Guguta

-1-

A fost o data, ca niciodata, o casuta ca-n povesti, langa o padure fermecata. Doar ca,
nimeni nu stia ce minuni se intamplau in acea padure
In casuta, traia o femeie singura, impreuna cu fetita ei. Fetita era o bucurie vie, se juca
mereu cu papusile ei, sarea si alerga prin curte, ziceai ca e un izvor de energie. Mama ei,
ii spunea mereu: Ai grija, te poti juca pe oriunde, numai in padure sa nu intri!
Intr-o zi, Guguta (asa o chema pe fetita) se juca de zor cu cele doua papusi ale ei. Avea
una cu parul blond si lung, pe care o chema Mariuca, si una cu parul negru, pe care o
chema Sara. Mariuca era mai blanda, mai ascultatoare, iar Sara era mai curajoasa si facea
tot felul de nazbatii.
La un moment dat, pe florile din iarba verde, s-a asezat un fluture deosebit. Era mult
mai mare decat cei obisnuiti pe care ii stia fetita, si mult mai colorat. Parca avea toate
culorile curcubeului pe aripile sale. Fetita a vrut sa il prinda, dar el a zburat. Guguta si-a
luat repede cele doua papusi, pentru ca nu se despartea niciodata de ele, si a fugit dupa
fluture.
Urmarind jocul dragalas al fluturelui prin aer, la un moment dat, Guguta si-a dat seama
ca intrase in padure. S-a speriat putin, amintindu-si de atentionarea mamei, dar ochii ei
erau incantati de multitudinea de flori colorate, de plante, pe care ea nu le mai vazuse
pana acum, si de copaci inalti, inalti, pana la cer. Era incantata sa descopere o lume cu
totul si cu totul deosebita si noua pentru ea. A pierdut urma fluturelui si a ramas singura,
inconjurata de culori si miresme noi, imbatatoare.
Si acum ce fac?, se intreba ea, gandindu-se, sa se intoarca inapoi acasa, sau sa
descopere mai departe
Papusa ei Sara, deodata spuse:
Hai sa mergem inainte, uite dupa tufa aia am vazut ceva!
Guguta, speriata, scapa papusa din mana
Cum? Tu tu vorbesti?, uimita peste masura.
Scuturandu-si rochita, Sara s-a ridicat si a spus:
Desigur, eu vorbesc dintotdeauna! Tu erai cea care nu ma auzea, si ma punea sa beau
toata ziua ceai, desi eu vroiam sa calaresc dragonul!
Nevenindu-i sa-si creada urechilor, fetita se uita si spre cealalta papusa. Mariuca
incerca si ea sa spuna ceva, cu jumatate de glas:
Daa, si eu ti-am spus de atatea ori, ca m-am saturat sa-mi tot impletesti parul strans in
doua codite, eu il vroiam desfacut pe spate si sa alerg cu el in vant!
Fetita a inceput sa zambeasca tot mai mult, fiind bucuroasa ca papusile ei chiar vorbesc.
Sara, ii tot facea semn:
Uite, uite acolo! Ceva misca in tufisul ala!
Curioasa, Guguta s-a apropiat usor si a dat la o parte o crenguta Era un arici, care tot
scormonea frunzele.
Ce cauti, ariciule?
Aaa, in sfarsit ai venit! Trebuie sa cautam, repede, peste tot!
Ce sa cautam?
Cum, nu stii?? S-a pierdut cristalul printesei!