Sunteți pe pagina 1din 6

Autobiografia cutremuratoare a marelui atlet roman Tiberiu Useriu: ,,Am navalit

in magazin cu pistoalele la vedere"


Bianca Sara,

Tibi Useriu, singurul est-european care a reusit sa termine ultramaratonul de 563 de kilometri de la Cercul Polar
si unul dintre cei mai respectati activisti de mediu din Romania, lanseaza miercuri, 22 februarie, cartea
autobiografica ,,27 de pasi", in care-si povesteste trecutul necosmetizat, marcat de 9 ani petrecuti la inchisoare
pentru infractiuni extrem de grave.

Bistriteanul Tibi Useriu (42 de ani) a starnit admiratia Romaniei si a lumii intregi in 2016, cand a reusit o
performanta sportiva remarcabila: a fost primul est-european si cel de-al 20-lea concurent din istoria competitiei
6633 Arctic Ultra care a reusit sa ajunga la final in timpul impus de organizatori.

Cursa de 563 de kilometri se desfasoara la Cercul Polar si este considerata una dintre cele mai dure din lume.
Distanta trebuie parcursa in 180 de ore, pe temperaturi care ajung la -60 de grade si viteze ale vantului care pot
depasi 200 de kilometri/ora. Performanta romanului a fost cu atat mai uimitoare, cu cat s-a apucat de alergat
abia in 2012. Taria de caracter si duritatea antrenamentului i-a obosit, de la un punct incolo, chiar si pe cainii cu
care alerga impreuna. Dupa doar patru luni de pregatire, Tibi alerga lejer pe distante de peste 30 de kilometri si
nu pe pista de atletism, ci pe dealuri si prin paduri. De cativa ani buni, Tibi Useriu conduce, alaturi de fratele sau
Alin, Tasuleasa Social, una dintre cele mai importante organizatii nonguvernamentale din Romania dedicate
protejarii naturii. De-a lungul timpului, li s-au alaturat 25.000 de oameni pentru actiuni de voluntariat dintre cele
mai dificile. Printre altele, au reabilitat Via Maria Theresia, un drum stravechi prin Muntii Calimani construit in
vremea Imperiului Austro-Ungar. Anual, se desfasoara acolo una dintre cele mai respectate competitii de
ultramaraton din Europa de Est. Trecutul despre care n-a vorbit niciodata Ce a facut Tibi Useriu inainte de a
se implica in proiectele sociale care i-au adus respectul a zeci de mii de oamenii Ei bine, acesta a fost un detaliu
niciodata abordat in aparitiile publice si o parte din viata atletului despre care multi doar susoteau pe la colturi.

Tibi Useriu este primul est-european care a castigat ultramaratonul de la Cercul Polar (Foto: 6633 Arctic Ultra)

Si-a pus trecutul pe tapet intr-o carte autobiografica


In cartea sa autobiografica, intitulata ,,27 de pasi", care va fi lansata miercuri, 22 februarie, la Bistrita si joi la
Cluj-Napoca, Tibi Useriu vorbeste despre viata sa, despre o condamnare de peste doua decenii la inchisoare,
despre jafurile armate si tentativa de omor care l-au trimis acolo, dar si despre reabilitarea adusa de proiectul
Tasuleasa Social si alergatul care l-a facut celebru. Reporterii ,,Adevarul" au obtinut o copie a volumului, in
care Tibi Useriu isi pune trecutul pe tapet. Porneste de la prima sa infractiune, furtul bicicletei unui vecin, si
bataile crunte aplicate de parinti, care l-au si determinat sa-si ia lumea in cap inainte chiar de a deveni major.
,,Eu am 9 ani si sunt sluga lui (n.r. - a unui cioban). M-a bagat tata acolo, la schimb pe branza, ca in fiecare
vacanta de vara. Lecturile mele de vacanta sunt vaci, oi, iarba, cai, fan, munca, batai si umilinta", marturiseste
Tibi in prima parte a cartii. Primul contact al bistriteanului cu lumea libera din vest a venit timpuriu, inainte de
18 ani. A muncit ca gunoier, in `89, in Germania, unde a primit azil politic, si a fost sclav intr-un restaurant
italian. Useriu rezuma intr-o singura fraza experientele traite pana la 35 de ani, varsta la care s-a intors pe
meleaguri natale si si-a schimbat viata la 180 de grade.

,,In doar 35 de ani, am trait multe vieti disparate: copil bolnavicos terorizat de un tata violent, sluga data pe vara
pe branza, adolescent dezorientat visand sa ajunga sofer de tir ca sa poata fugi de toti, porcar in armata romana,
sub comanda unui locotentent diliu, azilant politic in Berlin, holbandu-ma la vitrine fara un ban in buzunar,
bucatar si pizzar intr-un restaurant italian, muncit pana la extenuare, martor intr-o galerie de alba neagra din
Gran Canaria, bodyguard in familia unui mafiot sarb, talhar la drumul mare, furand de la bogati, ca Robin Hood,
dar nu ca sa dau la saraci, fugar prin toata Europa, evadat din doua puscarii si, in cele din urma, client al unui
,,stabiliment de lux" din care nimeni nu a reusit sa se furiseze in toata istoria lui de 100 de ani".

Potrivit marturisirilor din carte, Tibi Useriu face cunostinta cu infractiunile minore in Gran Canaria, unde este
martor intr-o gasca specializata in alba-neagra, urmand sa se bata de mafia sarbeasca dupa ce devine garda de
corp a unui interlop sarb, pe care il cunoaste in Germania, unde acesta fusese jefuit si lasat in pielea goala pe
austostrada.

Magazine de bijuterii sparte in Austria Alaturi de alt individ din anturajul sarbului au plecat in Austria, unde
aveau sa jefuiasca doua magazine de bijuterii.

,,Candva demult, intr-o camera de hotel din Austria, masca mea neagra era o cagula, pe care o probam in
oglinda. (...) Masca avea un efect narcotic asupra mea. Deveneam un om in stare de orice, toate simturile mi se
ascuteau, actionam cu precizie si sange rece. Si, mai ales, actionam fara sa ma gandesc prea mult la consecinte",
spune Tibi.

Bistriteanul scrie ca spargerile necesitau o pregatire foarte buna, arme si masini furate care sa fie la dispozitia
talharilor. El si unul dintre cei doi parteneri ai sai devenisera atat de priceputi, incat nu aveau nevoie de mai
mult de 3 minute pentru a fura o masina.

,,Cu manusile direct pe maini si inarmati bine, am parcat ilegal, direct pe trotuar, ceea ce intr-o tara obsedata de
corectitudine ca Austria poate atrage atentia imediat. Am mers intins spre intrare, ne-am tras mastile pe fata. Am
navalit in magazin cu pistoalele la vedere si, in cateva secunde, cei doi vanzatori speriati de moarte erau legati
de calorifere cu zipuri - benzile alea subtiri din plastic, cu care se strang capacele la jentile masinilor. Am golit
tot ce era de golit intr-un rucsac mic si, cu un pas la fel de masurat, ne-am indreptat spre masina avand grija sa
nu conducem prea nebuneste, nu cumva sa atragem atentia. Inimile ne bateau sa ne sara din piept. Gafaiam si
vorbeam intretaiat, amandoi deodata. Inca nu eram siguri ca reusisem. Asteptam cuminti la stop, tragand cu
urechea la sirenele masinilor de politie", precizeaza Tibi in cartea ,,27 de pasi".

A mai urmat un jaf, bijuteriile fiind valorificate cu ajutorul sarbului care l-a luat sub aripa sa. Dupa fiecare jaf,
bistriteanul se uita la stiri pentru a vedea ce stie politia despre autori si care erau reactiile.

,,Invatam din greseli. Incercam sa ne perfectionam. Uneori, ca sa impresionam si sa iesim cat mai repede din
scena, foloseam armele. Am aflat astfel cum un glont ratacit, tras fara intentia de a omora pe cineva lovise un
agent de paza. Daca acel glont ratacit l-ar fi ucis pe acel om, as fi avut timp sa citesc de si mai multe ori Bibli in
germana si romana. Tot din cauza acelui glonte, acuzatiei de jaf i s-au adaugat portul ilegal de arma si tentativa
de omor, care au tras serios in cantarul condamnarii mele", spune Tibi.
Dupa cele doua jafuri la magazinele de bijuterii, cei trei incep sa se reprofileze pe masini de bani, intrucat prada
era mai usor de valorificat. Reuseste sa dea trei astfel de ,,tunuri":

,,Dupa fiecare lovitura, trebuie sa spargem casetele, care au cerneala incastrata pe pereti. Daca nu esti atent, poti
compromite toata lovitura, intr-o secunda, pentru ca banii patati devin inutilizabili. Se poate da o singura gaura,
prin care sa se scurga cerneala, intr-un singur loc", explica maratonistul.

Banii inseriati erau spalati in tranzactii cu masini de lux, achizitionarea de bijuterii si jucand la cazino.
,,Un politist sub acoperire care joaca la ruleta il prinde pe German ca are la el o suma suspect de mare in cash.
Greseala! Si prostie! Urmeaza un mandat si o perchezitie acasa. Ii descopera bani inseriati, provenind din ultima
lovitura, ascunsi in anvelopele de vara din garaj. Bineinteles se jura ca noi am pus totul la cale, ca el a stat doar
de sase. (...) In ziare si pe sticla apare mecla mea, ca sef de banda periculoas, laolalta cu recompensa pentru
pielea noastra, care creste ca aluatul", se arata in volumul semnat de Tibi.

Urmeaza o evadare dintr-o inchisoare in 1998, cand este prins dupa un control la vama dintre Austria si Ungaria.

,,Totul se desfasoara cu repeziciune, exact dupa scenariul imaginat. E suficienta o clipa de neatentie a
gardienilor, care se trag intr-un colt la o tigara. Rup discret randurile, escaladez burlanul ca o pisica, fac vreo 15
pasi pe rama etajului do, prin dreptul geamurilor detinutilor, si execut acel salt miraculor, de care, singer, nu ma
credeam capabil decat in visurile cele mai roze. Aterizez pe moale, in gradina, fara sa ating sarma ghimpata,
fara sa imi rup gatu, rostogolindu-ma de cateva ori sa atenuez socul. (...) Urc zidul cu viteza si aproape nu bag in
seama sarma ghimpata de sus, care imi sfasie palmele. Trec strada si dispar inspre parcarea goala a magazinului.
Scot un capac de canal, intru, il trag dupa mine si ma cufund fara jena intr-o apa plina de zoaie, care mai
contine, cum era de asteptat rahat. Asa, ca in filmele bune", se arata in cartea autobiografica.

Dupa ce reuseste sa fuga si hoinareste o perioada prin diferite tari ale Europei, este prins din nou la una dintre
granitele Italiei, bagat in arest, de unde reuseste din nou sa evadeze.
,,Descopar ca am o minte analitica destul de ascutita. Plus un spirit de observatie foarte dezvoltat. Pacat ca le-
am folosit la jafuri armate si nu la ceva mai bun. Acum, insa, nu e timp de regrete, ci de un plan bun, care sa ma
scoata din celula asta nenorocita. Evadarea imi umple mintea ca un gaz, se strecoara in fiecare cotlon si imi
ocupa zi si noapte", povesteste maratonistul.

Dupa doua evadari, Tibi ajunge in inchisoarea de unde nu a fugit nimeni

In cele din urma, Tibi Useriu este prins la intoarcerea din Dublin, dupa ce telefonul iubitei este ascultat: ,,Pe
aeroportul din Bratislava ma asteapta patru baieti, in civil, cu ochelari negri, fix ca intr-un film de Tarantino. Li
se arata doi dintre pasagerii avionului, care au stat permanent cu ochii pe mine. Ma predau fara o vorba. Game
Over".

Acesta recunoaste chiar si in volum ca obosise sa fie vanat si ca era necesar ca cineva sa il apuce ,,de par" si sa-l
smulga din mlastina in care se adunase, desi a fost dureros.

Evadarile si infractiunile grave de care este acuzat il trimit intr-o inchisoare de maxima securitate din Germania,
care ii aduna pe cei mai rai dintre cei rai. Acolo petrece cativa ani in izolare totala, intr-o celula, curata ca o
,,farmacie" si dotata mijloace de supraveghere ,,high-tech".

,,Noua mea ,,garsoniera" avea 70 de centimetri, iar prin zidul acela alb nu trecuse nimeni in cei 100 de ani de
istorie ai acelei inchisori. Niciodata. Din clipa in care am imbracat camasa albastra de detentie am devenit un
numar. Cu buna stiinta m-am concetrat sa uit cine sunt, ce alte vieti traisem, ce inseamna timp, am privit, ani de
zile, un zid infiorator de alb", prezinta viata din inchisoare Tibi.

Acesta vorbeste si despre o parte din colegii de care a avut parte acolo, printre care un criminal in serie care
viola si omora femei, lasandu-le in dar un trandafir rosu sau despre un alt criminal care si-a omorat cel mai bun
prieten si a umblat cu capul acestuia in plasa o vreme buna.

De asemenea, acesta vorbeste si de tranzactiile care se faceau in spatele gratiilor, desi era vorba despre o
inchisoare de maxima securitate. Pentru 5 pachete de tigari putei inchiria o revista porno pentru o zi, iar 10 iti
puteau aduce chiar si droguri. Un telefon costa 5.000 de euro, insa folosirea sa era extrem de riscanta.

Sinuciderile dupa gratii erau foarte frecvente, dupa cum rememoreaza Tibi:

,,Sinucigasii mureau ca mustele. In medie, cam trei pe luna. Conducerea se bucura in secret. Se eliberau celule.
Cererea era mare, clientii stateau la rand: rusi, albanezi, sarbi, cehi sau romani, tot felul de nebuni care dadusera
de gustul libertatii dupa `90 si venisera din blocul estic pe cai mari. Voiau sa ia Europa in primire, apoi se
trezeau imbratisati strans de ea, pentru zeci de ani sau chiar pe viata."

Pentru a impiedica sinuciderile, obiectele permise in celule puteau fi numarate pe degete. Pana si pijamalele
erau din hartie, pentru ca nu cumva detinutii sa rupa o bucata de material si sa se spanzure cu ea. Cum arata o zi
din viata unui detinut izolati

,,Ora 5 dimineata. Suna goarna. Scoala si mortii din mormant. Detinutul 2800 sare din pat. Dezbraca pijamaua
de hartie si imbraca un costum albastru, standard. Face patul. Trec 2 minute si 17 secunde pana cand o mana ii
deschide vizeta, insotita de un zdranganit de chei. 2800 trebuie sa fie in picioare in fata patului. Asa e regula. Un
necunoscut il priveste fara nicio vorba. Apoi, 2800 se spala pe fata si pe dinti. Asteapta. Orele trec chinuitor. I se
aduce o mancare anosta. Desi nu-i e foame, mananca. Azi nu si-a propus nicio greva a foamei. Are de asteptat
cam 10 ore pana sa fie scos sfara, printr-un tunel, la plimbare. Singur, fara alti detinuti. Curtea inchisorii e mica.
Plimbarea din jurul piscinei are fix 27 e pasi. E pazit de 2 gardieni."

Cei 27 de pasi pe care ii numara de sute de ori la plimbarile zilnice il bantuie si in maratoane si in pregatirile
pentru aceste competitii. Acesti 27 de pasi din care era compusa curtea dau titlul cartii semnate de Tibi Useriu.

Desi este condamnat la 23 de ani de inchisoare, pedeapsa i se reduce la 13 ani, din care ispaseste efectiv 9, dupa
care este trimis cu avionul in Romania. Aici, il asteapta fratele sau Alin si un proiect social de toata frumusetea
cladit in creierii muntilor, in Pasul Tihuta, care il ajuta sa se puna pe picioare.

,,Nu o sa uit niciodata momentu cand am iesit din aeroportul Otopeni, printre taximetristi si calatori. Vocile
oamenilor imi bubuiau in cap, toate culorile erau de o intensitate insuportabila, aerul- irespirabil. Urma sa dau
piept cu cele mai grele 6 luni din viata mea. L-am asteptat pe Alin sa ma culeaga si sa ma redea lumii. A venit,
m-a dus acasa si a incercat tot ce era omeneste posibil, doar ca eu il imploram sa ma duca inapoi, intre zidurile
mele albe. Acolo am reinvatat totul: sa umblu, sa lucrez, sa ma bucur si sa traiesc fiecare zi ca un cadou venit de
sus", spune maratonistul.

Despre proiectul care i-a dat practic o viata noua in 2010, fratele sau Alin i-a vorbit inca de cand era inchis,
chiar la prima vizita:

,,La prima vizita, Alin imi spunea ca pregateste un loc pentru intoarcerea mea. Ca acolo o sa-mi placa, ca o sa
fiu binevenit. Ca o sa lucram impreuna si ca vom construi lucruri fantastice. Mi se parea ca o luase pe ulei.
Vorbea basme. Pe atunci, totul era abstract si de neinteles, mai ales ca nici vorba sa ma imaginez ingropat in
munti, la Tasuleasa".
Va mai recomandam:
Aventurile lui Tibi Useriu: ,,Nu stiam ca exista atatea feluri de frig". A dormit pe un rau inghetat si si-a incalzit
mancarea folosindu-se de propriul corp

Cum se pregateste un bistritean pentru una dintre cele mai dure competitii de la Polul Nord: alergat la bustul
gol, dormit afara si bai in apa rece ca gheata

Cand sportul te transforma in ,,super om": un roman vrea sa termine, intr-un singur an, cele mai grele trei
ultramaratoane din lume