Relatiile in familie se complica odata cu aparitia, mai mult sau mai putin

oficiala, a primelor indragostiri.

Implicarea parintilor, comunicarea si, mai presus de toate, dragostea, au o

influenta pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescentilor cu privire la relatii
si sex. In educatia sexuala a adolescentilor, sabloanele sunt ineficiente pentru ca
nu tin de profilul personalitatii adolescentului factor critic pentru o dezvoltare
sexuala sanatoasa. Se intampla des ca parintii care se inteleg cu copii lor, care
comunica, sa afle brusc ca fata lor are o viata amoroasa despre care nu stiau
nimic. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate si nevoia
crescuta de intimidate a adolescentului fata de acest aspect al vietii lui.

Nu este obligatoriu ca adolescenti sa abordeze subiectul vietii lor sexuale cu

parintii. Parintii nu vorbesc in general despre viata lor sexuala cu copii lor fiecare cu gradina sa
secreta. Si asta pentru ca este mai usor sa se vorbesca despre probleme generale decat despre
problemele intime. Exista parinti care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa si
sexuala, cu conditia sa fie informati despre tot ce se intampla. Exista mame care procura pilula
pentru fetele lor inainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. Uneori, fetele reactioneaza violent la
aceast imixtiune in viata lor intima, pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le
priveasca astfel sexualitatea. Unele, din provocari sau ciuda, nu vor folosi aceasta contraceptie
fortata, ceea ce poate sa duca la mari riscuri.

Unii parinti sunt linistiti de o relatie amoroasa regulata a copilului lor: el sau ea nu va face
prostii, el sau ea isi organizeaza viata ca sa invete bine si sa fie indragostita. Altii sunt preocupati
de instalarea intr-o viata de cuplu, chiar in casa lor, cand exista perspectiva unor ani de studii.

Chiar daca parintii inteleg atitudinea adolescentului lor, au putin nostalgia acelui timp cand
copilasul lor le era complice si.... usor de manuit; cand ii admira gratuit si fara conditii. Acum
parintii nu mai sunt eroi si parerea lor poate fi discutata, criticata, ba chiar ignorata.

Prin opozitia lui, adolescentul simte ca exista. Gasindu-si propriul loc, devine el insusi, deci
neaparat diferit de parintii sai. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai putin
lent, in functie de personalitatea fiecaruia si de familia de care incearca adolescentul sa se
demarce. Uneori, ruptura se limiteaza la o simpla distantare, alteori, la un adevarat razboi
deschis: piercing, tatuaje, par vopsit, certuri, mici delicte, orice lucru care sa exprime revolta si
sa-l faca remarcat, unic.

Unii parinti, prea autoritari sau dimpotriva prea protectori, nu faciliteaza deloc lucrurile.
Intervenind prea mult in viata copilului lor, ii provoaca o lipsa de incredere, care va sta la
originea dificultatilor relationare.

Multi adolescenti refuza sa semene cu parinti lor sau sa devina ca ei. Prea multa angoasa!
spun ei. Nu se jeneaza ca sa remarce ca, la patruzeci de ani, parintii sunt scosi din circuit sau
depasiti, incapabili sa faca sport, sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la cauzele
importante.

Acesti parinti sunt plesniti peste fata de entuziasmul si cautarea absolutului al adolescentului;
isi dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. Ei observa ca parinti sunt mai
putin antrenati in pasiune si lucruri usuratice, prea dominati de constrangeri si teama (de boala,
moarte, de a pierde ceea ce au). Au invatat sa cantareasca lucrurile, sa vada reversul medaliei, sa
gandeasca inainte de a actiona, sa le fie teama de dorintele lor. Unii adulti isi dau seama atunci ca
au fost infideli lor insisi. Astfel, intre cele doua generatii se pot instala amaraciune, agresivitate
sau distanta.

Unii parinti refuza sa admita ca odorul lor a crescut nu ca sa-l sacaie si ca sa abuzeze de puterea
lor, ci ca sa incetineasca trecerea timpului personificata de copilul lor. Cu cat il vor trata ca pe
un copilas imatur, cu atat timpul va ramane pe loc si ei se vor simti tineri. Alti parinti constata
intelectual ca adolescentul lor devine un adult, dar nu-l inteleg din punct de vedere emotional.
Accepta nevoia lui de autonomie, dar in acelasi timp sufera pentru ca se simt respinsi, apar
reprosuri de tipul: Dupa tot ce am facut pentru tine!

Relatiile in familie se complica odata cu aparitia, mai mult sau mai putin oficiala, a primelor
indragostiri. Parintii viseaza sa regaseasca nepasarea si atitudinea usuratica a adolescentului... Iar
atunci cand adolescentul lor incepe sa se intalneasca cu o fata, retraiesc in felul lor acele emotii
trecute. In consecinta, fara sa-si dea seama, pot sa fie in competitie cu el si sa pozeze ca rival. Nu
ca sa o seduca pe prietena in locul fiului, (evident nu e ceva sexual), dar tatal ar putea sa faca o
reflectie asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare
despre lipsa lui de experienta. Nici mama nu va ramane mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara,
stearsa, prost crescuta...din aceasta cauza, din cauza nostalgiei persistente, unele reactii par
excese sau de neinteles.

Cand un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi, parintii nu se pot abtine sa nu se
ingrijoreze. Capcanele de care se tem, uneori pe buna dreptate, nu lipsesc deloc: frecventarea
unor persoane nepotrivite, alcoolul, tutunul, drogul, sexualitatea, violenta...

Atitudinile parintilor si implicatiile lor in dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse, dar deloc lipsite
de importanta. Potrivit cercetarilor facute (Psihologia vietii de cuplu, p.155, 2002) au fost
identificate patru tipuri de atitudini parentale in legatura cu inceperea vietii sexuale la
adolescentii liceeni, si anume:
- dezaprobare (79% in cazul fetelor si 30% in cazul baietilor);
- aprobare (11% in cazul fetelor si 39% in cazul baietilor);
- sustinere (10% in cazul fetelor si 11% in cazul baietilor);
- ignorare (0% in cazul fetelor si 20% in cazul baietilor).

Aceste atitudini au rol de bariere psihologice si sociale pe care familia le interpune intre tentatia
de a-si incepe viata sexuala, in crestere la adolescenti, si autoreglarea responsabila, matura a
comportamentului sexual al acestora.