Sunteți pe pagina 1din 2

MOARA CU NOROC

Model de analiza literara

Ioan SLAVICI Moara cu noroc


Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor
moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste,
adept inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa principalele virtuti morale
exprimate de filozoful chinez: sinceritatea, bunacredinta, franchetea, cinstea,
iubirea de adevar. intreaga creatie a lui Slavici e o pledoarie pentru echilibrul
moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericirea prin iubire de oameni si
orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.

Nuvela "Moara cu Noroc" a aparut in volumul de debut "Novele din popor", din
1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o
un moment de referinta in evolutia prozei romanesti, mai ales ca autorul "s-a
inspirat din viata proprie a poporului si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce
gandeste si ceea ce simte romanul in partea cea mai aleasa a firii lui etnice".
Mihai Eminescu aprecia faptul ca personajele acestor nuvele "nu numai ca
seamana in exterior cu taranul roman, in port si vorba, ci cu fondul sufletesc al
poporului, gandesc si simt ca el". Asadar, loan Slavici construieste o opera
literara pe baza cunoasterii sufletului omenesc, conceptia lui literara fiind un
argument pentru iubirea de oameni care trebuie sa aiba caracter moralizator.

Tema o constituie consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra


individului, hotarandu-i destinul, pe masura abaterilor de la principiile etice
fundamentale ale sufletului omenesc.

Compozitia si structura nuvelei.

Nuvela este de factura clasica, avand o structura viguroasa, in care fiecare episod
aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic. Cele 17 capitole
se afla in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele
rostite de batrana la inceputul si la sfarsitul operei: "Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"- si
finalul: "Se vede ca au lasat ferestrele deschise [] simteam eu ca nu are sa iasa
bine; dar asa le-a fost dat."

Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua norme etice,


reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.

Actiunea se desfasoara intr-o zona geografica a Ardealului, Ia hanul Moara cu


Noroc, aflat in valea dintre doua drumuri, o rascruce prin care treceau turme de
porci spre si dinspre targ, loc important pentru afaceri si comert.

Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare, banditii, stapanii de turme sau


hotii si ucigasii platiti alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu Noroc.

Subiectul nuvelei (Momentele subiectuluI). Expozitiunea. Ghita, personajul


principal, nemultumit de conditia sa sociala de cizmar modest si sarac, se
hotaraste (impotriva sfaturilor soacrei salE) sa ia in arenda carciuma de la Moara
cu Noroc. El intentioneaza sa stea aici numai "trei ani, sa se puna pe picioare",
astfel incat sa lucreze cu "zece calfe si sa le dea altora de carpit" cizmele
oamenilor si se muta la Moara cu Noroc impreuna cu sotia sa, Ana, cei doi copii si
soacra sa. La inceput, treburile merg bine, viata este linistita si prospera si Ghita
este multumit cand isi numara seara castigul.

Intriga incepe odata cu aparitia, la Moara cu Noroc, a Iui Lica Samadaul, un


simbol al raului care ii da de inteles ca, daca vrea sa ramana aici, va trebui sa
devina omul lui. Conflictul psihologic se amplifica treptat pe masura ce Ghita se
implica in afacerile necinstite ale lui Lica.

Desfasurarea actiunii. Stapanit de setea de bani, Ghita se indeparteaza de familia


sa, fiind din ce in ce mai mult manevrat de Lica, devenindu-i complice si partas in
toate afacerile necurate. Se gandeste, la un moment dat, sa paraseasca hanul,
aceasta fiind singura solutie de a ramane un om cinstit, dar lacomia pentru bani il
face sa nu mai poata sa se retraga din incurcaturile in care intrase. Jefuirea unui
arendas si uciderea femeii in negru ce au avut loc in preajma hanului il fac sa
depinda definitiv de Lica, devenind complicele acestuia la crima, prin faptul ca
depune marturie mincinoasa in fata justitiei. Cand Buza-Rupta si Saila sunt
condamnati, Ghita este convins ca acestia sunt nevinovati, dar nu le ia apararea
pentru ca "nu putea sa se puna in primejdie de dragul altora, caci avea nevasta si
copii". Se hotaraste sa ia legatura cu jandarmul Pintea si sa-1 denunte pe Lica,
dar patima aurului usor castigat il face sa renunte, chiar daca il ameninta pe Lica,
spunandu-i "si daca te-as da eu de gol". Lica insa riposteaza cu sange rece,
convingandu-1 ca nu are de ales, pentru ca oricare ar fi tradatorul, "tot ii frang in
cele din urma gatul". De acum prabusirea lui Ghita este inevitabila, Lica devine
un obisnuit in casa lui Ghita si chiar il forteaza sa-i dea nevasta. Ghita se lasa in
voia hazardului, tensiunea dramatica urca treptat spre punctul culminant, faptele
se precipita cu o repeziciune uluitoare. La sarbatorile de Pasti, batrana pleaca cu
cei doi copii la rude.

Punctul culminant il constituie momentul cand Ghita, turbat de manie si gelozie, ii


vede pe Ana si pe Lica "prinsi in jocul dragostei" si vrea sa se razbune. De aceea,
se duce la jandarmul Pintea ca sa-i spuna adevarul si sa-i ofere probe de
vinovatie a lui Lica. Chiar si jandarmul ii reproseaza insa procedeul la care Ghita
recursese, oferindu-si sotia ca momeala: "si eu il urasc pe Lica, dar n-as fi putut
sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-1 prind".

Deznodamantul. intorcandu-se la Moara cu Noroc, Ghita o injunghie pe Ana, care,


in agonie, striga numele lui Lica. in acelasi moment, la comanda lui Lica, Raut il
impusca pe Ghita in ceafa, care "cazu inapoi fara sa mai poata afla cine 1-a
impuscat". Dupa ce dadu foc casei, ca sa nu se mai afle nimic, Lica, urmarit de
jandarmi, se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul unui copac: "Pintea il gasi
cu capul sfaramat la tulpina stejarului".

Ioan Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele implicate in afaceri


necinstite: arendasul este pradat si batut incat abia se mai tinea pe picioare;
femeia tanara in negru, banuita a avea "slabiciuni de aur si pietre scumpe", e
asasinata prin sufocare; Buza-Rupta si Saila sunt condamnati si intemnitati; Lica
se sinucide intr-un mod violent; Ghita este pedepsit de doua ori, intrucat isi
injunghie sotia pe care o iubea inca foarte mult si devine astfel criminal; Moara cu
Noroc se mistuie intr-un incendiu care distruge si transforma totul in scrum, ca
semn ca locul trebuia purificat, curatat de relele ce se inradacinasera acolo. Tot
sugestive sunt si cuvintele batranei din finalul nuvelei: "asa le-a fost dat".