Sunteți pe pagina 1din 5

Programarea reproducerii

Alegerea iepurilor pt.prasila:


1. - la 45zile - se aleg exemplarele sanatoase, cu greutate mare, corp lung, osatura si musculatura
bine dezvoltata. Se tine cont si de performantele ascendentei, de prolificitate si capacitatea de
alaptare.

2. - la 3luni - se aleg exemplarele care au ajuns la 50% din greutatea iepurilor maturi.

3. - popularea fermei - se realizeaza individualizarea materialului de reproductie prin aplicarea de


crotalii, la femele in urechea stg. si la masculi in urechea dr.
Materialul de reproductie - trebuie sa fie insotit de certificat sanitar-veterinar, emis de medicul veterinar
de circumscriptie, de certificat de calitate, emis de oficiul de selectie si reproducere din judet.

n programarea reproducerii ntr-o cresctorie de iepuri de cas, este necesar s posedm cteva
cunotine elementare privind particularitile reproducerii acestei specii. n acest context, trebuie s
tim c:

iepuroaicele manifest clduri tot timpul anului;

n ovarele iepuroaicelor, exist permanent foliculi pe cale de maturare, ovulaia fiind provocat de
actul montei;

femelele n clduri sunt nelinitite, se agit n cuc, rscolesc aternutul, i smulg prul de pe
abdomen, fac cuib, stau ntinse, au organele genitale externe de culoare rou-aprins, introduse n
cuca masculului, accept monta;

la tineretul femel, prima mont se realizeaz prin tatonare, dup atingerea a 70-75% din greutatea
de adult a rasei i a vrstei optime (tabelul 1);

la femelele multipare (care au ftat de mai multe ori), pentru programarea la mont, trebuie s se
aib n vedere: numrul de pui ftai i nrcai, starea de ntreinere i vrsta;

ntr-o cresctorie de iepuri, raportul ntre sexe este de un mascul la 9 femele;

n vederea montei, femela se introduce n cuca masculului (niciodat invers);

dup dou monte consecutive (la interval de 10 minute ntre ele), iepuroaica se readuce n cuca ei;

masculii pot fi folosii la mont dou zile consecutive, dup care li se asigur o zi de pauz;

diagnosticul gestaiei, se poate face prin mperecheri de control la 5-6 zile de la mont, sau prin
palparea abdomenului la 10-15 zile dup mperechere;

dup o gestaie de 30-31 zile, femelele fat ntre 1-12 pui, cu o greutate medie cuprins ntre 50-70
g;

la 24 ore dup ftare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numr puii, se observ viabilitatea
lor i se elimin resturile placentare i puii mori;

n funcie de sistemul de cretere practicat, puii de iepure de cas se narc la vrste cuprinse ntre
28-60 de zile.
Ritmul de reproducere

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de cas ntr-o cresctorie, trebuie s inem cont de
condiiile de cretere asigurate (hrnire i adpostire) n cadrul acesteia.

Productivitatea iepuroaicelor dintr-o ferm, estimat prin numrul de pui nrcai pe cuc i pe an,
depinde de intervalul ntre dou ftri succesive, de numrul de pui la ftare i de procentul de
supravieuire a puilor pn la nrcare.

Dup intervalul de timp ntre dou ftri succesive, ritmul de reproducere poate fi:

Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic cresctorilor care dispun de condiii de hrnire i
adpare precare i se bazeaz pe realizarea a dou ftri pe an, n urma crora se obin 12-18 pui
nrcai pe femel. Un ciclu de reproducere este alctuit din 30 zile de gestaie i 60 zile de alptare.
Cele dou cicluri de reproducere nsumeaz 180 zile pe an i se deruleaz ntre 1 martie-15
septembrie.

Ritmul de reproducere semiintensiv const n realizarea a 3 ftri pe an, n urma crora se narc
26-28 pui/femel. Intervalul ntre dou ftri succesive este de 75 zile (30 zile de gestaie i 45 zile de
alptare). Cele trei cicluri de reproducere nsumeaz 325 zile.

Ritmul de reproducere intensiv se bazeaz pe realizarea a 4 ftri pe an i obinerea a 30-35 pui


nrcai/femel. Durata unui ciclu de reproducie este de 75 zile, iar femela este n activitate 300
zile/an.

Ritmul de reproducie foarte intensiv const n obinerea a 6 ftri/an/femel i a 36-48 pui


nrcai/an/femel. Ftrile au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaie i 30 zile de alptare),
iar femela este n activitate 360 zile/an.

Metode de crestere

Ridicarea productivitatii iepurilor se realizeaza printr-un complex de masuri care au drept scop
imbunatatirea calitativa si sporirea numerica a efectivilor.
Aceasta actiune initiata indeosebi in unitatile agricole, necesita o serie de lucrari tehnice legate de
cresterea rationala a iepurilor. In mod obisnuit, prin crestere se intelege intregul complex de masuri
legate de procesul de productie din zooteh-ie si anume: cunoasterea insusiriler productive ale raselor
de iepuri, intretinerea si inmultirea lor, cresterea produsilor, furajarea si ingrijirea iepurilor adulti,
ameliorarea raselor etc. Metodele de crestere se pot grupa astfel: cresterea in rasa curata (in stare
pura); cresterea prin incrucisare; cresterea pe baza de linii (aceasta reprezinta o forma aparte).

Cresterea in rasa curata

Aceasta metoda se aplica in special in cadrul raselor amelioratoare si ameliorate. Inmultirea si


perfectionarea rasei in acest caz se face fara amestecul altor rase. Se imperecheaza deci numai iepuri
din aceeasi rasa, de exemplu: mascul (cf) Chinchilla cu femela (?) Chinchilla sau cf Uriasul belgian x j)
Uriasul belgian.
Aceasta metoda de crestere se practica in crescatoriile care produc si difuzeaza la diversi crescatori
iepuri de reproductie (prasila
Prin aceasta metoda de crestere se consolideaza si se pastreaza insusirile principale si caracterele
specifice rasei respective. In aplicarea metodei sint cunoscute trei forme principale de imperechere:
omogene, heterogene si inrudite.
Imperecherile omogene se practica intre exemplare cu caractere foarte asemanatoare, cu scopul de a
obtine un material de reproductie de mare valoare. Imperecherile heterogene se fac intre exemplare
care apartin aceleiasi rase, dar care se deosebesc prin unul sau mai multe insusiri morfo-productive,
in scopul sporirii productiei.
Nu se admite imperecherea iepurilor cu defecte opuse in vederea nivelarii lor, deoarece rau cu rau da
si mai rau". Imperecherile consangvine (consangvinitatea) presupun imperecherea intre exemplare
inrudite pina la gradul al V-lea. Dupa gradul de rudenie al exemplarelor imperecheate,
consangvinitatea poate fi: strinsa, moderata si indepartata.
In consangvinitatea strinsa (incest) se imperecheaza tata cu fiica, frate cu sora etc. In consagvinitatea
moderata se imperecheaza verii intre ei. In consangvinitatea indepartata, gradul de rudenie este mai
larg. Practicarea consangvinitatii fara pricepere (mai ales cind iepurii imperecheati au o constitutie
slaba), duce la pagube economice, manifestate prin anumite defecte: produsii au o constitute debila,
rezistenta scazuta fata de asperitatile climei si agentilor patogeni, un procent mare de
'mortalitate etc.
De aceea, ea nu trebuie aplicata in crescatoriile de exploatare, ci numai in statiuni experimentale si in
centre de elita (pentru pastrarea si intensificarea la urmasi sau descendenti a unor caractere dorite;
pentru consolidarea anumitor calitati ereditare; pentru crearea unui material de prasila superior).
Sub acest aspect, con-sangvinitatea este considerata ca o metoda de reproduce secundara si chiar ca
o metoda de ameliorare a raselor de iepuri. Ea este o arma cu doua taisuri, care trebuie minuita cu
multa pricepere.
Consangvinitatea da rezultate bune numai cind se aplica un timp scurt, pe iepuri perfect sanatosi, cu o
constitutie robusta si o vitalitate pronuntata. Cind se practica pe o durata mai mare si imperecherea se
face intre iepuri cu o constitutie slaba si fara o ingrijire corespunzatoare, consangvinitatea duce la
degenerare.

Cresterea prin incrucisare

Prin aceasta metoda se urmareste imperecherea iepurilor din rase diferite, in care caz produsii obtinuti
nu sint de rasa curata, ci metisi sau corci". Este metoda cea mai larg raspindita si se practica atit in
crescatoriile personate, cit si in cele de exploatare sau de tip industrial, in care baza productiei o
formeaza iepurele de carne.
Pentru a mari greutatea corporala si productia de carne la iepurii obisnuiti, acestia se incruciseaza cu
exemplare din alta rasa si indeosebi de talie mare, cum este rasa belgiana (de exemplu: o Chinchilla x
Uriasul belgian). Prin incrucisare se obtin produsi cu ereditate zdruncinata, adica cu o natura mai
plastica, ce poate fi mai usor transformata si dirijata de om.
De aceea, metisii prezinta o serie de insusiri speciale, pe care iepurii din rasele curate nu le poseda.
In general, ei se caracterizeaza printr-o talie mai mare, constitutie buna, vitalitate pronuntata, o mai
mare putere de adaptabilitate, asimileaza mai bine hrana si se ingrasa mai economic decit iepurii din
rasele curate.
Cu toate ca metisii nu au caractere exterioare si de productie constante (se pierd usor in generatiile
urmatoare), totusi, in numarul lor mare, se pot gasi si exemplare care transmit destul de stabil
caracterele lor prin ereditate. Aceste caractere pot fi inmultite prin consangvinitate, ( folosindu-se in
crearea de rase noi. In vederea ridicarii productiei de carne, scopul va fi atins numai atunci cind
iepurele ameliorator provine dintr-o rasa selectionata si care poseda aceasta insusire.
De aceea, este necesar ca actiunea inceputa la noi in tara pentru organizarea de crescatorii
sistematice, in vederea producerii si difuzarii de iepuri de prasila, sa fie 'mai mult sprijinita si
incurajata, in sensul de a se infiinta si centre speciale de selectie.
Crescatorii de iepuri, de la care se contracteaza si achizitioneaza anual peste 500 tone carne de
iepure, trebuie sa fie ajutati sa-si imbunatateasca matca cu reproducatori din rase curate. Se
deosebesc mai multe forme de incrucisare: industriala, de absorbtie, de infuzie, de reintoarcere,
multipla.
Incrucisarea industrials consta in imperecherea iepurilor din rase diferite in care se urmareste
obtinerea de metisi pentru carne, cu o mai mare putere de ingrasare si mult mai prolifici. Ca rase
amelioratoare se folosesc iepurii de talie mare (Uriasul belgian, Marele alb). Produsii obtinuti se
valorifica la prima generate.

Incrucisarea de absorbtie

Incrucisarea de absorbtie se practica cu scopul transformarii unei rase locale neperfectionate, cu


ajutorul unei rase amelioratoare. Procesul tehnic de absorbtie cuprinde trei etape: rasa locala se
incruciseaza cu masculi din rasa amelioratoare; metisii obtinuti se selectioneaza si cele mai bune
iepuroaice se incruciseaza din nou cu masculi din rasa amelioratoare, insa neinruditi cu masculii de la
prima incrucisare; iepuroaicele cele mai reusite din generatia a doua se imperecheaza din nou cu
masculi din rasa amelioratoare.
Durata procesului de absorbtie este de 45 generatii si depinde de deosebirile mai mari sau mai mici
dintre rasele respective.

Incrucisarea de infuzie

Incrucisarea de infuzie urmareste ameliorarea unui defect la o anumita rasa, cu ajutorul unei alte rase,
care poseda insusirile dorite. Un astfel de exemplu il constituie incrucisarea rasei Chinchilla de talie
mica cu Uriasul belgian, pentru formarea iepurelui Chinchilla mare de carne. In acest scop se alege un
numar de femele din rasa Chinchilla, pe care le imperechem o singura data cu masculi din rasa
Uriasul belgian.
Produsii rezultati se imperecheaza cu alti produsi din cadrul rasei respective, difuzindu-se astfel treptat
insusirile in cadrul intregii rase. Aceasta incrucisare, care in final duce la obtinerea unor produsi mari
de Chinchilla, nu atrage o transformare totala a rasei infuzate, ci numai o modificare in marirea taliei si
greutatii corporale.

Incrucisarea de reintoarcere

Incrucisarea de reintoarcere se practica o singura data, numai la o singura generate, in cadrul raselor
carora productia si prolificitatea mare le slabeste constitutia si le debiliteaza. De exemplu, daca
iepuroaicele din rasa Albastrul vienez prezinta semne de degenerare, se reco- manda sa fie
incrucisate fie cu iepuri belgieni, fie cu argintii care, de altfel, au contribuit la formarea rasei
respective.

Incrucisarea multipla

Incrucisarea multipla consta in incrucisarea a doua sau mai multe rase. De exemplu, se incruciseaza
Chinchilla cu Marele alb, dupa care, metisii rezultati in prima generate (femelele) se incruciseaza cu
Uriasul belgian. In felul acesta se obtin produsi sanatosi, rezistenti, cu o maturitate precoce si pot lua
nastere grupe de iepuri cu insusiri economice superioare.

Cresterea pe baza de linii

Cresterea pe baza de linii reprezinta o forma organizata de aplicare a metodelor de crestere amintite
(in rasa cu-rasa si prin incrucisari). Este forma cea mai avansata de obtinere a unor rase de iepuri
perfectionate (ameliorate) si se poate aplica numai in crescatoriile de elita si in statiunile zootehnice
experimentale.
Scopul urmarit consta in ameliorarea raselor de iepuri (consolidarea unor caractere ereditare de mare
valoare) si prevenirea incestului (reducerea lui in limite moderate). Existenta liniilor si familiilor in
cadrul raselor asigura reusita actiunii de ameliorare.
In crescatoriile de elita se practica asa-zisa crestere in fa-milii de singe" si cu linii de singe". Se
urmareste retinerea si folosirea intensa la reproductie a iepurilor care prezinta anumite insusiri
economice utile, iar imperecherea acestora (omogena si inrudita) se organizeaza in asa fel, incit sa se
poata obtine o descendenta mai numeroasa care sa posede aceste calitati.
O familie de singe este formata din produsii care se trag din acelasi exemplar, fie mascul, fie femela.

S-ar putea să vă placă și