
carele =i cum e=ti, poet ca to\ii poe\ii =i poet ca tine nsu\i, m[
gndeam, c[ dac[ unii poe\i scriu cum pot, tu, drag[ Aureliu
Busuioc, scrii cum vrei, cu mult[ =tiin\[ s[ltndu-\i dactilii =i
pov[\uindu-\i iambii, la sigur. Te vedeam cum tope=ti n mercurul
imagina\iei metale de diferit[ str[lucire, ca s[ ob\ii amalgame
proaspete, cu o concentra\ie sun[toare, fapt care m[ face s[
prescriu versului t[u propriet[\i de tonalitate: gornist, ngndurat,
duios, vesel, dar =i ginga=, rece, aspru, altul, singur
Acum, cnd mai sunt unicul st[pn al paginii acesteia, spre
deosebire de tine, carele nu mai st[pne=ti volumul n alb =i
negru, dovad[ e =i faptul c[-l am de mai multe zile n fa\a
mea, acum ncerc s[-\i fac =i din cuvntul meu un prieten,
precum anume cuvntului i-ai cerut mereu prietenia, atunci cnd
cu adev[r pe buze ai spus: cuvntul ce-a pus demult la cale,
dac[ mi-i dat s[ mai exist sau nu. Presupun c[ ntre tine =i
cuvnt s-au creat rela\ii din cele mai complexe, care f[ureau
=i surpau cu team[ =i groaz[, cu joc =i destin: poate te-am
=optit cndva a groaz[ sau te-am sorbit setos cu vreun p[cat
Ori zi de zi te voi fi spus la pia\[, la baie, la birou, la m[celar
Cuvintele nu sunt cartu=e oarbe. Orice cuvnt nseamn[ un
destin. Cuvntul iat[ destinul. Cuvntul iat[ prietenul. Cu
prietenul ai mp[r\it poverile =i dramele suflete=ti, dar le
mp[r\eai cu un ochi vesel =i, pare-se, gre=eai la una din p[r\i,
vroind, f[r[ doar =i poate, s[ r[mi drept la cntar. Poate nici

NIMIC NU-I ZERO


s[ b[nuie=ti, n clipele cnd muiai peni\a n foc, c[ n tain[,
cuvntul se strecura pe dup[ culisele tale =i te surprindea n
clipa cnd mp[r\eai poverile. Doreai s[ te afli mai vesel
m[car un pic, dar zmbitor, dar te g[sea ngndurat, poate
gornist, poate duios. Plnsul nu-i al tuturor a sesizat cuvntul,
observnd n felul acesta mai multe de cum tu nsu=i credeai,
413
intuindu-=i =i acceptndu-=i n t[cere destinul, pe care l avea
=i n care te-a chemat, ca s[ te lege de sol prin mii de r[d[-
cini. Nu m-am plns n poezie, =i nu c[ n-am avut de plns
iat[ cum trece cuvntul din inim[ n creier =i se amestec[ cu
propriile semne de punctua\ie pentru a nu r[mne numai vrere.
De aceea \i-a venit mai greu de cum ai recunoscut-o, s[ aluneci
cu rimele pe mu=chiul verde, cnd te ademeneau fntnile
adnci ale poeziei, pe unde B[trnul Poet, extrem de b[trnul
poet, vedea cum se f[cea =i scuarul p[dure ce-a fost. Atunci
cnd te l[sai cu fruntea n jos peste ape, te uitai la locul din
trunchiul poeziei, ca s[-\i po\i vedea rostul averilor.
M[ ntorc, ns[, precum m-a= ntoarce dintr-o c[l[torie
ndep[rtat[, ca s[ r[mn cu gndul la ceea ce este poezia =i
cum este poetul. Abia aici simt curentul, care se vars[ prin
metal, n lungul rezisten\ei, ca s[-=i picure cte pu\in stropii
ngndura\i. i curg anume stropii ace=tia care, fiindc[ lumina\i,
nu vor s[ str[luceasc[ =i nici nu e nevoie s[ str[luceasc[, cnd
te nconjuri cu atta semnifica\ie a prim[verii, a toamnei, a
ploii, a singur[t[\ii, a izvorului, a uit[rii, a ba=tinei, a vechiului
One=ti de prin lunca f[r[ de salcie a Ichelului (nu =tiu de ce mi
este drag acest ru, care nici nu se vede cu valul), a S[rmanului
Dionis Desperechind astfel piatra de cuvnt, am n\eles c[
nu se poate s[-mi plng n lume ce-i al meu.
nainte de a ncheia rndurile acestea vreau s[ te felicit cu
sinteza n alb =i negru =i s[ citesc n glas, f[r[ s[ gr[besc
cuvntul c[tre sfr=it, una din poeziile tale, ca s[ nu m[ risipesc
de t[cere:
Dac-a= vrea, a= putea s[ imit uraganul
s[ n[rui:
sunt ginga=.
R[mi.
Dac-a= vrea, a= putea s[-mprumut
I O N V A T A M A N U

de la stele distan\a:
sunt rece.
R[mi.
Dac-a= vrea, a= putea s[ imit sl[biciunea
s[ mngi.
Sunt aspru.
414 R[mi.
Dac-a= vrea, a= putea s[ aleg de la p[s[ri plecarea:
sunt altul.
R[mi.
Dac-a= vrea, a= putea s[ imit =i pe omul
n care cndva m[ visasem.
Sunt sigur.

Dac-a= vrea nchei. Nimic alta dect binele nu poate


pl[cea mereu cuiva iat[ c[ \i l-am adus, n sfr=it, pe bunul
t[u critic Seneca.
1978
nceput de amintire
A= vrea s[ ncep cuvntul acesta cu o amintire.
Era o zi de var[ cu tot ce e frumos =i ales n asemenea zile,
zile ce se ntip[resc adnc n memoria noastr[ =i r[mn cu noi
pentru totdeauna.
mpreun[ cu Petru Zadnipru =i Leo Butnaru m[ aflam ntr-o
c[l[torie la Leu=eni (Telene=ti), la satul de ba=tin[ al pictori\ei
Eleonora Romanescu. Era pe timpul r[s[ritei n floare, cnd,
ca =i aceast[ plant[, omul urm[re=te pelerinajul luminii din
zori =i pn[ n amurg cu sentimentul de rud[, de neam.
Am discutat, am osp[tat, ne-am petrecut cu vederile prin
oglinzile pitore=ti ale frunzelor, peisajele Leu=enilor, ntip[rindu-
se ca ni=te chipuri pentru poeziile nc[ nescrise.
Locul poetului Petru Zadnipru, locul lui de suflet, a fost =i
este \ara, p[mntul, omul p[mntului, aripile ce zboar[ peste

NIMIC NU-I ZERO


creste de codri, izvoarele ce se ncep, ca =i adev[rata crea\ie,
pe sub cele mai adnci straturi.
Eram mai tineri =i ca poe\i =i ca oameni, care pornit mai
demult, care abia ncepnd s[ porneasc[ la drumul greu al
poeziei. Cu ochii de tot tineri culegeam zboruri de albin[ printre
strofele care le citea Petru Zadnipru, ca abia poate ast[zi s[ 415
n\eleg de ce =i cum se ntreba poetul, cnd spunea:
Ce culoare are bucuria?
Da durerea ce culoare are?
Da triste\ea cum i la culoare?
Dorul, mam[, ce culoare are?
La r[s[ritul soarelui, pe cnd eu nc[ dormeam ca un
copil obosit de frumos, Petru Zadnipru m-a trezit, ndemnndu-
m[ s[ nu pierd nimic din nceputurile zilelor la \ar[.
St[tea n fa\a mea nalt =i sp[tos precum era, cu un ulcior
de ap[ n mn[.
E de la izvorul din p[dure. M-am sculat mai devreme, ca
s[ aduc ap[ de izvor, fiindc[ nimic nu-i mai gustos diminea\a,
ca un strop de ap[ de izvor, a=a vorbea.
O, aceste poezii ale zorilor de ziu[! Aceast[ crea\ie a nop\ilor
trzii! Acest nenceput al apei =i nfruptarea aceasta de nesfr=it!
Poate abia ast[zi n\eleg sensul acelor nencepute pic[turi,
cu care poetul a venit =i n poezia lui, ca s[ ni le propun[ la
r[s[ritul de soare al c[ut[rii sale. S-a c[utat n ceea ce este
curat, cu un suflet de p[dure, cu unul de cmp, cu stropul
nenceput al sincerit[\ii sale, senin =i adev[rat, precum adev[rat
e c[ strofele poetului sunt cntate n toat[ Republica, n timp
trecndu-se la pagina de folclor, n amintire r[mnnd poezia
lui Petru Zadnipru, n noi evocnd ecouri de zile gr[ite pe zboruri
de albin[.
Se cauta poetul n zorii de ziu[ ai unei vie\i, continund s[
ne-o d[ruiasc[ prin ceea ce a g[sit. Dar a g[sit poetul Petru
Zadnipru stropul de cntec al zorilor de ziu[.
1977

Rmi
I O N V A T A M A N U

Scriam odat[ cu z[pada. Z[pada c[dea n fulgi mari buc[\i


de alb, rupte de-a dreptul din spa\iu =i aruncate asupra p[-
mntului cu bra\ul surprinz[tor al naturii.
Cartea din care scriam se numea: R[mi. +opteam n
416 glas cuvntul r[mi r[mi r[mi Spuneam r[mi
z[pezii Pomilor: nucului b[trnului, zarz[rului nfloritului,
cire=ului unche=ului, dudului m[runtului, salciei leg[n[-
toarei, socului s[racului Spuneam r[mi mamei, ba=tinei
R[mi, soro R[mi cu muncitoarele aripi, c[ci Eu am visat.
Ele au scris.
P[rintele Creang[ Ion n via\a-i scurt[ de om, ce-a f[cut,
ce-a dres, dar pentru urma=i a l[sat o capr[ =i lng[ ea trei
iezi. L-a cobort pe Dumnezeu pe p[mnt =i l-a pus s[ umble
descul\ prin \ara Moldovei de jos =i de sus. R[mi
R[mi Grigore cel bun =i C[rbuna luminat[ ntru tot n
suflet =i-n c[utare. Veacului de fapte spuneam: r[mi, c[ci
R[mne-vom ct este piatr[. R[mi, c[ci cuvntul s-a n[scut
pentru cei mul\i, pe cnd inima ta f[c[toare de grai se atingea
cu zbaterea de os, cu m[rul ei proasp[t cules, ca s[-=i
nmul\easc[ prietenii
Nimic mai dornic de ardere ca sufletul nu e, se auzeau
cuvintele pe acolo, pe unde v[zduhul se f[cea curat n c[derea
z[pezii, c[ci tocmai vedeam cum z[pada cur[\a aerul de praful
sedimentar. Muncea. Iat[ c[ =i z[pada muncea, de parc[
vroia s[ afle unde alearg[ ziua alb[, noaptea neagr[, de
unde vine r[ul, ag[\at de bine, unde se-ascunde soarele, cnd
nu-mi r[spunde. Muncea pn[ se topea, dar unde se topea
o ramur[ nflorea, ca s[ avem n[dejdea fructului =i a toamnei.
C[ci din toate cte-s dornice nimic mai dornic de nflorire ca
sufletul nu e. Jocul nu poate ademeni cu prefacerile lui, credin\a
st[ =i fere=te cuvntul adev[rat de multe cte se prefac.
De rude =i de p[rin\i, de timp =i de via\[, de p[mnt =i de
\ar[ poetul spune: de \ar[ voi scrie pn[ mntui-voi trupul
de cuvinte. Via\a poetului e o via\[ a cuvntului, mntuirea
trupului de cuvinte nseamn[ a trece prin firul ierbii, prin
spicul pinii, prin pas[rea ce-=i face cuib pe um[r,

NIMIC NU-I ZERO


nseamn[ a merge prin tot ce este \ara poetului, nseamn[ a
ajunge departe n talentul =i sufletul unui popor. n fiecare
poezie v[d un trup mntuit de cuvinte. Fiindc[ doar a=a se
poate n\elege raportul dintre greu =i u=or, prin mntuirea
trupului de cuvinte, cnd victoria asupra fizicului nu o ob\ine
vremea, ci poezia. 417

Nimic mai dornic de n[l\are ca sufletul nu e.


Adev[ratul poet odat[ =i odat[ apare, neap[rat c[ apare
n fa\a noastr[, pe marginea dorului nostru de n[l\are, apare
ca o necesitate a noastr[ de a vie\ui c[, dac[ noi nu ne-am
ncumetat, la vrsta care o avem, s[ apreciem un talent, vine
timpul s[ ne nve\e, dep[=ind vrstele topite n secundele lor.
Vom citi n abecedarul vremii litera de la nceput, printre steaua
ce a c[zut vom citi urmele ei de lumin[: tu crezi: steaua ce
cade se stinge undeva.
A= vrea s[ aflu ce este con=tiin\a perfect[, a= vrea s[ aflu =i
s[ spun altora ce este. S[ perfec\ionez cu ea timpul =i s[-l
spun =i altora timpul perfect
Dar s-a ntmplat s[ scriu rndurile acestea odat[ cu
z[pada, =i m[ gndeam =i la ea, c[ci printre fulgii mari, printre
marile buc[\i de alb se a=terneau problemele =i temele de
rnd, =i m[ gndeam c[ unde apare perfec\iunea, dispar
problemele, dar f[r[ de probleme dispare ceea ce numim
om, ceea ce numim crea\ie. Problem[ e nsu=i cuvntul.
Problem[ e ns[=i inima, atunci cnd e cioc[nitoarea zilelor
mele. Problemele. Eu am visat. Ele au scris. Aici ncetez de a
mai cita din volumul R[mi, fiindc[ cuvintele proprii poetului
Gheorghe Vod[ se cer scuturate de ghilimele, se fac proprii
nou[ tuturor cei care scriem =i cei care citim. Fiindc[ Gheorghe
Vod[, n lumea lucrurilor =i no\iunilor sale, dep[=e=te
subiectivismul crea\iei, de parc[ ie=ind dintr-un vis i-a cerut
autograful. Muncitoarele aripi au scris. Eu am visat, spune
poetul. Visul realit[\ii cu care tr[ie=te, a=a precum visul nu este
altceva dect realitatea turnat[ n imagini, fiindc[, precum ne
comunic[ =tiin\a despre vise, nu pot fi visate dect chipurile
reale, ac\iunile vie\ii, n alte distan\e =i raporturi, n alt[ ordine,
poate exagerat[, dar la fel de real[, precum, ca un vis al
I O N V A T A M A N U

realit[\ii, este poezia ns[=i


Gndindu-m[ la vise, la teoria visului, a ncetat s[ ning[.
Dar am citit =i am scris din frumosul volum al lui Gheorghe
Vod[ R[mi, am scris ct a \inut o ninsoare. Am scris cu
n[dejde =i bucurie pentru literatura noastr[. +i s[ m[ ierte
cititorul c[ nu l-am servit cu analize, c[ dac[ o f[ceam, nu mi-
418
ar fi r[mas timp pentru a-l mbr[\i=a pe poetul cu muncitoare
aripi. Fiindc[ nu mi-ar fi r[mas timp s[ =optesc cuvntul cu
pauzele care se cer: r[mi r[mi r[mi E mare =i frumos
talentul de a vedea lucrurile n fa\[ =i a scoate din ele, pe
calea cea mai scurt[, miezul gndit cu inima.
1978

Folclor
Cel carele cite=ti rndurile acestea, cu tine doresc s[ mp[rt[=esc
metafora, s[ interpretez la cuvnt ns[=i muzica noastr[ popular[,
s-o simt n strun[, vocea ei de greier =i r[sunetul de cuc, s[ cnt
la naiul vocalei =i taragotul consoanei, ca o albin[ s[ m[ adun
cu rima de prin trompetele pline de nectar sonor =i s[ am senza\ia
c[ abia ast[zi am descoperit cum e mierea la gust
Mi se pare c[ folclorul acest cntec f[r[ de eroi, zic f[r[
de eroi, fiindc[ ns[=i melodia este eroul lui principal, c[ dac[
n-ar fi fost aceast[ muzic[, care ne-a n[scocit la suflet, n-am
fi =tiut de care b[taie de inim[ s[ ne \inem, deci, mi se pare c[
folclorul este un izvor, pe care l-am nv[\at s[ vorbeasc[
omene=te, cu dor. Cnd anonimii no=tri s-au ncumetat s[-=i
deschid[ via\a n sunete, au f[cut-o din motive de a se ntrece
cu ciocrlia =i ploaia, cu vntul =i p[durea, cu greierul =i cucul,
adic[ au strecurat prin tulpina de soc ntregul aer respirat, l-au
strecurat ncet, f[r[ s[ for\eze pl[mnul, precum nici nu se
cuvenea s-o fac[ ciobanului, care se afla n cntec blnd ca o
ln[ de mioar[ A=a am cntat =i continu[m cntecul n
veacul nostru, pe-o gur[ de foc =i una de rai, sprijinindu-ne
pe un picior de plai, cu auzul intrat n lemnul viorii, =optind
cuvinte prin fluiere, cu sprnceana l[ut[rind naiul pe sub buze
Cntecele noastre populare seam[n[ mult cu \[rna plin[

NIMIC NU-I ZERO


de s[mn\[ ncol\it[, care ncepe s[ joace la nceputuri ca
sngele n trupul ndr[gostitei, cnd odat[ cu sentimentul
dragostei vine =i sentimentul de mam[
A cnta folclorul nseamn[ a nu ntrece p[mntul n s[mn\a
lui ncol\it[ A cnta folclorul nseamn[ a repeta vocea
poporului, a culege ierburi de leac n cmpie, nseamn[ a
deschide u=a tuturor caselor cte sunt n republic[ =i a spune: 419

Bun[ diminea\a, gospodarule! nseamn[ a vorbi cu copiii


despre inim[, nseamn[ a afla ct de verde e frunza n timp =i
via\[
Folclorul e o muzic[ pentru to\i, de aceea este ascultat
pretutindeni, ca cerul liber e sunetul lui asupra fiec[ruia din
noi Pas[rea lui trece de la om la om, de pe um[r pe um[r,
din inim[ n inim[, din bra\ n bra\, pe acolo unde se munce=te
sau se s[rb[tore=te, pe acolo unde dragostea st[pne=te ura,
unde =esul se ntinde n otav[ ca s[ nasc[, iar coasa s[ nu
dovedeasc[ a ispr[vi cositul
Pentru a asculta folclorul nu e nevoie de preg[tire muzical[,
nu e nevoie s[-\i la=i fruntea ntre palme f[r[ s[ ai de ce sprijini
privirea Pentru a asculta folclorul e nevoie s[ fii popor, s[ fii
bucuria =i triste\ea lui, fericirea =i durerea lui, e nevoie s[ ai
mam[ =i nume
Folclor iat[ cum se nume=te forma\ia profesionist[ de
muzic[ popular[ a comitetului de radio =i televiziune din
republic[, orchestr[ cu un subliniat stil l[ut[resc, care cnt[
simplu ca apa cea limpede, u=or ca o und[ electromagnetic[
sau ca o imagine televizat[, care vine cu pinea =i sarea muzicii
noastre, vine s[ lucreze cu melodia la inima omului, s[-l vese-
leasc[, s[-l bucure, s[-l ndrume =i s[-l ndemne, s[-l continue
n copii, s[-i fac[ mai u=or munca n cmp, la strung, pe =antier
Am avut destule ocazii s[-i ascult, s[-i v[d pe scen[, la un
dialog cu satul, cnd cntecul a fost aplaudat cu focul n palme,
cnd publicul cerea struna =i fluierul =i ei, cu to\ii l[utari,
n[scu\i pentru a cnta, cntau, fiindc[ nu pot spune interpretau,
cntau cntecele v[ilor =i dealurilor noastre, culoarea frunzei
=i a p[mntului, de parc[ vorbeau cu oamenii muncii cu un
talent ns[mn\at Dar omul p[mntului =tie =i simte cu veacul
lui ntreg, unde e locul semin\ei
I O N V A T A M A N U

A= vrea s[ spun aici numele, numele fiec[ruia pe rnd, dar


numele lor este folclor Doar c\iva dintre ei, pe cei cu munc[
de solist =i poate nu pe to\i, fapt pentru care cer iertare, doar
pe c\iva i numesc, de parc[ a= ncerca s[ cnt =i eu un cntec
cu acele cteva cuvinte, pe care le \in minte
Vioara lui Mitic[ Blajin e un dor de cas[, pe care cele cinci
420
strune l spun de cinci ori n fiecare melodie, l spun ca s[ nu se
uite omenia =i numele satului
Naiul lui Vasile Iovu e un dialog ntre om =i ciocrlie, pe
care e n stare s[-l ntre\in[ omul, care tot pune cuvinte n lemn,
pn[ acesta se umple =i se face pas[re cnt[toare
Ignat Brad, parc[ vneaz[ fluturi cu arcu=ul a=a de
l[ut[reasc[ i este vioara, cnd vorbe=te la ureche
Teodor Negar[ vine s[ gndeasc[ cu vocea asupra p[rin-
telui, care nu s-a ntors din r[zboi, ori s[ ncerce cum sun[
lumina, cnd i tragi clopotele, sau cum e m[rul care cnt[
Nicolae Glib e ca un strop de argint viu, nv[\at s[ spun[
moldovene=te despre focul din metale Cnd iese n fa\a
ascult[torilor, pune cuvintele pe o batist[ =i, ca ntr-o poveste,
acestea ncep a cnta singure
Valentina Cojocaru cnt[, de parc[ coace pine. O pine,
c[reia i gu=ti pn[ =i aerul de pe rumeneal[
Veronica Mihai scoate fire de tort din caierul cu flori, din
care \ese apoi un cntec
+irul de nume, care fac Folclorul folclor, ajuns laureat al
premiului Boris Glavan urmeaz[ n continuare s[ fie pronun\at
pe scenele caselor de cultur[ din republic[, la ecranele televi-
zorului =i pe unda radioului, urmeaz[ s[ se tip[reasc[ n sufletul
fiec[rui ascult[tor, ca un spic de cmpie, care ne umple inima
de gusturile cntecului copt...
1978

Necesitatea eseului
Eseul Francezul Montaigne, reflectnd asupra istoriei, asupra
vie\ii =i societ[\ii, asupra operei de art[ sau de literatur[, acum

NIMIC NU-I ZERO


patru sute de ani, s-a f[cut ntemeietorul unui gen autonom de
literatur[ eseul. De la Montaigne ncoace, eseul, cultivat de
multe literaturi na\ionale, a suferit o ampl[ evolu\ie, devenind
ast[zi mai necesar =i mai actual ca alt[dat[. Zic mai necesar,
fiindc[ eseul, ca pasiune a intelectului, comunic[ prin gndire
=i analiz[ cu un nivel, actualmente, intelectual comparativ mult
mai evoluat, bazndu-se pe realitatea altor genuri literare, din 421

care mprumut[ =i pe care le mprumut[. Se sprijin[ pe gndirea


n imagini aproape ca poezia, se a=terne printre via\[ cu pagini
de proz[, surprinde replica dramei, are ochiul critic, reflect[,
mediteaz[ direct filozofic, =tiin\ific. Arsenalul att de bogat =i
variat este totodat[ =i modern, fiindc[ cerin\a esen\ial[ a
genului este de a reflecta contemporan. Stilul elegant =i liber
rvne=te aici a se extinde asupra tuturor domeniilor de via\[,
inclusiv tehnica, =tiin\a. Cu o imagine po\i democratiza
complexul, nen\elesul. Cheia, care deschide viteza secolului,
apar\ine ast[zi mai degrab[ eseistului. Variatele tensiuni se
ntrunesc n cadrul acestui gen n una singur[, care, ca rezultant[
a variet[\ii, concomitent contureaz[ o atitudine a gnditorului
fa\[ de lucruri.
Prozatorul, prin atitudinea fa\[ de eroul operei sale, fa\[
de mediul, n care este inclus[ ac\iunea =i examinat eve-
nimentul, se folose=te de modalitatea eseistic[ a scrisului.
Scriitorul nu numai c[ dirijeaz[ ac\iunile eroului s[u, ci =i
formeaz[ o atitudine fa\[ de eroul s[u, =i mpreun[ cu el
fa\[ de via\[.
Poe\ii, ntr-un popas poetic, r[sfoind cartea cu oglinzi a
crea\iei, apeleaz[ c[tre aceast[ pasiune a intelectului. Din
necesitatea de a reflecta, a cugeta.
Motivele eseului au fost mereu =i continu[ s[ fie diferite,
cauza r[mne una singur[ atitudinea, universul. De aceea
scriitorii de geniu, prin nsu=i universul gndirii lor, au dat o
ordine nou[, concomitent reflectnd =i construind, adic[ prin
geniu au cuprins totul, respectiv prin gndire.
S[ deschidem tomul eseisticii moldovene=ti, pentru a ne
convinge c[, de=i nc[ destul de insuficient ca volum, avem
dreptul s[ vorbim despre aceast[ pasiune a ntelectului.
George Meniuc va fi mereul primul n lista esei=tilor no=tri.
I O N V A T A M A N U

Din Jurnalul lui G. Meniuc u=or se desprinde lumina, cu care


scriitorul prive=te via\a, istoria, cultura. Vechile b[t[lii ale dacilor
=i ge\ilor =i-au scuturat ecourile prin peni\a eseistului cu scnteie
de fulger. Tot aici e prezent marele Homer al nostru Ion
Creang[. Casa doctorului Faust, triste\ile ei, sau Sania lui
422 Ion Dru\[, b[trnul podgorean, cavalerul Don Quijote, iluzoriu,
ca =i stelele printre morile de vnt, un vis c[tre F[t-Frumos sau
Guliver, sau eseul despre Dante, Luceaf[rul =i nchinare c[tre
Eminescu
Aspectele zbuciumului, ale nelini=tii, aerul cu care respir[
scriitorul prin cultur[ =i istorie, cu datorie cugetnd
Prin Bucuria ntlnirilor poetul Vitalie Tulnic =i-a mbr[\i=at
prietenii A tr[it cu via\a satului cu nume frumos Geam[n[,
=i-a aplecat urechea c[tre melodiile unui taraf cu Isidor Burdin
sau Nicolae Sulac, a fost s[ deschid[ u=a casei poetului Grigore
Vieru, n \ara f[r[ hotar, n \inutul muzical Ne-a invitat s[
risipim timpul asupra Poeziei, s-a uitat la noi to\i pentru a ne
vedea sensibili
Grin n Pnze purpurii caut[ un \[rm sau poate de pe
un \[rm se caut[ Pnzele purpurii A=a a c[utat cu privirea
prin cultura noastr[ poetul Vitalie Tulnic, la lumina bucuriilor
sale, sensibilul =i frumosul, omul Din timpul, pe care l-a avut,
din via\a, pe care a ntlnit-o, au venit bucuriile lui
Deschid ngnduratele por\i ale lui Liviu Damian. A=a
sunt por\ile satelor din codri: frumos ngndurate. A=a e
n\elepciunea, tot ngndurat[. A=a intru n lec\iile de umanitate
ale lui Liviu Damian, pe care poetul le-a expus la tribuna inimii
=i gndirii sale. Doar cteva din ele: p[s[ri cu memorie, satul
din noi, nevoia de monolog, ideea de familie, geneza unei
s[rb[tori, arta de a te relaxa, buchetul de crizanteme... Am
enum[rat titluri sau am citit gnduri? Cred c[ am colaborat cu
Liviu Damian n spa\iul restrns al lucrurilor obi=nuite la marea
idee a timpului cu pasiunea intelectului. Am ndemnat prin
cuvinte la necesitatea eseului. La con=tiin\[
Aceasta e mult, e mult mai mult, de cum =i-ar nchipui o
crea\ie ocazional[, un sistem haotic de versuri. Aceasta e
atitudinea poetului fa\[ de via\[, universul lui, gndirea lui,

NIMIC NU-I ZERO


deci, =i ocazia lui istoric[.
Chemnd spre eseu, nu chem spre cioplirea n marmur[.
Ci spre a bate cu dalta n timp, n stnca sonor[ a vie\ii, cu
atitudinea de cet[\ean =i gnditor, reflectnd n cartea cu oglinzi
a crea\iei.
1976 423
VRSTELE POETULUI

Vrstele poetului
POETUL +I COPIL{RIA. Un vechi adev[r, care se mprosp[teaz[
mereu cu noi copil[rii, cu noi poe\i. Clopotele copil[riei le-au
tras mul\i scriitori. Ion Creang[, zicnd Amintiri din copil[rie,
a zmbit integral, genial. Amintirile lui Creang[ pentru mine
nu mai sunt amintiri, ci curat[ copil[ria mea. La vrsta asta
fraged[ fiecare din noi nu face altceva dect s[ dea la o
parte frunzele ca s[ creasc[. Ocup[ un loc pe ram ntre aceste
halucina\ii verzi de frunz[ =i, vrnd-nevrnd, n jocul s[u cu
zilele, cu iarba, cu p[mntul, cu lumina prinde un fluture, se
I O N V A T A M A N U

uit[ ce-i scris sub aripioara lui. Copilul nu poate citi =i nc[ nu
=tie literele, dar descifreaz[ un vis, =i, dac[ a prins anume
fluturele, pe care trebuia s[-l prind[, el cre=te, zburnd al[turi
de fluturele s[u. T[inuie=te s[ devin[ scriitor. +i poate c[ devine.
=i va aminti vreodat[ de copil[rie? Nu to\i trebuie s[ fac[
lucrul acesta, fiindc[ la unii sforile se rup n mn[ =i clopotele
424
sun[ ca schija plesnit[.
O t[inuim n =ira spin[rii, spune Liviu Damian n
frumoasa carte De-a baba iarba. Nu e o ntoarcere napoi,
ci o readucere n con=tiin\a poetului a spiritului copil[riei, f[r[
s[ se ating[ de altceva dect de spa\iul plin de joc, de creanga
cu halucina\ia verde a frunzei. Nici un poet adev[rat n-a fost
numai ncntat de spa\iul vrstei fragede, asta ar fi infim de
pu\in. El i-a tras clopotele =i concomitent au r[sunat luna, stelele.
A s[ri printre proverbe cuvintele aceluia=i poet nseamn[
a avea nc[ u=or =i s[lt[re\ sngele n trup. Se nasc al\i copii,
au copil[ria lor fericit[, iar amintirile noastre i ajut[ s[
creasc[, s[-=i prind[ fluturii =i s[ le citeasc[ aripioarele. Ce
or[ mi arat[ ornicul? O secund[ din vrstele crude.
POETUL +I ANOTIMPUL. mi pare c[ prim[vara ntrzie, ceva
nu-mi ajunge, mi este pu\in cntecul a ctorva p[s[ri, ramul
le a=teapt[ pe toate, vreau ca ramul s[ se ncarce de cntec,
poate atunci mi s-a face mai u=or, pieptul mai plin, bra\ul mai
tare, pasul mai larg. Ce se ntmpl[ ntre cuvinte? Parc[ se
dezleag[ cerneala n liter[, parc[ vine un gnd al bucuriei,
vine, dar nc[ nu a venit, =i sufletul r[mne cam ntristat, al[turi
de mine =i nu mpreun[ cu mine. Oare a=a de pu\in s[ vrea o
inim[, att de pu\in un ram nc[rcat cu p[s[ri? Tu nu te
ndep[rta prea tare de tine, nu intra n sugestiile reci, stai aici =i
a=teapt[ sosirea a ceea ce-\i este propriu. A=teapt[ frunzele
tale, adic[ presupuse ale tale, c[ci n fond nu le ai, ci le are
copacul, pentru care fapt r[mi dator, cau\i s[ realizezi, e destinul
t[u. Anume, prin faptul c[ cineva e dator s[ nasc[, iar tu s[
tr[ie=ti cu ceea ce na=te altul. S[ te bucuri de destinul lui.
mi pare c[ prim[vara ntrzie, se \ine prin alte p[r\i, al\ii
sunt acei ferici\i, care pot s-o vad[ primii, s[ se ncnte de
sosirea ei. Tu mai a=teapt[.
Dar prim[vara vine. Ea vine din tine, pentru tine, vine s[ te

NIMIC NU-I ZERO


potoleasc[, s[-\i aduc[ pe ram p[s[rile toate cte le a=tep\i.
S[ intri =i tu n cntecul lor, s[ intri cu farmecele graiului t[u,
dulce ca o melodie n amurg.
Gr[be=te-te s[ te surprind[ preg[tit. Ascute-\i creionul, adu-\i
hrtie, pune-o pe mas[, preg[te=te-\i luminile, ai curate mintea
=i sufletul. Ea vine =i tu va trebui s-o ntlne=ti.
425
Iar cnd va sosi acea pe care o a=tep\i, altele vor fi clipele
tale. Deocamdat[ r[mi s[ te descoperi tn[r, s[ iube=ti, s[
ai o clip[ rar[, s[ chemi. Acolo, n clipa destinului t[u, deplin
te vei lumina, unic =i mplinit.
Poate c[ nu vrei s[ te dest[inui, poate c[ vrei s[ p[strezi o
tain[, dar simt c[ dintre toate anotimpurile mai mult rvne=te
prim[vara. +i nu-i adev[r c[ ea ntrzie. Ea pur =i simplu demult
a sosit.
POETUL +I +ANSA DE A FI. Mai r[mi n acest crng. Mai
adu-\i aminte de toate am[nuntele vie\ii tale, de ceea ce e=ti,
gnde=te-te, compar[-te, ca s[ te vezi pe ct ai tr[it. ntre tine
=i via\a ta nu e nimenea acum, o creang[ cu muguri =i att, o
iluzie. Nu =tiu dac[ vei observa cum creanga se acoper[ de
zboruri albe, de ni=te iluzii. Pe unde vei r[t[ci n clipa ceea?
Clip[ de zi sau clip[ de noapte? De fapt, toate s-au amestecat,
clipele acestea, s-au amestecat =i tu nu mai =tii cnd a-nflorit
creanga dintre tine =i via\a ta, c[ci iat-o, =i scutur[ petalele pe
fa\a ta, =i scutur[ iluziile.
Tu mai e=ti? n tine poetul mai este? Mi s-a p[rut c[ l-ai
pierdut, precum petalele se pierd; se pierd ntr-o zi =i nu le mai
po\i ntoarce, a=tep\i altele, a=tep\i ani de zile, singur n clipa
ta, n clipa n care po\i s[ te exprimi. Poete, exprim[-te, c[ci
nu sunt att de multe clipele n care tu po\i fi. Pentru c[ e=ti att
de pu\in cu tine, pentru c[ e=ti mai mult pentru altul, ndep[rtat,
ca dorul departe de ceea ce-i al t[u. Nu am s[ te a=tept ntre
ocazii. Am s[ te a=tept n ceea ce e=ti. S[ fii. De fapt, nici nu ai
alt[ variant[, dect varianta de a fi. ndreapt[-\i privirile spre
mine, ca s[ =tiu c[ a=a este, ca s[ =tiu c[ e=ti =i te vei ntoarce
la mine.
ntre via\a ta =i tine st[ poetul ca o creang[ n clipa ei de
muguri. Ea este, ea va fi!
1974
I O N V A T A M A N U

Poetul n urma lecturii


Pe vremea sa, Miron Costin avea s[ scrie: cinstite, iubite
426 cetitorule, s[-\i d[ruiasc[, dup[ aceste cumplite vremi ale anilor
no=tri, cndva =i mai slobode veacuri, ntru care, pe lng[
alte trebi, s[ aibi vreme =i cu cetitul c[r\ilor a face iscusit[
z[bav[, c[ nu este alt[ =i mai frumoas[ =i mai de folos n
toat[ via\a omului z[bav[ dect cetitul c[r\ilor. Frumoas[
z[bav[ avea s[ numeasc[ cronicarul nostru cetitul c[r\ilor,
ca noi, ace=tea de ast[zi, s[ privim cartea ca indispensabil[
vie\ii, de un prim rol n civiliza\ia modern[.
Lectura nu te informeaz[ numai pentru a =ti, ci mai degrab[
pentru a te identifica. O carte te identific[, alta te amplific[,
cartea fiind privit[ ca o fapt[.
O carte mereu deschis[ este folclorul fapta poporului.
Poetul, care nu-=i obose=te vederile asupra folclorului, =i arunc[
cu propria mn[ foile n foc, fiindc[ poporul, via\a lui e n
cntecul lui, e n aceast[ carte deschis[, pe cmpurile c[reia
se na=te cultura na\ional[, cl[dit[ de cte un talent. Poezia
noastr[ a fost totdeauna =i continu[ s[ fie cu izvoarele n
aceast[ carte deschis[, pogornd din paginile ei, nregistrnd
caracterul unui popor, dar =i adnci influen\e ale altor literaturi.
Prin cartea poporului primul nostru poet Dosoftei a intuit o
valoare artistic[, care a p[=it peste canoanele vremii, peste
restric\iile asupra cntecului. Folclorul e o carte a limbii, mai
precis, un abecedar poetic. De aici pornind, poetul se ntoarce
n graiul s[u cu o nou[ expresie, prin care adnce=te, cu aceea=i
sum[ de cuvinte, gndirea na\ional[, i d[ un nou avnt,
folclorul r[mnnd acel singur temei de la care ne rencepem
atunci cnd poezia cult[ nregistreaz[ anumite crize.
Are George Meniuc n Eseurile sale cteva rnduri despre
carte. Prin semne efemere omul =i num[r[ zilele =i stelele,
ca s[ nu se ncurce n lume, cnd el, omul, nainte de era
literelor, zgria n piatr[, n[zuind s[ lase n amintiri o fapt[.
Dar pu\in ne spun aceste semne nici graiul, nici gndul, nici

NIMIC NU-I ZERO


cntecul. Cartea, mai trziu, a cuprins tot necuprinsul,
precum o scoic[ talazurile m[rii, p[strnd spiritul neamului
peste veleaturi, =i ncheie eseul George Meniuc, demonstrnd
o aleas[ cuno=tin\[ de carte =i un adev[rat exemplu de a
opera cu materia asimilat[, ntr-un mod deliberat =tiin\a lui
desf[=urndu-se asupra cititorului.
Cartea e o amintire a geniului. Ea a crescut pe adnci 427

r[d[cini de umanizare. n paginile c[r\ii omul a n[zuit s[-=i


lase r[sunetul vocii, un ecou al con=tiin\ei sale, relund pe
parcursul ndelungatei evolu\ii ideea de perfec\ionare a
societ[\ii umane =i naintnd-o timpurilor ce l-au urmat. Ca
doi orfani, care au trebuit s[ se apere unul de altul n momentele
de r[stri=te, au fost omul =i cartea lui. Inchizi\ia din evul mediu
a lovit n mintea omului cu zgura manuscriselor arse, cu secure
=i foc ridicndu-se asupra gndirii. Fascismul a v[zut n carte
principalul s[u du=man =i a ntins-o pe rug. Cartea, ns[, a
rezistat. Ea a fost scuturat[ mereu de praful amar al uit[rii =i n
proaspete cerneluri a fost readus[ omenirii =i pus[ n drepturi.
Ast[zi cartea, la noi, e destul de intens popularizat[, litera
ei e mai st[pn[, fapta ei se desf[=oar[ integru asupra vie\ii.
Moldova s-a-mbr[cat n Lumini\e. Cartea a venit la \ar[
=i-=i a=teapt[ cititorul. A mai r[mas ca omul s-o aduc[ n casa
lui, s-o adune n biblioteci personale, pentru ca att de spa-
\ioasele case s[ se umple de n\elepciune, de o limb[ corect[,
de o expresie frumoas[, copiilor s[ li se transmit[ nu numai
meseria de a zidi, ci =i setea de a citi. Astfel, omul trebuie s[ se
mai rup[ de la alte trebi, precum spunea Miron Costin, =i s[
g[seasc[ vreme =i pentru cetitul c[r\ilor, pentru aceast[
frumoas[ z[bav[, ori cum am avea dreptul s[ ne exprim[m
noi pentru acest aer absolut necesar culturii.
1974

Lucrarea principal
Poetul, care nu realizeaz[ lucrarea sa principal[, e sortit la o
crea\ie dezaxat[. n loc s[ se afirme pe sine, i afirm[ pe al\ii.
Apeleaz[ la mai multe stiluri =i, cu convingerea c[-=i mbog[\e=te
I O N V A T A M A N U

crea\ia, n fond se autodesfiin\eaz[. Mai are de consumat =i


aceast[ ultim[ =ans[, apoi p[r[se=te genul respectiv,
abordeaz[ alte genuri, caut[ =i aici s[ ob\in[ ceva, are chiar
=i anumite succese, dar tot a=a de repede se epuizeaz[. De
ce? Pentru c[ poetul nu-=i poate realiza lucrarea sa principal[.
428 Lucrarea principal[ nu e numaidect o lucrare de propo\ii
mari. Pot fi doar cteva rnduri sau pagini. Poate fi opera n
ntregime, cnd artistul este miruit de geniu.
Lucrarea principal[ este, ns[, ceea ce a venit pentru prima
dat[, ntr-o variant[ inedit[, atunci cnd talentul se dep[=e=te
pe sine nsu=i, atinge culmile cele mai nalte, ca o minune care
nu se mai repet[, de=i se resimte n tot ce a creat poetul pn[
la sau dup[ =i r[mne ca un reper n calea crea\iei, pe ntregul
parcursul ei.
Poe\ii mai mici au repere mai mici, cei mai valoro=i au
repere mai valoroase, dar nu e vorba de dimensiunile reperelor,
ci de necesitatea lor.
Am cunoscut un b[trn, care toat[ via\a lui a s[pat fntni,
vre-o patruzeci la num[r. S[ faci patruzeci de conuri n p[mnt,
s[ le pietruie=ti pe toate patruzeci, s[ ai patruzeci de izvoare,
iar toate acestea, n alte m[suri comentate, nseamn[ s[ scrii
patruzeci de poeme. E un volum suficient pentru a determina o
crea\ie, a socoti o via\[ mplinit[, o activitate rodnic[, demn[
de a fi re\inut[.
Dintre cele patruzeci de fntni numai una i poart[ numele
=i ast[zi, de=i-i ref[cut[, garnisit[ cu elemente moderne, poar-
t[ numele b[trnului. Din genera\ie n genera\ie se transmite
acest nume.
Aflndu-te n sat =i rugnd s[ \i se dea o can[ cu ap[,
s[teanul care \i-o d[ numaidect se pronun\[ astfel:
E bun[ =i apa din fntna mea, dar dac[ ai bea un strop
din fntna lui Mitru\[ Lupoiu, ai vedea ce ap[ este pe lume.
Bei un gt =i \i se potole=te setea n trup: dac[ \i-ar arde soarele
n gur[, s-ar stinge de la apa lui Mitru\[ Lupoiu.
Am b[ut din fntna aceea, aflat[ la o r[scruce de drumuri,
unica prin apropiere.
Am b[ut =i mi s-a p[rut =i mie c[-i o ap[ fermec[toare, un

NIMIC NU-I ZERO


leac pentru sete.
Omul a dat de izvorul cu ap[ nenceput[, din care, probabil,
alte izvoare fur[ cte pu\in =i dilueaz[ stropii nencepu\i cu
apa lor proprie, apoi duc spre fntni amestecul acesta, n
care gustul de ap[ i apar\ine izvorului cu ap[ nenceput[.
Probabil 429
Mitru\[ Lupoiu =i-a realizat lucrarea sa principal[.
1974

Starea izvorului
Nimeni din noi nu cunoa=te c\i electroni are sufletul, de ce o
fire e sensibil[, iar alta e lipsit[ de sim\, dar cu to\ii =tim c[ ne
mplinim abia atunci, cnd anume straturi suflete=ti se comple-
teaz[ cu inspirate nelini=ti.
Odat[ am stat de vorb[ cu un \[ran n\elept =i drept la
vorb[, c[ruia i zicea Nivovan =i care, uitndu-se la munca lui,
pref[cut[ ntr-un lichid rubiniu, c[ci tocmai turna din ulcior n
cana de lut, a spus cu o simpl[ bun[tate:
Omul tr[ie=te cu izvorul din el.
|[ranul ie=ea cu ochii din ni=te gnduri aspre =i venea greu
n cuvntul pe care l rostea, sprijinindu-se de ulciorul din mn[
ca de ni=te orizonturi rubinii, pe unde veacul s[u de zile =i
scurgea culorile strop cu strop n p[mntul pe care l iubea,
c[ci nu recuno=tea alt[ dragoste, dect dragostea p[mntului,
c[reia i =tia muchiile =i o gusta din zori =i pn[ n noapte. Iar
dac[ avea ni=te popasuri, pe care le rezema de-o unealt[ ca
s[ se mai odihneasc[, cu bra\ele se odihnea, iar cu ochii tot
privea la cer =i potrivea timpul: cam ct s-a scurs =i ct a mai
r[mas, =i cum se leag[ n mintea lui clipele de ve=nicie.
Dac[ omul nu leag[ nimic n mintea lui, pierde gustul
dragostei, mi vorbea Nivovan, iar eu m[ uitam la el =i m[
gndeam la \[ranul n\elept, care intuia substan\a pe dinl[untru,
care vedea c[ n spa\iul dintre p[mnt =i cer stau mii de talere,
pe care este pus destinul omului, i destul s[ le imaginezi, s[ le
sim\i cu gndul, s[ le ape=i cu degetul, ca s[ po\i admira
I O N V A T A M A N U

echilibrul dintre ceea ce cnt[re=ti =i greut[\ile etalonate, cu


care potrive=ti balan\a.
Desigur, izvorul de care spunea Nivovan, nu poate fi m[surat
cu litrul sau cu kilogramul, fiindc[ el nu se supune gndirii
mecanice =i mai curnd poate fi sim\it, dect v[zut, iar dac[
430 se =i vede, el se face v[zut ca =i substan\a privit[ pe dinl[untru.
Manifest[rile n exterior nu sunt conving[toare. Te ui\i la ele
ca la gesturile unui actor de teatru, care joac[ gestul, =i nu
cuvntul. Artificiul unei astfel de arte se vede u=or, iar lipsa de
talent nu las[ nici o ndoial[.
De aceea, cnd vine cineva la mine =i-mi cere p[rerea
referitor la ceea ce scrie, m[ gndesc pe ct de real este izvorul
din el, ct de mare este setea de a fi n aceea=i albie. mi zic
atunci, verificndu-m[ de fiecare dat[, s[ m[ ncerc de la
nceput cu sufletul tremurnd ca lumina pe ape, cnd apa se
umple de valuri pe dinl[untru, ca s[ se lumineze deodat[ cu
toate straturile. Cu ochiul care simte lng[ inima omului =i
munce=te la dezlegarea cuvntului =optit. n subsolul stropilor
de ploaie, unde dispozi\ia =i ndoaie marginea, ca s[ nu ocupe
prea mult loc =i s[ nu umbreasc[ ntreaga rev[rsare de lu-
min[. Cu pieptul ca o gr[din[, unde totul e viu, vii sunt floarea
=i fructul, pas[rea =i vntul, umbra =i raza. Pe unde ramul n
leg[n[rile sale se atinge cu vrful de p[mnt ca ntr-un joc,
cnd vine sorocul s[ zburde. Totul e viu, =i numai vii sunt dator-
nici de a fi. Ca gndirea \[ranului n\elept, cnd se apropie
cu obrazul destinului s[u de izvorul, pe care l simte, ca s[ se
ating[ de ceea ce e viu. n felul acesta se cuprinde de
ntregimea vie\ii, sim\indu-i t[ria n stropi, f[r[ s[ l[comeasc[,
ci s[ unduiasc[. Cnd cele spuse au taina unui descntec,
fapt care pream[re=te, stabilizeaz[, umanizeaz[, iar contopirea
cu izvorul viu mpline=te. Abia atunci omul simte c[ poate iubi,
c[ e f[r[ de team[, nimic nu se pierde din iubire. Abia ie=ind
cu ochii din izvorul, n care este. C[ci omul nu caut[ s[ fie
cndva, el este acum, atunci, cnd comunic[ cu izvorul din el.
St[ n\elept la un loc cu ceea ce e adunat fir cu fir de prin
c[r\ile p[mntului, de prin brazdele vie\ii. Curat ca grul =i
adev[rat ca pinea crescut[. El nu caut[ s[ par[ frumos,

NIMIC NU-I ZERO


fiindc[ este frumos. +i nici nu are gnduri de a p[rea, fiindc[
nu are nevoie de gnduri str[ine. F[r[ de gesturi, numai att
ct i este de ajuns s[ comunice. E omul care nu are resturi la
gnd, la fapt[ =i cuvnt, fiindc[ gndirea =i vorba lui, fapta,
fac un tot ntreg =i tr[iesc cu aceea=i b[taie de inim[.
n munca mea de chimist am avut destule prilejuri s[ v[d 431
substan\a pe dinl[untru, dar m[ gndesc ct de rare sunt oca-
ziile de a vedea izvorul, starea lui. Nivovan vorbea, uitndu-se la
lucruri pe dinl[untru =i f[r[ s[ demonstreze se manifesta.
Aproape ca n poezia, care nu demonstreaz[, ci se manifest[.
Pe buzele lui cuvntul tremura, de parc[ se \inea de ni=te r[d[-
cini =i nu putea s[ se rup[ de ele.
n felul acesta mi se p[rea c[ nsu=esc o nou[ gramatic[ a
vorbirii. M[ uitam la Nivovan =i mi se p[rea c[ ar trebui s[ le
iau pe toate de la nceput =i s[ nv[\ a tr[i pe nou. A vorbi pe
nou. F[r[ s[ permit cuvintelor s[ gesticuleze, ci s[ tremure cu
r[d[cinile pe buze. Ca s[ pot oglindi adev[rat ziua pe
dinl[untru. S[ pot s[rb[tori, s[ nu m[ ndep[rtez, ci s[ m[
apropii, mereu s[ m[ apropii, s[ m[ mprietenesc. Parte din
toate =i n toate un univers, de picioarele, pe care stau, s[ pot
pune mai mult[ nc[rc[tur[, f[r[ s[ simt greul. S[ ncap[ n
mine multul cu zbuciumul ntreg =i s[-mi par[ pu\in, s[-mi
r[mn[ un spa\iu necompletat, nes[turat. Doar a=a a= izbuti
s[ ob\in starea izvorului.
1976

Poetul i presimirea
Via =i scutur[ floarea =i n acela=i timp vinul n butoaie se
tulbur[. Presimte. Nu cunosc =tiin\a, care ar putea s[ explice
fenomenul, tainele presim\irii. Citisem undeva c[ plantele vor-
besc ntre ele. Cred c[ vorbesc, fiindc[ =i vinul vorbe=te ntr-o
limb[ a sa cu floarea de vi\[ de vie.
Dac[ =tiin\a, care s-ar preocupa de motivul presim\irilor e
n lips[, atunci cui apar\ine sfera aceasta a sensibilit[\ii? Poe-
I O N V A T A M A N U

ziei, fiindc[ poezia ns[=i e un copil al presim\irii. Oare sufletul


poetului nu se tulbur[ de la nfloriri, de la ploi =i vnturi, de la
lume? Se tulbur[ sufletul poetului chiar =i la mari dep[rt[ri de
locul durerii sau al bucuriei.
Cnd grecii r[scula\i mpotriva ocupa\iei turce=ti erau n
432
plin[ pieire pe cmpul de lupt[, oare nu se tulburase sufletul
lui Byron? Despre presim\irile lui Pablo Neruda =i ultima sa
carte Marea, clopotele se vorbe=te pe urmele nc[ proas-
pete, fiindc[ proasp[t[ e tragedia, n care s-au realizat pre-
sim\irile poetului. Pline de presim\irea mor\ii sunt ultimele poe-
zii ale r[posatului nostru poet Vitalie Tulnic
n c[r\ile lor poe\ii presimt n m[sura talentului presim\itor,
fiindc[ presim\irea apar\ine de tonalitatea sufleteasc[, care
pronun\[ cuvntul, l pune la locul cel mai potrivit. O vorb[
spune: Cuvntul te na=te, cuvntul te ucide.
Cuvntul are mai multe valori, el e n stare s[-=i piard[ n
poezie precizia na\ional[ =i, ob\innd noi tonalit[\i prin con-
cursul vecin[t[\ii de cuvinte ntre care se afl[, poate c[p[ta
n[l\imea, de la care vede n timp =i istorie. Acolo unde a ajuns
cuvntul nc[ nimic din ceea ce ne ajut[ s[ comunic[m nu e n
stare s[ ajung[.
Timpul nostru e n primul rnd timpul zborului spa\ial, cnd
omul urc[ n univers, pe cnd cuvntul pogoar[ pe p[mnt,
cutreiernd spa\iul astral cu mult naintea rachetelor cosmice.
Cuvntul, ns[, nu poate fi luat abstract, f[r[ ca s[ armo-
nizeze cu concreta tonalitate sufleteasc[, pe care o exprim[.
Acelea=i cuvinte, n dependen\[ de ordinea n care stau, de
individul care le spune, creeaz[ variatele tonalit[\i =i sensuri,
fiecare din ele exprimnd un timp, o via\[, o istorie.
Tonalitatea tr[deaz[ muzica sufletului. Nimic nu poate
banaliza mai sf=ietor cuvntul ca tonalitatea fals[, n care
acesta este inclus. Nu te po\i bucura numai prin cuvinte, f[r[
ca bucuria s[ aib[ suportul ntregului suflet, precum nu po\i
vorbi de durere doar rostindu-i no\iunea.
Poezia e mai mult dect via\[. Ea mai este =i presim\irea
vie\ii.
1974

NIMIC NU-I ZERO


Poetul prin analogii
O cascad[ de ap[ n mun\ii Crimeii, prin \inutul Ialtei Am
stat un timp n fa\a acestei opere a naturii, uitndu-m[ la cei 433
de peste o sut[ treizeci de metri n[l\ime, la n[l\imea stnci-
lor =i a apei, la faptul pr[bu=irii =i al n[l\imii, la o stare de
nceput =i alta de sfr=it, n fond, o singur[ stare. }n mun\i, pe
piscuri, prim[vara z[pezile se dezghea\[, apele de dezghe\ se
adun[ la n[l\imea lor, pe acolo, pe unde nimeni nu le vede,
nu le cunoa=te, nu le admir[, iar ele a=a adunndu-se, =i
compun proprietatea de =uvoi =i pornesc la vale, pr[bu=indu-
se zgomotos, degajnd mari energii.
Cascada are ceva comun cu via\a, este vie, se zbucium[.
Se aseam[n[ cu poetul n clipa inspira\iei Undeva, pe ni=te
piscuri reci, ncepe a se contura o idee, tot pe acolo r[t[cesc
ni=te cuvinte, care ar putea s[ exprime o tonalitate; starea
poetic[, ns[, apare abia mai trziu, n clipa c[derii totale cu
sufletul pe albul hrtiei. Crea\ia, asemenea apelor ce-i
restructureaz[ vecin[t[\ile, adncul, n clipa c[derii pe stnci,
e un act de restructurare, de degajare. Unele cuvinte dispar,
apar altele, ideea ini\ial[ sufer[ schimb[ri serioase, fiindc[
ea, venind n contact cu starea poetului, cu tonalitatea expresiei
lui, se modific[, poate c[p[ta propor\ii mai mari, dar nu este
scutit[ nici de banalizare. De aceea, de multe ori o lucrare,
avnd o idee mare, nu are nici un suport artistic, adic[ este
lipsit[ de ns[=i pasiunea artistului... Cu haine de mprumut nu
po\i mbr[ca o idee autentic[.
Acolo, n mun\ii Crimeii, prin \inutul Ialtei, vara cascada se
usuc[, apele tac, pe stnci alunec[ doar soarele. E o stare a
poetului, care demult n-a mai scris.
1974

Pomii rotunzi ai sufletului


I O N V A T A M A N U

Acolo, la ba=tina mea, n col\ul casei, a ap[rut un pui de nuc.


Probabil c[ tata, mncnd o dat[ nuci, a ferit una de propria
gur[ =i a pus-o n solul roditor, gndindu-se =i la foamea p[-
mntului. A mocnit a=a nuca un timp printre \[rne, apoi iat[
c[ a r[s[rit drept n col\ul casei un l[star, un nceput de via\[.
434 Chiar de la nceputuri, abia \inndu-se c[tinel pe vnt cu cele
dou[-trei frunze ale sale, puiul de nuc a intrat n destinul s[u
Pe la noi nu se spune nucar, ci pom de nuc
Pomul de nuc, zice tata, fere=te casa de musc[rime
Mai potrivit pentru spa\iul poetic mi se pare a fi cuvntul
pom, =i nu copac. Pomul e de toate vrstele, inclusiv vrsta
copil[riei =i a maturit[\ii, pomul poate crea un sentiment; este
una din derivatele obiceiurilor noastre, particip[ la integrarea
sufleteasc[, reflect[ o anume ngndurare. Fiecare popor
are un pom al s[u, de ramurile c[ruia se \ine cntecul, le-
genda, simbolul.
n copil[rie spuneam: pom de bomboane, pom de
nuci, pom de covrigi etc. Pomul l vezi rodind pe plai, l po\i
purta n bra\e pentru a d[rui din el ceea ce are gust, adic[
mp[rt[=irea cu semenul t[u are loc prin nemijlocita participare
a ramului, a naturii
Prin coroana de pom r[t[ce=te nu numai natura, ci =i mna
omului, nu numai de natur[ este mpodobit[ culoarea lui, ci =i
de om. O imagine a unui desen cu pomi rotunzi am v[zut-o,
admirnd enorma livad[ dintre Tiraspol =i Cuciurgan
Prin urmare, sensul umanizat al copacului l simt doar cnd
pronun\ cuvntul pom.
Pomul de cntece mi vine s[ spun. nseamn[ c[ al[turi
de pas[re e =i poetul, al[turi de aer e =i frunza, al[turi de ploaie
e =i lacrima, al[turi de soare e =i o panglic[
Aburcnd de la p[mnt coroana grea de fruct =i frunzet,
tulpina ndep[rteaz[ treptat pomul de solul pe care cre=te, i
ridic[ spre n[l\ime frunza zbur[toare, adic[ l aduce n spa\iul
singular. Aici destinul pomului se ntlne=te cu destinul poetului.
Se ntrunesc aceste dou[ destine ntr-unul singur n clipa lor de
singur[tate, n clipa rodului.
Teiul lui Eminescu sau stejarul lui +evcenco nu sunt altceva

NIMIC NU-I ZERO


dect pomi-poe\i. mi vine s[ spun pomul de tei anume la
articulat, fiindc[ odat[ cu poetul teiul a devenit unic n felul
s[u, de=i pe undeva pe aproape se \ine de vocea mea =i
cuvntul copac. Pictorul A. David, venind cu o imagine a lui
Eminescu, a=a =i ni-l prezint[ pe poet: pe pisc un pom de
vnturi, cu crengile r[sfirate n v[zduh =i o frunz[ care se 435
scurge n toamna poetului E un copac cu stele, cu luceferi,
cu triste\e, cu singur[tate Un copac cu dor =i vis, gnditor,
ca =i poetul, un copac care rode=te spirit. Att c[ de pe
creang[ se scutur[ ceva =i cade ntre \[rne, pentru a se
continua neamul pomilor
Poetul trebuie s[ aib[ un pom al lui, nu ca o preferin\[, ci
ca un suflet, ca un stil, ca o form[ ramificat[, ca un destin.
Cntecul frunzei =i al inimii, unindu-se n acela=i cntec, pe
care l =opte=te poetul prin vreme
Pomul de nuc, pomul de tei, pomul de stejar, pomul de
cntec pomi rotunzi, ca n picturile lui Igor Vieru, culori din
care apare cte un poet
Pomul de nuc, zice tata, fere=te casa de musc[rime
Pomul de tei ne aduce prim[vara strofe de Eminescu
Pomul de stejar e ca o b[rb[teasc[ credin\[ n prieten
Pomul de cntec este pomul poeziei noastre, pe care noi
avem a-l mpodobi cu alese cuvinte
Pomii rotunzi ai sufletului.
1975

Discuie asupra
frazei numai eu tiu
Nu =tiu cam ct[ carte avea fiecare din ei, dar erau amndoi
\[rani =i unul i povestea celuilalt:
+i cum mergeam eu, croind n dou[ cmpul acela, c-al
dracului de mare mai era, deodat[ v[d un tractor c[ st[ =i
afum[ p[mntul =i parc[ nu se z[re=te \ipenie de tractorist
ntr-nsu =i nici n mprejurime, ct am iscodit cu ochii, c[ eu
I O N V A T A M A N U

v[d departe tare


Pe m[sur[ ce se adncea n povestirea sa, \[ranul se
nfierbnta tot mai mult, nct destul de fierbinte la voce, a zis
ca pentru mai mult[ lume:
Cum se poate, s[ ard[ benzin[ aiurea?! C[ tractorul nu
436 e om. C[ numai omul, dac[ st[ degeaba, fumeaz[, c[ poate
se gnde=te la o nevoie de-a lui, da tractorul, dac[ arde
benzina =i nu face treab[, degeaba stric[ aerul
A spus-o \[ranul =i l-a privit pe prietenul s[u, dndu-i a
n\elege c[ principalul n toat[ povestea lui e nainte.
+i unde m[ sui eu pe tractor +i unde pun eu mna pe
ce =tiu eu, =i ap[s cu piciorul pe ce =tiu eu, =i dau gaz cum
=tiu eu
A f[cut o pauz[, care i-a trebuit pentru a ncheia r[spicat:
+i numai eu =tiu ncotro m-am dus
Al doilea \[ran, care n-a scos o vorb[ pn[ atunci,
presupunnd c[ ar fi momentul s[ deschid[ =i el gura, c[ nu e
potrivit, cnd un om vorbe=te cu tine, tu s[ taci =i s[ nu spui
nimic, a ntrebat, pref[cndu-se c[ n-a n\eles sfr=itul:
ncotro te-ai dus?
Numai eu =tiu
De=i tat[l avea mai pu\in[ carte ca feciorul s[u, care
ajunsese om de =tiin\[ =i la ntrebarea Ce mai faci? r[spundea
mereu: Lucrez asupra tezei de doctor, a avut loc urm[torul
dialog:
Eu, b[ietule, n-am atta carte ca tine, dar dac[ ai
ajuns tu a=a departe =i satul =tie de asta =i m[ ntreab[ pe
mine, c[ dac[ cineva dintr-un neam ajunge undeva, apu
parc[ =i neamu ntreg acolo trebu s[ ajung[, a=a c[ s[-mi
spui ce-i n =tiin\a ta
Cum s[-\i spun, tat[, ca s[ m[ n\elegi, c[ pe n\elegerea
ta mi vine greu s[ vorbesc, c[ eu m[ ocup de ni=te chestiuni
importante la studierea transplantorilor de electroni dintr-o faz[
n alta, cu alte cuvinte, studiez procesele mixte, dublate =i
dedublate, iar descifrarea acestor procese va ajuta s[
n\elegem mai profund via\a, s-a exprimat feciorul cu un
cuvnt tare la sfr=it.

NIMIC NU-I ZERO


Feciorul se str[duia s[-i explice lui tat[-s[u n ce const[
munca sa de cercet[tor =tiin\ific. Sim\ea el ns[ c[ explica\iile
i sunt cam nce\o=ate =i nu prea n\elegea cine-i vinovatul n
toat[ afacerea asta, el ori tat[-s[u, care, dac[ cu cte un
cuvin\el, ca s[ ias[ mai u=or la cap[t, c[ pe cnd tata l ajuta,
feciorul se descurca mai repede cu nevoile vie\ii
437
Tat[l, ns[, care avea un principiu de a nu-=i chinui odrasla,
c[ci destul c[ el a fost chinuit de soart[ n tinere\ea lui, a hot[rt
s[ sfr=easc[ cu =tiin\a asta =i s[ treac[ la trebile lui de gos-
pod[rie, c[ la urma urmei avea el ce vorbi cu fiul lui =i despre
alte lucruri.
Las[, dragu tatei, nu te chinui cu mine, bine c[ tu =tii ce faci.
Aici discu\ia a luat sfr=it. Nu =tiu ce a mai spus tat[l n
mintea lui, dar feciorul, la sigur, a mai repetat de cteva ori:
Numai tu =tii.
Oare att de mari sunt tainele acestor trei cuvinte? Nu
cred c[ e vorba de vreun mister, ci, mai degrab[, de foarte
mult[ aproxima\ie, sau chiar de o seam[ de ne=tiin\[. Aceste
numai eu =tiu =i numai tu =tii, deseori exprimate =i prin alte
cuvinte, =i extind influen\a =i asupra expresiei poetice, n special,
cnd poetul nu este convins de gndul de care se inspir[. De
ar fi avut cu pu\in[ carte mai mult, poate c[ l-ar fi sprijinit
aceea anumite no\iuni, g[site sau create de unii poe\i, bntuie
=i prin scrierile altor poe\i, ceea ce nu nseamn[ deloc c[ poe\ii
comunic[ ntre ei. Dimpotriv[, se simte prezen\a acestui Numai
eu =tiu.
E o situa\ie asem[n[toare cu cea din mijlocul cmpului,
cnd \[ranul, pentru a conduce tractorul, nu are nevoie de
no\iuni concrete, ci doar de ceea ce =tie el. Un alt aspect al
acestei fraze l observ[m n dialogul dintre tat[ =i fiu, cnd
misterul din numai tu =tii aduce prin fatalitatea lui la
imposibilitatea de a comunica.
Prea mult[ autonomie, mi se pare, se con\ine n aceste
numai eu =tiu =i numai tu =tii. Att ct e destul pentru a se
ajunge la ignorare, de=i parc[ to\i poe\ii pornesc n opera lor
de la frumosul verb a =ti, despre care, sub aspectul de a
citi s-a exprimat cu o ocazie poetul G. Vod[.
Dac[ din cei doi \[rani unul ar fi avut mai mult[ carte de
I O N V A T A M A N U

cum avea sau dac[ ntre tat[ =i fecior nu ar fi fost prea mare
diferen\a de =tiin\[, cred c[ =i discu\ia asupra frazei numai eu
=tiu sau numai tu =tii ar fi luat o ntors[tur[ interogativ[: Ce
=tim noi?.
1975
438
A VEDEA CU INIMA
1984

OMUL DIN PLAI

nvtorul
Copiii din sal[ mi se p[reau da\i cu ruj solar pe la ochi a=a
de n\eleg[tori =i cuprin=i de aten\ie st[teau n fa\a cuvntului
cu aripi, acela al mamei, scumpul =i nentrecutul la sunete, el
primul =i el ultimul al vie\ii, purt[torul de nume =i de zbucium,
ca o s[n[tate, pe care o p[str[m de veacuri =i care ne ocrote=te
viitorul. Printre elevi, pe un scaun =edea nv[\[torul +tefan
D. Bejenaru un om cu vrsta naintat[ prin ani, dar f[r[ de

NIMIC NU-I ZERO


urmele b[trne\ii pe chip, ca un moment de toamn[ nsorit[,
rev[rsat[ cu lumina printre ml[zile tinere =i inspirate. De pe
raz[ pe raz[ ngnduratele lui priviri se statorniceau pe \[rmuri
de n\elepciune, ndep[rtat evocate =i aduse aici, n prezent, n
fa\a nf[ptuitului cuvnt poetic, cu n[dejde de sprijin, de rea-
lizare. Pe proiec\ia pe care se a=ternea distan\a dintre el =i
439
gndurile mele s-a ntmplat s[ se afle o crizantem[ n mna
unui elev, pe care acesta o \inea neclintit. Prin petalele florii
m[ uitam la nv[\[tor, iar acesta m[ ndemna s[ fac presu-
puneri, s[ reflectez, s[-l analizez.
Apoi a luat cuvntul. O, cum poate vorbi un nv[\[tor ndr[-
gostit de cultura limbii materne, acela care, educat de omenia
graiului, a p[truns tainele =i valorile cuvntului! O, cum i este
dat omului s[ n\eleag[ ce nseamn[ a exprima gndirea, a
orndui pe limb[ =oaptele mamei, leg[n[rile ei, na=terea =i
nedesprinsa dragoste a ei! Se ntmpla o minune pe buzele
nv[\[torului: dragostea ie=ea din gur[ naintea cuvintelor.
Spa\iul strmt care se crea ntre focul dragostei =i n\elepciunea
cuvintelor mi se p[rea bun pentru locul inimii. Am sim\it cum
inima mea se cerea situat[ anume n spa\iul acesta ca s[ poat[
s[ se ating[ cu b[t[ile ei de dragoste =i de cuvntul
nv[\[torului, ornduindu-se pe buze ntr-un respect neafi=at.
nv[\[torul aceast[ aleas[ fiin\[ chemat[ pe lume s[ educe
n copii o dreapt[ conjugare a gndirii cu expresia, luminile
cuno=tin\elor, noble\ea, credin\a n graiul matern, con=tiin\a
patriotic[, este =i r[mne a fi marele prieten al copiilor.
Gndirea mea se ntreba, admirnd: oare cte frumuse\i a
reu=it s[ s[deasc[ Omul acesta n solul adolescentin prin
vremea ntreag[ a muncii sale de pedagog, de ngrijitor al
limbii? Gndirea mea ncerca s[ analizeze natura lui cult[ =i
inspirat[ de patimile frumosului.
Copiii sunt cele mai sim\itoare suflete, neprih[nite =i, f[r[
s[ judece poate cu destul[ limpezime de con=tiin\[, iau calea
cea mai direct[ de apropiere sau de respingere. El era
apropiatul lor, fiindc[ nv[\[torul +tefan D. Bejenaru nseamn[
o bun[tate sever[ a pasiunii de pedagog, adic[, un judec[tor
drept nu numai al cuno=tin\elor copiilor, ci =i al lumii lor.
Demult m[ ntreb: cum trebuie s[ fie un nv[\[tor de la
I O N V A T A M A N U

\ar[? De multe ori am c[utat s[-l v[d cu ochii =i s[ nu-l


pl[smuiesc cu nchipuirea: cum trebuie s[ fie un nv[\[tor de
limb[ matern[? +i-mi pare bine acum c[ nu l-am n[scocit, ci
l-am v[zut la C[u=eni pe nv[\[torul emerit al republicii noastre
+tefan D. Bejenaru, ca s[ afirm cum trebuie s[ fie: mult
ndr[gostit, ngrijind, cultivnd copilul cu ntreaga sa fiin\[, fe-
440
rind copilul de polu[rile cele pragmatice, nnobilndu-l n
idealurile de via\[ frumoas[, cinstit[, chemnd copilul la
profund[ participare sufleteasc[, la valorile culturale ale
neamului.
nv[\[torul de la C[u=eni mi s-a nf[\i=at ntr-un cadru
generalizator, ca un simbol al tuturor nv[\[torilor. M[ uitam
la el =i-mi aminteam de nv[\[torii mei, de neuita\ii, prin urmare
m[ gndeam la acei, care au muncit f[r[ precupe\ire la
r[d[cinile sufletului meu ca s[-l lumineze la dor =i =a cinste,
st[ruind s[-l pun[ pe coordonatele demnit[\ii =i luptei,
ndemnndu-l la gndire deschis[, la principii, h[rnicindu-l =i
chemndu-l s[ munceasc[ n numele omului bun.
Sim\eam cum dragostea =i cuvintele lui +tefan D. Bejenaru
mi umpleau gura cu albine
Apoi am nceput s[-mi amintesc de nv[\[torii to\i, la care
demult nu m-am mai gndit, nu i-am amintit.
Andrei S. Sauca nv[\[torul de geografie avea darul
cel clar al cuno=tin\elor, sever =i disciplinat la fapte =i cuvnt,
ceea ce o cerea =i de la noi, era un exemplu bun de urmat. A
murit acum c\iva ani =i iat[ c[ nu-mi ajunge timp s[-i duc o
floare la mormnt. La lec\iile lui l nso\eam pe crestele a ceea
ce spunea. Povestea geografiei sale avea un refren, care
amintea de acel odat[ ca niciodat[. Era simplu s[-l
n\elegem, fiindc[ era r[spicat la expresie, pur =i clar n materia,
pe care ne-o preda, ca adncimea netulburat[ a unui ru, pe
care ni-l ar[ta pe hart[, =i-l explica n realitate a=a de viu,
nct mi se p[rea c[ stau pe \[rmul Amazonului, de exemplu,
=i m[ ap[r de crocodili. Ce pasiune de pedagog!
Nu mai =tiu, este n via\[ sau nu b[trnul nc[ pe atunci Fedot
Carp-botanistul, acela care nu avea r[bdare iarna la lec\iile de
botanic[, mereu vorbea de prim[var[, o a=tepta =i se uita prin
geamul clasei ct mai este pn[ la c[ldura soarelui ca s[ ne

NIMIC NU-I ZERO


scoat[ pe lotul =colii =i s[ ne ating[ cu frunza cea vie peste gndire.
Ce mare botanic[, spunea Fedot Carp, e s[ s[de=ti un
pom, s[-l cre=ti =i s[-i po\i admira fructele.
N-am auzit din gura lui s[ m[nnci, ci am v[zut n perma-
nen\[, aud =i acuma s[ admiri. Cum ne strecura prin auz
frumuse\ea, adic[ nti dragostea, apoi respectul, fiindc[ edu-
441
ca\ia copilului se ncepe de la dragoste, apoi urmeaz[ =i cele-
lalte. Dragostea, ndr[gostirea sufletului tn[r este ntia liter[
din alfabetul instruirii...
Nici nu =tiu cum =i pe unde mai este botanistul
Prima mea nv[\[toare pe urmele nc[ fumegnde ale
r[zboiului a fost Sima V. Nicorici. Era tn[r[ pe atunci, =coala
era mic[, eram aduna\i cu to\ii ntr-o singur[ clas[, aranja\i
pe rnduri: n fa\[ clasa ntia, urma a doua, a treia, iar a
patra tocmai n fundul clasei, de unde venea ntreaga g[l[gie
n spa\iul acela strmt al =colii. +i ea, tn[ra nv[\[toare
abia azi n\eleg ct de greu i era cu g[l[gio=ii de noi =i ct[
lips[ de experien\[ tremura n vorbele ei c[uta s[ ne deprind[
mna cu hrtia, ne chema spre largul f[r[ de margini al
cuno=tin\elor
Cnd +tefan D. Bejenaru mi-a zis: Am o ntlnire cu tinerii
nv[\[tori din raion, trebuie s[ le vorbesc, fiindc[-s foarte tineri
=i nc[ multe nu le cunosc =i cerea parc[ scuze c[ nu poate
s[ mai ng[duie, c[ se gr[be=te =i este a=teptat de nv[\[torii
tineri, de=i vroia s[ mai r[mn[, eu mi-am amintit de nv[\[torii
mei tineri: Liuba V. Ra\a, Zina S. Precup, Dumitru G. Codi\a
I-am zis n gnd lui +tefan B. Bejenaru: nv[\[torul tinerilor
nv[\[tori Diploma de pedagog este un drept, dar nu =i
con=tiin\a convins[ a nv[\[torului. l imaginam cum le va vorbi
tinerilor nv[\[tori, fiindc[ l auzeam cum a vorbit n fa\a elevilor.
Adic[, =tiam un singur lucru: dragostea va trece pe buzele lui
ntia, apoi =i cuvintele, care o vor urma
n prim[vara aceea ndep[rtat[ de la nceputurile lui martie
n clas[ a intrat nv[\[torul meu de limb[ matern[ Dumitru
G. Codi\a. Era pe atunci un tn[r cam ntunecos la chip =i
mereu m[ temeam de ncrunt[rile lui. Era a=a doar n aparen\[,
n adncuri un poet. Era mult soare n diminea\a aceea. Pe
drumurile br[zdate de ro\ile c[ru\elor nc[ din toamn[, soarele
I O N V A T A M A N U

se rev[rsa prim[v[ratic. n coroana m[rului care se atingea


cu creanga de geamul clasei noastre, se auzeau vocile n[bu=ite
ale mugurilor, care ne aduceau vestea prim[verii Noi eram
s[lbatic de g[l[gio=i =i de neascult[tori, ceea ce l am[ra pe
nv[\[torul de limb[. Asta o n\eleg acuma, atunci, ns[, mi se
p[rea c[ cea mai mare fapt[ e s[ faci g[l[gie El a deschis
442
u=a clasei, a intrat =i l-am v[zut ntristat. A urmat o pauz[ lung[
ct s-a tot uitat prin geam la creanga de m[r, la drumul din
preajma =colii, poate =i la soarele domol de la nceputul
prim[verii Pauza mi s-a p[rut a=a de lung[, nct lungimea
ei m-a p[truns de aten\ie. nv[\[torul a spus:
Ce prim[var[ vine! Haide, copii, ncerca\i s[ scrie\i o
poezie, care cum poate, de venirea prim[verii
Continua s[ se uite prin geam. Dar ceea ce ne-a zis era
a=a de serios, nct ne-a st[pnit =i-am nceput s[ cnt[rim
cuvintele, s[ le c[ut[m potrivirile. Ce-am compus nu mai \in
minte, dar luce=te prin vreme caietul =i primele rnduri cu rime
n coad[
O, ct de mult nseamn[ s[ ndr[goste=ti copilul, s[-l
ndemni la fapt[, la dragoste. Trec anii, multe sunt date uit[rii,
nu se uit[, ns[, clipele acestea, ni=te ecouri, tainele p[trunse
u=or de dragoste, ndemnul cuminte al nv[\[torului. O profesie
grea. O pasiune responsabil[. Nu e destul s[ fii punte ntre
manual =i copil, e pu\in, chiar prea pu\in. A expune din limba
c[r\ii n fa\a copiilor nseamn[ a inspira copilul. Adev[rul este
arhicunoscut =i nici nu poate fi altul, dar mereu import[ ct[
convingere =i dragoste precedeaz[ cuvintele, cu ct[ omenie
=i deschidere st[ nv[\[torul n fa\a clasei. Nici o clip[ de
formalitate. Nici un strop de indiferen\[. E greu, mi-ar spune
careva. Da, e greu!, i r[spund, dar e necesar =i se ntip[re=te
pe veci n mintea =i sufletul copilului, apoi r[mne s[ tr[iasc[
n omul matur de mai trziu.
Cu +tefan D. Bejenaru ne-am desp[r\it n ziua aceea de
noiembrie, acolo la C[u=eni. Mi-am notat telefonul =i adresa
pentru o ntlnire, o revenire la cuvnt. =i cerea scuze atunci
nv[\[torul c[ se gr[be=te la ntlnirea cu tinerii nv[\[tori, c[
este a=teptat. Eu, ns[, m[ bucuram c[ se gr[be=te, c[ este
a=teptat de c[tre tineret, c[ se ntmpl[ dialogul cel mai

NIMIC NU-I ZERO


necesar. nseamn[ c[ exist[ o datorie de a mp[rt[=i din marea
experien\[ =i dragoste, din zbucium =i lume, cu ntreaga
n\elepciune =i suflet cultivat.

Ce dulce vis am visat 443

Ce dulce vis am visat, sunt cuvintele unei nv[\[toare pe care


le-am g[sit ngrijite n paginile unui caiet =col[resc. Luam caietul
din minile b[trnei nv[\[toare =i-i sim\eam tremurul, amin-
tirea, veacul de munc[ pedagogic[. Locuie=te la Str[=eni, este
nv[\[toare emerit[ din Moldova, a d[ruit =colii, adic[ a d[ruit
copiilor, o jum[tate de secol din via\[, n schimb a cunoscut
tot attea bucurii cte promo\ii de elevi a educat =i tot attea
n[dejdi cte chipuri de copiii i-au trecut prin privire, ca s[ se
ntlneasc[ n coroanele pomilor cu tot attea prim[veri
Numele ei este Ala I. Negoescu
Ce dulce vis am visat
Topora=i alb[strele trandafiri viorele Nu numai
flori ci, =i eroii unui spectacol al florilor, al naturii, pe care Ala
I. Negoescu l spunea pe scen[, angaja copiii la visul florilor,
adic[ educa dragostea fa\[ de natur[, fa\[ de plai. Feti\e-
flori, eleve-flori Am v[zut n imaginile caietului =col[resc
fotografiile copiilor-flori =i mi-am imaginat scena =colii de pe
care vorbeau florile-copii Fruntea este ncununat[ de
trandafiri dac[ e feti\[-trandafir sau de topora=i, dac[ e
feti\[-topora= Din fotografiile caietului viseaz[ ochii cei tineri,
adic[ n[zuiesc copiii c[tre frumos, iar mna b[trnei
nv[\[toare trece cu tremurul peste pagini =i se atinge de amintiri,
adic[ de ceea ce a fost =i vis =i realitate. mi r[mne s[ repet
cuvintele nv[\[toarei: Ce dulce vis am visat
Dar cum se poate subn\elege simbolic o via\[ d[ruit[
copiilor? Cum poate fi explicat[ o inim[ d[ruit[ copiilor, un
suflet ndatorat de dragostea de a educa? Poate c[ r[spunsul
a stat mult[ vreme n pagina caietului =col[resc: Ce dulce vis
am visat
nv[\[toarea Ala I. Negoescu povestea fragmente din via\a
I O N V A T A M A N U

ei, poate din visul ei, visat rotund la o vrst[ naintat[. Este
nepoata sculptorului A. Pl[m[deal[. +i povestirea ei trebuia
s[ deschid[ n trecut =i u=a unchiului ei. Era mare emo\ia
r[spicatei povestiri. Era precizie =i limpezime n vorba b[trnei
nv[\[toare =i asta m[ f[cea s[-mi exprim admira\ia fa\[ de
vorbitoarea limpede la gnd =i la cuvnt. E o bog[\ie s[ =tii a
444
vorbi esen\ialul, s[ nu l[come=ti cuvintele, pref[cndu-le n
vorbe goale, c[ci al[turi de rafinamentul frazei st[ rafinamentul
sentimentelor, muncind mpreun[ n fa\a auditoriului. Mi-am
dat seama c[ au darul de a educa mai nti de toate cuvintele,
=i nv[\[torul este dator s[ apar[ n fa\a elevilor cu o vorbire
r[spicat[
Am n\eles c[ via\a acestei femei a fost ndatorat[ =i d[ruit[
cu dragoste copilului. Prin urmare nc[rcat[ =i deplin[. O
via\[ care a =tiut ce este creta din mna copilului ntr-o clas[
nenc[lzit[ =i ce nseamn[ r[zboiul, =i ce urm[ las[ r[zboiul n
sufletele oamenilor, =i ce este o bucat[ de pine la foame, =i
ce nseamn[ mna nv[\[toarei pe frun\ile sl[bite ale copiilor
din acele vremuri O via\[, care a =tiut ce e greul =i cum au
fost nfruntate greut[\ile. Ea nu t[inuia adev[rul vie\ii sale, prin
urmare, st[pnea o expresie precis[. Cred c[ =i alt[ dat[ a
avut grij[ pn[ =i de colegii ei de munc[ nv[\[torii, =i i-a
educat s[ fie adev[ra\i pedagogi. Zic i-a educat fiindcp
printre colegi sunt =i elevii ei, deci a r[mas n =coal[ o ve=nic[
nv[\[toare, nv[\[toarea elevilor, dar =i a nv[\[torilor.
Ana Mihai, nv[\[toarea de chimie, avea s[ zic[: Abia
a=tept[m o ocazie s-o vizit[m =i s[ venim la nv[\[toarea noas-
tr[. Al[turi de Ala I. Negoescu sunt elevii ei.
Ce dulce vis am visat
Ne-am fotografiat cu nv[\[torii =i elevii pe o poieni\[
din Str[=eni; n umbra cire=ului, a zarz[rului, a m[rului chipul
omului se nvioreaz[. Elevii erau dup[ un splendid spectacol
din Ion Creang[, din amintiri =i din vremi, =i ei, copiii, l[sau
pe iarba poieni\ei stropi de oboseal[ curat[, adic[ se animau
ca dup[ o munc[ priitoare prin sfaturile =i n\elepciunile
nentrecutului nostru povestitor. =i, fiindc[ cenaclul se cheam[
Mugurel, am sesizat muguri porni\i s[ se desfac[ bogat.
Ochii b[trnei nv[\[toare se uitau la copii-muguri, la b[ie\i-

NIMIC NU-I ZERO


crengu\e =i feti\e-crengu\e =i se acopereau de o rou[ netulbu-
rat[. De parc[ spectacolul florilor se desprindea din paginile
caietului ei =i cobora printre copii, printre iarb[, printre oameni.
Natural, s[ se vad[ n ochi-stropi de rou[ netulburat[
Ce dulce vis am visat
Cnd seara se vor goli str[zile Str[=enilor, iar prin gar[ va
445
trece un tren de noapte =i asupra acoperi=urilor va luneca luna
cu razele ei, nt[rind iluminarea or[=elului, =i vor adormi copiii
ntr-un somn adnc, repetndu-li-se n vis ziua aceea de munc[
priitoare, cnd va fi poate destul de trziu, dup[ ora zero,
precum obi=nuia s[ spun[ Mihai Eminescu, eu voi continua s[
p[trund aceast[ for\[ omeneasc[ de a d[rui unei cauze via\a
=i dragostea. n privire se va re\ine chipul b[trnei nv[\[toare.
+i ca s[ nu simt nicicnd oboseala, chiar =i n clipe de oboseal[,
mi voi aminti de cuvintele nv[\[toarei de la Str[=eni, le voi
lua de la sfr=itul spectacolului florilor, adic[ din ultima pagin[
a caietului =col[resc, =i mi le voi pune la nceputul zorilor de
ziu[, ca s[ am ce memoriza cnd mi va veni s[ =optesc: Ce
dulce vis am visat
Omul din plai
Rndurile acestea aveau s[ se nasc[ n urma unei vizite, pe
care am f[cut-o la Slobozia-Cremene din cmpia Sorocii, unde
a fost s[ se ntmple o diminea\[ devreme cu molcomire
nistrean[, c[ci prin leg[nare de lozie mi se p[rea t[cut Nistrul
cel curg[tor =i doream s[ m[ exprim cu t[cere de ru, cu
soarele a=a de rotund =i mbujorat al r[s[ritului, care se ncepea
cu bujori de peste stnci =i venea asupra crngului, l trezea, l
nsufle\ea. De parc[ doream s[ g[sesc o ac\iune a cuvntului,
c[ =i cuvntul are ac\iunile lui, dac[ le cuno=ti, le ntrevezi, le
identifici. Eram mpreun[ cu Tamara Ciobanu, Constantin
Rusnac, compozitorul, =i Vasile Zagaevschi, lucr[tor emerit n
domeniul culturii, cu to\ii sosi\i la Slobozia-Cremene cu ocazia
unei preg[tiri de deschidere a palatului de cultur[ din sat ce
se ar[ta ntr-o nou[ cl[dire, suficient de bine potrivit[ n mijlocul
I O N V A T A M A N U

caselor din sat =i unde acest popor harnic la cntec avea s[ se


ntlneasc[ peste pu\in[ vreme la s[rb[torirea inaugur[rii
localului nou.
Nu =tiu care altul putea s[-mi fie gndul =i sentimentele,
dar diminea\a aceea nistrean[ m-a inspirat ntr-un cuget cu
446
Omul din plai, =i dac[ s-a ntmplat a=a s[ fie, nseamn[ c[
nu putea fi alta inspira\ia pe \[rmul acela cu lozie =i cu t[cere
de ru.
Cine este Omul din plai?
Cel ce doboar[ costi=a
La pelin =i la \[rn[.
C[ci pe tare osul lui
Se \esea cu dor lumina.

Se \esea n plai t[ria,


Mult statornic, ca o stnc[,
F[r[ a serba norocul,
Nici la grele ca s[ plng[.

El le suferea pe toate,
Cnt[rindu-le povara,
+i le ncerca din nou,
Dup[ ce-=i fuma \igara.
N-avea fal[ gura lui,
Nici pustii palavre sensul,
Precum timpul omenit
Potrive=te-n ornic mersul.

Tot ce-n lume se-ntmpla,


Se-ntmpla =i-n el deodat[,
Dar de lume-l osebea
Stnca lui ner[sturnat[.

C[ci, unindu-se cu brazda


Ale lui stncite oase,
Au ales din basmul lung
Filele cele frumoase,

+i-a f[cut cu ele solul


Mai statornic la-ncercare,

NIMIC NU-I ZERO


El se uit[-n cine este,
Unde-i lips[ =i la care.
L-am exprimat prin poezie, fiindc[ nu puteam g[si alt[
art[ mai cuprinz[toare, mai dens[ pentru a oglindi ceea ce
se cite=te pe chipul Omului din plai. Acesta e numele cel mare
care une=te numele tuturora. Un nume f[r[ de timp, c[ci i-a
fost diferit timpul, prin aceasta longevitatea lui se une=te cu 447

ceea ce subn\elegem cnd zicem ve=nicie. Poetul Anatol


Codru cite=te numele acesta n alt[ caligrafie: Maic[ de plai,
dar tot prin chipul cel viu =i n[sc[tor, matern[ statornicire a
plaiului, cu ceea ce a fost =i este mai viu, mai intrat n fapt[.
Poate c[ spa\iul de na=tere, de copil[rie =i de ndr[gostire,
=tiindu-l n plaiul acesta, adesea nu cunoa=tem unde e locul
de odihn[ ve=nic[ a Omului, pe care plaiul ni-l arat[ la
=optirea numelui. Acela=i poet vine cu o poezie Lui Constantin
Oprea, fecior din satul meu, care a pornit prin Europa cu
plugu=orul n seara Anului Nou, 1945, nf[\i=ndu-ne ple-
carea, destinul osta=ului prin str[in[tate, f[r[ s[-i vad[
ntoarcerea acas[, fiindc[ nu s-a ntmplat nici un fel de
ntoarcere, a=a c[ locul unde l-a r[pus glontele du=man,
adic[ locul odihnei de veci r[t[ce=te =i azi pe continent,
mutndu-se cu locul prin scurgeri de ape. Cartea lui Anatol
Codru Piatra de citire are multe nume care se cuprind ntr-
un singur nume: din plai.
ndep[rtndu-m[ n timp pn[ pe unde m[ ncape memo-
ria, g[sesc presupuneri c[ de la desc[lecatul Moldovei, dar =i
mai nainte, c[ci nu se poate da nfiin\area voievodatului pe
seama unei ntmpl[ri vn[tore=ti, plaiul avea s[ se ncarce
de Om, ca s[ se contureze la chip, ajungnd cu izvoarele pe
sub pasul n[v[litor al romanilor =i dincolo de r[zboaiele ace-
lea. Ceea ce consider[m prin timpuri ndep[rtate ne aduce cu
presupunerea pn[ la daci sau ge\i, despre care legenda ne
comunic[ o fantastic[ credin\[ n nemurire, prin urmare o
chemare deosebit[, caracterizat[ de vitejie =i b[rb[\ie, de a
se uni cu plaiul. Zic de presupunere, fiindc[, precum ne rela-
teaz[ Dimitrie Cantemir: Lipsa grijii de viitor din partea str[mo-
=ilor no=tri ne mpiedic[ s[ deducem modul cum se f[cea asta,
c[ci ei se str[duiau mai mult s[ fac[ fapte viteje=ti, dect s[ le
I O N V A T A M A N U

nsemneze
Cantemir se refer[ la timpurile de mai ncoace, c[ci, pe
cnd scria rndurile lui, au fost s[ se aud[ din urm[ str[daniile
lui Dosoftei, ale cronicarilor, cu nsemn[rile lor istorice: scumpe
=i sub\iri izvoare de leac pentru memorie. Se auzeau din urm[
vocile acelor r[ma=i acas[, ct =i ale celor prigoni\i =i izgoni\i,
448
dar tot cu chipul Omului din plai. Fiindc[ nu-mi pot imagina o
alt[ r[s[rire a aprodului Purice ntr-o clip[ dificil[ n toiul b[t[-
liei, ca s[ se fac[ movil[ sub statura lui +tefan cel Mare, r[nit
=i abia \inndu-se de coama calului, ca o necesar[ r[s[rire
din plai.
Multe nume cunoscute =i necunoscute se adun[ n osul
plaiului, n osul cel vorbitor. Ceea ce zic am v[zut-o n chipul
lui Serghei Lazo, urmnd ntr-o c[l[torie prin Extremul Orient
calea =i pasul de vitejie al eroului legendar. Chiar prin \inuturi
ndep[rtate aveam s[ simt nscrise n chip nestingerile
plaiului. C[ ceea ce avea s[-l ndemne la b[rb[\ie =i la
lupt[ tot din nestingere vine, din stnca aceea de \[rm, pe
care o auzeam gl[suind ntr-o diminea\[ pe Nistru. C[
obrajii lui Lazo i-am v[zut n asem[nare cu relieful distinct
de la Slobozia-Cremene. +i dac[ pot p[trunde cumva mun\ii
obrajilor, i p[trund cu t[ria muntelui ocrotitor, acela care
ne-a ascuns, dar tot el ne-a nf[\i=at prin ceea ce se nume=te
Omul din plai.
n diminea\a aceea auzeam prin lozie cuvntului naturii. La
Slobozia-Cremene mi se f[cea auzul lipit de pragul casei n
care tr[im. De munca =i de lumina ei, de s[rb[toarea aceea
binef[c[toare =i de lacrima aceea pietrificat[, de mama =i de
copiii ei, de n[dejde =i de vis. P[mntul acesta, care ni-i
ba=tin[, copil[rie =i b[trne\e, e de leag[n =i de vecie, =i l
putem trezi numai prin recunoa=terea p[rin\ilor adormi\i la
c[p[tiele noastre. Ceea ce e mai scump e de pe aici. Fiindc[
pornim n lume de la pragul casei cu p[rin\i =i la pragul acesta
ne ntoarce memoria. Chiar =i atunci cnd r[t[cim, peregrin[m,
gndul ne cheam[ acas[. Aduce\i-v[ aminte de drama
copilului r[t[cit, scris[ de toate literaturile lumii. La aceast[
albie a vie\ii cu numele care ne este ca o barc[ ce se atinge cu
dorul de \[rmul p[mntului. Fiindc[ nu este ram mai nc[rcat

NIMIC NU-I ZERO


=i totodat[ mai plin de d[ruire ca Ramul plaiului. Nici soare
mai fierbinte nu este. Fiindc[ tot ce soarele nc[lze=te =i
ndeamn[ la mugure e nmugurirea Omului din plai
Zic ceea ce zic, fiindc[ Omul din plai se nmul\e=te prin
ceea ce se a=az[ =i se va a=eza al[turi de dnsul din mul\imea
numelor: Vrlan, Costin, Ciocan, Gu=ca, Samoil[, Otici
449
attea alte nume de familie, b[trni =i tineri, oameni simpli,
rev[rsndu-se cu munca =i nf[ptuirea n albia plaiului.
mi dau seama c[ se na=te astfel subiectul unei scrieri, c[ci
epopeile trecutului =i cele ale prezentului nostru au nevoie de
r[scolirea adnc[ a peni\ei pentru nsufle\ire, cu att mai mult
c[ epopeile acestea nu ne sunt lips[. Ele se cer limpezite prin
chipul Omului din plai.

Scoare cu bujori
Erau opt scoar\e, legate fir cu fir, ngrijite cu mult drag, una
mai mndr[ ca alta, cu adev[rat o zestre a familiei Cernei.
Precum st[pna le desf[cea, c[l[torind cu vorba n lungul
firelor, urzeala devenindu-i cale a pasiunii, iar beteala
nf[\i=ndu-se n munc[ =i d[ruire, scoar\ele mi se p[reau le-
gate cu imagina\ia fantastic[ a unei pove=ti cu flori, pe care
aproape c[ o uitasem. Bujorii din scoar\[ se asem[nau cu
bujorii din obrajii Mariei, precum puteam s[-i v[d chipul n
clipele acelea, ca s[-mi dau seama c[ sentimentul pe care l-a
legat n fire de ln[ i apar\ine, de aceea a=a de mult[ potrivire
g[seam ntr-o st[pn[ =i munca ei.
Cnd vine vorba de o realizare, orice ar spune omul, tot
de realizare aminte=te, c[ci scumpe se fac pn[ =i am[nun-
tele, iar reu=itele =i nereu=itele se ntorc nde ele, calea pn[
aici are anume r[scruci, de care nu te po\i lipsi, c[ci povestea
realiz[rii dep[=e=te cu mult realizarea propriu zis[, =i, totu=i,
ncheierea unei munci, rezultatul ei se concretizeaz[, nct stai
n fa\a concretului =i te mbog[\e=ti, l urze=ti n imagina\ie. Cu
sfiiciune se uitau ochii la ceea nu po\i admira sumar, c[ci
fiecare floare, legat[ n scoar\[ dezv[luia tainele unei ntregi
gr[dini, de parc[ de prin florile necunoscute, din cele care nu
I O N V A T A M A N U

mai sunt, se poate aduna expresia lor nepieritoare, care le


afirm[ c[ sunt, iar pentru a readuce mereu timpul lor la prezent,
le g[se=ti un alt adev[r cel al artei.
M[ uitam la scoar\ele Mariei, potrivind spa\iul care st[ ntre
art[ =i meserie, ntrebndu-m[ de ce spa\iul acesta trebuie s[
existe =i r[spunzndu-mi c[ uneori =i arta =i meseria au nevoie
450
s[ se ntlneasc[, f[r[, ns[, a se suprapune, =i nicidecum a
se nlocui. De=i una f[r[ alta nu poate exista, totu=i, s[ nu le
confund[m, chiar acolo unde pasiunea artei r[mne mai mult
n incon=tien\[.
O gospodin[ de la \ar[ care =tie a lega scoar\[, nu are timp
de cheltuit pentru dezbaterea no\iunilor. A=a c[ nu o prea alin\i
cu filosof[ri. Cuvntul inspira\ie pentru Maria nu nseamn[ ni-
mic, mult prea mult nseamn[, ns[, pentru ea cuvntul dragoste.
Le leg c[ mi-s dragi, spume simplu Maria.
Vorba ei e aproape de adev[r, cu att mai mult c[ o ntre-
ge=te la expresie ns[=i via\a ei, care =i caut[ sensul n conceptul
cel mai clar: Nu pot f[r[ ele. Asta nu nseamn[ c[ ea =i
asum[ dreptul de a le fi st[pn[, ea =i propune altceva
dreptul de a fi muncitoarea lor ndr[gostit[
Maria desface pe rnd scoar\ele =i nu descifreaz[ ce-i
nf[\i=at n cmpul bogat al culorilor, vorba ei e complet de
alt[ natur[, a=a precum i st[ bine unui artist, care ntrege=te
opera prin ni=te am[nunte, care ar reflecta c[ut[rile, adic[
suma aceea de detalii ce neap[rat nso\esc o crea\ie, dar care
mereu r[mn pe lng[ crea\ia propriu-zis[, abia o contureaz[
sau, mai bine zis, formeaz[ fundalul ei detalizat.
Pn[ g[se=ti culoarea de care ai nevoie, cte drumuri faci?
Vopsea este de ajuns, dar de aceea pe care o cere inima, nu-i,
se opre=te Maria cu vorba pe ni=te c[i, pe cnd scoar\a din
mna ei desf[=oar[ o vedere de basm, culori re\inute, alese
cu gust, nct ceea ce spune Maria ar fi s[ nu nsemne nimic n
clipa aceasta de revela\ie.
n ochii mei apare un lic[r =i Maria caut[ s[ descifreze care
sunt motivele lui =i ce fel de sentiment ascunde lumina din ochi.
C[ dac[ nu vrei s[ faci nimic[, apu =ezi, uite a=a, =i ea
mi arat[ cum =ade femeia care nu vrea s[ munceasc[, toat[
ziulica, =i trece via\a aiurea, =i n-ai l[sat m[car attica, Maria

NIMIC NU-I ZERO


mi ar[t[ ce nseamn[ attica.
Trec cu ochii din scoar\[ n scoar\[, precum a= trece din
gr[din[ n gr[din[, admir florile Mariei, le g[sesc pe cele mai
mndre, iar cnd Maria observ[ c[ am g[sit-o pe aceea, pe
care ea dorea s[ o g[sesc, se mbujoreaz[ =i mai mult, nct,
precum cresc bujorii din obrajii ei, tot a=a =i bujorii din scoar\[
451
se m[resc. mi dau seama, la o alt[ scoar\[ desf[cut[, c[
frumosul nu mai are sfr=it, c[ abia ncepe, =i m[ gndesc c[
poate admira\ia e mai scurt[ =i mai fugar[ n fa\a ve=niciei
acesteia care se cheam[ suflet omenesc, expresiile lui att
de variate =i nedezv[luite nc[.
De la mama am mo=tenit dragostea asta =i nu m[ pot
desp[r\i de dnsa, cum nu m[ pot desp[r\i n suflet de mama,
g[se=te Maria o clip[ potrivit[ ca s[-=i aminteasc[ de mama.
Vezi, aici am legat =i fire de argint, dar ct de greu mi-a venit
s[-l g[sesc, tocmai pe la Ivanovo am umblat =i n alte p[r\i, c[
eu c[utam argint de care =tiu eu. A=a c[-i mndru =i-i de aici.
Ca s[ par[ c[-s flori cu rou[, de parc[ numai ce s trezite din
somnul nop\ii =i nu-s scuturate nc[, continu[ s[ se reverse Maria
cu imaginea de prin dimine\ile cu rou[ =i cu flori nrourate.
Maria se uit[ la mine, vrea s[ se conving[ c[ eu n\eleg ce
nseamn[ o floare abia trezit[ din somnul nop\ii =i ct de
mi=c[tor poate s[ fie pentru o femeie sentimentul de rou[
nescuturat[. Vorba f[r[ de ocol, pe care Maria o st[pne=te
e dovada unui caracter deschis, iar deschiderea c[tre lume tot
de art[ \ine.
Dac[ nu a= fi v[zut bog[\ia celor opt scoar\e ale Mariei,
a= fi putut afirma c[ n-am aflat-o cine este, ce suflet are. Dar
s-a ntmplat s[ serbez cu inima cunoa=terea unei femei prin
ceea ce a legat at\ia ani, a legat cap[t de cap[t ca s[
g[seasc[ pun\i deosebite, trec[tori prin care te invit[ s[ te
strecori cu tr[irile tale. O urmezi =i \i se face mai senin n
con=tiin\[.
n Maria am v[zut for\a de crea\ie a unui popor, tezaurul
bogat al crea\iei populare, acela care mereu ntoarce privirea
artistului c[tre acas[, ndepline=te sensul unei slujiri.
Le-am legat ca s[ fie, spune Maria cu n[dejde, n felul ei
intervenind n sensurile cunoscutului dicton shakesperean: A fi
I O N V A T A M A N U

sau a nu fi. Ceea ce zide=te Maria n acest s[ fie, \ine, ns[,


de alt[ categorie: aspira\ie c[tre frumos sau, precum ar spune
Maria, c[tre mndru. +i este adev[rat cuvntul acesta, c[ci
de la mndru pn[ la mndrie nu e departe, dar ceea ce am
observat deosebit de definit n caracterul Mariei este mndria,
demnitatea. Anume calit[\ile acestea o angajeaz[, o cur[\[,
452
o oblig[ s[ se descurce cumva printre cele ncurcate ale zilelor.
Distinsul chip al femeii demne m[ convinge. Astfel via\a ei se
mpline=te, tr[irea se mbog[\e=te.
Eu nu mi-o pot nchipui f[r[ de scoar\ele cele frumoase.
Altceva nu i s-ar potrivi a=a de bine. +i la chip ar fi trebuit s[ fie
alta, n orice caz, f[r[ de bujorii cei aprin=i pe chipul smolit, cu
gene lungi, de parc[ printr-o desime a zorilor se arat[ ndr[zne\
privirea unei mndre zile. Tocmai n clipa cnd cade roua =i se
arginteaz[ florile n gr[din[. Abia a=a n\eleg ce este, cum
este femeia aceea cu sfiiciune, bun[ gospodin[ =i mam[
blnd[ la copii, =i credincioas[ so\ie. Femeia care =i trece
chipul mndru n mndre\ea scoar\elor ei.
REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

COSTENCO: E ]mbucur[tor faptul de a constata prezen\e mereu


noi pe t[r`mul artelor literare moldovene=ti. Cartea de debut a lui
Ion Vatamanu ne d[ prilejul de a remarca un glas cu o tonalitate
personal[ ]n corul polifon al poeziei moldovene=ti contemporane.
Ion Vatamanu se exprim[ liric ]n limitele unei biografii cu asprimi =i
lumini=uri; aceast[ biografie este =i o biografie a vremii. Istorice=te
versurile lui Vatamanu exprim[ contemporaneitatea. Este un semn
de talent.
Ion Vatamanu vine ]n poezie din lumea laboratoarelor chimice,

NIMIC NU-I ZERO


lume grea de formule ce-ascunde ]n poal[ materia toat[ =i e
semnificativ c`nd t`n[rul chimist e dublat de un poet sensibil la
formulele estetice ale cuv`ntului. E pl[cut s[ afli un suflet duios, o
inim[ deschis[ la bucuriile =i aspira\iile oamenilor muncii, un glas
armonios ]n clipele de evocare =i viguros ]n momentele de protest
]mpotriva ororilor.
453
Nicolai COSTENCO. Prefa\[ la cartea lui Ion Vatamanu Primii fulgi,
Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1962.

MENIUC: Ion Vatamanu s-a impus ca poet de medita\ie liric[,


inspirat mereu de anxietatea ce-l pa=te ]n lumea contemporan[.
Dintre c[r\ile lui, Primii fulgi =i Monologuri au adus ]n poezia
noastr[ de azi emo\ii =i g`nduri exprimate ]ntr-un fel proasp[t
nealterat de imita\ie livresc[. A= spune chiar, Monologurile au fost
prea pu\in relevate ]n pres[ de c[tre exege\ii literari. Ion Vatamanu
=tie s[ aleag[ metafore nea=teptate ce fuzioneaz[ cu g`ndirea
omului modern. Ceea ce este important la Ion Vatamanu, ]n
majoritatea cazurilor, e c[ el nu for\eaz[ limbajul, mediteaz[ a=a
cum ]i este firesc s[ se exprime, f[r[ a se lega de un ritm anume,
de obsesia rimelor abracadabrante, prefer[ formele libere ale
poeziei. Tendin\a lui se ]ndreapt[ ]n albia unei atmosfere intime, de
confesiune. +i c`nd are ce spune, grav =i ad`nc, ]ncheag[ o lume
proprie, multicolor[ =i cu r[sunete ]n cititori.
Cum se prezint[ noua sa culegere de versuri? Ion Vatamanu
continu[ drumul s[u, un fel de itinerar, spre a fixa ]n imagini ceea
ce ]l impresioneaz[ ]n realitatea zilelor noastre, dar, ]n acela=i timp,
]=i parcurge anii ]napoi, spre a fixa imagini din vatra satului, unde
tainele poeziei l-au n[v[lit ]nt`ia=i dat[. Cugetarea lui se bifurc[,
alarmat[, ca un pom trezindu-se cu ramuri sub imensitatea cerului
=i a v[p[ilor solare, ca s[-=i aminteasc[ de s[m`n\a simpl[ ce l-a
n[scut ]n p[m`ntul cald. Descoperind tangen\e ]n multe fenomene,
poetul adeseori nu face nici o concluzie, ne las[ doar cu frumuse\ea
lor, a=a cum le-a surprins ]n ore de visare, de nostalgie, de beati-
tudine, de ]ng`ndurare. Picteaz[ pregnant, aleg`nd fire de via\[
ce-l bucur[ =i-l dor.
Basmaua, poemul liric, dovede=te un lucru de mult[ migal[.
De fapt, poetul ia focul de la c[p[t`ie din miniatura sa |[ranii
=i ]i d[ propor\ii vaste; ]=i duce focul de la vetre prin v`ltoarea
vie\ii, se treze=te alarmat ]n mijlocul erei atomului, =i sufletul ]i
este la grea ]ncercare; descoperirea atomului aduce omenirii mai
I O N V A T A M A N U

degrab[ nelini=te dec`t fericire. +i poetul m[rturise=te cu triste\e


c[ se vrea cu florile s[lbatice, se vrea pe-un bulg[re de
\[r`n[...
}n poem se descrie panorama grandioas[ a lumii contem-
porane, ]mp[r[\ia mecanismelor moarte, ]n mijlocul c[rora eroul
liric n-a pierdut nici pentru o clip[ basmaua alb[ din m`n[,
adic[ dorin\a de bine =i frumos ]n lume, precum l-au ]nv[\at la
454
vatra p[rinteasc[. Dialogul s[u cu tata, cu iubita nu-i dec`t un
dialog zbuciumat cu p[m`ntul natal ]n zilele c`nd omul se ia la
]ntrecere cu enigma lumii astrale.
Eroul liric se simte cov`r=it de imensa desf[=urare a muncii
de prin laboratoare =tiin\ifice, o fiin\[ pierdut[ ]n oceanul cer-
cet[rilor, experien\elor, inven\iilor, dar p[streaz[ cu sfin\enie
r`ndunelele ]n zbor, c`mpurile tatei, privirile lui ]nrourate. +i
zice iubitei:
Printre brazdele despletite
S-adun[m cuvintele,
Sclipirile luceaf[rului
}n zorile cafenii,
Legenda Miori\ei,
}nvelit[-n basmaua ta alb[,
Privirile ciob[ne=ti
Sub pleoapele p[=unilor crude...
Cel care mo=tene=te toate acestea, frumuse\ea =i-o na=te,
precizeaz[ poetul. R[d[cin[, la care nu se poate renun\a.

George MENIUC. Din prefa\a la cartea lui Ion Vatamanu La mijlocul


ierbii, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1967.

VIERU: Ion Vatamanu face parte din genera\ia de poe\i care a


debutat pe c`nd rima era socotit[ piatr[ de hotar. Dincolo de ea
era p[m`nt str[in =i-o ]ncercare de-a s[ri ]ngr[direa era luat[
drept tr[dare. De=i nu mai aveam unde c[lca de at`tea rime,
vechi sau noi, nimeni nu cuteza s[ treac[ dincolo, unde era p[m`nt
slobod, bun pentru ]ns[m`n\are. Primul dintre noi a riscat Ion.
Tr[iam cu to\ii bucuria descoperirii versului alb =i liber. Spre marea
noastr[ mirare, am aflat apoi c[ dincolo fuseser[, cu veacuri ]n
urm[, poe\ii no=tri anonimi. Pentru c[ ce este, bun[oar[, acest
splendid proverb, dac[ nu un poem ]n vers liber: Cine doarme pe
p[m`nt, n-are fric[ s[ caz[ c`nd se ]ntoarce? Sau ce o fi aceast[
ghicitoare despre butoiul cu vin, dac[ nu o frumoas[ poezie ironic[,

NIMIC NU-I ZERO


spus[ =i ea ]n vers alb: Nebunul satului, ]mbr[cat ]n c[me=[ de
lemn? Pe urm[ Neculce =i Cantemir cu prozele lor ilustre. Apoi
Meniuc, Istru, Lupan de prin anii 30 =i de mai ]ncoace. Sau Dru\[
cu baladele sale de mare poezie.
Ion Vatamanu este unul dintre poe\ii care au ]mprosp[tat cu
noi =i ]ndr[zne\e metafore, cu o nou[ g`ndire artistic[ poezia
noastr[. A spune ]n anii c`nd foarte mul\i se obi=nuiser[ cu expresia 455

plat[ a g`ndirii, a spune ]n acei ani astfel: Soarele r[sturnat pe


masa mea/ din ceaunul cerului ca o m[m[lig[./ Eu ]l ]mpart.
Soarele se taie greu./ ...}n jurul mesei mele stau copiii. Vor copiii
soare. Vor copiii p[m`nt./ Vor copiii planetei azi, ]n amiaza veacului XX,
soare.../ Eu trebuie s[ ]mpart soarele ]n p[r\i egale./ Eu ]mpart
soarele era, desigur, un act artistic de curaj din partea unui
poet t`n[r. [...]
Ora p[s[rii, ca =i La mijlocul ierbii sau Lini=tea cuvintelor este
]nt`mpinat[ frumos de critic[ =i de cititor. A venit parc[ vremea
c`nd Vatamanu poate s[-=i rumege ]n tihn[ biruin\a, succesele.
Adic[ s[-=i continue versul liber sau tradi\ional. Ei bine, la 40 de
ani, acela=i neast`mp[r tineresc, aceea=i for\[ creatoare, ba una
sporit[, d[ via\[ unui extins =i profund ciclu de poeme ]n proz[,
inclus ]n cartea de fa\[ cu titlul A doua lumin[, poeme la fel de noi
pentru tradi\ia noastr[ poetic[. Cu bucurie constat[m c[ unele
dintre ele, cum ar fi Mama, C`ntarul =i altele, pot figura ]n orice
antologie =i c[, al[turi de c`ntecele frunzei, ele constituie partea
cea mai dens[ a c[r\ii.
Dac[ ar fi s[ c[ut[m o ]nnemuire de expresie a crea\iei lui Ion
Vatamanu cu cineva de la noi, am pomeni numele lui George
Meniuc, cel din Vremea Lerului, Nicolai Costenco, cel din Co\ofe-
nele albastre, =i numele lui Victor Teleuc[, cel din }mbl`nzirea focului
=i Momentul inimii. De ceilal\i poe\i Vatamanu pare a se deosebi
fundamental, de=i undeva ]n ad`nc se ]nt`lne=te cu mul\i din colegii
de genera\ie. (Avem azi o poezie divers[. Dar nu numai asta ne
bucur[ ]n mod deosebit. Ne bucur[ mai ales c[ avem cititori cu
gusturi diverse, critici literari care sus\in diverse formule poetice,
cuprinse ]n versul tradi\ional, liber sau ]n poemul ]n proz[).
Dou[ motive frunza =i pas[rea par s[ domine scrisul lui
Vatamanu. Una simboliz`nd statornicia sufleteasc[, spiritual[,
cealalt[ c`ntecul, zborul liber al s[u. Iar ]ntregul act liric al
poetului nu este altceva dec`t expresia unei iubiri depline, p`n[ la
cap[t. (Destule buc[\i din poezia noastr[ las[ impresia unei iubiri
I O N V A T A M A N U

pe jum[tate. Se iube=te pe jum[tate iarba de-acas[, ochii iubitei,


graiul, cutezan\a.) Iubirea p`n[ la cap[t iat[ una din calit[\ile
superioare ale poeziei ]n genere. Cine iube=te p`n[ la cap[t, spune
dictonul, tr[ie=te mult.

Grigore VIERU. Din prefa\a la cartea lui Ion Vatamanu De ziua frunzei,
Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1977.
456

CIMPOI: Poetul Ion Vatamanu... a fost, ]n 1944, martorul unui


act surprinz[tor: apari\ia frontierei chiar ]n gr[dina casei p[rinte=ti.
S`rma ghimpat[ produce o ruptur[ ]n fiin\a lui, care va t`nji mereu
dup[ ]ntreg, dup[ deplin[tate. Poezia lui st[, la propriu =i la figurat,
sub semnul refuzului frontierei.
Fisura produs[ ]n sufletul copilului devine ]n poetica lui Ion
Vatamanu o fisur[ ontologic[. Poemul de mai mari propor\ii Pas[re
Eu aduce ]n prim-plan sugestia unei amare rupturi suflete=ti, ]n
care coexist[ pas[rea venirii =i pas[rea plec[rii, fel de a spune
c[ via\a =i moartea ]=i dau m`na, polariz`nd fiin\a poetului. Motivul
mioritic al predestin[rii se infiltreaz[ ]n poezie.
Ca orice poet basarabeano-bucovinean, Ion Vatamanu este
modelat de matricea =tiin\ific[ a satului ]n care s-a n[scut bla-
gian ve=nicia. Sentimentul plaiului, care apare ca o gr[din[
aleas[, genereaz[ o sintez[ a liricului =i epicului, baladescului =i
imnicului, a reac\iei publicistice imediate =i a reflec\iei sentimentalo-
existen\iale. Nu lipsesc accentele neopa=optiste, atitudinile patetice
de promovare a idealurilor na\ionale. }n volumul At`t de mult al
p[m`ntului poetul accept[ ipostaza de tribun, de poeta vates.
Debutul lui Ion Vatamanu (Primii fulgi) era pus sub semnul
unei temerit[\i, explicabil[ ]n epoc[ din perspectiva zilei de azi;
poetul sfida canoanele ]ncet[\enite (=i uzate, fire=te) de tradi\ie,
recurg`nd la versul liber care, la ora aceea, mai st`rnea rezerve.
Orice program se ]nveche=te prin ]nsu=i faptul de a fi aservit orbe=te
unui moment, precum =i de a con\ine o doz[ de naivitate afi=at[,
dublat[ de preten\iozitatea oarecum baroc[, ce se opune unei
imagini unice despre misiunea =i fiin\a Poeziei. }n timpurile noastre
programatismul a devenit cam abuziv. Dincolo, ]ns[, de momentele
ostentativ-programatice, care ne scandalizeaz[ sau numai ne irit[
pe-o clip[, Poezia ]=i urmeaz[ ]n t[cere des[v`r=it[ lucrarea ei,
pecetluit[ de tain[ =i sacr[ menire.
Ferm =i polemic la ]nceputuri, spiritul novator al poetului intr[
pe parcurs ]n f[ga=ul firesc al disciplinei, lini=tii cuvintelor, slujirii

NIMIC NU-I ZERO


credincioase a lor =i al punerii Poeziei ]n slujba cunoa=terii. Credin\ei
ad`nci purtate cuv`ntului ]nfiin\[tor de armonie i se potrive=te cel
mai bine lini=tea, acordul ce se stabile=te ]ntre negrul p[m`nt =i
alba lui lini=te. [...]
Poemul Pas[re Eu se cade considerat, fire=te, drept piatr[ de
bolt[ a poeziei vatamaniene; el surprinde, ]ntr-o metafor[-cheie,
condi\ia poetului care e condi\ia generalizat[ a omului. [...]
457
E poemul cel mai saturat de sensuri al lui Ion Vatamanu =i cel
mai apropiat de spiritul poetului, care tope=te ]n c`ntec antite-
zele sufletului aruncat ]n realitatea vie a vie\ii =i cunosc`nd visul,
melodiile diferite ale sufletului, rezisten\a fa\[ de rugina cercu-
rilor, identificarea cu c`ntecul pur al p[s[rii, biruin\e zilnice ale
spiritului, con=tiin\a ]mpletirii vie\ii cu moartea =i, ]n cele din urm[,
a nevoii de ]mplinire prin dep[=irea suferin\ei cele =apte st[ri
fundamentale. }ntreaga poezie a lui Vatamanu de la Primii fulgi
]ncoace va c[uta s[ surprind[, ]ntr-un chip aproape fragmentar,
mozaical, momente ale acestor st[ri esen\iale, dialectic asociate
]ntr-un portret al tr[irilor.
Spre a le fixa ]n manifestarea lor capricioas[, proteic[ sau chiar
incert[, poetul se ]ndrumeaz[ pe trei f[ga=e convergente: pe cel
publicistic al reac\iei imediate, directe, ner[bd[toare (R[spunde-mi,/
Tu vei l[sa/ S[ fie-nmiite/ Hiro=himele?!!, se ]ntreba, rezon`nd
interoga\ia cu exclama\ii ]n Primii fulgi; unica metafor[ pe care o
\ine e n[dejdea lumii la via\[, m[rturise=te poetul ]n Diminea\a
m[rului; pe cel imnic al elogiului valorilor vie\ii, frumuse\ilor
plaiului, c`ntat ca o gr[din[ aleas[ a iubirii =i femeii (femeii
din muguri, frumoasei cu prunci); pe cel al reflec\iei meditative
=i sentimentale, acestea asociindu-se ]ntr-o formul[ original[. La
aceste modalit[\i lirice se adaug[ ilumina\iile din Cuvintele de
cret[ =i Secundele cu mun\i, ]n g`ndurile cu frunze, apoi formula
baladesc[, epic[ =i liric[, dialogurile banale ]n care apar
personajele negative din perioada administr[rii Dialoguri ba-
nale sau trist =i vesel despre oameni =i strig[tele existen\iale,
atitudinile patetice de promovare a idealurilor na\ionale din At`t
de mult al p[m`ntului, ]n care poetul este tribun, purt[torul de
voce al rena=terii basarabenilor sub semnul revenirii la matca
fireasc[ a tradi\iei, limbii, valorilor clasice. Unire, moldoveni, Ce
vor scriitorii?, Matern la Bucovina =i altele sunt poezii care au
]nfiorat mul\imile ]n anii de cotitur[ 19871991.
Momentul temerit[\ii poetice a lui I. Vatamanu era determinat
de impunerea Omului, care-=i reazem[ (hiperbola e a timpului =i
I O N V A T A M A N U

apare ]n debutul s[u) fruntea de um[rul soarelui, a unor orizonturi


noi ale cunoa=terii, de resensibilizarea raporturilor fiin\ei umane
cu Cosmosul. Poetica sa era bazat[ pe ]ndr[zneal[ (=i chiar
agresivitate) metaforic[, pe poten\area expresiv[ =i energetic[ a
verbului, pe dinamizarea ritmului =i eliberarea de conven\ionalisme.
Poetul se modela dup[ desc[tu=area confesiv[ a lui Maiakovski =i
458
Whitman (Sunt crescut din m[m[lig[,/ +i ]mbr[cat/ ]n pantaloni
=i pantofi./ Ca pe o jumar[,/ ]nting ]n tigaia vremii/ c`te o poezie./
}i port ]n buzunar pe Whitman, pe Maiakovski).
Ion Vatamanu, care a verificat =i alte posibilit[\i, chei =i formule
ale versului, de\inea un rol de frunte ]n procesul ]nnoirii de substan\[
a poeticii. Este un inovator autentic, serios =i organic ]n metamor-
fozele sale, ]n schimb[rile la fa\[ cerute de nevoi l[untrice, de
legile evolu\iei dialectice. Dialecticianul e spontan, sensibil,
credincios ]n ad`ncimile sale, evit`nd noutatea senza\ional[ =i
cultiv`nd-o pe cea esen\ial[. C[l[toriei aventuriere dintr-o for-
mul[ ]n alta, dintr-un protest programatic ]n altul (Nichita St[-
nescu sau Marin Sorescu au procedat la fel) ]i este preferat[ ve-
derea cu inima, adic[, ]n termeni prozastici, contactul afectiv direct,
nemeditat.
Poezia lui Vatamanu este, esen\ialmente, o poezie a ]nt`mpl[-
rilor, v`rstelor =i st[rilor sufletului, a s[rb[torilor (c`nd ora p[s[rii
e senin[) =i ]nvolbur[rilor dramatice (c`nd apare pas[rea bun[ =i
pas[rea rea ]ntr-un singur cuib). Ea are desf[=urare ciclic[, ]n
secven\e =i momente dispuse fragmentar, pe un fir al m[rturisirii
discontinui, care imit[ cursul monoton al existen\ei cotidiene.
}n linii mari, poezia lui I. Vatamanu se constituie din fragmente
de via\[ structurate ciclic; ciclicitatea, ca principiu general, se
exercit[ fie ]n interiorul unui poem (Basmaua, Pas[re Eu, Privi-
ghetoarea c`nt[ plumb), fie sub chip mai accentuat de contrapunct,
fie sub acea de organizare tematic[ elementar[ (Secunde cu mun\i),
fie sub acea de instrumentare laitmotivic[ mai complex[ (Vara
r`urilor repezi, Pr[bu=irea prietenului, Femeia din muguri, Fru-
moasa cu prunci), fie sub forma alternan\ei de secven\e estetice ]n
proz[...
Mihai CIMPOI. }n Glasul Bucovinei, nr. 3, 1994, p. 100106.

CIOCANU: ...}ntreaga carte Dialoguri banale... se prezint[ drept


o materializare, prin imagini literare, a afirma\iei programatice
transcrise. }n chiar prima parabol[ a c[r\ii Ambroziada Ion
Vatamanu pune ]n lumin[ necesitatea de a restructura ]n chip ra-

NIMIC NU-I ZERO


dical modul de g`ndire, de ac\iune, de existen\[. Reflec\ia poetului
are drept pilon ]ncercarea unui personaj concret Ambros de a-=i
revizui via\a =i atitudinea fa\[ de via\[, apoi constatarea de c[tre
personaj a imposibilit[\ii revizuirii jinduite ]n condi\iile c`nd ba un
=ef (pe nume R[u), ba un alt Ambros (numit Ambros-doi) continu[
s[ tr[iasc[ pe vechi =i s[ cear[ acela=i lucru de la subalterni =i
colegi. De altfel, cei doi Ambro=i pot fi ]n\ele=i =i drept dou[ ipos- 459
taze net diferite ale unuia =i aceluia=i personaj; deci putem ]n\elege
]n cazul lui o lupt[ interioar[. Oricum, Ambros cade sub influen\a
celor pe care p[rea c[-i detest[, el apare ]n ipostaza ]nvinsului
incapabil de a se smulge din condi\ia cu care se obi=nuise. }n
consecin\[ poetul ]l b[nuie=te de la=itate. }i place, totu=i, s[
ambrozieze.../ }i place.../ Ambroziaz[, ambroziaz[,/ Dar de
restructurat/ nu se restructureaz[... sunt versuri care denot[
atitudinea autorului fa\[ de personajul lipsit de tenacitate, de re-
surse psihologice =i intelectuale favorabile primenirii.
Poetul nu simplific[ procesul restructur[rii autentice a omului.
El ne ]ndeamn[ la medita\ie, la atitudine, ca =i ]n celelalte opere
incluse ]n cartea Dialoguri banale... Sugestia liric[ a unor idei =i
atitudini este puternic[, pe potriva smulgerii m[=tilor de pe feno-
mene =i tipuri umane g[unoase ]n esen\[ . [...]
Apoi =i ]n alte dialoguri Iazul, flota iazului =i g`=tele, O
v`n[toare imaginar[, Rubla g[sit[, O ]nt`mplare ]n pia\[ poetul
reia =i ad`nce=te conflictul dintre spiritualitatea autentic[, specific
uman[, =i pragmatismul material, total =i agresiv. }n felul acesta,
axa ideatic[ a ]ntregii c[r\i este lupta dintre via\a spiritual[ definitorie
pentru fiin\a superioar[ =i existen\a v[duvit[ de elementul spiritual.
O atare concluzie se verific[ u=or la lectura dialogului Ro\i =i spa\iu,
]n care garajistul ]=i ]ntreab[ direct interlocutorul: Spirit, zici? Dar
ce-i =i asta?/ Vopsea pentru pere\i?/ (...) La pia\[ spirit nu se vinde,/
Se vinde ceap[ =i orez.
Descifrarea adecvat[ a rostului etic al spectacolelor pl[smuite
de Ion Vatamanu este ]nso\it[ de pl[cerea contactului cu o stihie
lingvistic[ =i stilistic[ original[, care adevere=te creativitatea
scriitorului =i la nivel de limbaj.

Ion CIOCANU. Reflec\ii =i atitudini. Chi=in[u, Editura Hyperion, 1992,


p. 103105.
PALLADI: ...Diapazonul asociativ foarte larg al cuv`ntului iubire
ne va trimite numaidec`t, ori de c`te ori vom ]ncerca s[ p[trundem
cu inima =i mintea lumea unui simbol sau a unei imagini, a unei
I O N V A T A M A N U

idei emo\ionale, la casa p[rinteasc[, la c`mpie, la datini, la tot


ce-i legat de trecut, prezent =i viitor =i-nt`i de toate la cuv`ntul
Om. Un cuv`nt plin de cuvinte: iubire. Un pom ]mpov[rat cu
imagini =i g`nduri r[spicate, b[rb[te=ti. Un pom ]n care semin\ele
sun[ atinse de frunze =i v[z. [...] Imaginea unui atare pom pe
fundalul liricii noastre contemporane, figurat vorbind, jocuri de
460 culori alb-negru, tonalit[\ile lirice confesive =i meditative, altern`nd
cu cele publicistice, ne vor purta pe urmele altor volume anterioare
ale poetului Ion Vatamanu, ne vor face s[-i urm[rim pa=ii prin
vreme, prin timpul s[u interior, r[scolit de g`nd muncitor, de
setea atingerii de poezie. Con=tiin\a de sine a poeziei sale (+i
sunt bogat pe c`t bogat[ mi-i sim\irea,/ Pe c`t ]n cuget las s[ m[
citeasc[ neamul), consolidate de la carte la carte =i ]mbog[\ite
prin precedentul =i surprinz[torul volum De ziua frunzei, care
reconstituie nu numai un mit al frunzei, ci =i metamorfozele unei
individualit[\i lirice, este certificat[ =i de noua =i autentica sa carte
liric[ Iubire de tine, de acest pom cu ramurile ]ntinse spre poezia
civic[, spre tumultul tr[irilor personale, dar =i spre timpul social-
uman ]ncordat. Atmosfera liric[ a volumului este ]nv[luit[ de un
elan sufletesc sobru, opus dulceg[riilor, patetismului =i emfatis-
mului cvasitematic. Accentul este unul mobil, ]l vom sesiza ]n toate
ciclurile c[r\ii.
Civismul ]n crea\ia lui Ion Vatamanu cap[t[ contururi clare =i
vii, atunci c`nd autorul recreeaz[ st[ri ]ngrijor[toare de lucruri
v[zute prin prisma contemporanului: Nu sup[ra iubirea/ Ce-n
floare-a izbucnit,/ Nel[murit[-i via\a/ }n omul neiubit.// Nu sup[r[
ce-i mugur/ }n t`n[r sim\ frumos, C[ cel ce nu iube=te/ La chip
e-ntunecos.//...Nu trece-n amintire,/ Ci ast[zi lumineaz[./...//A=a
vei fi mai t`n[r/ +i-n veac s-or ]n[l\a/ Mai sus a tale fapte,/ Mai
multe-n vremea ta (Cu-ntreag[ iubirea). Sau: V[d suflet de
lumin[/ Ce s-aprinde-n ]ntuneric./ Slab cu tare el ]mbin[./
}mpletindu-le puternic.// V[d un om. L-am mai v[zut./ Azi abia l-am
]n\eles:/ El prin mine a trecut;/ M-a deschis c-un univers.// +i
]mpart cu el o clip[,/ P`inea-n dou[, sarea-n dou[,/ Ne lu[m
c`te-o arip[ / Peste m`inile-am`ndou[. Ambele cazuri poetice
sunt mai mult dec`t o dovad[ c[ versul lui Ion Vatamanu e sculptat
]n lumina tr[irii, angajat ]n exprimarea dragostei sau cunoa=terii
ori ajutorului dezinteresat dintre oameni, precum s-ar p[rea la
prima lectur[. Actul cunoa=terii ne ofer[ un moment de medita\ie,
o invita\ie de a citi ]n subcuvintele poeziei anume replici, de a
vedea ]n acestea de pe urm[ ]ns[=i atitudinea personal[ a poetului,
a personajului s[u liric.

NIMIC NU-I ZERO


Unitatea dintre ideea de om =i de fiu al satului, raportul dintre
om =i natur[, consolidate de o seam[ de versuri, temperat
tensionate, setea continu[ de adev[r, de adev[rul muncii =i al
jertfirii de sine, de memoria p[rin\lor ]ncheag[ acel unic tablou
baladesc al satului, al ba=tinei ridicate la rang de simbol. [...]
Ciclul Dedica\ii e rezistent prin for\a lui latent[, prin mobilurile
lui neb[nuite, care vegheaz[ ad`ncimile tr[irii =i incursiunile 461

personajului liric. Versurile sondeaz[ unele momente privind felul


de a ]n\elege at`t crea\ia =i via\a autorilor respectivi, c`t =i capa-
citatea poetului de a pre\ui bunurile spirituale ale ]nainta=ilor =i
contemporanilor no=tri.
Caracterul reflexiv, diapazonul asociativ larg, precum =i timpul
metaforic sunt caracteristici ale poeziei lui Ion Vatamanu, ]mpl`n-
tate ]n solul Patriei, ]n permanen\ele ei dintotdeauna: ]n munc[ =i
d[ruire, ]n veghe =i c]ntare, ]n optimism =i altruism, ]n od[ =i replic[,
]n c`ntec =i pace, ]n curaj =i crea\ie, ]n v`ltoare =i iubire, ]n
individualitate =i culoare, ]n rost =i atitudine, ]n zbucium =i adev[r,
=i numaidec`t ]n jur[m`nt =i cuv`nt.

Tudor PALLADI. Nistru, 1982, nr. 6, p. 133136.

RACHIERU: }n pofida debutului insurgent (Vatamanu cuteza, ]n


1962, c`nd tip[rea Primii fulgi, s[ atace versul liber), el intr[ ]n
f[ga=ul lini=tii cuvintelor (]nfiin\[toare de armonie; a se vedea ]n
acest sens =i volumul de eseuri Via\a cuv`ntului, 1980). Mai mult,
]n sufletul fiec[ruia s[l[=luie=te o pas[re, eliber`nd poezia; iar
existen\a se supune acestui c`nt de pas[re. [...]
}n\eleg`nd c[ izvorul C`ntecului r[m`ne via\a, ierbile cu suflet
viu, starea de vis, poetul vrea s[ rup[ rugina cercurilor care ]l
]nc[tu=eaz[; ar vrea, ]n numele tinere\ii biruitoare, s[ asculte glasul
p[s[rii (ce poart[-o suferin\[) lupt`nd cu elogiata for\[.
Ruptura despre care am pomenit ]l tensioneaz[ ]ns[ (v. C`ntecul
de s`mb[t[), ]n\eleg`nd c[ via\a cu moartea convie\uiesc; logodit
cu o stea, poetul vrea s[ aud[ glasul fundamental al suferin\ei;
doar a=a poate atinge rostul ]nalt al crea\iei, identific`ndu-se cu
acest c`ntec pur. Nevoia de ]mplinire ]l macin[ =i acest fragmen-
tarism, saturat de sensuri, desf[=oar[ o viziune ampl[, mozaicat[,
urc`nd capricios spre st[rile esen\iale, rev[rsate ]ntr-o delt[ a
tr[irilor, ]ntins[ de la reac\ia imediat[ (cu nerv publicistic) la cea
rafinat[, cutreierat[ de ilumina\ii. +i, din nou, spre erup\iile tribu-
niste, poetul devenind purt[torul de voce al rena=terii basara-
I O N V A T A M A N U

benilor/ rena=terii rom`nismului. De altfel, desc[tu=[rile confesive


]n ritm amplu, precipitat totu=i, erau anun\ate chiar de Vatamanu:
}i port ]n buzunar pe Whitman (din care a =i tradus n.n.), pe
Maiakovski... }ncrez[tor, u=or propagandistic, ]n destinul Omului,
cu fruntea rezemat[ de um[rul soarelui, poetul energizeaz[
verbul; ]n replic[, dup[ ora s[rb[toreasc[, vin ]nvolbur[rile (pas[-
462 rea bun[ =i cea rea av`nd un singur cuib; desf[=ur`ndu-se ciclic,
ca o m[rturisire discontinu[, asaltat[ de fluctua\ii, de pozi\ia poetului
care vrea s[ vad[ cu inima, amestec[ ]nt`mpl[ri =i v`rste ]n aceste
radiografii ale clipelor)... Monologic =i, pe alocuri, baladesc,
poetul cultiv[ un fragmentarism ]n care unii au v[zut, imediat,
emblema modernit[\ii. Dar credincios r[d[cinilor (rurale), cinstind
statornicia sufletului =i, pe de alt[ parte, iubind zborul (liber),
Vatamanu ]ncearc[ o ]nv[luire interogativ[ pentru a palpa esen-
\ele, pentru a g[si o cale de acces spre starea poetic[ (perma-
nentizat[), v[zut[ deopotriv[ ca spor cognitiv =i c`mp emotiv.
}n aceast[ scar[ de tr[iri, pasionat[ de ceea ce poetul denumea
perindare imaginativ[, definirea ideii, \intuirea ei (vremelnic[ =i
p[relnic[) na=te un cuplu antagonic, polariz`nd fiin\a. Atras de
refacerea leg[turilor, dezghioc`nd miezul filozofic al lumii, poe-
tul cade ]n netratabila ]ng`ndurare. El, o structur[ monologic[, e
chemat s[ ]nfrunte c`ntecul de plumb al privighetorii, dup[ cum,
compensativ, omul de =tiin\[ se refugiaz[ ]n zonele afectului.
R[m`ne atunci, salvator, spa\iul satului, acolo unde nu-i loc
pentru umbre, hr[nind o subteran[ ]nver=unare etic[.
Lectura poeziilor lui Ion Vatamanu cheam[ ]n sprijin eseistica
sa. Poetul a \inut s[ se explice, chiar redundant, oferind exege\ilor
de azi =i de m`ine l[muriri, \in`nd de un veritabil program,
]ncheg`nd o viziune poetic[. Whitmanian la start, el ]ncarc[
fragmentarismul cu o ]nl[n\uire nestrunit[ de tr[iri, nestr[ine de
ruperile de ritm ori parantezele epice. Aceast[ suveran[ ciclicitate
(precum ]n De ziua frunzei, 1977) corecteaz[ visata dezm[rginire
=i orgoliul orb al sevelor tinere, ]n\eleg`nd [...] destinul frunzei,
apt[ s[ tot nasc[ vie\i din moarte. Nici fragmentele balade=ti,
]mpinse ]n hiperbol[ =i arhetipal, din M[slinul oglindit (1983), ]n
care un Gheorghe e a=ezat pe tronul planetei, iar r[nile memoriei
(de pe dou[ margini de r[zboi) s`ngereaz[ ]nc[, nu scap[ de
n[molul prozastic. Dar, indiscutabil, Sufletul P[s[rii Eu (adic[
Poetul) ]ncape o lume =i Zborul Ideii, \intind azurul, chiar dac[ se
livreaz[ par\ial, secven\ial, se ]nscrie unui flux. Un c`nt de pas[re

NIMIC NU-I ZERO


leag[ insurgen\a ]nceputurilor cu disciplina (lini=tea) maturit[\ii.

Adrian Dinu RACHIERU. Poe\i din Bucovina, Timi=oara, Editura Helicon,


1996, p. 490492.

463
SUMAR

Tabel cronologic .................................................................. 7

Poezii
PRIMII FULGI 1962 ............................................................ 16
Amintire ............................................................................ 16
Biatul =i muntele ............................................................... 17
Cetatea Hotin .................................................................... 18
Cntul stropilor .................................................................. 19
* * * Cad fulgii... ................................................................ 20
I O N V A T A M A N U

MONOLOGURI 1964 ....................................................... 21


Monologul perechii care danseaz ...................................... 21
Monologul Hiroshimei ....................................................... 22

LA MIJLOCUL IERBII 1967 .................................................. 23


464
Monologul lui Odiseu ........................................................ 23
+obolanii ........................................................................... 25
|ranii .............................................................................. 27
* * * Era t`rziu... ................................................................. 27
Cu tine .............................................................................. 28
La mijlocul ierbii ................................................................ 30
Flori de cais ....................................................................... 32
* * * Am scris =i-am =ters... .................................................. 33
* * * Ba ni=te nop\i prea scurte de durat[... ............................ 34
Punct ................................................................................. 35

LINI+TEA CUVINTELOR 1971 ............................................. 36


Contur de iarn .................................................................. 36
Contur de medita\ie ............................................................ 37
Contur de adevr ............................................................... 38
Contur de insomnie ............................................................ 39
Contur de curgere .............................................................. 40
Contur de armonie ............................................................. 41
Iubire ................................................................................ 42
Trire ................................................................................ 43
Contur de brb\ie ............................................................. 44
Cntare ............................................................................. 45
Lun nou ......................................................................... 46
Desen ............................................................................... 47
nchipuire .......................................................................... 48
Castel ............................................................................... 49
Pmntul poetului .............................................................. 50

ORA PSRII 1974 ............................................................ 51


Arta luminii ........................................................................ 51
Ctre poet ......................................................................... 52
Clopotele lunii ................................................................... 53

NIMIC NU-I ZERO


Prietenul meu, focul din vi\ de vie ....................................... 54
Ora psrii ........................................................................ 55
Amurg ............................................................................... 56
Verbele verdelui ................................................................. 57
Refrenul primverii ............................................................. 59
ntoarcere .......................................................................... 59
Sufletul ce-l am .................................................................. 60 465
Legenda Moldovei .............................................................. 61
Duruitoarea Veche .............................................................. 62
Verdele poetului ................................................................. 64
La tine, \ar ........................................................................ 65
Orizont ............................................................................. 66
Amiaz n cmp .................................................................. 67
Din multe cte-am vzut ...................................................... 68
Moldov, mrgea de foc ..................................................... 70
Poduri ............................................................................... 71
Ctre pasre ...................................................................... 72
Btrnul =i \ara lui .............................................................. 73
Ideal ................................................................................. 74
Sentimentul de \ar ............................................................. 76
S cntm, mam... ............................................................ 77
Aceste locuri... ................................................................... 78
Pdure ............................................................................... 80
Tot gndind la tine .............................................................. 81
DE ZIUA FRUNZEI 1977 ..................................................... 82
n gr[din[ aleas[ ................................................................ 82
Genealogie ....................................................................... 82
n grdin aleas ................................................................ 83
Prin sat, osta=ii anului 1944 ................................................ 84
Umbr pe cmpuri .............................................................. 85
Divizare la infinit ................................................................ 86
O, mam, ochii ti ............................................................. 87
Dragoste ........................................................................... 88
nfruntnd nesfr=itul .......................................................... 89
Agudul ............................................................................... 90
Un cntec ct via\a .............................................................. 91
Frumoas zi ....................................................................... 92
Un cntec cu trei fete .......................................................... 93
Stejarii .............................................................................. 94
Cntec .............................................................................. 95
+i-am zis frunz .................................................................. 96
I O N V A T A M A N U

La sosirea frunzei ............................................................... 97


Continuare cu frunze .......................................................... 98
Tor\e cu frunze ................................................................... 99
Palate de frunze ................................................................ 100
De ziua frunzei ................................................................. 101
Frunz de soc ................................................................... 102
466 La casa de frunze .............................................................. 103
Monumental final cu frunze ............................................... 104

A DOUA LUMIN{ ..................................................................... 105

Mama ............................................................................. 105


Povestea soarelui, povestit de to\i .................................... 106
Se duc cocorii .................................................................. 107
Logos .............................................................................. 108
Cntarul .......................................................................... 108
Secunde cu mun\i .............................................................. 110

R{SCOAL{ CONTRA MOR|II ................................................... 120

Cnd nu-mi ajunge... ........................................................ 120


Te-am ales din mine, te-am ales din ieri ............................ 121
Plutesc n ochii mei planete... ............................................. 122
O, sunt =i ct mai sunt... .................................................... 123
Dar cum m mai a=tep\i... .................................................. 124
M rog de via\ ................................................................ 125
Ce am avut mai scump, ce voi avea .................................... 126

CU NEODIHN ........................................................................ 127

Inscrip\ie ......................................................................... 127


Cocorii ........................................................................... 128
Cuvintele limbii materne ................................................... 129
Art =i destin .................................................................... 130
Cu neodihn .................................................................... 131
ncete ritmuri .................................................................... 132
Gnd .............................................................................. 133
S m chema\i s v cnt ................................................... 134
nl\imile iubirii ................................................................ 136
Lemnarul =i poetul ............................................................ 138
Prietenul albastru ............................................................. 139
Chipul din fulgi ................................................................ 140

NIMIC NU-I ZERO


ALT{ IUBIRE NU ESTE ............................................................... 141

Simplu ............................................................................. 141


A fi cinstit ......................................................................... 142
Cu-ntia frunz de toamn ................................................ 143
n doi cu luna ................................................................... 144
Destin ............................................................................. 145
467

NTOARCERE ACAS{ +I BALADELE SATULUI DE PE DOU{


MARGINI DE R{ZBOI ............................................................... 146

Ca s nu uit ..................................................................... 146


Unul nscut ...................................................................... 148
Fuga merelor ................................................................... 149
Era timpul grbit ............................................................... 150
Origine ........................................................................... 151
Floare de pepene ............................................................. 152
Mirele mort ..................................................................... 153
Stlpul din poart ............................................................. 154
n amintirea bunului Leonte Nicorici ................................... 155
O sear acas ................................................................. 156
De august ........................................................................ 157
Domnica ......................................................................... 158
Mama Maria .................................................................... 160
Simion ............................................................................. 163
Moartea lui Iacob ............................................................. 165
M-am nsmn\at .............................................................. 168
Pe lng culmea cu plopi ................................................... 169
Cu frunz de brusture ....................................................... 170
Vzduh de-acas .............................................................. 171

INTERES DE SPA|IU ................................................................... 172

Punct de vedere ................................................................ 172


Substituire ....................................................................... 173
Bolnavii de poeme ........................................................... 174
Suflare ............................................................................ 175
Nimic nu-i zero ................................................................ 176
Interes de spa\iu ............................................................... 177
Vltoare .......................................................................... 178
+i... ................................................................................. 179
Locul strofei ..................................................................... 180
I O N V A T A M A N U

Autologie ........................................................................ 181


Cite=te-mi... ..................................................................... 182
n cetate .......................................................................... 183
Te lcomesc ..................................................................... 184
Brodnd, femeia... ............................................................ 185

468 DEDICA|II ................................................................................ 186

Intrare n lumin ............................................................... 186


Cu chipul palid, sfnt la suflet ............................................ 187
Toamn la Budi .............................................................. 188
Grdina sufletului ............................................................ 189
Copilul ........................................................................... 190
Ro=ul mac ........................................................................ 191
Convorbire telefonic ....................................................... 192
Nimic imposibil ................................................................ 193
Acas, artistul .................................................................. 194
Albul pe alb ..................................................................... 195
Opera\ie matematic ........................................................ 196
Chipul apei ...................................................................... 197
Copacii nflori\i ................................................................ 198
Cuvinte de cret ............................................................... 199
Pasre Eu ......................................................................... 228
M{SLINUL OGLINDIT 1983 ............................................. 237
La casa Lisandroaie .......................................................... 237
Mcie=ul ......................................................................... 239
Tudora ............................................................................. 240
Straie de mire .................................................................. 243
Fotea-muzicantul .............................................................. 248
Dru\a ............................................................................. 250
Mslinul oglindit .............................................................. 251
Prour-zgrcitul ................................................................. 252
Balada cnepei ................................................................ 254
Ninsori ........................................................................... 258
Peisaje cu flori de mzriche ............................................. 260
Drgaica ......................................................................... 264

DIMINEA|A M{RULUI 1986 ............................................. 270


E un sfr=it de secol .......................................................... 270
* * * C`nd se repet[... ....................................................... 271

NIMIC NU-I ZERO


De ce nu te-a= ntreba? ..................................................... 272
ntlnind poetul ................................................................ 273
Ce e talentul? .................................................................. 274
Crezi?... .......................................................................... 275
M voi ntmpla ............................................................... 276
Inima de lng inima mea ................................................. 277
Dialog ............................................................................. 278 469
|ie-\i zic .......................................................................... 279
O zi =i-o noapte n ora= .................................................... 280
Diminea\a mrului ............................................................ 281
A vedea... ........................................................................ 282
Eu n-am luat trandafirul... .................................................. 283
Tat btrn =i mam btrn .............................................. 284
* * * Se l[f[iesc copiii... ..................................................... 286
* * * O carte nu e altceva dec`t... ....................................... 287
La lansarea unei cr\i ........................................................ 288
O privire la captul zilei .................................................... 289
Via\ de toate zilele .......................................................... 290
V iubesc, ferici\ilor... ........................................................ 291
Se veste=te ....................................................................... 292
* * * Tace gura ta ca un bujor scuturat ................................. 293
Valoarea sentimentului X ................................................... 294
A=tept un vers .................................................................. 295
Asupra nop\ii luna .......................................................... 296
Plant de aloe .................................................................. 297
Dac s-ar putea... ............................................................. 298
Peisajul culorii amor\ite ..................................................... 299
Ploaia =i frunza ................................................................ 300
Peisaj comparativ ............................................................. 301
* * * Prietene, satul ]n care m-am n[scut ............................. 302
Peisaj cu lumin legnat .................................................. 303

DIALOGURI BANALE SAU TRIST +I VESEL


DESPRE OAMENI 1988 .................................................... 304
Ambroziada ..................................................................... 304

ATT DE MULT AL PMNTULUI 1990 .............................. 317


Poezia ............................................................................. 317
Criticilor mei ................................................................... 318
I O N V A T A M A N U

Istorie sau destin? ............................................................ 320


Alexe Mateevici pe vechi =i pe nou ..................................... 322
* * * Tracic. Dacic. Get-latin?... .......................................... 323
O mie de dac... ........................................................... 324
Chip =i masc .................................................................. 326
Zmbet de toamn ............................................................ 327
470 Moment ecologic ............................................................. 328
Unire, moldoveni .............................................................. 329
Un popor de felul nostru ................................................... 330
Gheorghe Asachi ............................................................. 332
Ce vor scriitorii? .............................................................. 334
Celor ce pun graiul la vot .................................................. 336
Intertermodinamic .......................................................... 338
Mihai Eminescu, 1989 ...................................................... 340
Celor care n-au ncput
n hotarele de azi ale Moldovei .................................... 344
Libertate .......................................................................... 346
+tefan cel Mare =i Sfnt ..................................................... 348
Matern la Bucovina .......................................................... 350
De iepure ........................................................................ 363
Ceas stricat ..................................................................... 366
* * * Dar e fagul ca =i mine... ............................................. 367
* * * Ce modern m[ c`nt[ cucul... ...................................... 368
Eseuri
VIA|A CUVNTULUI 1980 ............................................... 370
SPRIJIN DE PMNT ................................................................. 370
Sarea pmntului cuvntul .............................................. 370
n idee =i nu n pauza ideii ................................................. 372
Portretul omului de alturi ................................................. 373
Concretizarea timpului ..................................................... 375
Mrturisiri ntr-un nceput de zi .......................................... 377
Urare cu gru ncol\it ........................................................ 380
Ograda cu iarb nalt ...................................................... 381
Am fost acas .................................................................. 384
Printre facle de Wolfram .................................................... 387
A vedea cu inima .............................................................. 389

DREPTUL LA NUME .................................................................. 392

NIMIC NU-I ZERO


Aprind un soare dulce n sufletul umbrit .............................. 392
Adversarul alb din hrtie ................................................... 394
nchinare la luceafr ......................................................... 395
Dreptul la nume ................................................................ 396
Momentul inimii ............................................................... 399
Cu rug la chipul mamei ................................................... 401
Poetul, vrsta lui, vrsta noastr la rnd cu vrsta poeziei ..... 403
471
Lumin asupra limbii reflectnd ...................................... 405
Cu gndul la vechile cuvinte .............................................. 407
Att de multe, frumuse\ile ............................................... 409
Ctre poet ....................................................................... 412
nceput de amintire ........................................................... 415
Rmi .............................................................................. 416
Folclor ............................................................................ 418
Necesitatea eseului .......................................................... 421

VRSTELE POETULUI ................................................................ 424

Vrstele poetului .............................................................. 424


Poetul n urma lecturii ....................................................... 426
Lucrarea principal ........................................................... 428
Starea izvorului ................................................................ 429
Poetul =i presim\irea ......................................................... 432
Poetul prin analogii .......................................................... 433
Pomii rotunzi ai sufletului .................................................. 434
Discu\ie asupra frazei numai eu =tiu ................................ 436

A VEDEA CU INIMA 1984 ................................................ 439


OMUL DIN PLAI ....................................................................... 439

nv\torul ....................................................................... 439


Ce dulce vis am visat ........................................................ 443
Omul din plai .................................................................. 446
Scoar\e cu bujori .............................................................. 449

Referin\e istorico-literare .................................................. 453


I O N V A T A M A N U

472