Era mai demult o fetita mica, ce se credea baietel.

Numele ei intreg era mai lung, si

nimeni nu reusea sa-l pronunte corect, asa ca ea prefera sa fie strigata Dani. Dar nimeni
nu stia dorinta ei, pentru ca nu avea curaj s-o spuna, si prin urmare, ea se deschidea doar
fata de cei care se nimereau s-o strige asa (era intelegerea ei cu Viata).
Fetita aceasta avea o cutie fermecata, in care isi tinea darurile primite la nastere. Erau
tot felul de ciudatenii acolo, si in timp avea sa le descopere pe toate, pentru ca acestea la
inceput erau invizibile.
Intr-o zi, la joaca, impiedicandu-se, din cutia ei a scapat Nedreptatea Fetita s-a lovit
la genunchiul drept, a plans si si-a bandajat julitura cu frunze, stiind de la bunica ei ca
frunzele acelea faceau bine la rani. O durea tare si nemaiputand sa se joace, s-a refugiat in
gradina, in locul ei preferat. Din cand in cand se mai uita la rana, sufland si dezlipind usor
frunzele lipite de carnea julita. Usturimea o facea sa vada mai clar Nedreptatea, a carei
prezenta se simtea in jur, dar nu putea fi inca prinsa.
Situatia era coplesitoare, iar fetita negasind alinare, a adormit suspinand in iarba,
lasandu-se cu totul in bratele vindecatoare ale Mamei Pamant. A fost un somn adanc, dar
foarte odihnitor.
Cand in sfarsit s-a trezit, fetita a ridicat capul usor si a dat ochi in ochi cu o vulpe.
Amandoua, mirate, s-au privit cateva clipe si si-au spus multe, cat pentru o vesnicie
Vulpea a invatat-o pe fetita arta camuflarii la vedere, si faptul ca trebuie sa fie flexibila in
legatura cu Nedreptatea, sa se joace in jurul ei, pana cand o poate prinde. Iar fetita,
nestiind mai multe atunci, i-a zambit cu inima vulpii si i-a impartasit bucuria intalnirii.
Aceasta conversatie magica nu a durat decat cateva clipe, pentru ca Vocea incepea sa se
dezmorteasca din somn si sa strige: O vulpeee!!!, iar vulpea s-a speriat si a fugit.
Fetita a dat sa se ridice in picioare, strigand ca a vazut o vulpe, si stia ca nimeni n-o va
crede, pentru ca vulpile nu se apropie atat de mult de oameni in mijlocul zilei. Dar
genunchiul, i-a adus aminte de durerea lui Fetita a dat la o parte frunzele si a vazut ca
rana incepea sa se inchida, era si ceva puroi, dar nu era de speriat, pentru ca mai putea
pune altele care sa-i continue vindecarea, in gradina fiind multe frunze de minciunele