Curs Logica Teoria Multimilor v5.1

Introducere n
Logica matematic
a si teoria multimilor
Andrei M
arcus
2 octombrie 2016
Cuprins
0 Descrierea cursului 4
0.1 Tematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
0.2 Orar (anul universitar 2016-2017, semestrul 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
0.3 Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1 Logica propozitiilor 5
1.1 Formulele logicii propozitiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Interpretarea formulelor propozitionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Problema deciziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3.1 Metoda tabelului de adev ar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3.2 Metoda formelor normale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.3.3 Scheme de deductie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3.4 Deductie formal a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Logica de ordinul nt ai 14
2.1 Notiunea de predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.2 Limbaje de ordinul nt ai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt ai. Modele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4.1 Deductia formal a n logica de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4.2 Teoremele principale ale teoriei modelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.4.3 Teorii formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.5 Logica clasic
a si logici neclasice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3 Multimi 22
3.1 Teoria naiv
a si teoria axiomatic
a a multimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysGodel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
4 Relatii si functii 26
4.1 Relatii binare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
4.1.1 Operatii cu relatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
4.2 Functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.2.1 Diagrame comutative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4.2.2 Familie de elemente si familie de multimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4.3 Functii injective, surjective si bijective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
4.3.1 Produsul direct al unei familii de multimi si al unei familii de functii . . . . . . . . . . . . . 33
4.3.2 Suma direct a a unei familii de multimi si a unei familii de functii . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.3.3 Multimea Hom(A, B) si functia Hom(f, g) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.3.4 Multimea p artilor si functia caracteristica a unei submultimi . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4.4 Relatii de echivalent
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.4.1 Clase importante de relatii omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.4.2 Echivalente si partitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.5 Teoreme de factorizare a functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5 Multimi ordonate 43
5.1 Relatii de ordine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
5.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5.3 Multimi bine ordonate si multimi artiniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5.4 Axioma alegerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2
CUPRINS 3
6 Latici si algebre Boole 49

6.1 Laticea ca structur a algebric
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
6.2 Latici Boole si inele Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
6.3 Algebra LyndenbaumTarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
6.4 Formule si functii Boole. Forme normale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
7 Multimi de numere 56
7.1 Multimea numerelor naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
7.2 Multimea numerelor ntregi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
7.3 Multimea numerelor rationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
7.4 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
8 Numere cardinale 63
8.1 Num ar cardinal. Operatii cu numere cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
8.2 Ordonarea numerelor cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
8.3 Multimi finite, infinite si numarabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
8.4 Elemente de combinatoric a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
8.4.1 Aranjamente, permut ari, combinari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
8.4.2 Principiul includerii si al excluderii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
8.4.3 Partitii. Numerele lui Stirling si Bell. Permutari cu repetitie . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
9 Indicatii si solutii 72
Capitolul 0
Descrierea cursului
0.1 Tematica
Logica este studiul si folosirea rationamentelor valide. Logica are doua aspecte: informal, adica studiul argu-
mentelor n limbaj natural, si formal, adic a studiul inferentelor din punct de vedere al formei, sau altfel spus,
studiul regulilor abstracte de deductie. Cele mai vechi studii de logica formala sunt datorate lui Aristotel. Atunci
c
and folosim simboluri abstracte n studiul formal al inferentelor, vorbim de logic a simbolica; de obicei, aceasta
se mparte n logica propozitiilor si logica predicatelor.
Logica matematic a este parte a Matematicii si a Logicii. Rolul ei este de a fundamenta riguros ideea de valoare
de adev ar a unei afirmatii si de a explora aplicarea metodelor logicii formale (simbolice) n diferite ramuri ale
matematicii. De asemenea, logica matematic a se ocupa cu aplicarea metodelor si tehnicilor matematice la studiul
logicii formale.
Dezvoltarea logicii matematice a fost puternic motivata de studiul fundamentelor matematicii, studiu nceput
n secolul 19, si are importante aplicatii n filozofie sau lingvistica, dar si n domenii mai recente precum informatica
(programare logic a, inteligenta artificial
a etc).
In zilele noastre, logica matematic a este mpartita n patru subdomenii, fiecare concentrandu-se asupra unor
aspecte distincte, dar evident, liniile de demarcatie nu sunt stricte:
teoria multimilor, care studiaz
a colectii abstracte de obiecte, avand rol important pentru fundamentele
matematicii;
teoria modelelor, care este studiul formal al structurilor matematice, avand stransa legatura cu algebra
abstract
a;
teoria recursiei, care studiaz
a calculabilitatea efectiva a functiilor definite pe multimea numerelor naturale,
av
and rol important pentru fundamentele informaticii;
teoria demonstratiei, care n esent
a nseamna analiza formala a demonstratiilor matematice.
In acest curs introductiv dedicat studentilor din anul I de la Facultatea de Matematica si Informatica vom
atinge c
ate o mica parte din subiectele mentionate, de multe ori ntr-o maniera informala.
0.2 Orar (anul universitar 2016-2017, semestrul 1)

Curs: Miercuri 14:00 15:50; amfiteatrul Nicolae Iorga (2/I), cladirea centrala a UBB.
0.3 Evaluare
Lucr
ari scrise, n total 2 ore de lucru efectiv. Nota se calculeaza la sfarsitul semestrului astfel:
1
N= (N1 + N2 + EN3 + N4) + S
4
unde N=nota, N1, N2, N3, N4=notele obtinute pe fiecare subiect de lucrare scrisa, S=puncte seminar.
(Vezi si syllabus-ul cursului pe website-ul FMI.)
4
Capitolul 1
LOGICA PROPOZIT
IILOR
In limbajul comun, prin propozitie ntelegem o afirmatie despre care putem decide daca e adevarata sau fals a.
Putem forma propozitii compuse, c arora de asemenea le asociem o valoare de adevar, folosind cuvinte precum si,
sau, nu, dac
a si numai dac
a etc. Din punct de vedere matematic, o astfel de definitie nu este satisfacatoare, fiind
necesar
a o abordare formal a.
1.1 Formulele logicii propozitiilor

Definitia 1.1.1 a) Simbolurile logicii propozitiilor sunt:
1. Parantezele: ( si ).
2. Conectori (simbolurile operatiilor logice): , , , , .
3. Formule atomice p, q, r, . . . , x1 , x2 , . . .
b) O formul
a propozitional
a este un sir finit de simboluri ce satisface urmatoarele reguli:
1. Formulele atomice sunt formule.
a A si B sunt formule, atunci (A), (A B), (A B), (A B), (A B) sunt de asemenea formule.
2. Dac
3. Alte formule dec

at cele descrise mai sus nu exista.
Observatii 1.1.2 a) In limbaj comun, conectorii , , , , se citesc non, si, sau, dac a . . . atunci, dac
a si
numai dac a.
b) Uzual, pentru simplificarea scrierii, unele paranteze pot fi omise prin adoptarea unei ordini de prioritate a
conectorilor: , apoi si , apoi si . De asemenea, pot fi omise parantezele exterioare.
Exemplul 1.1.3 1) Urm atoarele siruri de simboluri sunt formule:

(p q) (r (s)),
((p (q)) r) (s (s)),
((p q) r) (s r),
(((p q) (r))) (t p),
((p q) (p r)) ((q) (p)).
2) Urm
atoarele siruri de simboluri nu sunt formule:
p q, p , pq t, p q r p (q r), (pq (r pq).
Definitia 1.1.4 a) Spunem ca B subformul a a formulei A daca B este obtinut n cursul constructiei lui A.
b) Vorbim de substitutie, dac
a n formula A o formula atomica p sau o subformula B este nlocuita cu formula
C (notatie A(C/p) respectiv A(C/B)).
Exemplul 1.1.5 1) p q, t p sunt subformule ale formulei (((p q) (r))) (t p), n timp ce p (t p)
nu este.
2) Daca A = (((p q) (r))) (t p), atunci pentru C = r s avem A(C/p) = ((((r s) q) (r)))
(t (r s)) si A(C, p q) = (((r s) (r))) (t p).
5
6 1 Logica propozitiilor
1.2 Interpretarea formulelor propozitionale

Definitia 1.2.1 Fie V = {0, 1} multimea valorilor de adev ar. Aici 0 corespunde falsului, iar 1 corespunde
adev arului. O functie de n variabile f : V n V se numeste functie de adev ar.
O functie de adev ar de n variabile poate fi data printr-un tabel de adev ar, care are n + 1 coloane si 2n
linii. Primele n coloane contin toate combinatiile posibile ale variabilelor, iar ultima coloana contine valorile
corespunz atoare ale functiei.
De asemenea, o functie de adev ar poate fi vizualizata cu ajutorul diagramelor Euler-Venn sau cu ajutorul
schemelor (circuitelor) cu contacte si relee.
Definitia 1.2.2 Cele mai frecvent utilizate functii de adevar sunt operatiile logice fundamentale cores-
punz
atoare celor cinci conectori, pe care le definim mai jos cu ajutorul tabelelor de adevar:
a) Negatia (,,non): p, definit
a prin
p p
0 1
1 0
b) Conjunctia (,,si): p q, definit
a prin
p q pq
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
c) Disjunctia (,,sau): p q, definit
a prin
p q pq
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
a . . . atunci): p q, definita prin
d) Implicatia (,,dac
p q pq
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1
e) Echivalenta (,,dac a): p q, definita prin
a si numai dac
p q pq
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Definitia 1.2.3 Dac a A este o formul a si A este multimea formulelor atomice din A, atunci o interpretare a
lui A este o functie v : A V = {0, 1}. Elementul v(p) V se numeste valoarea de adev ar a formulei atomice
p.
Fie A = A(p1 , . . . , pn ) o formula ce contine atomii p1 , . . . , pn , si fie v o interpretare a lui A. Notam cu
: V n V functia de adev
A ar corespunz atoare lui A, obtinuta folosind functiile logice fundamentale. Atunci
valoarea de adev ar a formulei A corespunz atoare interpretarii v este data de:

Hv (A) := A(v(p1 ), . . . , v(pn )).
Exemplul 1.2.4 n tabelul de mai jos avem interpretarile si valorile de adevar corespunzatoare pentru formula
A = A(p, q) = ((p q) (p)) q (punand n evidenta si cateva subformule):
p q pq p (p q) p A
0 0 0 1 0 1
0 1 1 1 1 1
1 0 1 0 0 1
1 1 1 0 0 1
1.2 Interpretarea formulelor propozitionale 7
Vom vedea mai t

arziu c
a din Teorema 6.4.6 rezulta urmatoarea teorema, pe care o vom folosi n exercitiile de
mai jos.
ar de n 1 variabile poate fi exprimat

Teorema 1.2.5 Orice functie de adev a numai cu ajutorul operatiilor logice
fundamentale.
Exemplul 1.2.6 In afar a de operatiile logice fundamentale, mentionam si urmatoarele functii de adevar:
1) Adunarea si nmultirea modulo 2, notate prin simbolurile respectiv .
2) Functia lui Sheffer (non si; not and): p | q = (p q). Este adevarat, daca cel mult unul din p sau
q este adevarat.
3) Functia lui WebbPeirce (nici-nici; neither-nor; non sau; not or): p q = (p) (q). Este
adevarat, dac
a niciunul din p si q nu este adevarat.
4) Disjunctia exclusiv a (sau-sau; xor): p q = (p q). Este adevarat, daca exact unul din p sau q
este adevarat.
Exercitiul 1 S
a se ntocmeasc
a tabelele de adevar pentru functiile din exemplul de mai sus.
Exercitiul 2 S
a se verifice cu ajutorul tabelelor de adevar urmatoarele egalitati ntre functii:
1) p = 1 p.
2) p q = p q.
3) p q = p q p q.
4) p q = 1 p p q.
5) p q = 1 p q.
Exercitiul 3 1) S a se scrie toate functiile de adevar de 1 respectiv 2 variabile.

2) C ate functii de adev ar de n variabile exista?
Exercitiul 4 S a se arate c a orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul
negatiei si conjunctiei (sau numai cu ajutorul negatiei si disjunctiei. Mai exact, sa se verifice urmatoarele egalit
ati:
1) p q = ((p) (q)).
2) p q = ((p) (q)).
3) p q = (p (q)) = p q.
4) p q = ((p (q))) ((q (p))).
5) p q = (p q) ((p q)).
Exercitiul 5 S a se arate ca orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul
negatiei si implicatiei. Mai exact, sa se scrie conjunctia, disjunctia si echivalenta cu folosind doar negatia si
implicatia.
Exercitiul 6 S a orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul

a se arate c
functiei lui Sheffer. Mai exact, s
a se verifice urmatoarele egalitati:
1) p = p | p.
2) p q = (p | q) | (p | q).
3) p q = (p | p) | (q | q).
4) p q = p | (q | q) = p | (p | q).
Exercitiul 7 Sa se arate c
a orice functie de adevar poate fi exprimata numai cu ajutorul functiei lui WebbPeirce.
Mai exact, s
a se verifice urmatoarele egalitati:
0) p q = (p q).
1) p = p p.
2) p q = (p p) (q q).
3) p q = (p q) (p q).
4) p q = ((p p) q) ((p p) q).
Definitia 1.2.7 a) O formul a se numeste realizabil

a daca are o interpretare pentru care valoarea de adev ar este
1.
b) Dac a nu exist
a o astfel de interpretare formula se numeste contradictie (identic fals a) si o notam cu 0.
c) O formul a se numeste tautologie (identic adev arata), daca pentru orice interpretare valoarea de adev ar
este 1, si atunci o notam cu 1.
Definitia 1.2.8 Introducem dou a relatii ntre formule:

a) Dac a formula A B este o tautologie, atunci spunem ca formula B rezult a din formula A si not am
A B.
In teoremele din matematic a folosim urm atoarele exprimari: daca A, atunci B; A este conditie suficient a
pentru B; B este conditie necesar
a pentru A.
b) Dac a formula A B este o tautologie, atunci spunem ca A este echivalent cu B, si notam A B.
In teoremele din matematic a folosim urm atoarele exprimari: A este conditie necesar
a si suficient
a pentru B;
B daca si numai daca A; B exact atunci c and A; A este echivalent cu B.
Exemplul 1.2.9 1) Pentru orice formul a A, formula (A) A este tautologie si (A) A contradictie.
2) A este contradictie dac a si numai dac a A este tautologie.
3) A este tautologie dac a si numai daca A este contradictie.
4) Daca A = p (p), B = p (p), C = p p, D = p q, E = (p) q, F = p (p), atunci B si C
sunt tautologii, A si F sunt contradictii, D si E sunt realizabile. De asemenea, aceste perechi sunt echivalente.
Observatii 1.2.10 Fie A o tautologie, p o formula atomica si B o subformula a lui A. Atunci pentru orice
formul a C B, atunci A(C/B) este tautologie.
a C, A(C/p) is tautologie. Dac
Teorema 1.2.11 Enumer

am c
ateva tautologii importante. Fie A, B, C formule propozitionale.
1) (A B) C A (B C), (A B) C A (B C) (asociativitate),
2) A B B A, A B B A (comutativitate),
3) A (A B) A, A (A B) A (absorbtie),
4) A (B C) (A B) (A C), A (B C) (A B) (A C) (distributivitate),
5) A A A, A A A (idempotent
a),
6) A 1 A, A 0 A,
7) A 0 0, A 1 1,
8) (A) A (legea dublei negatii),
9) A (A) 1 (legea tertului exclus), A (A) 0 (legea contradictiei),
10) (A B) (A) (B), (A B) (A) (B) (legile lui De Morgan 1 )
11) A B (A B) (B A) (legea echivalentei),
12) A B (A) B (legea implicatiei),
13) A B (B) (A) (legea contrapozitiei),
14) (A B) (B C) A C (legea silogismului),
15) (A B) C A (B C) (legea separarii/reunirii premiselor),
16) A (B C) B (A C) (legea permutarii premiselor),
17) (A B) (A (B)) A (reductio ad absurdum),
18) A (A B) B (modus ponens),
19) ((A) B) ((A) (B)) A (metoda demonstratiei indirecte),
20) ((C B) (C A) (B A)) A (metoda analizei cazurilor).
Exercitiul 8 S
a se verifice tautologiile (1) (20) din teorema de mai sus cu ajutorul tabelelor de adevar.
1.3 Problema deciziei

Problema deciziei n logica propozitiilor nseamna gasirea unui algoritm care sa stabileasca daca o formul a
propozitional
a este tautologie, contradictie, sau realizabil
a precum si gasirea metodelor corecte de deductie. Vom
discuta trei metode, n principiu echivalente: a tabelelor de adevar, a formelor normale si a deductiei formale
bazate pe scheme de deductie.
1 Augustus De Morgan (18061871), matematician si logician britanic.
1.3 Problema deciziei 9
1.3.1 Metoda tabelului de adev

ar
Am v azut deja n paragraful precedent aceasta metoda, care este eficienta n cazul formulelor cu un num
ar mic
de atomi.
1.3.2 Metoda formelor normale

Definitia 1.3.1 Fie A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) o formula propozitionala.
a) A este o conjunctie elementar a daca este o conjunctie ce are ca factori atomi sau negatii de atomi.
b) A este o disjunctie elementar a dac a este o disjunctie ce are ca termeni atomi sau negatii de atomi.
Exemplul 1.3.2 a) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt conjunctii

elementare.
b) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt disjunctii elementare.
Definitia 1.3.3 a) Formula A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) are form

a normal
a conjunctiv
a (FNC), daca este o
conjunctie de disjunctii elementare, adic
a:
A = A1 A2 Am ,
unde subformula Ai = Ai (x1 , x2 , . . . , xn ) este o disjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.

b) Spunem c a formula B = B(x1 , x2 , . . . , xn ) are form
a normal a disjunctiv a (FND), daca este o disjunctie
de conjunctii elementare, adic
a:
B = B1 B2 Bm ,
unde subformula Bi = Bi (x1 , x2 , . . . , xn ) este o conjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
Observatii 1.3.4 Orice formul a propozitionala A este logic echivalenta cu o FNC, respectiv cu o FND (nu
neaparat unic determinat a). Formula A se aduce la o FNC, respectiv la o FND, printr-un sir finit de echivalente
logice, utiliz
and legile fundamentale ale logicii propozitiilor, prezentate n Teorema 1.2.11, astfel:
a formula A numai cu conectorii , , , folosind legea implicatiei si legea echivalentei.

1. Se exprim
2. Se trece negatia numai asupra atomilor, utilizand legile lui De Morgan si legea dublei negatii.
3. Se obtin conjunctii de disjunctii (pentru FNC), respectiv disjunctii de conjunctii (pentru FND), folosindu-se
distributivitatea, absorbtia, idempotenta, comutativitatea sau asociativitatea.
Exemplul 1.3.5 Fie A = x x y. Aplic

and cele de mai sus, obtinem
A = x x y x (x y) x (x y)
si am ajuns astfel la o FND. Mai departe, avem
x (x y) (x x) (x y)
si obtinem o FNC. Folosind acum idempotenta avem:
(x x) (x y) x (x y)
si obtinem o alt
a FNC. Aplic
and absorbtia, avem:
x (x y) x,
care este nc
a o FNC, dar o putem considera si ca o FND.
Observatii 1.3.6 Metoda formelor normale se aplica astfel. Fie C = C(x1 , x2 , . . . , xn ) o formula propozitional a
si fie A = A1 A2 Am o FNC respectiv B = B1 B2 Bm o FND cu care C este logic echivalent a.
Atunci:
a) C este tautologie daca si numai daca n FNC A, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, Ai contine cel putin un atom
mpreun a cu negatia sa;
b) C este o contradictie dac a si numai daca n FND B, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, Bi contine cel putin un
atom mpreun a cu negatia sa.
Exemplul 1.3.7 S a rezolv

am problema deciziei prin metoda formelor normale.
a) Fie C = x y x. Aducem pe C la o forma normala:
C = x y x (x y) x (x y) x (x y) x x y x.
Am obtinut formula A = x y x, care poate fi privita si ca FNC, dar si ca FND. Considerand A ca FNC cu
a cu negatia sa x, deci este o tautologie.
un singur factor, x apare mpreun
b) Fie C = x (x y x). Aducem C la o forma normala:
C = x (x y x) x ((x y) x) x ((x y) x)
x ((x y) x) (x x y) (x x)
Am obtinut FND B = (x x y) (x x). In fiecare termen al lui B, apare atomul x mpreuna cu negatia
sa x, deci C este o contradictie.
c) Fie C = (x y) (y z). Aducem C la o forma normala:
C = (x y) (y z) (x y) (y z).
Am obtinut FNC A = (x y) (y z), si vedem ca C nu este tautologie. Determinam si o FND:
A = (x y) (y z) (x y) (x z) (y y) (y z).
Am obtinut FND B = (x y) (x z) (y y) (y z), din care citim ca C nu este contradictie, deci C
este o formul
a realizabil
a.
Exercitiul 9 S a se aduc
a la form
a normal
a conjunctiva si la forma normala disjunctiva si sa se rezolve problema
deciziei pentru formulele:
1) ((x y) (z x)) (y z).
2) ((((x y) x) y) z) z.
3) (x (y z)) ((x z) (x y)).
4) (x y) ((y z) (x z)).
5) ((x y) x) (x (y x)).
6) ((x y) x) ((x y) y).
7) (z x) ((y z) x).
8) ((x y) x) (x (y z)).
9) (x (y z)) ((x y) z).
1.3.3 Scheme de deductie

Definitia 1.3.8 Fie A1 , . . . , An (n 0), B formule propozitionale. Spunem ca formula B este consecint a a
formulelor A1 , . . . , An , dac
a orice interpretare care face A1 , . . . , An adevarate, face si formula B adevarata.
Notam aceasta prin
A1 , . . . , An
A1 , . . . , An |= B sau
B
si o numim schem a de deductie (inferent a). Formulele A1 , . . . , An se numesc premize, iar B se numeste
concluzie.
Observ am c a A1 , . . . , An |= B exact c and formula A1 An B este tautologie, adica are loc relatia
A1 An B. Dac a n particular n = 0, atunci nseamna ca B este tautologie.
Definitia se generalizeaz a imediat la cazul c and si sunt multimi de formule, si notam sau |= .
Exemplul 1.3.9 Prezent am mai jos c ateva scheme de deductie ale logicii clasice (aristotelice2 ). Ele pot fi de-
monstrate usor cu ajutorul tabelelor de adevar.
A,AB
1. Modus ponens (notatie: MP).3 B
2. Reductio ad absurdum.
(A)B,(A)(B)
(a) A
B,(A)(B)
(b) A
(A)B,(B)
(c) A
AB,A(B)
(d) A
B,A(B)
(e) A
4 AB,B
(f) Modus tollens. A
2 Aristotel
(384322 BC), filosof grec. Contributiie sale la Logic
a sunt colectate n Organon.
3 Sau modus ponendo ponens, adic a modul de a afirma prin afirmare.
4 Sau modus tollendo tollens, adic
a modul de a nega prin negare.
3. Contrapozitie.
AB
(B) (A)
4. Silogism ipotetic.
A B, B C
AC
5. Silogism disjunctiv (Modus tollendo ponens).
A B, A
B
Exercitiul 10 Sa se verifice validitatea schemelor de deductie de mai sus cu ajutorul tabelelor de adevar, respectiv
folosind metoda formelor normale.
Observatii 1.3.10 a) Prezent

am c
ateva proprietati generale ale schemelor de deductie:
1. A |= A (reflexivitate).
2. Daca A1 , . . . , An |= Bj (pentru orice j = 1, . . . , m) si B1 , . . . , Bm |= C, atunci A1 , . . . , An |= C (tranzitivi-
tate).
3. Dac a A1 |= A2 ,. . . ,An1 |= An , si An |= A1 , atunci formulele A1 , . . . , An sunt echivalente (demonstratie
ciclic
a).
a sunt multimi de formule, atunci |= .
4. Dac
5. {A} |= B dac a |= A B.
a si numai dac
Exercitiul 11 S
a se demonstreze propriet
atile de mai sus.
Observatii 1.3.11 Multe demonstratii din matematica devin mai usoare daca nlocuim o schema data cu una
echivalent
a.
A A,B
1. Demonstratie direct
a: nlocuim BC cu C .
A,B A,C
2. Demonstratie prin contrapozitie: nlocuim C cu B .
3. Demonstratie indirect
a: n loc de A
B aratam ca A (B) este contradictie.
Exercitiul 12 S
a se demonstreze echivalenta schemelor de deductie de mai sus.
1.3.4 Deductie formal

a
O alt
a abordare a problemei deciziei se bazeaz a pe manipularea simbolurilor pornind de la cateva axiome si scheme
de deductie si nu face apel la interpretarea formulelor. Vom vedea ca aceasta abordare este echivalenta cu cea
bazat
a pe tabele de adev ar.
1.3.12 Prezentam aici pe scurt calculul lui Hilbert. (Exista si alte abordari, cum ar fi calculul secvential al lui
Gentzen.) Aceast
a metoda porneste cu urmatoarele date:
c
ateva tautologii speciale, numite axiomele logicii propozitiilor.
A1: A (B A)
A2: (A (B C)) ((A B) (A C))
A3: ((B) (A)) (((B) A) B)), unde A, B, C sunt formule arbitrare;
A,AB
schema de deductie Modus Ponens (MP), adica B .
Exercitiul 13 Sa se verifice c
a formulele A1, A2 si A3 de mai sus sunt tautologii, folosind metoda tabelelor de
adev
ar, respectiv metoda formelor normale.
Definitia 1.3.13 Fie acum A1 , . . . , An (n 0) formule propozitionale. O deductie din formulele A1 , . . . , An

(numite premise sau ipoteze) este un sir finit E1 , . . . , Ek de formule astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k avem:
(1) Ei este axiom
a, sau
(2) exist
a l astfel nc
at Ei = Al , sau
(3) Ei se obtine din Ej , El (j, l < i) folosind schema (MP).
Definitia 1.3.14 a) Spunem c a formula B deductibil a din formulele A1 , . . . , An (notatie: A1 , . . . , An ` B),

daca B este ultimul termen al unei deductii din formulele A1 , . . . , An . Daca n = 0, atunci notam ` B.
a imediat la cazul a doua multimi de formule si ; notam ` daca ` B pentru
Definitia se generalizeaz
orice B .
b) Spunem c a multimea de formule este contradictorie, daca exista o formula A, astfel ca ` A si ` A.
Altfel, spunem c a este consistenta.
Exemplul 1.3.15 a) S a ` A A.
a se arate c
1. (A ((A A) A)) ((A (A A)) (A A)) A2
2. A ((A A) A) A1
3. (A (A A)) (A A) 1,2 MP
4. A (A A) A1
5. A A 3,4 MP
b) S a A B, B C ` A C.
a se arate c
1. (B C) (A (B C)) A1
2. B C Ipotez
a
3. A (B C) 1,2 MP
4. (A (B C)) ((A B) (A C)) A2
5. (A B) (A C) 4,3 MP
6. A B Ipotez
a
7. A C 5,6 MP
c) S a A, A ` B.
a se arate c
1. A Ipotez
a
2. (A) ((B) (A)) A1
3. (B) (A) 1,2 MP
4. A Ipotez
a
5. A ((B) A) A1
6. (B) A 4,5 MP
7. ((B) (A)) (((B) A) B) A3
8. ((B) A) B 3,7 MP
9. B 6,8 MP
Vedem c
a aceast
a metod
a nu e foarte usor de aplicat. Urmatoarele observatii simplifica oarecum lucrurile.
Observatii 1.3.16 a) Dac a ` B si ` B C, atunci C.

b) Daca si ` B, atunci ` B.
c) Daca ` si ` B, atunci ` B.
d) Daca ` B B, atunci ` C pentru orice formula C .
e) (Teorema lui Herbrand5 , 1930): ` B C daca si numai daca {B} ` C.
5 Jacques Herbrand (19081931), matematician francez.

Exemplul 1.3.17 Pentru a ar a A B, B C ` A C este suficient de aratat ca A, A B, B C ` C.

ata c
Pentru aceasta, avem:
1. A Ipotez
a
2. A B Ipotez
a
3. B 1,2 MP
4. B C Ipotez
a
5. C 3,4 MP.
Urmatoarea teorema spune ca metoda de deductie bazata pe valorile de adevar (,,rezulta , |=) este echiva-
lent
a cu deductia formal
a (`)). Prima implicatie este mai usor de demonstrat, a doua este dificila.
Teorema 1.3.18 (FregeLukasiewicz, de completitudine) Are loc ` B dac a |= B.6

a si numai dac 7
6 Gottlob Frege (18481925), matematician, logician si filosof german, unul din fondatorii logicii moderne.
7 Jan Lukasiewicz (18781956), matematician, logician si filosof polonez.
Capitolul 2
LOGICA DE ORDINUL INTAI

Am v azut ca logica propozitiilor formalizeaz

a utilizarea operatiilor logice non, si, sau, dac
a . . . atunci, dac
a si
numai dac a). Logica de ordinul ntai merge mai departe introducand cuantificatori, pentru a formaliza notiunile
de pentru orice si exist
a. Astfel, logica de ordinul ntai va fi utila pentru formalizarea a mult mai multe teorii
matematice.
In logica de ordinul I se cuantific a doar variabilele, n logica de ordinul II se cuantifica si predicatele (sau
multimile) etc.
2.1 Notiunea de predicat

Definitia 2.1.1 Fie M o multime nevid a si fie n N . Un predicat n-ar pe multimea M este o submultime
n
a multimii M (adica o relatie n-ar
a pe M).
Observatii 2.1.2 In limbajul comun, un predicat n-ar pe multimea M este o afirmatie ,,deschisa P(x1 , . . . , xn ),
n care putem nlocui variabilele x1 , . . . , xn cu elementele a1 , . . . an M pentru a obtine propozitia P(a1 , . . . , an ).
In acest caz,
{(a1 , . . . , an ) Mn | P(a1 , . . . , an ) adev

arat }
este o relatie n-ar

a, deci un predicat n-ar pe M. Aceasta abordare nu este nsa suficient de precisa.
Exemplul 2.1.3 a) ,,x + y = z predicat de 3 variabile pe M = R.

b) ,,x < y este predicat binar pe M = N.
c) ,,|x| = 1" este un predicat unar pe M = C.
2.2 Limbaje de ordinul nt

ai
Simbolurile si regulile de formare a formulelor date mai jos formeaza limbajul ordinul nt
ai.
Definitia 2.2.1 Simbolurile unui limbajului de ordinul ntai L sunt urmatoarele:
1. Paranteze: ( si ).
2. Conectori: , , , , .
3. Cuantificatori: (pentru orice) si (exist

a).
4. Simbolul de egalitate: =.
5. Variabile: x, y, z, . . . .
6. Constante: a, b, c, . . . .
7. Functii (operatii): f, g, . . . .
8. Predicate: P, Q, . . . .
Presupunem n plus ca pentru fiecare functie si fiecare predicat se da aritatea 1 (adica numarul variabilelor
sale). Cuantificatorii pot ap
area doar naintea variabilelor.
Utilizarea simbolurilor depinde de teoria matematica pe care dorim sa o formalizam.
14
2.2 Limbaje de ordinul nt
ai 15
Exemplul 2.2.2 1) Limbajul teoriei multimilor LS foloseste un singur predicat binar (,,apartine).
2) Limbajul teoriei grupurilor LG foloseste constanta 1 (simbolul elementului neutru), inversa este o functie
unar
a iar produsul este o functie binara.
4) Limbajul teoriei numerelor naturale LN foloseste constanta 0 si trei operatii s, +, : functia succesor s este
unar
a, adunarea si nmultirea sunt binare.
Definitia 2.2.3 a) Expresiile (termenii) limbajului L de ordinul ntai sunt siruri finite de simboluri ce satisfac
regulile:
1. Orice variabil
a este expresie.
2. Orice constant
a este expresie.
3. Dac a f este o functie de n variabile si t1 , . . . , tn sunt expresii, atunci f(t1 , . . . , tn ) este expresie. (De multe
ori, n loc de f(x, y) not
am xfy, de exemplu, x + y.)
4. Alte expresii nu exist

a.
b) Formulele limbajului L de ordinul nt

ai sunt siruri finite se simboluri ce satisfac regulile:
1. Dac
a P este un predicat n-ar si t1 , . . . , tn sunt expresii, atunci P(t1 , . . . , tn ) este formula.
2. Dac
a t1 si t2 sunt expresii, atunci (t1 = t2 ) este formula.
a , sunt formule, atunci (), ( ), ( ), ( ), ( ) sunt formule. (Dupa caz, vom

3. Dac
omite unele paranteze.)
4. Dac a si x este o variabila, atunci x si x sunt formule. In acest caz spunem c

a este formul a x este
variabil
a cuantificat
a.
5. Alte formule nu exist

a.
Formulele de tip 1,2 sunt formule atomice.
a a limbajului L. Spunem ca x este variabil

Definitia 2.2.4 Fie x o variabil a liber
a a formulei daca:
1. este formul
a atomic
a si x apare n .
2. are forma () si x este variabil

a libera n .
3. este de forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si x este variabila libera n sau n .
4. este de forma y sau y, unde y este diferit de x, si x este variabila libera n .
Spunem ca variabila x este legat

a, dac
a nu e libera. O formula n care orice variabila este legata se numeste
formul
a nchis
a.
Exemplul 2.2.5 1) In formula ,,x(x = y) variabila x este legata, iar y este libera. Formula ,,xy(x y =
y x) este nchis
a.
2) Fie formula x((x = y) (P(x) Q(y))); atunci x = y, P(x) Q(y), P(x) sunt subformule, dar x(x = y)
nu este.
Definitia 2.2.6 a) Fie o formul a. Spunem ca variabila x este substituit a cu expresia t, daca n , orice
aparitie a lui x este nlocuit and subformulele de forma x sau x, care raman neschimbate. Not
a cu t, except am
noua formula prin xt .
b) Substitutia variabilei x cu expresia t este permis a n urmatoarele cazuri:
1. Dac
a este formul
a atomic
a.
2. Daca are forma () sau ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si substitutia lui x cu t n si

este permis
a.
a are forma y sau y si suntem n una din urmatoarele cazuri:

3. Dac
(i) x nu este liber

a n .
(ii) y nu apare n t si substitutia lui x cu t n este permisa.
c) Printr-o generalizare a formulei ntelegem o formula de forma x1 x2 . . . xn .

16 2 Logica de ordinul nt
ai
Exemplul 2.2.7 1) Evident, avem xx = .

2) In formula y(x = y) substitutia lui x cu y nu e permisa.
Exercitiul 14 Fie f, g, h simboluri de functii de 1, 2 respectiv 3 variabile, si fie P, Q simboluri de predicate de

1 respectiv 3 variabile.
1. Sunt termeni urm
atoarele cuvinte?
(a) f(g(x, y)).
(b) g(f(z), h(x, y, z)).
(c) f(g(x), h(x, y, z)).
2. Sunt formule urm
atoarele cuvinte?
(a) Q(x, f(x), h(y, z, z)).
(b) (P(x) (y)(Q(x, y, z) P(g(x, y)))).
(c) Q(P(x), f(y), z).
(d) f(h(x, y, z)).
Exercitiul 15 S
a se scrie toate subformulele formulei:
a) Q(f(x), g(x, y));
b) xQ(x, y) (P(g(x, y)) xP(z)).
Exercitiul 16 Sa se descrie multimea termenilor (expresiilor) unui limbaj de ordinul I, daca se dau:
a) o variabil
a x si un simbol de functie unar
a (de o variabila) f;
b) o variabil
a x si un simbol de functie binara (de doua variabile) f;
2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt

ai. Modele
Acum d
am semnificatie si valori de adev
ar formulelor unui limbaj de ordinul ntai.
a a M a unui limbaj de ordinul ntai L consta din urmatoarele date:

Definitia 2.3.1 O structur
a M, pe care o numim univers si o notam cu |M|.
1. O multime nevid
2. Fiec e M.
arei constante a i corespunde un element a
3. Fiec a f i corespunde o functie fe : Mn M.
arui simbol de functie n-ar
4. Fiec
arui simbol de predicat n-ar P i corespunde un predicat n-ar P
e pe multimea M (adica o submultime
n
e M ).
P
5. Simbolului de egalitate i corespunde relatia de egalitate pe M.
De multe ori vom nota simplu a e cu P. In continuare consideram fixat un limbaj de ordinul
e cu a, fe cu f, P
ai L si o structur
nt a M a lui L, cu M = |M|.
Definitia 2.3.2 a) Daca V este multimea variabilelor lui L, atunci o functie s : V M se numeste interpretare
a structurii M.
b) Definim inductiv valoarea HM s (t) M a expresiei t, corespunz atoare interpretarii s, o definim inductiv
astfel:
a x, avem HM
1. Pentru fiecare variabil s (x) = s(x).
a a, avem HM
2. Pentru fiecare constant e.
s (a) = a
3. Pentru fiecare functie n-ar

a f si expresii t1 , . . . , tn avem
HM e M M
s (f(t1 , . . . , tn )) = f(Hs (t1 ), . . . , Hs (tn )).
c) Definim inductiv valoarea HM

s () V = {0, 1} a formulei , corespunz
atoare interpretarii s astfel:
1. pentru orice predicat P n-ar si orice expresii t1 , . . . , tn , HM a (HM
s (P(t1 , . . . , tn )) = 1 dac
M
s (t1 ), . . . , Hs (tn ))
M
e altfel H (P(t1 , . . . , tn )) = 0.
P, s
2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt
ai. Modele 17
2. HM a HM
s (t1 = t2 ) = 1, dac
M M
s (t1 ) = Hs (t2 ), altfel Hs (t1 = t2 ) = 0.
3. HM a HM
s () = 1, dac
M
s () = 0, altfel Hs () = 0.
HM a HM
s ( ) = 1, dac
M M
s () = 1 sau Hs () = 1, altfel Hs ( ) = 0.
HM a HM
s ( ) = 1, dac
M M
s () = Hs () = 1, altfel Hs ( ) = 0.
HM a HM
s ( ) = 0, dac si HM
s () = 1
M
s () = 0, altfel Hs ( ) = 1.
HM a HM
s ( ) = 1, dac
M M
s () = Hs (), altfel Hs ( ) = 0.
4. Consider
am functia (interpretarea)

s(y), daca y 6= x
s(x|m) : V M, s(x|m)(y) = .
m daca y = x
Atunci:
HM
s (x) = 1 dac a pentru orice m M avem HM
a si numai dac s(x|m) () = 1.
HM
s (x) = 1 dac
a si numai dac a m M astfel ncat HM
a exist s(x|m) () = 1.
Definitia 2.3.3 a) Spunem c a M este model al lui (sau ca M satisface ), daca HM s () = 1 pentru orice
interpretare s a lui M. Notatie: M |= .
Spunem c a M este model pentru multimea de formule (sau ca M satisface pe ), daca M |= pentru orice
. Notatie: M |= .
Prin inductie se arat

a:
Teorema 2.3.4 1) Dac arile s si r coincid pe variabilele ce apar n expresia t, atunci HM

a interpret M
s (t) = Hr (t).
M M
2) Dac
a s si r coincid pe variabilele libere ce apar n formula , atunci Hs () = Hr ().
Corolar 2.3.5 Dac a este o formul a, atunci M |= dac

a nchis a si numai daca exist
a o interpretare s astfel
ca HM
s () = 1. (Deci valoarea unei formule nchise este independenta de interpretarea fixata a structurii.)
Definitia 2.3.6 a) O formul

a este tautologie (identic adev arata), daca orice structura M este model al lui
. Formula se numeste contradictie, daca este tautologie.
b) Daca formula este tautologie, atunci spunem ca rezulta din si notam .
c) Daca formula este tautologie, atunci spunem ca este echivalent cu si notam .
Exemplul 2.3.7 1) Pentru orice formul a avem ca tautologie, iar ( ) este contradictie.
2) y(y = y) este tautologie, n timp ce y((y = y)) este contradictie.
a este tautologie, atunci orice generalizare x1 . . . xn este tautologie.
3) Dac
Observatii 2.3.8 a) este contradictie dac a si numai daca pentru orice structura M si interpretare s : V |M|,
avem HM s () = 0.
b) Dac a este contradictie, atunci nu are model. Afirmatia inversa are loc doar pentru formule nchise.
c) dac a si numai dac a pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca s satisface
pe , atunci satisface si pe .
d) Dac a , atunci orice model M al lui este si model al lui . Afirmatia inversa are loc doar pentru
formule nchise.
e) dac a si numai dac a pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, s satisface pe
daca si numai dac a satisface pe .
f) Dac a , atunci are exact aceleasi modele ca si . Afirmatia inversa are loc doar pentru formule
nchise.
2.3.9 Prezent am cateva tautologii importante, care vor fi folosite n demonstratiile din capitolele urmatoare. Fie
A, B si C formule ale limbajului L ordinul ntai astfel ncat n C variabila x nu e libera.
(1) xyA yxA, xyA yxA
(2) (x)(y)A (y)(x)A, xA xA
(3) x(A B) xA xB
(4) x(A B) xA xB
(5) xA xB x(A B)
ai
(6) x(A B) xA xB
(7) xA x(A), xA x(A) (legile lui De Morgan)
(8) C xA x(C A),

C xA x(C A),
C xA x(C A),
C xA x(C A).
(9) C xA x(C A),

C xA x(C A),
xA C x(A C),
xA C x(A C).
(10) x xt si xt x (dac
a n formula nlocuirea variabilei libere x cu expresia t este permisa).
Exercitiul 17 S
a se arate c
a n (2), (5), (6) si (10) implicatiile inverse nu sunt adevarate (dand contraexemple).
Exercitiul 18 Consider am structura M = (N, S, P), unde S si P sunt predicate de 3 variabile definite astfel:
S(x, y, z) este adev
arat dac
a si numai dac
a x + y = z, iar P(x, y, z) este adevarat daca si numai daca xy = z.
1. S
a se scrie o formul
a cu o variabil
a liber
a x, adevarata daca si numai daca:
(a) x = 0;
(b) x = 1;
(c) x = 2;
(d) x este num
ar par;
(e) x este num
ar impar;
(f) x este num
ar prim.
2. S
a se scrie o formul
a cu dou
a variabile libere x, y, adevarata daca si numai daca:
(a) x = y;
(b) x y;
(c) x < y;
(d) x divide y;
(e) x si y sunt numere prime gemene (diferenta lor e 2).
3. S
a se scrie o formul
a cu trei variabile libere x, y, z, adevarata daca si numai daca:
(a) z este cel mai mic multiplu comun al lui x si y;

(b) z este cel mai mare divizor comun al lui x si y;
4. S
a se scrie propozitia (formula nchis
a) care exprima:
(a) comutativitatea adun

arii;
(b) asociativitatea adun
arii;
(c) comutativitatea nmultirii;
(d) asociativitatea nmultirii;
(e) distributivitatea adun
arii fat
a de nmultire;
(f) pentru orice num
ar natural exist
a unul strict mai mare;
(g) infinitatea multimii numerelor prime;
(h) infinitatea multimii perechilor de numere prime gemene;
(i) orice num
ar natural este suma a 4 p
atrate perfecte;
(j) existenta celui mai mic multiplu comun si a celui mai mare divizor comun;
(k) orice num
ar par > 2 este suma a doua numere prime.
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul nt
ai 19
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul nt

ai
am un limbaj L de ordinul nt
Fix ai.
Definitia 2.4.1 a) Spunem c a a formula este consecint a a formulelor 1 , . . . , n daca pentru orice structur
a
M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca s satisface toate formulele 1 , . . . , n , atunci satisface si formula
.
Notatie: 1 , . . . , n |= B sau 1 ,...,

n
, si numim aceasta schem a de deductie. Formulele 1 , . . . , n se
numesc premize (ipoteze), iar este concluzie (consecint a).
Daca mai sus n = 0, atunci este tautologie.
Mai general, pentru multimile de formule , e clar ce se ntelege prin notatiile sau |= .
Observatii 2.4.2 a) Vedem c a este consecinta a lui 1 , . . . , n (adica 1 , . . . , n |= ), daca si numai dac
a
a din 1 n (adic
rezult a 1 n este tautologie, adica 1 n ).
b) Alonzo Church a demonstrat n 1936 ca pentru un limbaj de ordinul ntai nu se poate da o procedur a
general
a de decizie.
2.4.1 Deductia formal

a n logica de ordinul nt
ai
Ca si n logica propozitiilor, si n logica de ordinul ntai se poate introduce o notiune de deductie formal a inde-
pendent a de structuri, interpret ari si modele. Vom vedea n paragraful urmator ca n cazul formulelor nchise cele
doua abord ari sunt echivalente.
2.4.3 Pentru a defini notiunea de deductie avem nevoie de:

1) Un set de tautologii speciale, numite axiome logice (axiomele (A7)-(A11) se numesc axiomele egalit
atii).
(A1) ( ).
(A2) ( ( )) (( ) ( ))
(A3) (() ()) ((() ) )), unde , , sunt formule arbitrare.
(A4) x xt , dac
a n nlocuirea lui x cu t este permisa.
(A5) x( ) (x x), unde , sunt formule arbitrare.
(A6) x, dac
a x este variabil
a legat
a n .
(A7) x = x
(A8) (x = y) (y = x)
(A9) ((x = y) (y = z)) (x = z), unde x, y, z sunt variabile arbitrare.
(A10) ((x1 = y1 ) (xn = yn )) (P(x1 , . . . , xn ) P(y1 , . . . , yn )), unde P este un predicat n-ar.
(A11) ((x1 = y1 ) (xn = yn )) (f(x1 , . . . , xn ) = f(y1 , . . . , yn )), unde f este o functie n-ara.
,
2) schema de deductie Modus Ponens (MP), adica .
Definitia 2.4.4 Fie formulele 1 , . . . , n (n 0) .

a) O deductie din formulele 1 , . . . , n este un sir de formule 1 , . . . , k astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k
avem:
1. i este axiom
a logic
a, sau
2. i = l pentru un l = 1, . . . , n, sau
3. i se obtine din j ,l (unde j, l < i) aplicand schema Modus Ponens (MP).
b) Spunem c a formula este deductibil a din formulele 1 , . . . , n (notatie: 1 , . . . , n ` ), daca este

ultimul termen al unei deductii din 1 , . . . , n . Formulele 1 , . . . , n sunt premizele (ipotezele deductiei.
Dac am ` . Mai general, pentru multimile de formule , folosim notatia ` .
a n = 0, atunci not
c) Spunem ca multimea de formule este contradictorie, daca exista o formula astfel ca ` ().
ai
Teorema 2.4.5 a) Dac a 1 , . . . , k este o deductie, atunci si 1 , . . . , i este o deductie pentru orice i = 1, . . . , k.
b) Daca ` si ` , atunci .
c) Daca si ` , atunci ` .
d) Daca ` si ` , atunci ` .
e) Daca ` (), atunci ` pentru orice formul a .
f) Teorema deductiei (Herbrand, 1930): ` dac a si numai dac a {} ` .
g) Teorema generaliz arii (GEN): Fie o multime de formule unde x este variabil a legata. Daca ` , atunci
` x.
h) Generalizare pe constante: Fie o multime de formule unde constanta c nu apare. Dac a ` , atunci
exist a x care nu apare n astfel ca ` xcx . Mai mult, exist
a o variabil a o deductie a lui xcx din , n care
c nu apare.
Exemplul 2.4.6 Ar
at a xy ` yx.
am c
1. xy Ipotez
a
2. xy y A4
3. y 1,2 MP
4. y A4
5. 3,4 MP
6. x 5 GEN
7. yx 6 GEN.
2.4.2 Teoremele principale ale teoriei modelelor

Fixam un limbaj L de ordinul ntai. Fie o multime de formule nchise. Multimea formulelor deductibile din
se numeste teorie, iar formulele din sunt axiome ale teoriei.
odel de completitudine)1 Fie o formul

Teorema 2.4.7 (Teorema lui G a. Are loc |= dac
a nchis a si numai
a ` .
dac
Teorema 2.4.8 (Teorema lui G odel de completitudine, varianta model-teoretica) Multimea de formule nu este
contradictorie dac
a si numai dac
a are model.
Teorema 2.4.9 (Teorema de compactitate) are model dac

a si numai dac
a orice submultime finit
a a sa are.
2.4.3 Teorii formale

Sa degaj am cateva idei generale din discutia de pana acum, idei care vor reveni si n capitolele urmatoare. In
matematic a, un sistem formal const a din urm atoarele date: un alfabet, adica o multime finita de simboluri ce
pot fi folosite pentru a construi formule (care sunt siruri finite de simboluri); o gramatic a care spune cum se
construiesc corect formulele; o multime de axiome (fiecare axioma e o formula corect formata); o multime de
reguli de deductie (sau de inferent a). O teorie formala este un sistem formal mpreuna cu toate teoremele,
adic a toate formulele ce pot fi deduse din axiome aplicand regulile de deductie.
S
irul de formule deduse care conduce la o teorema se numeste demonstratie formala. Teoria demonstratiei este
ramura Logicii matematice care studiaz a demonstratiile formale. Teoremele despre un sistem formal sunt numite
de obicei metateoreme.
Sistemul formal se numeste complet dac a pentru pentru fiecare formula , sau este deductibil. Sistemul
formal se numeste necontradictoriu dac a odata cu o formula nu poate fi dedusa si negatia ei. Spunem ca avem
de a face cu un sistem logic, dac a sistemului formal i se asociaza si o semantic a (semnificatie), de obicei sub forma
unei interpret ari model-teoretice, prin care fiecarei formule nchise (propozitii) i se da o valoare de adevar. Sistemul
se numeste consistent (satisfiabil) dac a are model, adica fiecare teorema (formula dedusa) este adevarat a n
interpretarea dat a. O teorie consistent a (semantic) este necontradictorie (sintactic), dar n general cele dou a
aspecte nu sunt echivalente. (Vedem deci c a teoria demonstratiei se refera la sintax a, iar teoria modelelor la
semantic a.)
In mod uzual, teoriile matematice sunt doar semi-formalizate, efortul pentru o formalizare totala fiind prea
mare (si chiar ar fi o pedanterie inutil a). Demonstratiile matematice obisnuite pot fi privite ca niste schite pe
baza c arora pot fi construite, n principiu, demonstratii formale.
1 Kurt G
odel (19061978), logician, matematician si filosof austriac, cunoscut mai ales pentru teoremele sale de incompletitudine.
2.5 Logic
a clasic
a si logici neclasice 21
La formalizarea logicii au contribuit n mare masura Richard Dedekind, Gottlob Frege, Giuseppe Peano si
Bertrand Russell, iar teoria demonstratiei a fost motivata de programul lui David Hilbert (numit formalism) de
fundamentare a matematicii prin reducerea sa la sisteme formale finitiste (adica de a da demonstratii formale
finite a consistentei tuturor teoriilor formale). Teoremele de completitudine mentionate mai sus au dat initial
suport acestui program. Mai t arziu ns
a, teoremele de incompletitudine ale lui Godel au aratat ca o teorie
formala suficient de larg a nc
at sa contina aritmetica lui Peano (pe care o vom discuta n Sectiunea 7.1) nu
poate fi concomitent complet a si consistenta, si astfel, programul lui Hilbert nu poate fi dus pana la cap
at.
Totusi, programul formalist a contribuit din plin la dezvoltarea nu doar a logicii, ci si a bazelor teoretice ale
calculatoarelor de c atre Alonzo Church si Alan Turing.
2.5 Logic
a clasic
a si logici neclasice
Teoria discutat a n cele dou a capitole de mai sus apartine Logicii clasice, initiata de Aristotel n Organon, unde a
introdus silogismul. Aceasta se caracterizeaz a prin: legea tertului exclus, legea dublei negatii, legea necontradictiei,
monotonia si idempotenta implicatiei, comutativitatea conjunctiei, dualitatea De Morgan etc. Din punct de vedere
semantic, logica clasic a este bivalent a, propozitiile avand doua valori de adevar (mai general, valorile de adev ar
sunt elemente ale unei algebre Boole). Reformularea algebrica a logicii a fost facuta de George Boole, iar logica
predicatelor de ordinul I a fost introdus a de Gottlob Frege.
Prin logici neclasice ntelegem sisteme formale care difera de logica clasica sub diferite aspecte, scopul fiind de
a construi modele pentru alte tipuri de rationamente. Prezentam pe scurt cateva asfel de sisteme formale.
Logicile polivalente (sau multivalente), incluzand Logica fuzzy, renunta la legea tertului exclus si permit
si alte valori de adev ar n afara lui 0 si 1. Sunt studiate nca din anii 1920 de Jan Lukasiewicz si Alfred Tarski.
Logica intuitionist a nlocuieste conceptul traditional de adevar cu cel de demonstrabilitate constructiv a.
Altfel spus, o afirmatie este considerat a adevarata doar daca avem o demonstratie efectiva a ei, si este fals a
daca din ea se poate deduce o contradictie. O afirmatie nedemonstrata nu are valoare de adevar. Demonstratia
constructiv a existentei unui obiect poate fi transformata ntr-un algoritm prin care se genereaza un exemplu
concret. Legea tertului exclus, legea dublei negatii si legile lui De Morgan nu sunt admise ca axiome, dar pot fi
demonstrate de la caz la caz. Logica intuitionista a fost formalizata de Arend Heyting pornind de la programul
intuitionist al lui L.E.J. Brower de fundamentare a matematicii. Semantica logicii intuitioniste foloseste fie
asa-numitele algebre Heyting n locul algebrelor Boole din logica clasica, fie modelele Kripke, dezvoltate n anii
1950-1960 de Saul Kripke si Andre Joyal. Logica liniara este o varianta a logicii intuitioniste n care se renunt a
si la idempotenta implicatiei, adic a la regula ,C,C`B
,C`B . Are aplicat
ii importante
n domenii precum limbaje de
programare, mecanica cuantic a si lingvistica. Exista si alte dezvoltari mai recente ale acestor idei.
Logica modal a este un tip de logic a formala dezvoltata n anii 1960 care extinde logica clasica prin adaugarea
unor operatori care exprim a modalitatea. In lingvistica, modalitatea permite vorbitorului sa ataseze unei afirmatii
expresia unei atitudini, credinte, obligatii etc. De exemplu, avem modalitati aletice (p este posibil, este necesar,
este imposibil), temporale (a fost p, a fost intotdeauna p, va fi p, va fi ntotdeauna p), deontice (p este obligatoriu,
notat Op, p este permis, notat Pp), epistemice (se stie ca p), ale credintei (se crede ca p). Operatorii modali se
reprezint a prin simboluri cum ar fi pentru peste necesar sau pentru este posibil. Astfel, de exemplu, au loc
tautologiile p p; p P; Pp Op (n limbaj natural spunem, de exemplu, ,,este posibil s a
ning a azi dac
a si numai dac a nu este necesar sa nu ninga azi; ,,este necesar sa ninga azi daca si numai dac a nu
este posibl sa nu ning a azi; ,,dac a p is permis, atunci non p nu este obligatoriu). Logica modala este folosit a n
stiinte umaniste precum teoria literar a, estetica, istoria.
Capitolul 3
MULT
IMI
3.1 Teoria naiv

a si teoria axiomatic
a a multimilor
Incepem cu o recapitulare a cunostintelor dob
andite n liceu.
3.1.1 Prin multime ntegem o colectie de lucruri (obiecte, notiuni) bine determinate, numite elementele sale.
a elementul a apartine multimii A se noteaza a A; notatia b
Faptul c / A nseamna: b nu apartine lui A.
Aceste notiuni sunt primare, adic
a nu le definim.
O multime poate fi data prin enumerarea elementelor, de exemplu A = {1, 2, 3, 4}, B = {x, y, z} sau printr-o
proprietate (predicat) P(x):
A = {x | P(x)},
de exemplu A = {x | x R si 0 x 3}.
Multimile A si B sunt egale, A = B, daca au acelea si elemente.
Multimea vid a este unica multime care nu are niciun element. Notatie: .
Definitia 3.1.2 a) O multime A este submultime a multimii B, daca orice elemeent al lui A este element al lui
B; notatie: A B. Orice multime nevid
a A are doua submultimi triviale: si A.
S
a retinem ca A = B dac a A B si B A. Daca A B si exista x B astfel ncat x
a si numai dac / A,
atunci spunem c a A este submultime proprie a lui B. Notatiee: A B.
b) Submultimile unei multimi U formeaza multimea p artilor (multimea putere) a lui U:
P(U) = {A | A U},
a A P(U) A U.
adic
Definitia 3.1.3 Intersectia multimilor A si B este multimea elementelor comune, adica
A B = {x | x A si x B}.
a A B = , atunci spunem c
Dac a A si B sunt disjuncte.
Reuniunea multimilor A si B este multimea
A B = {x | x A sau x B}.
Diferenta multimilor A \ B este multimea
A \ B = {x | x A si x
/ B}.
a B A, atunci A \ B este complementara multimii A relativ la B. Notatie: {A (B).

Dac
Diferenta simetrica a multimilor A si B este multimea
AB = (A \ B) (B \ A) = (A B) \ (A B).
Produsul cartezian al multimilor A1 , A2 , . . . , An este multimea
A1 A2 An = {(x1 , x2 , . . . , xn ) | x1 A1 , x2 A2 , . . . , xn An }.
a pentru un i, Ai = , atunci A1 A2 An = .
Dac
22
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG
odel 23
Exercitiul 19 Fie A, B, C multimi incluse n universul U. Sa se demonstreze urmatoarele proprietati de baz

a:
a) A A (reflexivitate);
b) daca A B si B C, atunci A C (tranzitivitate);
c) daca A B si B A, atunci A = B (antisimetrie);
d) A B = B A, A B = B A (comutativitate);
e) (A B) C = A (B C)), (A B) C = A (B C)) (asociativitate);
f) A A = A, A A = A (idempotent a);
g) A (A B) = A; A (B A) = A (absorbtie);
h) A = A; A = ;
i) A {A = U; A {A = ;
j) {{A = A;
Exercitiul 20 Fie A, B, C multimi. S

a se demonstreze:
a) A (B C) = (A B) (A C); A (B C) = (A B) (A C) (distributivitate);
b) A \ B = A {B;
c) A \ (B C) = (A \ B) (A \ C) = (A \ B) \ C;
d) A \ (B C) = (A \ B) (A \ C);
e) (A B) \ C = (A \ C) (B \ C);
f) (A B) \ C = A (B \ C) = (A \ C) B;
g) {(A B) = {A {B; {(A B) = {A {B (formulele lui De Morgan).
Exercitiul 21 S
a se arate c
a pentru orice multimi A, B, C avem:
a) A4B = (A {B) (B {A);
b) A4B = B4A;
c) (A4B)4C = A4(B4C);
d) A4 = A; {A = A4U; A4A = ;
e) A (B4C) = (A B)4(A C);
f) A B = A4B4(A B).
Exercitiul 22 S a pentru orice multimi A, B, C, daca A C = B C si A C = B C atunci A = B.

a se arate c
Exercitiul 23 Fie A, B, C multimi date. S

a se determine multimea X care satisface:
a) A X = B, A X = C;
b) A \ X = B, X \ A = C.
Exercitiul 24 Daca A, B, C, D sunt multimi, atunci:

a) (A B) (C D) = (A C) (B D);
b) afirmatia (A B) (C D) = (A C) (B D) nu e adevarata n general;
c) (A B) C = (A C) (B C);
d) (A B) C = (A C) (B C);
e) (A \ B) C = (A C) \ (B C).
3.1.4 Abordarea din acest paragraful tine de asa-numita teorie naiv a a multimilor, dezvoltata de matema-
ticianul german Georg Cantor dup a 1870. S-a aratat mai tarziu ca aceasta teorie duce la contradictii, din cauza
faptului c
a permite formarea de multimi ,,mari, fara restrictii. Paradoxul lui Bertrand Russel (1902) este printre
cele mai cunoscute: consider am multimea R a tuturor multimilor care nu se contin ca element; atunci R R
nseamn aR
a c / R, iar R
/ R nseamn a R R; n orice caz avem o contradictie care vine din faptul c
a c a teoria
permite ca R s a fie considerat
a multime.
Teoria axiomatic a a multimilor a fost creata pentru a elimina aceste contradictii. Cele mai utilizate sunt
axiomatiz arile dezvoltate de Zermelo si Fraenkel (ZF), respectiv von Neumann, Bernays si Godel (NBG).
Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele ambelor teorii pot fi date prin formule nchise n limbajul
de ordinul ntai LS , mentionat n capitolul anterior, care foloseste un singur predicat binar (,,apartine).
Kurt G odel a demonstrat n 1939 ca ambele sisteme axiomatice admit model, deci sunt necontradictorii.

odel
Vom prezenta pe scurt sistemul axiomatic NBG, evitand totusi o formalizare completa, iar axioma alegerii va fi
enuntat
a doar n capitolele urm
atoare.
24 3 Multimi
Definitia 3.2.1 a) Limbajul LS al teoriei axiomatice NBG foloseste pe langa simbolurile logice in singur predicat
de doua variabile notat . Deci formulele atomice ale teoriei sunt x = y si x y. Simbolurile de variabile x, y, z, . . .
noteaza clase. Formula x y se citeste clasa x apartine clasei y (sau y contine pe x), iar x = y se citeste:
clasa x este egala cu clasa y. Notiunile de clas
a, respectiv apartine sunt considerate primare, nu se definesc.
b) O clasa x se numeste multime, dac a exista o clasa y, careia i apartine (adica exista y astfel ncat x y).
Daca o clas
a nu e multime, atunci se numeste clas a proprie.
Se pune ntrebarea dac

a exist
a multimi. Vom vedea mai jos ca raspunsul este afirmativ.
3.2.2 Prezent
am n continuare axiomele.
1. Axioma extensionalit
atii. Dou
a clase sunt egale exact cand au aceleasi elemente, adica
AB((A = B) x(x A x B)).
2. Axioma clasific arii. Daca P(x) este o formula, n care variabila x este libera, atunci exista o clas
a care
contine exact elementele satisf
asc
and P(x). Formal, exprimam aceasta prin formula nchisa
y1 . . . yn zx((x z) (t(x t) P(x))).
Din axioma egalit

atii rezult a clasa de mai sus este unica si o notam {x | P(x)}.
a c
Folosind axioma clasificarii putem defini urmatoarele clase: = {x | x 6= x} (clasa vid
a) respectiv U = {x | x =
x} (universul). Vedem c a clasa vida nu are elemente, n timp ce toate multimile sunt elemente ale universului.
Mai tarziu vom vedea ca n timp ce clasa vida este multime, universul este clasa proprie.
a x si y sunt multimi, atunci clasa {z | (z = x) (z = y)} este multime.
3. Axioma perechii. Dac
Vom nota aceast a multime prin {x, y} si o numim pereche neordonat
a. Daca x = y, atunci perechea
a {x, y} se noteaz
neordonat a {x} si se numeste multime cu un element.
Exercitiul 25 S a multimile , {}, {{}}, . . . sunt distincte doua cate doua.

a se arate c
Definitia 3.2.3 a) Fie A si B clase. Reuniunea claselor A si B este
A B = {x | (x A) (x B)},
iar intersectia claselor A si B este clasa
A B = {x | (x A) (x B)}.
Mai general, A B C = (A B) C (respectiv A B C = (A B) C), . . .

b) Reuniunea clasei A este clasa
[
A = {x | y((y A) (x y))},
iar intersectia clasei A este clasa

\
A = {x | y((y A) (x y))}.
{A, B}, A B = {A, B} si {A} {B} = {A, B}.)

S T
(S
a observ
am c a A si B sunt multimi, atunci A B =
a dac
c) Complementara clasei A este clasa
{A = {x | x
/ A},
unde x
/ A este negatia lui x A.
d) Diferenta claselor A si B este clasa
A \ B = {x | (x A) (x
/ B)} = A {B.
e) Spunem ca clasa A este subclas a a clasei B, daca pentru orice x A avem si x B. Notatie: A B.
Daca A este multime si A B, atunci spunem ca A este submultime a clasei B.
f) Clasa putere a clasei A este clasa
P(A) = {x | x A}.
odel 25
4. Axioma multimii putere. Pentru orice multime x exista o multime y, care contine exact subclasele
multimii x.
Observatii 3.2.4 1) Rezult a ca subclasele unei multimi sunt multimi, iar clasa putere a unei multimi este
multime.
2) Paradoxul lui Russell este eliminat n aceasta teorie. Mai exact, aratam ca clasa Russell R = {x | x / x}
a proprie, nu e multime. Evident, daca R R, atunci R este multime si R
este clas / R; invers, daca presupunem
a R este multime, atunci din R
c / R rezulta ca R R. Deci avem contradictie n ambele cazuri, adica R nu e
multime.
3) Universul U nu e multime, deoarece clasa Russell i este subclasa.
4) Intersectia si diferenta multimilor sunt multimi. Intr-adevar, fie A o clasa nevida. Atunci A este multime,
deoarece dac a a A, atunci evident A a; dar a este multime (deoarece a A), deci si A este multime (fiind
subclasa a unei multimi). In consecint a, A B = {A, B} si A \ B = A {B sunt multimi.
a A este multime, atunci A este multime.

5. Axioma reuniunii. Dac
(In particular, dac
a A si B sunt multimi, atunci A B = {A, B} este multime.)
6. Axioma regularit
atii. Dac a nevida, atunci exista x X astfel ncat X x = .
a X o clas
(Aceast
a axiom a ,,anomalia a a pentru multimi. In consecinta, clasa Russell R coincide cu universul
a elimin
U.)
Definitia 3.2.5 Fie x o multime. Atunci multimea x+ = x {x} se numeste succesorul lui x.
a o multime y pentru care y si pentru orice x y avem x+ y.

7. Axioma infinitului. Exist
(In particular, clasa vid
a este multime.)
Exercitiul 26 S
a se arate c
a:
a) = U; = ; P = {};
b) U = ; U = U; P(U) = U.
Definitia 3.2.6 a) Fie a si b multimi. Atunci multimea {{a}, {a, b}} se noteaza prin (a, b) si se numeste pereche
ordonat a cu prima component a a si a doua component a b.
b) Produsul cartezian al claselor A si B este clasa
A B = {t | xy((x A) (y B) (t = (x, y)))}.
Mai departe, A B C = (A B) C, . . .
Exercitiul 27 Dac
a a, b, c, d sunt multimi, atunci (a, b) = (c, d) daca si numai daca a = c si b = d.
Observatii 3.2.7 1) Dac

a P(x, y) este o formula n care x si y sunt variabile libere, atunci notam
{(x, y) | P(x, y)} = {t | xy(P(x, y) (t = (x, y)))}.
Deci
A B = {(x, y) | (x A) (y B)}.
a A si B sunt multimi, atunci si A B este multime. Intr-adevar, daca a A si b B, atunci

2) Dac
(a, b) P(A B), deci A B P(P(A B)); dar P(P(A B)) este multime, deci si A B este multime.
Capitolul 4
RELAT
II S
I FUNCT
II
4.1 Relatii binare

Definitia 4.1.1 Fie n N si fie A1 , A2 , . . . , An multimi.
a) Numim relatie n-ar a sistemul = (A1 , A2 , . . . , An , R), unde R A1 A2 An .
Daca n = 2, atunci = (A1 , A2 , R) este relatie binar a (sau corespondenta) ntre elementele multimilor
A1 si A2 , unde R A1 A2 . In continuare ne ocupam doar de relatii binare, numite pe scurt relatii. De multe
ori identific
am relatia cu graficul sau.
b) Fie = (A, B, R), R A B o relatie. Multimea R se numeste graficul lui si notam: (a, b) R ab,
citind: a este n relatia cu b. In caz contrar, (a, b) 6 R a 6 b.
c) Spunem c a este relatie omogen a, dac a A = B.
d) relatie vid a, daca R = ; este relatie universal a, daca R = A B.
e) Pe multimea A definm relatia diagonal a
1A = (A, A, A ), A = {(a, a) | a A}
(unde a1A b a = b).
Exemplul 4.1.2 1) Fie A = {a, b, c, d}, B = {1, 2} si = (A, B, R), unde R = {(a, 1), (a, 2), (b, 2), (c, 1)}. Atunci
a1, a2 si c 6 2.
2) Relatia de asemanare pe multimea triunghiurilor din plan.
3) Relatia de divizibilitate pe Z este urm
atoarea relatie omogena: = (Z, Z, R), unde
R = {(a, b) Z Z | a|b} = {(a, b) Z Z | c Z : b = ac}.
a A = sau B = , atunci exist

4) Dac a o unica relatie = (A, B, R), si anume relatia vida, cu graficul R = .
4.1.1 Operatii cu relatii

Definitia 4.1.3 a) Spunem c a = (A, B, R) este subrelatie relatiei = (A, B, S), notatie , daca R S,
adic a pentru orice (a, b) A B avem ab ab.
a, dac
Consideram relatiile = (A, B, R), 0 = (A, B, R 0 ), = (C, D, S).
b) Intersectia relatiilor si 0 este relatia 0 = (A, B, R R 0 ), deci a( 0 )b ab a 0 b.
c) Reuniunea relatiilor si 0 este relatia 0 = (A, B, R R 0 ), deci a( 0 )b ab a 0 b.
d) Complementara relatiei este relatia { = (A, B, {R), unde {R se ia relativ la A B. Deci a{b a 6 b.
e) Inversa relatiei este relatia 1 = (B, A, R1 ) relatie, unde
R1 = {(b, a) B A | (a, b) R}.
Deci b1 a ab.
f) Compunerea relatiilor si este relatia = (A, D, S R), unde
S R = {(a, d) A D | x B C | (a, x) R, (x, d) S},
a a( )b x B C : ax si xd. Not
adic am = 2 .
Exemplul 4.1.4 1) Pe multimea Z, = este subrelatie a relatiei , iar relatia de divizibilitate | nu este subrelatie
a lui , pentru c
a de exemplu 2| 6 si 2 6 6.
26
4.1 Relatii binare 27
2) Pe R, intersectia lui si este relatia de egalitate =; reuniunea lui = si a < este relatia ; complementara
lui < este , si inversa lui < este relatia >.
3) Compunerea relatiilor nu e comutativ a, adica n general 6= . Intr-adevar, fie relatiile ,,< respectiv
,,> pe N. Atunci a(< >)b c N : a > c si c < b a, b N N , adica graficul lui < > este multimea
N N ; pe de alt a parte a(> <)b c N : a < c si c > b a, b N N, adica > < are graficul N N.
Teorema 4.1.5 Fie = (A, B, R), = (C, D, S) si = (E, F, T ) relatii. Atunci:

1) ( ) = ( ) (compunerea relatiilor este asociativa),
2) 1A = 1B = (relatia de egalitate este element neutru fata de compunere).
Demonstratie. 1) Ar am asociativitatea compunerii. Avem = (C, F, T S), ( ) = (A, F, (T S) R),

at
= (A, D, S R) si ( ) = (A, F, T (S R). Mai departe, pentru orice (x, t) A F avem
(x, t) (T S) R x( ) t
y B C : (xy si y( )t)
y B C : (xy si z E D : (yz si zt))
y B C si z E D : (xy si yz si zt)
z E D : (y B C : xy si yz) si zt
z E D : (x( )z si zt)
x ( )t (x, t) T (S R).
Am ar a (T S) R = T (S R).
atat asfel c
Exercitiul 28 Fie multimile A = {1, 2}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2, 3, 4}, R1 = {(1, 2), (1, 3), (2, 3)} A B, R2 =
{(1, 4), (3, 1), (3, 4)} B C, 1 = (A, B, R1 ), 2 = (B, C, R2 ). Sa se determine relatiile: 2 1 , 1 2 , 1 1
1 , 1 ,
1 1 1
(1 2 ) , 2 1 .
a se determine relatiile <2 , <3 , < > si > <.

Exercitiul 29 Fie = (N, N, <). S
Exercitiul 30 Fie A = {1, 2, 3, 4} si R, S, S 0 A A, unde R = {(1, 2), (1, 4), (2, 3), (4, 1), (4, 3)}, S =
{(1, 1), (2, 4), (3, 4)}, S 0 = {(1, 4), (4, 4)}.
Sa se determine relatiile (S S 0 ) R, (S R) (S 0 R), R (S S 0 ) si (R S) (R S 0 ).
Exercitiul 31 Consider am relatiile = (A, B, R), 0 = (A, B, R 0 ), = (C, D, S) si 0 = (C, D, S 0 ). S

a se
demonstreze:
1 1
a) (1 ) = ; ({) = {1 ;
1
b) ( ) = 1 1 ;
1 1 1 1
c) ( 0 ) = 1 0 ; ( 0 ) = 1 0 ;
d) ( ) = ( ) ( ); ( ) = ( ) ( 0 );
0 0 0
e) ( 0 ) ( ) ( 0 ); ( 0 ) ( ) ( 0 );
f) daca 0 , 0 atunci 0 0 .
Definitia 4.1.6 Fie = (A, B, R) o relatie si fie X A. Multimea
(X) = {b B | x X | xb} B
a submultimea X. Daca submultimea X = {x} are un singur element,

se numeste sectiunea relatiei dup
atunci not
am:
hxi = ({x}) = {b B | xb}.
Exemplul 4.1.7 In exemplul 4.1.4 1) avem ({a, b}) = {1, 2}, ({c, d}) = {1}, hai = {1, 2}, hdi = , (A) =
{1, 2}, 1 (B) = {a, b, c}.
Teorema 4.1.8 Fie = (A, B, R) si = (C, D, S) relatii si fie X A. Atunci avem
( )(X) = ((X) C);
a n plus B = C, atunci ( )(X) = ((X)).

dac
28 4 Relatii si functii
Demonstratie. Pentru orice y D avem
y ( )(X) x X : x( )y
x X : (z B C : xz si zy)
z B C : (x X : xz) si zy
z B C : z (X) si zy
z (X) C : zy y ((X) C)),
deci afirmatia e demonstrat

a.
Exercitiul 32 Fie multimile A = {a1 , a2 , a3 , a4 }, B = {b1 , b2 , b3 , b4 , b5 }, X = {a2 , a4 }, Y = {b1 , b2 , b4 , b5 } si

consideram relatia R = {(a1 , b2 ), (a3 , b5 ), (a1 , b3 ), (a2 , b4 )} A B. Sa se determine multimile R(X), Rha2 i,
R1 (Y), R1 hb5 i, R1 (B) si R(A).
Exercitiul 33 Fie = (N, N, |) relatia de divizibilitate. Sa se determine multimile h1i, 1 ({4, 9}), 1 (N) si
(N).
1= {(x, y) R1 R
| x + y = 1}.
2 2
Exercitiul 34 Fie
a) Dac a X = 2, 2 si Y = 2 , 1 , s a se determine multimile (X Y) si (X) (Y).
b) Dac a 0 = {(x, y) R R | x > 2} si X = (0, 3), sa se determine multimile ( 0 )(X) si (X) 0 (X).
Exercitiul 35 Fie = (A, B, R) si 0 = (A, B, R 0 ) relatii si fie X, X 0 A. Sa se demonstreze:

a) daca X X 0 si 0 , atunci (X) 0 (X 0 );
b) (X X 0 ) = (X) (X 0 ); ( 0 )(X) = (X) 0 (X);
c) (X X 0 ) (X) (X 0 ); ( 0 )(X) (X) 0 (X);
Observatii 4.1.9 In c) egalitatea nu are loc n general. Fie de exemplu = (A, A, R), unde A = {1, 2, 3}, R =
{(1, 1), (1, 3), (2, 2), (3, 1)(3, 3)} si fie X = {1, 2}, X 0 = {2, 3}. Atunci (X) (X 0 ) = {1, 2, 3} si (X X 0 ) = h2i = {2}.
Exercitiul 36 Fie = (A, B, R) o relatie. S

a se arate ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) x A, Rhxi =6 ;
(ii) A R1 R;
(iii) R1 (B) = A;
(iv) A 0 multime, P1 , P2 A 0 A, daca (R P1 ) (R P2 ) = , atunci P1 P2 = ;
(v) A 0 multime, P A 0 A avem R P = P = ;
(vi) X1 , X2 A, R(X1 ) R(X2 ) = X1 X2 = ;
(vii) X A avem R(X) = X = .
Exercitiul 37 Fie = (A, B, R) o relatie. Sa se arate ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) Pentru orice x A, |Rhxi| 1;
(ii) R R1 B ;
(iii) Pentru orice multime B 0 si pentru orice relatii S1 , S2 B B 0 avem (S1 S2 ) R = (S1 R) (S2 R);
(iv) Pentru orice multime B 0 si pentru orice relatii S1 , S2 B B 0 avem S1 S2 = (S1 R) (S2 R) = ;
(v) Pentru orice multime B 0 si pentru orice S B B 0 avem (S R) ({S R) = ;
(vi) Pentru orice Y1 , Y2 B avem Y1 Y2 = R1 (Y1 ) R1 (Y2 ) = ;
(vii) Pentru orice Y B avem R1 (Y) R1 ({Y) = ;
(viii) Pentru orice Y B avem R1 (B) \ R1 (Y) = R1 ({Y).
Exercitiul 38 Fie S B C. Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) Y1 , Y2 B, Y1 6= Y2 S(Y1 ) 6= S(Y2 );
(ii) A multime, R1 , R2 A B , S R1 = S R2 R1 = R2 .
Exercitiul 39 Fie R A B. Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) Y1 , Y2 B, Y1 6= Y2 R1 (Y1 ) 6= R1 (Y2 );
(ii) C multime, S1 , S2 B C , S1 R = S2 R S1 = S2 .
Exercitiul 40 Fie R A B, X A, Y B. Sa se arate ca:

a) X pr1 (R) X R1 (R(X)).
b) Y pr2 (R) Y R(R1 (Y)).
Exercitiul 41 (Matricea boolean a) a unei relatii binare) Fie B = {0, 1}. Definim urm
a (de adiacent atoarele
operatii cu matrice booleene:
4.2 Functii 29
a A, A 0 Mm,n (B), atunci A = (aij ), A A 0 = (aij aij

dac 0
) si A A 0 = (aij aij
0
);
dac Wn= (aij ) Mm,n (B) si B = (bij ) Mn,p (B), atunci A B = (clj ) Mm,p (B), unde prin definitie,
aA
cij = k=1 bik akj .
Fie relatia = (A, B, R), unde A = {a1 , . . . , am }, B = {b1 , . . . , bn }. Asociem relatiei matricea M Mm,n (B)
a si numai daca (ai , bj ) R.
care are pe 1 pe pozitia (i, j) dac
Fie = (A, B, R), 0 = (A, B, R 0 ) si = (B, C, S), unde A, B, C sunt multimi finite. Sa se demonstreze:
a) M 0 = M M 0 , M 0 = M M 0 , M{ = M ;
b) M1 = Mt , M = M M .
4.2 Functii
Definitia 4.2.1 a) Relatia Az f = (A, B, F), unde F A B, se numeste functie (relatie functional a), dac
a
pentru orice a A, sectiunea fhai are exact un element.
b) Daca f = (A, B, F) este o functie, atunci A se numeste domeniul de definitie al lui f, notatie A = dom f.
c) Multimea B este codomeniul lui f, notatie B = codom f, iar sectiunea f(A) este domeniul valorilor sau
imaginea lui f, notatie f(A) = Im f.
d) Multimea F A B este graficul functiei f.
Daca f = (A, B, F) este functie, atunci folosim urmatoarea notatie:
f
f : A B, A B.
a a A, atunci elementul b B determinat de egalitatea fhai = {b} se noteaza b = f(a) sau a 7 b = f(a).
Dac
Observatii 4.2.2 a) Functiile f : A B si f 0 : A 0 B 0 sunt egale (f = f 0 ) daca si numai daca, A = A 0 , B = B 0
si f(a) = f(a 0 ) pentru orice a A.
b) Daca A = , atunci unica relatie = (A, B, R) este relatia vida (R = ); aceasta este functie pentru orice
multime B.
Daca A 6= si B = , atunci relatia vid
a = (A, , ) nu e functie.
c) Daca f : A B este o functie si X A, Y B, y Y, atunci
f(X) = {b B | x X : f(x) = b} = {f(x) | x X},
f1
(Y) = {a A | y Y : af1 y} = {a A | y Y : f(a) = y} = {a A | f(a) Y}
si
f1 hyi = f1 (y) = {a A | f(a) = y},
iar graficul este F = {(a, f(a)) | a A}.
Exemplul 4.2.3 1) In exemplul 4.1.1.1), relatia nu e functie, pentru ca de exemplu hai = {1, 2}. Relatia
0 = (A, B, R 0 ), A = {a, b, c, d}, B = {1, 2}, R 0 = {(a, 1), (b, 1), (c, 2), (d, 2)} este functie.
Teorema 4.2.4 1) Fie f = (A, B, F) si g = (C, D, G) functii.
Relatia compusa g f = (A, D, G F) este functie dac a f(A) C, adic
a si numai dac a Im f Dom g, si atunci
(g f)(a) = g(f(a)) pentru orice a A.
2) Dac a f : A B, g : B C, h : C D sunt functii, atunci f 1A = 1B f = f si (h g) f = h (g f).
Demonstratie. 1) ,, Presupunem c a g f este functie si fie b f(A). Aratam ca b C, adica f(A) C.
Intr-adev ar, deoarece b f(A), exist a a A astfel ncat b = f(a). Fie d = (g f)(a) (unde g f este functie),
adica a(g f)d, de unde rezult a c a c B C astfel ncat afc si cgd. De aici afc si afb, deoarece f este
a exist
functie, deci b = c B C.
,, Presupunem acum c a f(A) C, si fie a A. Deoarece f este functie, exista b f(A) astfel ca f(a) = b
(adica afb). Aici b f(A) C, si deoarece g este functie, exista d D astfel ca g(b) = d (adica b g d). De aici
a (g f) d si (g f)hai = {d}, adica g f este functie si (g f)(a) = d = g(b) = g(f(a)).
Avem
(g f)hai = g(fhai) = g(f(a)) = ghf(a)i = {g(f(a)), }
deci g f este functie si (g f)(a) = g(f(a)).
2) Rezult a din proprietatea referitoare la relatii, sau poate fi usor demonstrata direct.
Exercitiul 42 Fie = (A, B, R) o relatie. S
a se arate ca este functie daca si numai daca
1A 1 si 1 1B .
Exercitiul 43 Fie f : A B o functie. S
a se arate ca:
a) X A si Y B X f1 (f(X)) si Y f(f1 (Y));
b) f f1 f = f.
4.2.1 Diagrame comutative

am functiile f : A B, g : B C si h : A C, reprezentate prin urmatoarea diagrama:
Consider
A
f /B
?
g
h
C
Spunem c
a aceasta este o diagram a daca f = h g. Avem si alte situatii, de exemplu
a comutativ
k k
A D A D
x

fy yh fy h
g g
B C B C
a h k = g f, respectiv h g f = k.
Acestea sunt diagrame comutative dac
4.2.2 Familie de elemente si familie de multimi

Definitia 4.2.5 a) Fie f : I A o functie, si fie F = {(i, f(i)) | i I} graficul lui f. Identificam de multe
ori functia f cu F si not
am (ai )iI , unde ai = f(i); spunem ca (ai )iI este o familie de elemente, iar I este
multimea de indici.
Analog, dac a f : I P(U) o functie, atunci spunem ca (Ai )iI familie de multimi, unde Ai = f(i) U.
b) Reuniunea familiei de multimi (Ai )iI este multimea
[
Ai = {a U | i I : a Ai }.
iI
c) Intersectia familie de multimi (Ai )iI este multimea

\
Ai = {a U | i I : a Ai }.
iI
S
Observ am c T a I = , atunci iI Ai = , pentru ca atunci pentru niciun a A nu e adevarat c
a dac a
i I : a Ai , si iI Ai = A, pentru c
a afirmatia i I : a 6 Ai este falsa pentru orice a A, deci negatia ei
i I : a Ai este adev a pentru orice a A.
arat
Exercit
Siul S
44 S a se demonstreze
S S urmatoarele identitati, unde Aij , Ai , Bj , A P(U) pentru orice i I, j J:
a) TiI TjJ Aij = TjJ TiI Aij ;
b) iI jJ Aij = jJ iI Aij ;
S T
c) {( TiI Ai ) = SiI {(Ai );
d) {(S iI Ai ) =S iI {(Ai );S
( iI Ai ) ( iI Bi )S= iI (Ai Bi );
e) S
f) TjJ (A Bj ) = A ( TjJ Bj );
g) SjJ (AT Bj ) = A T ( jJ
S Bj );
h) SiI ( jJ AS ij ) jJ SiI Aij );
(
i) ( iI Ai ) ( jJ Bj ) = (i,j)IJ (Ai Bj );
T T T
j) ( iI Ai ) ( jJ Bj ) = (i,j)IJ (Ai Bj ).
Exercit
Tiul 45 S a se
T arate c a: T
a) ( SiI Xi ) ( SiI Yi ) = SiI (Xi Yi );
b) ( iI Xi ) ( jJ Yj ) = (i,j)IJ (Xi Yj ).
Exercitiul 46 Fie An P(U), n N. S

S S
a se demonstreze nN An = nN Bn si Bm Bn = , daca m 6= n,
Tn1
unde B0 = A0 , Bn = An \ ( i=0 Ai ).
ExercitS
iul 47 Fie S f : A B o functie si Xi A, Yi B i I. Sa se arate ca:
a) f( TiI Xi ) = TiI f(Xi );
b) f( iI Xi ) iI f(Xi ). S a se dea un exemplu n care incluziunea este stricta;
1 1
S S
c) f ( iI Yi ) = iI f (Yi );
d) f1 ( iI Yi ) = iI f1 (Yi ).
T T
a P( iI Ai ) = iI P(Ai ).
T T
Exercitiul 48 S a se arate c
4.3 Functii injective, surjective si bijective 31
Siile i = (A, B, Ri ), i I si = (C, D, S). Sa se arate ca:

ExercitiulS49 Fie relat
a) S ( iI i ) = SiI ( i );
b) ( iI Ti ) = T iI (i );
c) T ( iI i ) TiI ( i );
d) ( iI i ) iI (i ).
4.3 Functii injective, surjective si bijective

Definitia 4.3.1 Fie f : A B o functie. Spunem ca
a) f este injectiv
a, daca x1 , x2 A, x1 6= x2 f(x1 ) 6= f(x2 ), sau echivalent, x1 , x2 A, f(x1 ) = f(x2 )
x1 = x2 ;
b) f este surjectiv a y B x A : f(x) = y, sau echivalent, f(A) = B;
a, dac
c) f este bijectiv
a, dac a si surjectiva, sau echivalent, daca y B exista unic x A astfel ca
a este injectiv
f(x) = y.
Exemplul 4.3.2 1) Functia f : R R, f(x) = x2 nu e injectiva, pentru ca de exemplu 1 6= 1 si f(1) =

f(1) = 1; nu e nici surjectiv a, pentru ca de exemplu y = 1 R, dar nu exista x R astfel ncat f(x) = x2 = 1.
Functia g : [0, ) R, g(x) = x este injectiva si nu e surjectiva, functia h : [0, ) [0, ), h(x) = x2
2
este injectiv
a si surjectiv
a, deci bijectiv
a.
2) Pentru orice multime A,Qrelatia diagonala 1A = (A, A, A ) este functie bijectiva. `
3) Proiectia canonic a pj : iI Ai Aj este surjectiva, si injectia canonica pj : Aj iI Ai este functie
injectiv
a.
Teorema 4.3.3 (caracterizarea functiilor injective) Fie f : A B o functie. Urm atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este injectiv
a
(ii) pentru orice multime A 0 si pentru orice functii , : A 0 A, daca f = f , atunci = (adic a cu
f se poate simplifica la stanga);
(iii) (presupunem c a A 6= ) f are inversa la st
anga, adic a o functie r : B A astfel nc
a exist at r f = 1A .
Demonstratie. (i) (ii) Dac a f = f , atunci pentru orice a A 0 avem f((a)) = f((a)); din
injectivitatea lui f rezult a (a) = (a), deci = .
(ii) (i) Presupunem c a afirmatia (ii) este adevarata si ca f nu e injectiv, adica exista x1 , x2 A, x1 6= x2
astfel nc
at f(x1 ) = f(x2 ).
Fie A 0 = {x1 , x2 } si , : A 0 A, (x1 ) = x1 , (x2 ) = x2 , (x1 ) = x1 , (x2 ) = x1 . Atunci 6= , dar
f = f , pentru c a
(f )(x1 ) = f((x1 )) = f(x1 ) = f((x1 )) = (f )(x1 ),

(f )(x2 ) = f((x2 )) = f(x2 ) = f(x1 ) = f((x2 )) = (f )(x2 ),
deci avem o contradictie.

(i) (iii) Presupunem ca f injectiv si a0 A. Consideram functia

a, daca b = f(a) f(A)
r : B A, r(b) = ,
a b B \ f(A)
a0 , dac
a, deoarece din injectivitatea lui f, pentru orice b f(A), exista unic a pentru care f(a) = b.
care este bine definit
Deci (r f)(a) = r(f(a)) = r(b) = a = 1A (a) pentru orice a A, adica r f = 1A .
(iii) (i) Dac a o functie r : B A astfel ncat rf = 1A si daca f(x1 ) = f(x2 ), atunci r(f(x1 )) = r(f(x2 )),
a exist
de unde x1 = x2 .
Teorema 4.3.4 (caracterizarea functiilor surjective) Fie f : A B o functie. Urm atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este surjectiv
a;
(ii) pentru orice multime B 0 si pentru orice functii , : B B 0 dac
a f = f, atunci = (adic a cu f
se poate simplifica la dreapta);
(iii) f are invers
a la drepta, adic a o functie s : B A pentru care f s = 1B .
a exist
Demonstratie. (i) (ii) Presupunem c a f = f, adica (f(a)) = (f(a)) pentru orice a A. Din
a pentru orice b B, exista a A astfel ncat b = f(a); astfel (b) = (b), adic
surjectivitatea lui f avem c a
= .
(ii) (i) Presupunem c a afirmatia (ii) este adevarata si ca f nu e surjectiv, adica exista b0 B \ f(A). Fie
am functiile , : B B, unde = 1B si
A 6= , B 0 = B si consider

b, daca b 6= b0 ,
(b) = 0
b0 , dac a b = b0 ,
unde b00 f(A). Atunci 6= , pentru c a (b0 ) = b00 6= b0 (b0 / f(A), b0 f(A)), dar f = f, deoarece
( f)(a) = (f(a)) = f(a) = (f(a)) = ( f)(a) pentru orice a A, ceea ce este o contradictie.
Daca A = , atunci fie B 0 = {0, 1}, , : B B 0 , (b) = 0, (b) = 1 pentru orice b B. Atunci 6= si
f = f = .
(i) (iii) Presupunem c
a functia f este surjectiva. Atunci pentru orice b B, f1 (b) = {a A | f(a) = b} 6= .
Pentru orice b alegem un element a f1 (b); astfel obtinem o functie s : B A, s(b) = a, si avem
(f s)(b) = f(s(b)) = f(a) = b = 1B (b),
adica f s = 1B .
(iii) (i) Fie s : B A o functie pentru care f s = 1B . Atunci pentru orice b B, b = 1B (b) = f(s(b)),
astfel c and a = s(b) A, avem f(a) = b; deci f este surjectiv.
a not
Teorema 4.3.5 (caracterizarea functiilor bijective) Fie f : A B o functie. Urm

atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f bijectiv;
a f1 este functie si avem f1 f = 1A , f f1 = 1B ;
(ii) relatia invers
(iii) f are inversa, adic a o functie g : B A, astfel ca
a exist
g f = 1A , f g = 1B .
Demonstratie. (i) (ii) f este bijectiv pentru orice b B, multimea f1 (b) = {a A | f(a) = b} are exact
un element f1 este functie si a(f1 f)a 0 b B : afb si bf1 a 0 b B : f(a) = b si f(a 0 ) = b a = a 0
(pentru c a) a1A a 0 , adica f1 f = 1A .
a f este functie injectiv
Mai departe, b(f f )b a A : bf1 a si afb 0 a A : f(a) = b si f(a) = b 0 b = b 0 (pentru c
1 0
a
f este surjectiv) b1B b 0 , adic a f f1 = 1B .
(i) (iii) Dac a f este bijectiv, atunci fie g = f1 , despre care tocmai am aratat ca satisface conditia (iii).
(iii) (i) Rezult a din implicatiile (iii) (i) ale teoremelor de mai sus.
Observatii 4.3.6 Dac a, atunci si functia f1 este bijectiva, deorece (f1 )1 = f.

a f este functie bijectiv
Exercitiul 50 Fie f : A B si g : B C dou a functii. Sa se arate ca:

a) Dac a f si g este injectiv (surjectiv), atunci g f is este injectiv (surjectiv);
b) Dac a g f este injectiv (surjectiv), atunci f este injectiv (g este surjectiv);
c) Dac a g f este injectiv si f este surjectiv, atunci g este injectiv;
d) Dac a g f este surjectiv si g este injectiv, atunci f este surjectiv.
Exercitiul 51 Fie f : A B o functie, X1 , X2 A, (Xi )iI , Xi A, si Y1 , Y2 B. Sa se arate ca:

a) f1 (Y1 \ Y2 ) = f1 (Y1 ) \ f1 (Y2 );
b) dac a f este injectiv, atunci
(1) f(XT1 \ X2 ) = f(X
T 1 ) \ f(X2 ),
(2) f( iI Xi ) = iI f(Xi ).
Exercitiul 52 Fie f : A B o functie.

a) Sa se arate c
a urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f1 f = 1A ;
(iii) X A f1 (f(X)) = X;
(iv) X A f({(X)) {f(X);
(v) X1 , X2 A f(X1 X2 ) = f(X1 ) f(X2 ).
b) S
a se arate c
a urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv;
(ii) f f1 = 1B ;
(iii) Y B f(f1 (Y)) = Y;
(iv) X A {f(X) f({(X)).

a) Presupunem c a f este surjectiv. S a se arate ca f este injectiv f are exact o inversa la drepta.
b) Presupunem c a A 6= si c
a f este injectiv. Daca f este surjectiv, atunci sa se arate ca f are exact o invers
a
la st
anga; afirmatia invers
a nu e adev arata.
Exercitiul 54 Fie A 6= si f : A B o functie. Sa se demonstreze ca exista g : B A astfel ncat f g f = f.
4.3.1 Produsul direct al unei familii de multimi si al unei familii de functii

Fie (Ai )iI o familie de multimi. Prin definitie,
Y [
Ai = {f : I Ai | i I : f(i) Ai } =
iI iI
= {(ai )iI | i I : ai Ai }
este produsul cartezian generalizat al familiei (Ai )iI . Functia

Y
pj : Ai Aj , pj ((ai )iI ) = aj
iI
Q
se numeste proiectia canonic a, si perechea ( iI Ai , (pi )iI ) este produsul direct al familiei (Ai )iI .
Mai departe, daca (fi : Ai Ai0 )iI este o familie de functii, atunci
Y Y Y Y
fi : Ai Ai0 , ( fi )((ai )iI ) = (fi (ai ))iI
iI iI iI iI
produsul directQ al familiei (fi )iI .

Observam c a iI Ai este nevid a si numai daca I 6= si Ai 6= pentru orice i I. Daca I = {1}, atunci
a dac
Q Q
iI A i = A 1 ; dac
a I = {1, 2}, atunci a cu produsul cartezian A1 A2 . In acest caz, dac
iI Ai se identific a
fi : Ai Ai , i = 1, 2, atunci
0
f1 f2 : A1 A2 A10 A20 , (f1 f2 )(a1 , a2 ) = (f1 (a1 ), f2 (a2 )).
Exercitiul 55 Fie functiile f : A A 0 , g : B B 0 , f 0 : A 0 A 00 si g 0 : B 0 B 00 . Sa se demonstreze:

a) 1A 1B = 1AB ;
b) (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f) (g 0 g);
c) X A si Y B (f g)(X Y) = f(X) g(Y);
d) X 0 A 0 si Y 0 B 0 (f g)1 (X 0 Y 0 ) = f1 (X 0 ) g1 (Y 0 );
e) nu orice submultime M A B este de forma X Y, unde X A si Y B, si nu orice functie : A B
A 0 B 0 este de forma f g.
Exercitiul 56 Fie (Ai )iI , (Ai0 )iI si (Ai00 )iI familii de multimi, (fi : Ai Ai0 )iI si (fi0 : Ai0 Ai00 )iI familii
de functii. Sa se demonstreze :
a) Urm atoarea diagrama este comutativ a pentru orice i I:
Q pi
iI Ai Ai
Q

iI fi y y ;i
f
Q 0
pi
iI Ai Ai
0 0
Q
b) iI 1Ai = 1QiI Ai ;
Q Q Q
c) ( iI fi0 ) ( iI fi ) = iI (fi0 fi ).
Exercitiul 57 Fie f : A A 0 , g : B B 0 functii si (fi : Ai Ai0 )iI o familie de functii. Sa se arate ca:
a) f si g sunt injective (surjective) f g este injectiv (surjectiv); Q
b) Dac a fi injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci iI fi injectiv (respectiv surjectiv).
4.3.2 Suma direct

a a unei familii de multimi si a unei familii de functii
Fie (Ai )iI o familie de multimi. Prin definitie,
a [
Ai = Ai {i} = {(ai , i) | i I, ai Ai }
iI iI
este reuniunea disjunct

a a familiei (Ai )iI . Functia
a
qj : Aj Ai , qj (aj ) = (aj , j)
iI
`
se numeste injectia canonic a, iar perechea ( iI Ai , (qi )iI ) este suma direct
a a familiei (Ai )iI .
Mai departe, daca (fi : Ai Ai0 )iI este o familie de functii, atunci
a a a a
fi : Ai Ai0 , ( fi )(ai , i) = (fi (ai ), i)
iI iI iI iI
este suma direct

a a familiei (fi )iI .
`
Observ
am c a daca si numai daca I = sau Ai = pentru orice i I.
a iI Ai este multimea vid
Exercitiul
` 58 Fie functiile f : A A 0 , g : B B 0 , f 0 : A 0 A 00 si g 0 : B 0 B 00 . Sa se demonstreze:
`
a) 1A ` 1B = 1A` B ; `
b) (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f) (g 0 g).
Exercitiul 59 Fie (Ai )iI , (Ai0 )iI si (Ai00 )iI familii de multimi, (fi : Ai Ai0 )iI si (fi0 : Ai0 Ai00 )iI familii
de functii. Sa se demonstreze :
a) Urm atoarea diagram a este comutativ a pentru orice i I:
` qi
iI Ai Ai
`

iI fi y y ;i
f
` 0
qi
iI Ai Ai
0 0
`
b) iI 1Ai = 1ìI Ai ;
` ` `
c) ( iI fi0 ) ( iI fi ) = iI (fi0 fi ).
Exercitiul 60 Fie f : A A 0 , g : B B 0 functii si (fi : Ai Ai0 )iI o familie de functii. Sa se arate ca:
a) Dac a f si g sunt injective (surjective), atunci f q g este injectiv` (surjectiv);
b) Dac a fi injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci iI fi este injectiv (respectiv surjectiv).
4.3.3 Multimea Hom(A, B) si functia Hom(f, g)

Dac am Hom(A, B) multimea functiilor f : A B:
a A si B multimi, atunci not
Hom(A, B) = {f | f : A B}.
a A = , atunci Hom(, B) = {}, si dac
Dac a A 6= , B = , atunci Hom(A, ) = .
Fie f : A 0 A, g : B B 0 functii; definim urmatoarea functie:
Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B 0 ), Hom(f, g)() = g f,
deci urm
atoarea diagram
a este comutativ
a.
f
A 0 A

(gf )()y

y
B 0 B
g
Folosim si notatiile Hom(A, B) = BA si Hom(f, g) = gf .

Exercitiul 61 Fie functiile f : A 0 A, g : B B 0 , f 0 : A 00 A 0 si g 0 : B 0 B 00 .
a) Dac a A 0 = B 0 = {1, 2, 3} si A = B = {1, 2}, f(1) = f(2) = 1, f(3) = 2, g(1) = 2 si g(2) = 3, sa se determine
functia Hom(f, g).
S a se demonstreze:
b) Hom(1A , 1B ) = 1Hom(A,B) ;
c) Hom(f f 0 , g 0 g) = Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g).
Exercitiul 62 Fie f : A 0 A si g : B B 0 doua functii. Sa se arate ca:

a) Daca f este surjectiv si g este injectiv, atunci Hom(f, g) este injectiv;
b) Daca A 0 6= , g este surjectiv si f este injectiv, atunci Hom(f, g) este surjectiv;
c) g este injectiv dac a si numai dac a pentru orice multime A, Hom(1A , g) : Hom(A, B) Hom(A, B 0 ) este
injectiv;
d) f este surjectiv dac a si numai dac a pentru orice multime B, Hom(f, 1B ) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B) este
injectiv.
4.3.4 Multimea p
artilor si functia caracteristic
a a unei submultimi
Amintim c artilor unei multimi A este multimea P(A) = {X | X A}, adica avem X P(A) X
a multimea p
A. O functie f : A B induce functiile
f : P(A) P(B), f (X) = f(X),
f : P(B) P(A), f (Y) = f1 (Y).
Exercitiul 63 Fie f : A B si g : B C functii. Sa se demonstreze:

a) 1A = 1A = 1P(A) ;
b) (g f) = g f ; (g f) = f g ;
c) f f f = f ;
d) daca = f f si = f f , atunci = si = .

a) Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este injectiv; (ii) f este injectiv; (iii) f f = 1P(A) ; (iv) f este surjectiv.
b) Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv; (ii) f este surjectiv; (iii) f f = 1P(B) ; (iv) f este injectiv.
Exercitiul 65 Fie A si B dou

a multimi si definim functia
A,B : P(A B) Hom(A, P(B)), A,B (R)(a) = Rhai,
pentru orice R A B si a A.
a) S
a se arate c
a functia A,B este bijectiva.
b) Fie f : A A 0 si g : B B 0 dou
a functii. Sa se arate ca urmatoarea diagrama este comutativa:
P(A B)
A,B
/ Hom(A, P(B))
O O
(fg) Hom(f,g )
P(A 0 B 0 ) / Hom(A 0 , P(B 0 ))

A 0 ,B 0
Observatie. Acest exercitiu spune c

a o relatie = (A, B, R) se identifica n mod canonic cu o functie multivoc
a
f : A P(A).
Definitia 4.3.7 Fie A o multime si X A. Functia

a x X,
1, dac
X : A {0, 1}, X (x) =
ax
0, dac /X
se numeste functia caracteristic

a a submultimii X. Astfel am definit funtia
A : P(A) Hom(A, {0, 1}), A (X) = X
Exercitiul 66 Fie A o multime. S a se arate ca:

a) Functia A este bijectiva si avem 1A () =
1
(1), pentru orice functie : A {0, 1};
b) Fie f : A B o functie. Sa se arate c a urmatoarea diagrama este comutativa:
P(A)
A
/ Hom(A, {0, 1}
O O
f Hom(f,1{0,1} )
P(B) / Hom(B, {0, 1}

B
Exercitiul 67 Dac a X, Y A, atunci:

(1) X Y X (x) Y (x), x A,
(2) X (x) = 1 X (x), x A,
(3) XY (x) = X (x)Y (x), x A,
(4) XY (x) = X (x) + Y (x) X (x)Y (x), x A,
(5) X\Y (x) = X (x)(1 Y (x)), x A,
(6) XY (x) = X (x) + Y (x) 2X (x)Y (x), x A.
Observatie. Formulele de mai sus sunt utile la demonstrarea egalitatilor de multimi. De exemplu, sa se arate
c
a (XY)Z = X(YZ):
(XY)Z = XY + Z 2XY Z =
= X + Y 2X Y 2(X + Y 2X Y )Z =
= X + Y + Z 2(X Y + X Z + Y Z ) + 4X Y Z . (*)
Analog, X(YZ) is a (*) d
a aceeasi expresie. Altfel, din comutativitatea lui si din (*) deducem
X(YZ) = (YZ)X =
= Y + Z + X 2(Y Z + Y X + Z X ) + 4Y Y X =
= X + Y + Z 2(X Y + X Z + Y Z ) + 4X Y Z .

a
4.4.1 Clase importante de relatii omogene
Definitia 4.4.1 Fie = (A, A, R) o relatie omogena. Spunem ca
a) estereflexiv, daca pentru orice x A, xx, adica
( x A)(xx);
a pentru orice x, y, z A, xy si yz implica xz, adica
b) este tranzitiv, dac
( x, y, z A)(xy yz xz);
a pentru orice x, y A, xy implica yx, adica
c) este simetric, dac
( x, y A)(xy yx);
a pentru orice x, y A, xy si yx implica x = y, adica
d) este antisimetric, dac
( x, y A)(xy yx x = y);
e) este relatie de preordine, dac a este reflexiv si tranzitiv. Atunci spunem ca (A, ) este multime
preordonat a;
f) este relatie de echivalent a este reflexiv, tranzitiv si simetric. Notam E(A) multimea relatiilor
a, dac
de echivalent
a definite pe A;
g) este relatie de ordine, dac a este reflexiv, tranzitiv si antisimetric. Atunci spunem ca (A, ) este
multime ordonat a;
Observatii 4.4.2 Sunt usor de demonstrat urmatoarele afirmatii:
1) este reflexiv 1A ;
2) este tranzitiv 2 ;
3) este simetric = 1 ;
4) este antisimetric 1 1A ;
5) este reflexiv si antisimetric 1 = 1A ;
6) este relatie de preordine 2 = ;
a 1A si = 2 = 1 ;
7) este relatie de echivalent
a si relatie de ordine = 1A .
Exemplul 4.4.3 1) Pe multimea numerelor ntregi Z, relatia de divizibilitate este relatie de preordine, nu e
simetric
a si nu e antisimetric a de exemplu 3| 3 si 3|3, dar 3 6= 3.
a, pentru c
2) Pe multimea numerelor naturale N relatia de divizibilitate este relatie de ordine, deci (N, |) este multime
ordonata.
3) Pe multimea numerelor ntregi Z, relatia de congruenta definita prin a b (mod n) n|a b este relatie
de echivalenta.
4) Relatia universal a (A, A, A A) este relatie de echivalenta.
5) Restrictia la o submultime a unei relatii de echivalenta este relatie de echivalenta. Mai exact, dac a=
a pe A, iar B A, atunci (B, B, R (B B)) este relatie de echivalenta pe B.
(A, A, R) este relatie de echivalent
a 37
4.4.2 Echivalente si partitii

Definitia 4.4.4 Dac
a este relatie de echivalenta pe multimea A, atunci sectiunea
hxi = {y A | xy}
a elementul x A se numeste clas
dup a de echivalent
a. Multimea acestor clase se numeste multimea factor
modulo :
A/ = {hxi | x A}.
Exemplul 4.4.5 1) Pe multimea Z relatia de congruenta a b (mod n) (unde n 6= 0) i corespunde multimea
factor
Z/ (mod n) = {b
0, b
1, b \
2, . . . , n 1},
unde
b = (mod n)hki = {x Z | x k (mod n)} =
k
= {x Z | n|x k} =
= {x Z | j Z : x = jn + k} =
= nZ + k
2) A/1A = {{x} : x A} si A/(A A) = {A}.
Lema 4.4.6 Dac a multimea A si x, y A, atunci sunt echivalente urm
a este o relatie de echivalent atoarele
afirmatii:
(i) xy; (ii) y hxi; (iii) hxi = hyi.
Demonstratie. (i) (ii) este evident din definitie.
(i) (iii) Fie xy si fie z hxi. Atunci xy si xz zx si xy (pentru ca simetric), deci zy (pentru
a tranzitiv) z hyi, deci hxi hyi. Analog, hyi hxi, deci (iii) are loc.
c
(iii) (i) Daca hxi = hyi, atunci y hyi = hxi yx xy.
Definitia 4.4.7 Fie A o multime nevid a si P(A) \ {}.
a) Spunem c a este o partitie a lui A daca
S
(1) A = B B si
(2) B1 , B2 , B1 6= B2 B1 B2 = , adica orice doua multimi distincte din sunt disjuncte.
Daca B si b B, atunci spunem ca b este un reprezentant al lui B. Notam prin P(A) multimea partitiilor
lui A.
a 1 , 2 P(A), atunci 1 este mai fin ca 2 (notatie: 1 2 ) daca
b) Dac
B1 1 B2 2 : B1 B2 ,
adic
a dac
a a orice submultime din partitia mai fina 1 este continuta de o submultime din partitia 2 .
Relatiile de echivalent
a si partitiile se determina reciproc.
Teorema 4.4.8 Fie A o multime nevid a.
1) Dac
a relatie de echivalent
a pe A, atunci multimea factor
A/ = {hxi | x A}
este partitie a lui A.
2) Fie P(A) \ {} p partitie a lui A si definim relatia
[
= (A, A, R ), R = (B B),
B
a x y B : x, y B.
adic
Atunci este relatie de echivalent
a pe A.
3) Consider
am functiile
: E(A) P(A), () = A/,
: P(A) E(A), () = .
Atunci = 1E(A) si = 1P(A) .
a 1 2 , atunci (1 ) (2 ). Invers, dac
4) Dac a 1 2 , atunci (1 ) (2 ).
S
Demonstratie. 1) Ar at
am ca A = xA hxi. Incluziunea ,, este evidenta, pentru S ca hxi A pentru orice
x A. Mai departe, pentru orice y A, y hyi (pentru ca este reflexiv), deci y xA hxi, de unde rezult a
incluziunea ,,.
Presupunem acum c a hxi hyi 6= , unde x, y A. Aratam ca atunci clasele hxi si hyi sunt egale.
Intr-adevar, din ipotez a u hxi hyi xu si yu xu si uy (pentru ca este simetric) xy (
tranzitiv) hxi = hyi conform Lemei 4.4.6.
a x A = B B B : x B (x, x) B B x x.
S
2) este reflexiv, pentru c
este tranzitiv, pentru c a x, y, z A : x y si y z B, C : x, y B si y, z C. Deci y B C, si
obtinem B = C (pentru c a B 6= C, conform definitiei B C = , contradictie). Deci x, z B = C x z.
Mai departe, este simetric, pentru c a x, y A : x y B : x, y B y x.
Deci este relatie de echivalent
a.
3) Pentru orice E(A), ( )() = (()) = () = A/ . Aratam ca A/ = . Intr-adevar,
xA/ y B A/ : x, y B
z A : B = hzi A/ si x, y B = hzi
z A : xz si yz
z A : xz si zy ( este simetric)
x( )y xy (pentru ca 2 = ).
Deci ( )() = , adic

a = 1E(A) .
Pentru orice P(A), ( )() = (()) = A/() = A/ . Aratam ca A/ = . Intr-adev
ar,
B A/ z A : B = hzi. Aici z A = C C, deci exista C astfel ncat z C si
S
B = {x A | x z} = {x A | x C} = C ,
deci A/ .
Invers, pentru orice C , exist
a z C astfel ncat
C = {x A | x z} = hzi A/ ,
de unde A/ . Deci ( )() = , adic a = 1P(A) .

4) Fie 1 2 . Atunci pentru orice 1 hxi A/1 = (1 ), 1 hxi 2 hxi, unde 2 hxi A/2 = (2 ), deci
(1 ) (2 ).
Acum fie 1 2 si ar
at a (1 ) = 1 2 = (2 ). Intr-adevar, pentru orice x, y A,
am c
x1 y B1 1 : x, y B1
B2 2 : B1 B2 si x, y B1 B2 x2 y.
Exercitiul 68 Fie = (A, B, R) o relatie. S a se demonstreze:

a) Dac a este reflexiv, simetric si antisimetric, atunci = 1A ;
b) Dac a este reflexiv si tranzitiv, atunci 2 = .
Exercitiul 69 Fie A = {1, 2, 3, 4}.

a) Dac a = {(1, 1), . . . , (4, 4), (1, 2), (2, 1), (3, 2), (2, 3), (1, 3), (3, 1)}, sa se determine partitia corespunzatoare.
b) Dac a = {{1, 2}, {3}, {4}}, s a se determine relatia de echivalenta corespunzatoare.
Exercitiul 70 S
a se determine toate relatiile de echivalenta pe o multime cu 1, 2, 3, respectiv 4 elemente.
Exercitiul 71 Sa se arate c
a:
a) (Z, |) este multime preordonat
a, ,,| nu e simetric si nu e antisimetric;
b) (N, |) este multime ordonat
a;
Exercitiul 72 Pe multimea C a numerelor complexe consideram relatiile 1 si 2 , unde z1 w |z| = |w| si

z2 w z = w = 0 sau arg z = arg w. S
a se arate ca 1 si 2 sunt relatii de echivalenta si sa se reprezinte grafic
clasele din C/1 si C/2 .
Exercitiul 73 Fie 1 si 2 dou a relatii de echivalenta pe multimea A. Sa se demonstreze:

1
T a) 1
s i 1 2 sunt relat
ii de echivalenta. (Mai general, daca (i )iI sunt relatii de echivalenta pe A, atunci

iI i este relat
ie de echivalent a
pe mult imea A.)
b) {1 si 1 2 n general nu sunt relatii de echivalenta;
c) 1 2 este relatie de echivalent a daca si numai daca 1 2 = 2 1 . In acest caz sa se arate ca 1 2
este cea mai mic a relatie de echivalent a ce contine pe 1 si 2 .
4.5 Teoreme de factorizare a functiilor 39
Exercitiul 74 Fie 1 si 2 dou a relatii pe multimea A.

a) S a (1 2 )2 = 21 22 (1 2 ) (2 1 ).
a se arate c
b) Presupunem c a 1 si 2 sunt relatii de echivalenta. Sa se arate ca 1 2 relatie de echivalenta dac
a si
numai daca 1 2 si 2 1 sunt subrelatii ale lui 1 2 .
Exercitiul 75 Fie = (A, A, R) o relatie, 0 = 1A , n = (de n ori), si fie = 1A 1 . S
a se
arate c
a :
a) Sn1 n este cea mai mic
S
a relatie tranzitiva ce contine pe ;
b) n1 n este cea mai mica relatie de echivalenta ce contine pe .
4.5 Teoreme de factorizare a functiilor

Definitia 4.5.1 a) Fie f : A B o functie. Relatia ker f pe multimea A definita prin
a1 a2 f(a1 ) = f(a2 )
se numeste nucleul lui f.
b) Fie o relatie de echivalent
a pe multimea A. Functia
p : A A/, p (x) = hxi
se numeste proiectia canonic
a a lui A n multimea factor A/.
Este usor de ar a relatia ker f este relatie de echivalenta pe A, iar proiectia canonica p : A A/ este
atat c
functie surjectiv
a si avem ker p = .
Exercitiul 76 Dac a f : A B este o functie, atunci
a pe A si ker f = f1 f,
1) ker f este relatie de echivalent
2) A/ ker f = {f (b) | b Im f},
1
3) f este injectiv ker f = 1A ,

4) f este surjectiv Im f = B.
5) f f1 = Im f , unde Im f = {(b, b) | b Im f}.
Exercitiul 77 Dac a este o relatie de echivalenta pe A, atunci proiectia canonica p : A A/ este surjectiv
a
si avem ker p = .
Teorema 4.5.2 (factorizare dup a) Fie f : B A o functie si g : C A o functie
a o functie injectiv
injectiv
a.
A o f
B
O
g r
h
C
1) a o functie h : B C, astfel nc
Exist at f = g h dac a Im f Im g. Atunci:
a si numai dac
2) a C 6= , atunci h = r f, unde r este o invers
h este unic determinat si dac a la st
anga a lui g,
3) h este surjectiv dac
a si numai daca Im f = Im g,
4) particular, h este injectiv f este injectiv.)
ker h = ker f. (In
Demonstratie. 1) Presupunem c a exista o functie h : B C astfel ncat f = g h. Atunci pentru orice a A,
a Im f b B : a = f(b) = g(h(b)) a Im g, deci Im f Im g.
a C 6= si Im f Im g, atunci fie r o inversa la stanga a lui g, adica r : A C, r g = 1C , care
Invers, dac
a conform Teoremei 4.1.8. Fie h = r f. Rezulta ca pentru orice b B avem f(b) Im f Im g c C :
exist
a c C astfel nc
f(b) = g(c), deci exist at
(g h)(b) = g(h(b)) = g(r(f(b))) = g(r(g(c))) = g((r g)(c)) = g(c) = f(b),
de unde g h = f. Dac a C = , atunci = Im g = Im f, deci B = , si fie h = .
2) unicitatea lui h: daca h, h 0 : B C sunt functii, astfel ncat f = g h = g h 0 , atunci h = h 0 , conform
Teoremei 4.3.3.
3) Trebuie sa ar
at
am ca h este surjectiv Im g Im f.
,, Presupunem c a h este surjectiv. Atunci a A, a Im g c C : a = g(c) si b B : c = h(b)
c C si b B : a = g(c) = g(h(b)) = f(b) a Im f.
,, Pentru orice c C, g(c) Im g Im f b B : g(c) = f(b) b B : h(b) = r(f(b)) = r(g(c)) =
(r g)(c) = c, deci h este surjectiv.
4) Pentru orice b1 , b2 B, b1 ker f b2 f(b1 ) = f(b2 ) (g h)(b1 ) = (g h)(b2 ) h(b1 ) = h(b2 ) (pentru
a g injectiv) b1 ker h b2 .
c
Exercitiul 78 a) Fie f : R R, f(x) = cos x, C = [2, +) si g : C R, g(x) = 2x + 1. Sa se determine o

functie h : R C astfel nc
at f = g h.
b) Aceeasi problem a dac a f(x) = sin x, C = [0, +) si g(x) = 2x + 1.
Teorema 4.5.3 (factorizare dup a) Fie f : A B o functie si g : A C o functie

a o functie surjectiv
surjectiv
a.
AO f /? B
g s
h
C
1) a o functie h : C B astfel nc
Exist at f = h g, dac a si numai daca ker g ker f. Atunci:
2) h este unic determinat si h = f s, unde s este o invers
a la drepta a lui g,
3) h este injectiv dac
a si numai dac
a ker f = ker g,
4) particular, h este surjectiv f este surjectiv).
Im h = Im f. (In
Demonstratie. 1) Presupunem c a exista o functie h : C B astfel ncat f = h g. Atunci pentru orice

x1 , x2 A avem x1 ker g x2 g(x1 ) = g(x2 ) h(g(x1 )) = h(g(x2 )) f(x1 ) = f(x2 ) x1 ker f x2 , deci
ker g ker f.
a ker g ker f, atunci fie s o inversa la drepta a lui g, adica s : C A, g s = 1C , care exist
Invers, dac a
conform Teoremei 4.3.4. Rezult a g s g = g, adica g(s(g(x))) = g(x) pentru orice x A, f(s(g(x))) = f(x)
a c
(din ipoteza ker g ker f) f s g = f. Fie h = f s; atunci h g = f s g = f.
2) unicitatea lui h: dac a h, h 0 : C B sunt functii astfel ncat f = h g = h 0 g, atunci h = h 0 , conform
Teoremei 4.1.9.
3) Trebuie s
a arat
am c a h este injectiv ker f ker g.
,, Presupunem c a h este injectiv. Atunci pentru orice x1 , x2 A, x1 ker f x2 f(x1 ) = f(x2 ) h(g(x1 )) =
h(g(x2 )) g(x1 ) = g(x2 ) x1 ker g x2 .
,, Presupunem acum c a ker f ker g. Atunci pentru orice z1 , z2 C, din h(z1 ) = h(z2 ) rezulta ca exist
a
x1 , x2 A astfel ncat z1 = g(x1 ), z2 = g(x2 ), x1 , x2 A : f(x1 ) = h(g(x1 )) = h(g(x2 )) = f(x2 ), deci
g(x1 ) = g(x2 ) (din ipotez a) z1 = z2 , deci h injectiv.
4) Pentru orice y B, y Im h z C : y = h(z) z C si x A : y = h(z) si z = g(x) (pentru c ag
este surjectiv) x A : y = h(g(x)) = f(x) y Im f.
Exercitiul 79 a) Fie f : R R, f(x) = cos x si g : R R+ , g(x) = x2 . Sa se determine o functie h : R+ R

at f = h g.
astfel nc
b) Aceeasi problem a f(x) = sin x si g(x) = x2 .
a dac
Corolar 4.5.4 (factorizare dup a) Fie f : A B o functie si o relatie de echivalent

a o proiectie canonic a
pe multimea A.
A
f /B
>
p
f0
A/
1) Exist a o functie f 0 : A/ B astfel nc

at f = f 0 p dac a ker f. Atunci:
a si numai dac
0
2) f (hxi) = f(x) pentru orice x A,
3) f 0 este injectiv dac a si numai dac
a = ker f,
4) Im f 0 = Im f.
Demonstratie. In Teorema 4.5.3 fie g = p .
Teorema 4.5.5 (prima teorem a de factorizare) Dac a f : A B este o functie, atunci exist
a o unic
a functie
a f : A/ ker f Im f astfel nc
bijectiv at diagrama de mai jos este comutativ a, adic a f = i f pker f , unde

i : Im f B, i(y) = y. Pentru orice x A avem f(ker fhxi) = f(x).
f
A B
x
pker f y

i
A/ ker f Im f
f
4.5 Teoreme de factorizare a functiilor 41
Demonstratie. Aplic am Teorema 4.5.2 pentru functia f : A B si functia injectiva g = i : Im f B. Are loc
conditia Im g = Im f, deci conform teoremei, exista functia h : A Im f astfel ncat f = i h si ker h = ker f.
Acum aplic am Corolarul 4.5.4 pentru functia h si relatia = ker f E(A). Deoarece ker f = ker h, exist ao
functie f : A/ ker f Im f astfel nc at h = f pker f ; dar f este injectiv si Im f = Im f, adica f este surjectiv, deci
este bijectiv.
Rezult a f = i f pker f si f(ker
a c fhxi) = f(x) pentru orice x A, de unde rezulta unicitatea lui f.
Teorema 4.5.6 (a doua teorem a de factorizare) Fie E(A), B A si fie = (B B) , = ((B)

(B)) , adic
a si sunt restrictiile lui la B, respectiv la (B).
Atunci exista o unica functie bijectiva F : B/ (B)/ astfel nc
at a urm
atoarea diagram
a este comutativ
a,
a p i = F p . Pentru orice x B avem F(hxi) = hxi.
adic
i
B (B)

p y
p
y
B/ (B)/
F
Demonstratie. Avem B (B) si i : B (B), i(b) = b, pentru orice b B. Fie f : B (B)/, f = p i,

deci f(x) = p(x) = hxi, x B. Functia f este surjectiva. Intr-adevar, hyi (B)/, unde y (B) x
B (B) : xy xy, deci f(x) = hxi = hyi. Deci Im f = (B)/. Mai departe, pentru orice x, y B avem
x ker fy f(x) = f(y) hxi = hyi xy xy.
Aplic
am Corolarul 4.5.4 functiei f si relatiei = ker f. Rezulta ca exista o functie injectiva
F : B/ (B)/, F(hxi) = hxi
at f = F p si Im F = Im f = (B)/. Deci F p = p i, F este bijectiv si F(hxi) = hxi, x B,

astfel nc
de unde rezult a unicitatea lui F.
Teorema 4.5.7 (a treia teorem a de factorizare) Fie si dou a relatii de echivalent

a pe multimea A astfel
at . Atunci exist
nc a o unic a g : A/ A/ si exist
a functie surjectiv a o unic a functie bijectiv :
a g
(A/)/(/) A/, unde / = ker g, astfel nc
at a urm
atoarea diagram a este comutativ a:
p p/
A / A/ / A/
/
g
p
g
}
A/
Demonstratie. Aplic
am de dou
a ori Corolarul 4.5.4 ntai pentru p , apoi pentru g.
Exercitiul 80 S
a se aplice prima teorem a de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) f, g : R R, f(x) = x2 , g(x) = x4 ;
b) f, g : C C, f(z) = z2 , g(z) = z4 .
Exercitiul 81 Fie A si B multimi, E(A) si E(B). Pe produsul cartezian A B definim relatia

astfel: (a, b) (a 0 , b 0 ) aa 0 si bb 0 .
a) S a este relatie de echivalenta, si exista functia bijectia canonica
a se arate c
: A B/ A/ B/.
a f : A A 0 si g : B B 0 sunt functii, atunci ker(f g) = ker f ker g si Im (f g) = Im f Im g.

b) Dac
Exercitiul 82 Fie A o multime si fie B A. Pe multimea partilor P(A) definim relatia astfel: pentru orice
X, Y P(A), XY X B = Y B. S a se arate ca este relatie de echivalenta si exista functia bijectiva canonic
a
: P(A)/ P(B).
Exercitiul 83 Fie A si B multimi, a0 A si fie A 0 A. Pe multimea Hom(A, B) definim a urmatoarele relatii:

pentru orice f, g Hom(A, B), fg f(a0 ) = g(a0 ) si fg f(x) = g(x) x A 0 . Sa se arate ca:
a) este relatie de echivalent a o functie bijectiva : Hom(A, B)/ B;
a si exist
b) este relatie de echivalent
a si exist a o functie bijectiva : Hom(A, B)/ Hom(A 0 , B);
c) S
a observ am c a a) precum si exercitiul anterior sunt cazuri particulare ale lui b).
Exercitiul 84 Fie A si B dou a multimi si fie Homsurj (A, B) = {f : A B | f este surjectiv}. Consideram functia
: Homsurj (A, B) E(A), (f) = ker f. S a se arate ca:
a f, g Homsurj (A, B), atunci f ker g : B B functie bijectiva astfel ncat g = f;
a) Dac
b) Im = { E(A) | : A/ B functie bijectiva }.
Exercitiul 85 Fie A = C, B = {x R | x > 1} C, A A si zw |z| = |w|. Sa se aplice a doua teorem

a
de factorizare si s
a se reprezinte grafic functiile ce apar n diagrama.
Exercitiul 86 Sa se aplice a treia teorem a de factorizare n urmatoarele cazuri:

a) A = {1, 2, 3, 4, 5}, 1 = A {(1, 2), (2, 1)} si 2 = 1 {(1, 3), (3, 1), (2, 3), (3, 2), (4, 5), (5, 4)}.
b) A = Z, 1 = (mod 4) si 2 = (mod 2).
b) A = Z, 1 = (mod 9) si 2 = (mod 3).
Capitolul 5
MULT
IMI ORDONATE
5.1 Relatii de ordine

Fie = (A, A, R) o relatie omogen a. Amintim ca este relatie de ordine si (A, ) este multime ordonat a
dac
a este reflexiv, tranzitiv si antisimetric. Daca este o relatie de ordine, atunci n loc de xy deseori not
am
x y. Alte notatii: x < y, dac a x y si x 6= y (inegalitate stricta); x > y, daca y < x etc.
Definitia 5.1.1 Spunem c

a (A, ) este multime total ordonat
a (sau lant) daca :
pentru orice x, y A are loc xy sau yx
(altfel spus, 1 = A A este relatia universala, adica orice doua elemente ale lui A sunt comparabile relativ
la relatia ).
Exemplul 5.1.2 1) (N, ), (Z, ), (Q, ), (R, ) sunt multimi total ordonate.
2) (N, |), (unde ,,| este relatia de divizibilitate) este multime ordonata si nu e total ordonata, pentru c
a de
exemplu 2 si 3 nu sunt comparabile.
3) Dac a A este o multime, atunci (P(A), ) este multime ordonata. Daca A are mai mult de un element,
atunci (P(A), ) nu e total ordonat a.
4) Daca (A, ) este o multime ordonat a (total ordonata) si B A, atunci (B, (B B)) este ordonata (total
ordonata).
O multime ordonat a finit

a poate fi reprezentata grafic cu ajutorul unei diagrame Hasse. Daca x < y si daca
a z A astfel nc
nu exist at x < z < y, atunci asezam punctul y mai sus decat punctul x si le unim cu un segment.
Exemplul 5.1.3 Fie A = {x, y, z, t} si consideram relatiile de ordine pe multimea A avand graficele
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, t), (z, t)},
respectiv
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, z), (y, t), (z, t)}.
Atunci diagramele Hasse sunt:
t
t
y z z

y
x
x
In urm
atoarea diagram
a x < y, x < z, y si z nu sunt comparabile, mai departe t nu e comparabil cu x, y, z.
y
z
x t
43
44 5 Multimi ordonate
a multimi ordonate si f : A B o functie.

Definitia 5.1.4 Fie (A, ) si (B, ) dou
a) Spunem c a f este crescator (descrescator), daca pentru orice x, y A,
x y f(x) f(y) (f(y f(x));
anare), daca f este crescator, bijectiv si f1 este cresc

mai departe f este izomorfism de ordine (sau asem ator;
Exemplul 5.1.5 1) Multimile ordonate N = {1, 2, 3, . . . } si 2N = {2, 4, 6, . . . } sunt asemenea, pentru ca f : N 2N,
f(n) = 2n este o asem anare.
2) Multimile ordonate (N, |) si (N, ) nu sunt asemenea. Intr-adevar, daca ar exista o asemanare f : (N, |)
(N, ), atunci fie f(2) = n si f(3) = m, unde n 6= m. Daca n < m, atunci f1 (n) = 2|3 = f1 (m), iar dac a
m < n, atunci f1 (m) = 3|2 = f1 (n), deci avem contradictie n ambele cazuri.
Exercitiul 87 S a se ntocmeasc
a diagramele Hasse ale urmatoarelor multimi ordonate:
a) (P({a, b, c, d}), );
b) Multimea divizorilor lui 60, ordonat a de relatia de divizibilitate;
c) Multimea partitiilor multimii {a, b, c, d}, ordonata de relatia ,,mai fin 4.
am O(A) = { = (A, A, R) | relatie de ordine }. Daca , O(A), atunci:

Exercitiul 88 Fie A 6= si not
a) , 1 O(A).
b) { / O(A).
/ O(A).
c) In general
Exercitiul 89 S a se determine toate relatie de ordine pe multimea A = {1, 2, 3} (folosind diagrame Hasse). S
a
se mpart
a aceste ordonari n clase de asem
anare.
Exercitiul 90 Fie (A, ), (B, ) si (C, ) multimi ordonate si fie f : A B, g : B C doua functii.
a) Dac a f si g sunt cresc atoare), atunci g f este functie crescatoare.
atoare (descresc
b) Dac a f este cresc
atoare (descresc
atoare) si g este descrescatoare (crescatoare), atunci gf este descrescatoare.
Exercitiul 91 Fie (A, ) si (B, ) multimi ordonate si f : A B functie bijectiva si crescatoare.

a) Dac a A este total ordonat a, atunci f1 este crescatoare si B este total ordonata.
b) S a 1N : (N, |) (N, ) este bijectiva, crescatoare si nu e izomorfism de ordine.
a se arate c
Exercitiul 92 Fie (A, ) si (B, ) multimi ordonate si fie f : A B, g : B A functii crescatoare. Fie
M = {a A | g(f(a)) = a} si N = {b B | f(g(b)) = b}.
S a (M, ) ' (N, ).
a se arate c
Teorema 5.1.6 Fie = (A, A, R) o relatie de preordine si fie = 1 . Atunci:

a pe A;
2) pe multimea factor A/ definim relatia ,, prin: hxi hyi xy. Atunci (A/, ) multime ordonat
a.
Demonstratie. 1) Relatia este reflexiv a (evident), tranzitiva: x, y, z A : xy si yz x( 1 )y si

y( )z (xy si x y) si (yz si y z) (xy si yz) si (x1 y si y1 z) xz si x1 z (pentru c
1 1 1
a
si 1 sunt tranzitive) x( 1 )z xz, si simetrica: x, y A : xy x( 1 )y xy si x1 y yx
si y1 x y( 1 )x yx.
2) Definitia relatiei nu depinde de alegerea reprezentantilor x si y: daca hxi = hx 0 i, hyi = hy 0 i si daca
xy, atunci x 0 y 0 . Intr-adev ar, pe baza ipotezelor avem: xx 0 si yy 0 si xy (xx 0 si x1 x 0 ) si (yy 0 si
y1 y 0 ) si xy x 0 x si xy si yy 0 x 0 y 0 (pentru ca este tranzitiv).
Relatia este reflexiv a si antisimetrica. Verificam ultima proprietate. Pentru orice hxi, hyi
a, tranzitiv
A/, hxi hyi si hyi hxi xy si yx xy si x1 y x( 1 )y xy hxi = hyi.
a se aplice Teorema 5.1.6 n cazul multimii preordonate (Z, |).

Exercitiul 93 S
Definitia 5.1.7 Fie (A, ) o multime ordonata si fie x A. Spunem ca x este cel mai mic element sau
minimum (cel mai mare element sau maximum) al lui A daca pentru orice a A, x a (respectiv pentru
orice a A, a x).
Notatie: x = min A (respectiv x = max A).
Observam ca dac a cel mai mic element (cel mai mare element), atunci el este unic. Intr-adevar, dac
a exist a
de exemplu x si x 0 sunt ambele cele mai mic elemente, atunci x x 0 (pentru ca x este cel mai mic element) si
x 0 x (pentru c
a x 0 este cel mai mic element), astfel din antisimetrie avem x = x 0 .
5.2 Latici 45
Exemplul 5.1.8 1) In (N, ) x = 0 este cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
2) In (N, |) 1 este cel mai mic element si a 0 este cel mai mare element, pentru ca 1|a si a|0 pentru orice a N.
3) In (N \ {0, 1}, |) nu exist
a cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
4) In (P(A), ) min P(A) = si max P(A) = A.
Definitia 5.1.9 In multimea ordonata (A, ) x este element minimal (element maximal), daca a A :
a x a = x (respectiv a A : x a a = x). Altfel spus, x A este element minimal (element maximal),
dac
a A nu are niciun element a astfel nc
at a < x (respectiv a > x).
Exemplul 5.1.10 1) In (N, ) x = 0 este element minimal si nu exista elemente maximale.
2) In (N, |) 1 este element minimal si 0 este element maximal.
3) In (N \ {0, 1}, |) numerele prime sunt elemente minimale si nu exista elemente maximale.
4) Din definitii este evident ca dac
a exista cel mai mic (cel mai mare) element, atunci el este unicul element
minimal (maximal). Afirmatia reciproc a nu e adevarata; de exemplu daca A = {2k | k N} {3, 9}, atunci n
multimea ordonat a (A, |) a = 9 este unicul element maximal si nu exista cel mai mare element.
5) Dac a (A, ) este o multime total ordonata, atunci notiunile de element minimal (element maximal) si cel
mai mic element (respectiv cel mai mare element) sunt echivalente.
Exercitiul 94 Fie (A, ) o multime ordonat a. Sa se arate ca daca exista a = min A, atunci a este unicul element
minimal al lui A, iar afirmatia reciproc
a nu e adevarata.
5.2 Latici
Definitia 5.2.1 Fie (A, ) o multime ordonata, x A si fie B A.
a) Spunem ca x este minorant (majorant) al lui B, daca pentru orice b B avem x b (respectiv pentru
orice b B avem b x).
b) Spunem ca x este infimum sau (respectiv supremum) al lui B, daca x este cel mai mare minorant al lui
B (respectiv x este cel mai mic majorant al lui B). Notatie: x = inf B sau x = inf A B (respectiv x = sup B sau
x = supA B).
Exemplul 5.2.2 1) In (N \ {0, 1}, |), submultimea B = {2k + 1 | k N} are un unic minorant, pe x = 1, deci
inf B = 1; mai departe, B nu are majoranti si nu are supremum.
2) In (R, ) intervalul B = (1, 3] are ca minorant orice x 1 si majorant orice x 3; mai departe, inf B = 1
/ B,
sup B = 3 B.
3) Dac a (A, ) este o multime ordonat a, atunci orice element al lui A este minorant si majorant al lui B = .
Mai departe inf max A sup A, sup min A inf A si atunci inf = max A = sup A,
sup = min A = inf A.
4) Orice submultime B A are cel mult un infimum si cel mult un supremum; mai departe, dac a B are
minorant x (majorant y) ce apartine lui B, atunci x = inf B (respectiv y = sup B).
Exercitiul 95 Fie (A, ) o multime ordonat a si fie X B A.
a) Dac a inf B X si inf A X, atunci inf B X inf A X.
a exist
b) Dac a supB X si supA X, atunci supB X supA X.
a exist
Definitia 5.2.3 a) Multimea ordonata (A, ) se numeste latice, daca orice submultime cu doua elemente a lui
A are infimum si supremum (pentru orice a, b A, a 6= b, inf{a, b} si sup{a, b}).
b) (A, ) este latice complet a orice submultime a lui A are infimum si supremum (pentru orice B A,
a, dac
inf B si sup B).
Exemplul 5.2.4 1) (N, |) este latice. Intr-adevar, pentru orice a, b N, inf{a, b} = cmmdc(a, b) iar sup{a, b} =
cmmmc(a, b).
2) Daca (A, ) este total ordonata, atunci (A, ) este latice: a, b A : inf{a, b} = min{a, b} si sup{a, b} =
max{a, b}.
3) (R, ) nu e latice completa, pentru ca de exemplu a B = (, 0) nu are minorant deci nu are supremum
n (R, ).
a X = {Xi | i I} P(A), atunci inf X = iI Xi si sup X = iI Xi .
T S
4) (P(A), ) este latice completa. Dac
Exercitiul 96 S
a se determine toate laticile cu 4 si respectiv 5 elemente (folosind diagrame Hasse).
Exercitiul 97 Fie A o multime si (B, ) o multime ordonata. Pe multimea Hom(A, B) definim urm
atoarea
relatie: f g f(a) g(a) pentru orice a A.
Sa se arate c
a:
a) ,, este relatie de ordine.
b) Dac a B este latice, atunci si Hom(A, B) este latice.
Teorema 5.2.5 (caracterizarea laticilor complete) Fie (A, ) o multime ordonat

a. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) (A, ) este latice completa;
(ii) orice submultime a lui A are infimum;
(iii) orice submultime a lui A are supremum.
Demonstratie. (i) (ii) si (i) (iii) sunt evidente din definitie.

(ii) (i) Trebuie s
a ar
at
am ca orice submultime B a lui A are supremum. Notam cu C multimea majorantilor
lui B. Avem C 6= , pentru c a conform lui (ii), exista inf = max A C. Fie x = inf C, care exista conform
ipotezei. Ar at a x = sup B. Intr-adev
am c ar, pentru orice b B si c C avem b c (din definitia lui C), deci
orice b B este minorant al lui C; rezult a b B : b x (pentru ca x = inf C), deci x este majorant al lui B.
a c
Mai departe, fie x 0 A un majorant al lui B, adica avem b x 0 , b B. Atunci x 0 C (conform definitiei
lui C), de unde x x 0 (pentru ca x = inf C), deci x este cel mai mic majorant al lui B, adica x = sup B.
Similar se arat a (iii) (i).
a c
Exercitiul 98 Fie (A, ) o latice completa si fie f : A A o functie crescatoare. Sa se arate ca exista a A
astfel nc
at f(a) = a. (Spunem c
a a este punct fix al lui f.)
5.3 Multimi bine ordonate si multimi artiniene

Definitia 5.3.1 Fie (A, ) o multime ordonat
a. Spunem ca A este bine ordonat a daca orice submultime nevid
a
a, pentru orice B A, B 6= , min B B).
a lui A are cel mai mic element (adic
Exemplul 5.3.2 a) (N, ) multime bine ordonata.

b) Dac a (A, ) este bine ordonat a, atunci (A, ) este total ordonata. Invers nu e adevarat, de exemplu (R, )
nu e bine ordonat a, pentru c a de exemplu intervalul (0, 1) nu are cel mai mic element. De asemenea, (Z, ) este
total ordonat a dar nu e bine ordonat a.
c) Orice multime finit a total ordonat a bine ordonata.
Intr-adev ar, trebuie sa arat am c a B A, B 6= , min B. Fie B A, B 6= . Deoarece A finita B este
finita, deci fie B = {b1 , b2 , . . . , bn }. Deoarece (A, ) este total ordonata, rezulta ca orice doua elemente din A
(deci si din B) sunt comparabile. Compar am primele doua elemente ale lui B, pastram pe cel mai mic dintre ele,
si apoi l compar am cu al treilea element al lui B si pastram pe cel mai mic dintre ele. Continuand, prin inductie,
dup a n pasi am g asit elementul min B.
Urm
atoarea teorem
a arat
a c
a pe multimile bine ordonate se poate aplica metoda inductiei matematice.
Teorema 5.3.3 (caracterizarea multimilor bine ordonate) Dac a (A, ) este o multime ordonat a nevid
a,
atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) (A, ) este bine ordonat a,
(ii) A este total ordonat a a0 = min A si pentru orice B A, dac
a, exist a B satisface propriet
atile:
a) a0 B,
b) pentru orice a A, {x A | x < a} B a B,
atunci B = A.
Demonstratie. (i) (ii) Presupunem c a (A, ) este bine ordonata. Atunci A este total ordonata, si exist a
a0 = min A. Presupunem c a a doua conditie din (ii) nu e adevarata, adica exista B A, astfel ncat au loc a) si
b) si B 6= A.
Deci A \ B 6= si din ipoteza exista x = min A \ B. Aici x A \ B, adica x / B. Mai departe y A : y <
x y B (pentru c a y A \ B, atunci contrazice definitia lui x), deci {y A | y < x} B, si de aici x B,
a dac
conform lui b), ceea ce e o contradictie.
(ii) (i) Presupunem c a (ii) este adevarat si presupunem prin absurd ca A nu e bine ordonata, adica exist a
B A, B 6= , care nu are cel mai mic element. Atunci
) a0 A \ B, pentru c a dac a a0 = min A B, atunci a0 = min B, contradictie.
) Pentru orice a A, {x A | x < a} A \ B a A \ B. Intr-adevar, daca nu ar fi asa, atunci a B, si
deoarece A este total ordonat a, elementele x mai mici ca a sunt n A \ B, deci obtinem ca a = min B, contradictie.
Din si deducem c a submultimea A \ B satisface ipotezele a) si b, si astfel A \ B = A, adica B = ,
contradictie.
Corolar 5.3.4 Fie (A, ) o multime nevid

a bine ordonat
a, a0 = min A si fie P un predicat de o variabil
a definit
a
pe A. Presupunem c
a
1. P(a0 ) este adev

arat,
5.4 Axioma alegerii 47
2. Pentru orice a A, dac

a P(x) este adev
arat pentru orice x < a, atunci P(a) este adev
arat.
arat pentru orice a A.
Atunci P(a) este adev
Demonstratie. Fie
B = {a A | P(a) este adev
arat} A,
care satisface ipotezele a) si b) ale teoremei precedente, deci B = A.
Urm
atoarea teorem
a generalizeaz
a Teorema 5.3.3 la cazul multimilor care nu sunt total ordonate.
Definitia 5.3.5 O multime ordonat a (A, ) se numeste artinian
a sau bine fondat
a daca satisface conditiile
echivalete de mai jos.
Notiunea duala este cea de multime noetherian a.
Teorema 5.3.6 (caracterizarea multimilor artiniene) Fie (A, ) o multime ordonat a. Urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) (conditia minimalit a B A are elemente minimale.
atii) Orice submultime nevid
(ii) (conditia inductivit atii) Pentru orice B A, daca B satisface propriet
atile:
(1) B contine toate elementele minimale ale lui A;
(2) daca a A si {x A | x < a} B, atunci a B,
atunci B = A.
(iii) (conditia lanturilor descresc atoare) Orice sir strict descrescator a1 > a2 > > an > de
elemente din A este finit.
Demonstratie. (i)(ii). Presupunem c a B A satisface conditiile (1) si (2), dar B 6= A. Fie x A \ B
un element minimal. Atunci x nu e minimal n A, pentru ca B contine toate elementele minimale ale lui. Din
minimalitatea lui x rezult
a c a y A, y < x, atunci y B. Atunci din (2) rezulta ca x B, contradictie.
a dac
(ii)(iii). Consider
am multimea
B := {a A | pentru orice sir finit a > a1 > a2 > . . . }.
Dac a a A este un element minimal, atunci e evident, ca a B. Fie b A astfel ncat orice x A cu x < b
apartine lui B. Atunci avem b B, deci B = A.
(iii)(i). Presupunem c a B A, B 6= , si ca B nu contine elemente minimale. Atunci pentru orice a1 B,
exista a2 B, a2 < a1 , si prin inductie construim un sir strict descrescator a1 > a2 > > an > , ceea ce
contrazice ipoteza.
Exemplul 5.3.7 O multime total ordonat a artiniana este bine ordonata. Dam cateva exemple de multimi arti-
niene care nu sunt bine ordonate.
1) Multimea (N, |) a numerelor naturale ordonata de relatia de divizibilitate.
2) Multimea (Pf (M), ) a submultimilor finite ale unei multimi M.
3) Multimea (N N, ) a perechilor de numere naturale, unde (a, b) (a 0 , b 0 ) a a 0 si b b 0 .
4) Multimea M(N) a sirurilor finite de elemente din multimea M, unde s s 0 s este subsir al sirului s 0 .
5.4 Axioma alegerii

De multe ori n matematic
a ne nt
alnim cu propozitia: ,,alegem un element din multimea . . . sau mai precis:
a un element x X, deci {x} X.
(A0 ) Pentru orice multime X 6= exist
Aceasta este cea mai simpl a formulare a axiomei alegerii. La prima vedere, propozitia (A0 ) pare evident a,
pentru c a X 6= nseamna c
a exista cel putin un element x X. Se pune nsa ntrebarea ce nseamna expresia
a un element x X. S
,,exist a dam dou a exemple:
a) Fie f : [a, b] R o functie continua astfel ncat f(a) f(b) 6 0. Definim multimea
X = {x [a, b] | f(x) = 0}.
Teorema lui Darboux arat a c
a exista x0 [a, b] astfel ncat f(x0 ) = 0. Una din demonstratiile teoremei d
a o
metoda care determin
a cea mai mic a valoare x0 [a, b] astfel ncat f(x0 ) = 0.
b) Fie P(x) polinom cu coeficienti complecsi. Consideram multimea
X = {x | x num
ar complex astfel ca P(x) = 0}.
Teorema lui Gauss-dAlembert afirm a c
a multimea X este nevida si finita, dar nicio demonstratie nu da o metod
a
de a gasi r
ad
acinile unui polinom arbitrar. Teorema este una de existenta pura.
In aceste exemple, vedem c a expresia ,,exista un element x X are un sens restrans (se da o metoda pentru
g
asirea elementului x) si un sens larg.
5.4.1 Forma general a a axiomei alegerii este urm

atoarea:
(A) Fie F 6= o multime de multimi nevide disjuncte dou
a c
ate dou
a. Atunci exist
a o multime A cu
urm atoarele propriet
ati:
[
(1) A X;
XF
T
(2) pentru orice X F, A X contine exact un element.
Multimea A se numeste multime selectiv
a pentru F. Observam ca (A0 ) este caz particular al lui (A).
Axioma alegerii a fost formulat a de Ernst Zermelo n 1904. Ea este independenta de celelalte axiome, si are
diferite formulari echivalente, dup
a cum vom vedea mai jos. Considerand teoria multimilor fara axioma alegerii
si privind aceast enunt ca o formul a nchis
a, Kurt Godel a construit un model pentru teoria multimilor n care
axioma alegerii este adev arat
a. Pe de alt a parte, Paul Cohen a construit n 1963 un alt model pentru teoria
multimilor n care axioma alegerii nu este adevarata. Altfel spus, teoria multimilor fara axioma alegerii este
nedecidabila.
Multe rezultate din matematic a folosesc efectiv axioma alegerii, adica nu s-au descoperit demonstratii care s
a
nu faca apel la ea. Deoarece axioma alegerii duce la unele rezultate surprinzatoare (de exemplu, paradoxurile lui
Hausdorff, Banach-Tarski, von Neumann), exista n matematica orientari filozofice ,,constructiviste care evit a
utilizarea ei.
Teorema 5.4.2 Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:

1) Axioma alegerii (A). [
2) Pentru orice multime nevid a o functie f : F
a F de multimi nevide exist at f(X) X pentru
X astfel nc
XF
orice X F.
3) Pentru orice multime X 6= exist a o functie f : P(X) \ {} X astfel nc at pentru orice A P(X) \ {},
f(A) A (f se numeste functie selectiv a).
Q 4) Dac a (Xi )iI este o familie de multimi astfelS at I 6= si Xi 6= pentru orice i I, atunci produsul direct
nc
iI X i este nevid (adic
a , exist
a o funct
ie f : I iI Xi astfel at pentru orice i I avem f(i) Xi ).
nc
5) (Lema lui Zorn) Fie (A, ) o multime nevid a ordonat a. Dac a orice lant (submultime total ordonata)
L A are majorant, atunci pentru orice a A exist a un element maximal m A astfel ca a m.
6) (Axioma lui Hausdorff ) Dac a (A, ) este o multime ordonat a si L A este un lant, atunci exist
a un
lant maximal L 0 A astfel ca L L 0 .
7) (Teorema lui Zermelo) Pentru orice multime A, exist a o relatie de ordine ,, astfel ca (A, ) este
multime bine ordonat a.
8) Orice functie surjectiva are cel putin o sectiune (invers a la dreapta).
am multimea ordonata (O(A), ) a relatiilor de ordine pe A. Folosind

Exercitiul 99 Fie A o multime si consider
lema lui Zorn, s
a se demonstreze:
a) este element maximal al lui O(A) dac a si numai daca este ordonare totala.
b) Pentru orice O(A) exista o ordonare totala O(A) astfel ncat .
Exercitiul 100 Spunem c a o multime F de multimi este de caracter finit daca satisface urmatoarea proprietate:
(*) Dac a A este o multime, atunci A F, daca si numai daca orice submultime finita a lui A apartine lui F.
Folosind lema lui Zorn, s a se demonstreze:
a) Dac a F este de caracter finit si A F, atunci orice submultime a lui A apartine lui F
b) (Lema lui Tukey) Orice multime nevid a F de multimi de caracter finit are cel putin un element maximal
relativ la incluziune.
Capitolul 6
LATICI S
I ALGEBRE BOOLE
6.1 Laticea ca structur

a algebric
a
In capitolul anterior am definit laticea ca fiind o multime ordonata cu proprietati aditionale. Existenta infimumului
si a supremumului a oricarei perechi de elemente permite definirea a doua operatii pe multimea respectiv a.
a (A, , ) cu doua operatii binare ,, si ,, se numeste latice, dac

Definitia 6.1.1 a) Structura algebric a
sunt satisf
acute axiomele:
1. ambele operatii sunt asociative,
2. ambele operatii sunt comutative,
3. pentru orice x, y A avem x (x y) = x si x (x y) = x (absorbtie).
b) Spunem ca A are element unitate 1, daca 1 este element neutru fata de , adica x 1 = x pentru orice
x A. Spunem ca A are element nul 0, daca 0 este element neutru fata de , adica x 0 = x pentru orice
x A.
b) Fie (A, , ) si (A 0 , , ) latici. Functia f : A A 0 se numeste morfism de latici daca pentru orice
a, b A avem
f(a b) = f(a) f(b), f(a b) = f(a) f(b).
Mai departe, f este izomorfism de latici, daca este morfism bijectiv de latici.
Teorema 6.1.2 a) Dac a (A, ) este o latice, atunci operatiile

a multimea ordonat
a b = inf{a, b}, a b = sup{a, b}, a, b A
definesc pe multimea A o structura de latice (A, , ).

b) Invers, dac a (A, , ) este o latice, atunci relatia
a structura algebric
a b a b = a, a, b A
definit at (A, ) este latice; mai mult, pentru orice a, b A

a pe multimea A este o relatia de ordine astfel nc
avem
a b = sup{a, b}, a b = inf{a, b}.
Demonstratie. a) Comutativitatea operatiilor si este evidenta din definitie. Demonstram ca este

a: fie x = (a b) c, y = a (b c). Avem a b x, c x = a x, b x, c x = a x, b c
asociativ
x = a (b c) x, de unde y x. Analog obtinem ca x y, deci x = y.
Fie acum v = a (a b). De aici a v, pe de alta parte a b a, a a = a (a b) a = v a =
v = a.
b) Observ am c
a avem
() a b = b a b = a.
Intr-adev atii de absorbtie, avem a b = b = a = a (a b) = a b; mai departe,
ar, pe baza propriet
a b = a = b = b (b a) = b (a b) = b a = a b.
49
50 6 Latici si algebre Boole
Mai departe, s
a observ
am c
a cele dou
a operatii sunt idempotente, adica avem
() a a = a a = a.
Intr-adevar, pe baza propriet atii de absorbtie, pentru orice a A avem a = a (a a) si apoi a a =
a (a (a a)) = a. Analog se verific a proprietatea duala.
Ar
at
am c a este relatie de ordine. Am v azut ca a a = a, de unde a a, deci relatia este reflexiva.
Antisimetria: fie a b, b a. Rezult a ca a b = b, b a = a = a = b.
Tranzitivitatea: pentru orice a, b, c A avem a b, b c = a b = b, b c = c = a c = a (b c) =
(a b) c = b c = c = a c.
Ar
at
am c a a b = sup{a, b}. Intr-adev ar, putem scrie a (a b) = (a a) b = a b, de unde a a b;
analog avem b a b, deci a b este majoranta a lui a si b. Daca c este o majoranta, adica a c, b c,
atunci a c = c, b c = c = (a b) c = a (b c) = a c = a b c, deci a b este cea mai mic a
majorant a.
Egalitatea a b = inf{a, b} rezult a din (*).
Exemplul 6.1.3 1) (N, , ) este o latice cu element nul si element unitate, unde x y = (x, y), este cel mai
mare divizor comun al lui x si y, iar x y = [x, y] este cel mai mic multiplu comun al lui x si y. Elementul nul
este num arul natural 1, deoarece x 1 = [x, 1] = x pentru orice x. Elementul unitate este numarul natural 0,
deoarece x 0 = (x, 0) = x pentru orice x. Aceasta latice corespunde multimii ordonate (N, |).
2) Daca M este o multime, atunci (P(M), , ) este o latice cu element nul si element unitate. Elementul nul
a , iar elementul unitate este M. Aceasta latice corespunde multimii ordonate (P(M), ).
este multimea vid
Exercitiul 101 S a se arate c

a:
a) Dac a f : A B, atunci f : P(B) P(A), f (Y) = f1 (Y) este morfism de latici.
b) Functia f : P(A) P(B), f (X) = f(X) este morfism de latici daca si numai daca f este injectiva.
Exercitiul 102 Fie multimile A = {1, 2, 3} si B = {d > 0 | d|30}. Sa se determine toate izomorfismele de latici
f : (P(A), ) (B, |).
Exercitiul 103 Fie (A, , , ) si (B, , , ) doua latici. Sa se arate ca:

a) Dac a f : A B este morfism de latici, atunci f este crescator.
b) Afirmatia reciproca nu e adev arata, adic
a exista functii crescatoare care nu sunt morfisme de latici.
c) Dac a A este total ordonata si f : A B este crescator, atunci f este morfism de latici.
Definitia 6.1.4 a) Laticea (A, , ) este distributiv

a, daca pentru orice a, b, c A,
(a b) c = (a c) (b c).
b) Laticea (A, , ) este modular a pentru orice a, b, c A,

a, dac
a c = a (b c) = (a b) c.
Observatii 6.1.5 1) Se poate ar a laticea (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c
ata c
A, (a b) c = (a c) (b c).
2) Laticile din exemplele 6.1.3 de mai sus sunt distributive.
3) Orice latice distributiv
a este modular a. Intr-adevar, pentru orice a, b, c A, a c, avem a c = c si
a (b c) = (a b) (a c) = (a b) c.
Afirmatia reciproc
a nu este adevarat
a, exist
a latici modulare, care nu sunt distributive.
Exercitiul 104 S a se demonstreze :

a) In laticea (A, , ) avem a a 0 , b b 0 = a b a 0 b 0 si a b a 0 b 0 .
b) Latice (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c A avem (a b) c = (a c)
(b c).
c) Dac a, atunci pentru orice a, b, c A avem
a A este distributiv
a c = b c, a c = b c = a = b.
d) Dac a, atunci pentru orice a, b, c A avem

a A este modular
a b, a c = b c, a c = b c = a = b.
e) Laticea (1) nu e modular

a (deci nici distributiva); laticea (2) este modulara, dar nu e distributiva:
6.2 Latici Boole si inele Boole 51
1
(1) 1 (2)
a c
b
b

c 0
Exercitiul 105 S a se arate c a (A, ) este total ordonata, atunci A este latice distributiva.
a : a) Dac
b) (N, |) este latice distributiva.
6.2 Latici Boole si inele Boole

Definitia 6.2.1 Laticea A se numeste latice Boole (sau algebr a Boole) daca A este distributiva, exist a cel
mai mic element 0 = min A, exist a cel mai mare element 1 = max A si pentru orice a A exista un complement
at a a 0 = 0 si a a 0 = 1. Vom nota aceasta structura algebrica prin (A, , , 0, 1, 0 ).
a 0 A astfel nc
Exemplul 6.2.2 (P(M), , ) este latice Boole, unde min P(M) = , max P(M) = M, iar complementul lui
X M este {M X = M \ X.
Teorema 6.2.3 Dac a A este o latice Boole, atunci

at a a 0 = 0 si a a 0 = 1.
a un unic complement a 0 A astfel nc
a) Pentru orice a A exist
0 0 0 0
b) 0 = 1, 1 = 0, (a ) = a,
c) Pentru orice a, b A,
(a b) 0 = a 0 b 0 , (a b) 0 = a 0 b 0
(formulele lui de Morgan).
a a a0 = a a
Demonstratie. a) Dac = 1 si a a 0 = a a
= 0, atunci
a 0 = a 0 0 = a 0 (a a
) = (a 0 a) (a 0 a
) =
a a) (a a
= ( 0
(a a ) = a
) = a 0
0=a .
b) Avem 0 1 = 1, 0 1 = 0, deci 0 0 = 1 si 1 0 = 0. Mai departe, a 0 a = 0, a 0 a = 1, deci (a 0 ) 0 = a.

c) (a b) (a 0 b 0 ) = (a b a 0 ) (a b b 0 ) = (1 b) (1 a) = 1 1 = 1 si (a b) (a 0 b 0 ) =
(a a 0 b 0 ) (b a 0 b 0 ) = 0 0 = 0, deci (a b) 0 = a 0 b 0 ; analog se arata ca (a b) 0 = a 0 b 0 .
Definitia 6.2.4 Inelul asociativ cu unitate (A, +, ) se numeste inel Boole daca x2 = x pentru orice x A
(adic
a orice element al lui A este idempotent).
Teorema 6.2.5 Dac a (A, +, ) este un inel Boole, atunci

a) 1 + 1 = 0 (deci x + x = 0 pentru orice x A).
b) A este comutativ.
Demonstratie. a) 1 + 1 = (1 + 1)2 = 1 + 1 + 1 + 1, deci 1 + 1 = 0.

a x, y A, atunci
b) Dac
x + y = (x + y)2 = x2 + xy + yx + y2 = x + y + xy + yx,
deci xy = yx; deoarece 1 = 1, rezult

a c
a xy = yx.
Urmatoarea teorema descoperit
a de Marshall H. Stone (1903 1989) spune ca notiunile de latice Boole si de
inel Boole sunt echivalente.
Teorema 6.2.6 (Stone) a) Fie (A, , , 0, 1, 0 ) o latice Boole si definim operatiile:
a + b = (a b 0 ) (a 0 b) = (a b) (a 0 b 0 )
a b = a b.
Atunci (A, +, ) este inel Boole cu element nul 0 si element unitate 1.

b) Fie (A, +, , 0, 1) un inel Boole si definim operatiile:
a b = a + b + ab, a b = ab.
Atunci (A, , ) este latice Boole, n care a 0 = 1 + a, min A = 0 si max A = 1.

a f : A A 0 este un morfism de
c) Corespondentele definite de a) si b) sunt inverse una alteia. Mai mult, dac
latici Boole, atunci f este si morfism de inele Boole, iar daca g : B B este un morfism de inele Boole, atunci
0
g este si morfism de latici Boole.
Demonstratie. a) Evident, ,,+ este comutativ. Daca a, b, c A, atunci
a + (b + c) = (a (b + c) 0 ) (a 0 (b + c)) =
= (a ((b c 0 ) (b 0 c 0 )) 0 ) (a 0 ((b c 0 ) (b 0 c 0 ))) =
= (a (b c 0 ) 0 (b 0 c) 0 ) (a 0 b c 0 ) (a 0 b 0 c) =
= (a (b 0 c) (b c 0 )) (a 0 b c 0 ) (a 0 b 0 c) =
= (a b 0 c 0 ) (a b c) (a 0 b c 0 ) (a 0 b 0 c).
Rezult
a c
a (a + b) + c = c + (a + b) = a + (b + c); mai departe
a + 0 = (a 0 0 ) (a 0 0) = a 0 = a
a + a = (a a 0 ) (a 0 a)0 0 = 0,
deci a = a pentru orice a A

Operatia ,, este comutativ a, a 1 = a 1 = a, a2 = a a = a; verificam distributivitatea:
a si asociativ
a(b + c) = a ((b 0 c) (b c 0 )) =
= (a b 0 c) (a b c 0 )
ab + ac = ((a b) (a c) 0 ) ((a b) 0 (a c)) =
= (ab (a 0 c 0 )) ((a 0 b 0 ) a c) =
= (a b a 0 ) (a b c 0 ) (a 0 a c) (b 0 a c) =
= (a b c 0 ) (b 0 a c);
rezult a (A, +, , 0, 1) este inel Boole.

a c
b) Se arat a usor ca ,, si ,, sunt comutative si asociative, au loc proprietatile de distributivitate si si
absorbtie, si pentru orice a A, a0 = = a+0+a0 = a; a1 = a1 = a; a(1+a) = a(1+a) = a+a2 = a+a = 0
si a (1 + a) = a + 1 + a + a(1 + a) = 1 + a + a2 = 1.
c) Fie (A, , , 0, 1, 0 ) o latice Boole, (A, +, , 0, 1) inelul Boole corespunzator, si fie ab = a+b+ab, ab =
a b, a = a + 1. Atunci se arat a a b = a b, a b = a b si a 0 = a
a c .
Invers, fie (A, +, , 0, 1) un inel Boole, (A, , , 0, 1, 0 ) laticea Boole corespunzatoare, si fie a b = (a b 0 )
(a 0 b), a b = a b. Atunci a b = a + b si a b = ab.
Afirmatia referitoare la morfisme este lasat a pe seama cititorului.
Exemplul 6.2.7 1) (Z2 , +, ) este un inel Boole, iar laticea Boole corespunzatoare este data de
^0 ^1 ^0 ^1 0
^0 ^0 ^1 ^0 ^0 ^0 ^0 ^1
^1 ^1 ^1 ^1 ^0 ^1 ^1 ^0
2) A (P(M), , , , M, {) este o latice Boole careia i corespunde inelul Boole (P(M), , ), unde AB =
(A \ B) (B \ A) este diferenta simetric
a a lui A si B.
Exercitiul 106 a) Daca B1 , . . . , Bn sunt inele Boole, atunci B1 Bn este inel Boole.
b) Dac a M o multime si B este un inel Boole, atunci BM = Hom(M, B) este inel Boole.
Exercitiul 107 a) Sa se completeze demonstratia teoremei lui Stone.

b) Dac a A este o latice Boole si a, b A, atunci
a b b 0 a 0 a b 0 = 0 a 0 b = 1.
6.3 Algebra LyndenbaumTarski 53
Exercitiul 108 Folosind structura de inel Boole a lui P(U), sa se rezolve urmatoarele sisteme de ecuatii, unde
A, B, C P(U) sunt date, iar X P(U) este necunoscuta:
a) A X = B, A X = C.
b) A \ X = B, X \ A = C.
Exercitiul 109 S
a se demonstreze c
a functiile de mai jos sunt izomorfisme de inele Boole:
a) P(M) ' ZM 2 , X
7 X (unde X este functia caracteristica a lui X).
b) P(M N) ' P(M) P(N), dac a M N = .
c) Dac a N M, atunci P(N) E P(M) si P(M)/P(N) ' P({N).
Exercitiul 110 a) Dac a A este un inel comutativ, sa se arate ca (Idemp(A), , ) este inel Boole, unde pentru
orice e, f Idemp(A) definim e f = e + f 2ef.
b) S a diagrama Hasse a laticii Boole (Idemp(A), , ), daca A = Z24 , respectiv A = Z180 .
a se ntocmeasc
6.3 Algebra LyndenbaumTarski

Logica propozitiilor furnizeaz
a un exemplu important de latice Boole.
Definitia 6.3.1 a) Fie F multimea formulelor propozitionale peste o multime data de formule atomice. Con-
sider
am structura algebric a (F, , , ). In Capitolul 1 am definit pe F relatiile ,, (rezult
a) respectiv ,,
a este o relatie de preordine, n timp ce = ( 1 ) este o relatie de echivalent
(echivalent). Este evident c a
pe F, compatibila cu operatiile , si .
b) Construim multimea factor F ^ = F/ , deci F ^ = {A
^ | A F}, unde
^ = {A 0 F | A A 0 }.
A
Pe multimea F
^ definim operatiile
^ B
A ^=A
\ B, A
^ B
^=A
\ ^ = A.
B, A ^
Aceste definitii nu depind de alegerea reprezentantilor.

c) Clasa tautologiilor se noteaza cu 1, iar clasa contradictiilor cu 0. Deci avem
1 = {A F | A tautologie}, 0 = {A F | A contradictie}.
d) Conform Teoremei 5.1.6 pe multimea factor F ^ B

^ se poate defini o relatie de ordine prin A ^ daca si numai
a A B.
dac
Demonstratia urm
atoarei teoreme este l
asata cititorului.
Teorema 6.3.2 a) Structura algebric a (F,

^ , , , 0, 1) este o latice Boole.
b) Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
^ B;
(i) A ^ ^ B
(ii) A ^ = A;
^ ^ B
(iii) A ^ = B.^
a (F,
Structura algebric ^ , , , 0, 1) se numeste algebra LyndenbaumTarski. Teorema de mai sus da posibili-
tatea utiliz
arii metodelor algebrei n logica matematica.
Exercitiul 111 a) S a relatiile ,, si ,, sunt compatibile cu operatiile , si .

a se arate c
b) Sa se demonstreze Teorema 6.3.2.
6.4 Formule si functii Boole. Forme normale

Fie B o multime finit
a.
Definitia 6.4.1 a) Numim formule (polinoame) Boole (peste B) sirurile de simboluri construite astfel:
a x B, atunci x este formul
1. Dac a Boole;
2. Dac
a x, y sunt formule Boole, atunci urmatoarele sirurile de simboluri sunt formule Boole
(x y), (x y), si (
x);
3. Nu exist
a alte formule Boole n afara celor construite la (1) si (2).
b) Dac
a x este o formula Boole, atunci duala lui x (notatie: x ) se obtine schimband ntre ele simbolurile ,,
si ,,.
c) Vom folosi uneori si simbolurile ,, si ,,, dar acestea se reduc la cele de mai sus conform formulelor
cunoscute deja din logica propozitiilor.
Observatii 6.4.2 a) Presupunem c a B este chiar o latice Boole, deci daca x este o formula Boole peste B, atunci
lui x i corespunde un unic element din B, pe care l notam tot x. Deoarece axiomele laticii Boole sunt simetrice
rezult a imediat principiul dualit atii:
() Dac a x si y sunt formule Boole si x = y n B, atunci avem si egalitatea x = y n B.
b) O formul a Boole se poate transforma n multe alte formule echivalente folosind axiomele laticii Boole.
Exist a ns
a c
ateva formule mai importante, numite forme normale.
Introducem nt
ai c
ateva notatii:

x, dac
a = 1,
a V = {0, 1}, fie x =
Dac
x, dac
a = 0.
a = (1 , . . . , n ) V n , atunci formulele
Dac
1 x2 xn
x 1 x2 xn .
2
1 n
si x 1 2 n
se numesc conjunctii elementare, respectiv disjunctii elementare .

Wm
Definitia 6.4.3 a) Dac a c1 , . . . , cm sunt conjunctii elementare, atunci formula i=1 ck se numeste form
a nor-
mal
a disjunctiv a. Vm
b) Dac a d1 , . . . , dm disjunctii elementare, atunci formula i=1 dk se numeste form a normala conjunctiva.
Nu e greu de demonstrat c
a orice formul
a Boole are o forma normala disjunctiva (conjunctiva) echivalent
a cu
ea. Aceste forme normale nu sunt unice.
Exemplul 6.4.4 Consider 1 (x1 x2 ) si o aducem la form

am formula x a normal
a disjunctiv
a respectiv con-
junctiv
a:
=
1 (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ) = x1 =
x
= (x1 x1 ) (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ).
Definitia 6.4.5 a) Consider am acum laticea Boole B = V = {0, 1}. Daca x = x(x1 , . . . , xn ) este o formula Boole,
atunci atribuind valori xi V, formulei x i corespunde o unica functie x : V n V. O functie obtinuta n acest
fel se numeste functie Boole.
b) Fie f : V n V o functie si definim multimile Tf (true) si Ff (false) astfel:
Tf = { = (1 , . . . , n ) V n | f(1 , . . . , n ) = 1},
Ff = { = (1 , . . . , n ) V n | f(1 , . . . , n ) = 0}.
In continuare ar
at
am c
a orice formul
a Boole are forma normala disjunctiva sau conjunctiva speciala, pe care
o numim perfecta. Obtinem de asemenea ca orice functie f : V n V este o functie Boole.
Teorema 6.4.6 Fie f : V n V o functie Boole.

a Tf 6= , atunci
1) Dac
n
_ ^
f(x1 , . . . , xn ) = xi
i .
Tf i=1
a Ff 6= , atunci
2) Dac
n
^ _ i
f(x1 , . . . , xn ) = x
i .
Ff i=1
Vn i
Demonstratie. 1)VDac a (1 , . . . , n ) Tf , atunci f(1 , . . . , n ) = 1 si i=1 W i V=n 1; dac a (1 , . . . , n ) 6=
n
(1 , . . . , n ), atunci i=1 i = 1, deoarece i = 0 daca i 6= i ; rezulta ca Tf i=1 x
i i
i
i
= 1.
Vn Vn
a Tf i=1 x i i
W
Invers, dac i
i
= 1, atunci exista T f , astfel
nc
a t x
i=1 i = 1, deci x i = 1 pentru orice
i = 1, . . . , n. Rezult a xi = i , i = 1, . . . , n, deci (x1 , . . . , xn ) = (1 , . . . , n ) Tf si f(x1 , . . . , xn ) = 1.
a c
Analog se demonstreaz a 2).
6.4 Formule si functii Boole. Forme normale 55
Definitia 6.4.7 Formula de la punctul 1) (respectiv 2)) se numeste normal a disjunctiv

a perfect
a (FNDP)
(respectiv normal a conjunctiv a perfecta (FNCP) ).
S
a retinem c
a functia constant
a 0 nu are FNDP, iar functia constanta 1 nu are FNCP.
Exemplul 6.4.8 Fie f(x1 , x2 ) = x1 x2 ; atunci avem Tf = {(0, 0), (0, 1), (1, 1)} si Ff = {(1, 0)}, deci
f(x1 , x2 ) = (x01 x02 ) (x01 x12 ) (x11 x12 ) = (

x1 x
2 ) (
x1 x2 ) (x1 x2 ); (FNDP)

f(x1 , x2 ) = x11 x02 1 x2 .
=x (FNCP)
Exercitiul 112 S a f(x1 , x2 ) = x1 x2 (

a se arate c x1 x
2 ) este egala cu functia constanta 1, folosind:
a) tabele de adev
ar ; b) inele Boole.
Exercitiul 113 S 1 (x2 x

a se determine FNDP si FNCP pentru f(x1 , x2 , x3 ) = x 3 ).
Exercitiul 114 Fie f : V 3 V astfel nc at Tf = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 1), (1, 0, 0)}.
a) Sa se determine FNDP si FNCP pentru f(x1 , x2 , x3 ).
b) Sa se arate c
a f(x1 , x2 , x3 ) = x1 .
Capitolul 7
MULT
IMI DE NUMERE
7.1 Multimea numerelor naturale

Definitia 7.1.1 Axioma infinitului 3.1.2 spune ca exista o multime y astfel ncat y si x y, x+ y, unde
x+ = x {x}.
Fie A clasa multilor satisf
ac
and proprietatea de mai sus, numita clasa multimilor inductive, adica
A = {A | A; dac
a x A, atunci x+ A}.
a A este multime, care se numeste multimea numerelor naturale. Notatii: N, 0 := , 1 := 0+ = {0},
T
Avem c
2 := 1+ = {0, 1}, 3 := 2+ = {0, 1, 2}, . . . . Elementul s(n) = n+ se numeste succesorul lui n. Notam prin mai
departe N = N \ {0}.
Teorema 7.1.2 (Axiomele lui Peano) Tripletul format din multimea numerelor naturale N, elementul 0 si
functia succesor s : N N satisface axiomele lui Peano:
1) 0 N.
2) Dac a n N, atunci n+ N (adic a s este bine definit
a).
3) (Principiul inductiei matematice) Dac a S N, 0 S si n S, n+ S, atunci S = N (adic
a orice
submultime inductiv a a lui N coincide cu N).
4) Dac a n N, atunci n+ 6= 0.
5) Dac a n, m N, atunci din n+ = m+ rezult a n = m.
Demonstratie. 1), 2) si 3) sunt imediate din definitia lui N. Pentru 4) vedem ca n+ este nevida.
Pentru 5) este suficient de ar a pentru orice n N avem n+ = n. Este evident ca n n+ . Invers,
atat c
+
a x n , atunci x n, sau exist
dac a y n astfel ca x y. Daca aratam ca din y n rezulta y+ n, atunci
am terminat. Fie
S = {n | (n N) y((y n) (y+ n))}.
a n S, atunci n+ = n {n} S. Intr-adevar, din y n+ avem y n sau y = n.
Evident S N, 0 S si dac
Daca y n, atunci din n S obtinem y+ n n+ , iar daca y = n, atunci evident y+ = n+ . Folosind 3) vedem
c
a S = N.
Observatii 7.1.3 a) Observ a n 6= n+ , deoarece axioma regularitatii exclude anomalia n n.
am c
b) Folosind principiul inductiei matematice vedem usor ca orice numar natural nenul este succesorul unui
num a n N , m N astfel ca n = m+ .
ar natural, adic
c) Axiomele 2), 4) si 5) respectiv observatia de mai sus spun ca functia succesor
s : N N, s(n) = n+
este bine definit a, dar nu este surjectiva, pentru ca avem Im s = N .
a, este injectiv
d) Am v azut ca y n implic a y+ n, adica y n. Si invers este adevarat: daca y n, atunci y n.
Intr-adevar, consideram multimea
S = {n | (n N) y((y n) (y n))}.
Evident, S N, 0 S, deci este suficient de aratat ca daca n S, atunci n+ = n {n} S. Fie n S si
y n+ = n {n}. Dac a n y, atunci n+ y, ceea ce contrazice y n+ . Deci n / y, adica y n. Avem dou a
a n S obtinem y n n+ ; daca y = n, atunci evident y n+ .
a y n, atunci din faptul c
cazuri: dac
e) Dac ar, fie S = {n | n N n N}. Evident, 0 S si daca n S, atunci
a n N, atunci n N. Intr-adev
n+ = n {n} S.
56
7.1 Multimea numerelor naturale 57
Urm
atoarea teorem
a creeaz
a posibilitatea definitiilor recursive (inductive).
Teorema 7.1.4 (Teorema recurentei) Dac a X este o multime, a X un element fixat si f : X X o functie,
atunci exist a functie u : N X astfel nc
a o unic at u(0) = a si u(n+ ) = f(u(n)) pentru orice n N.
am relatiile N X si definim clasa

Demonstratie. Consider
C = { | N X; (0, a) ; dac a (n, x) , atunci (n+ , f(x)) }.

T
Deoarece C nevid a (caci N X C), rezult a ca u := C este o relatie satisfacand proprietatile de mai sus. Este
suficient de aratat c a pentru orice n N exista unic x X astfel ncat (n, x) u. Fie
a u este functie, adic
S = {n N | !x X : (n, x) u}.
Vom ar a 0 S si n S, n+ S, de unde din principiul inductiei matematice rezulta ca S = N, adic

ata c a u este
functie.
Dac a presupunem c a0 / S, atunci ar exista b 6= a n X astfel ncat (0, b) u. Dar atunci avem u\{(0, b)} C,
contradictie.
Fie acum n S si arat am ca n+ S. Deoarece n S, exista unic x X astfel ca (n, x) u, dar atunci
+
(n , f(x)) u. Presupunem acum c a y 6= f(x) n X astfel ca (n+ , y) u. Atunci u \ {(n+ , y)} C,
a exist
contradictie. Rezulta pe de o parte ca (0, a) u \ {(n+ , y)}, iar pe de alta parte daca (m, t) u \ {(n+ , y)}, atunci
(m , f(t)) u \ {(n , y)}, pentru c
+ +
a (m+ , f(t)) = (n+ , y), m = n, deci t = x, adica f(t) = f(x) = y, ceea ce e
imposibil (deoarece f(x) 6= y).
Corolar 7.1.5 Dac a tripletul (N 0 , 0 0 , s 0 ) satisface axiomele lui Peano, atunci este izomorf cu tripletul (N, 0, s),
adic a o functie f : N N 0 care satisface propriet
a exist atile:
(1) f(0) = 0 0 , (2) f s = s 0 f, (3) f este bijectiv.
Exercitiul 115 S
a se demonstreze Corolarul 7.1.5.
Definitia 7.1.6 (operatii cu numere naturale) a) Pe baza teoremei recurentei, pentru orice m N exist a
unic sm : N N astfel nc
at sm (0) = m si sm (n+ ) = s(sm (n)) = (sm (n))+ pentru orice n N. Valoarea sm (n)
se numeste suma lui m si n, si not
am sm (n) =: m + n. Deci adunarea numerelor naturale se defineste inductiv
prin
m + 0 = m, m + s(n) = s(m + n).
Sa observ a s(n) = n+ = n + 1.
am c
b) Pe baza teoremei recurentei, pentru orice m N exista unic pm : N N astfel ncat pm (0) = 0
si pm (n+ ) = pm (n) + m pentru orice n N. Valoarea pm (n) se numeste produsul lui m si n, si notam
pm (n) =: mn. Deci nmultirea numerelor naturale se defineste inductiv prin
m 0 = 0, ms(n) = mn + m.
S
a observ a n 1 = n.
am c
Teorema 7.1.7 (propriet atile de baz a ale operatiilor) Dac a m, n, p N, atunci

1) (m + n) + p = m + (n + p);
2) m + 0 = 0 + m;
3) m + 1 = 1 + m;
4) m + n = n + m;
5) Dac a m + p = n + p, atunci m = n. In particular, daca m + p = m, atunci p = 0.
6) Dac a m + n = 0, atunci m = n = 0;
7) (Trihotomie) Din urm atoarele trei afirmatii exact una este adevarata:
(i) m = n, (ii) p N astfel nc
at m = n + p, (iii) p N astfel nc
at n = m + p;
8) (m + n)p = mp + np; p(m + n) = pm + pn;
9) m(np) = (mn)p;
10) 0 m = 0;
11) 1 m = m;
12) mn = nm;
13) Dac a mn = 0, atunci m = 0 sau n = 0;
14) Dac a mp = np si p 6= 0, atunci m = n;
15) Dac a mn = 1, atunci m = n = 1.
58 7 Multimi de numere
Exercitiul 116 S
a se demonstreze Teorema 7.1.7.
Definitia 7.1.8 (ordonarea numerelor naturale) Fie m, n N. Spunem ca m este mai mic dec at n,
notatie m < n, dac a p N astfel nc
a exist at m + p = n. Daca m = n sau m < n, atunci spunem ca m mai
mic dec am m n.
at sau egal cu n si not
Propozitia 7.1.9 (caracterizarea relatiei ,,<) Pentru orice numere naturale m si n urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) m < n; (ii) m n; (iii) m n.
Demonstratie. Am v a m n m n. Aratam ca m < n m n. Fie

azut c
S = {n | (n N) m((m < n) (m n))}.
Evident 0 S, deci prin inductie este suficient de aratat ca n S n 0 S. Intr-adevar, daca n S si m < n 0 ,
a p N astfel ca n+ = m + p, adica n+ = m + r+ , unde p = r+ . Dar atunci n+ = (m + r)+ , deci
atunci exist
n = m + r, de unde m n. Dac a m < n, atunci din n S rezulta m n n+ , deci m N+ . Daca m = n,
+
atunci evident m n .
Arat
am c a m n m < n. Fie
S = {n | (n N) m((m n) (m < n))}.
Evident 0 S, deci prin inductie este suficient de aratat ca n S n 0 S. Intr-adevar, daca n S si m n 0 ,

atunci m n sau m = n. Dac a m n, atunci din n S avem m < n < n+ = n + 1, deci m < n+ . Daca m = n,
atunci evident m < n+ = n + 1.
Teorema 7.1.10 (propriet atile de baz a ale relatiei de ordine) Fie m, n, p N. Atunci
1) ,, este relatie de ordine total a;
2) 0 n;
3) Daca n 6= 0, atunci 1 n;
4) m < n dac a si numai dac a m+ n;
5) m n dac a si numai dac a m < n+ ;
6) Nu exista n N astfel nc a t m < n < m+ ;
7) (N, ) este bine ordonat a;
8) (principiul inductiei matematice, varianta 2) Dac a P(n) este un predicat pe multimea numerelor
naturale astfel ca P(0) este adev arat si P(k) adev
arat pentru orice k < n, atunci si P(n) este adev arat;
9) Daca m < n, atunci m + p < n + p;
10) Daca m < n si p 6= 0, atunci mp < np
11) (axioma lui Arhimede) Dac a m N si n N , atunci exist
a p N astfel nc
at pn > m;
12) (teorema mp artirii cu rest) Dac a m N si n N , atunci exist
a unic q, r N astfel nc
at m = nq+r
si r < n.
Demonstratie. 7) Presupunem c a (N, ) nu e bine ordonata, adica exista o submultime A 6= care nu are cel
mai mic element. Fie S multimea minorantilor stricti ai lui A, adica
S = {n N | n < a a A}.
Atunci evident 0 S, deoarece A nu are cel mai mic element. Daca n S, atunci n+ a pentru orice a A.
Dar n+ / A (deoarece n caz contrar ar fi cel mai mic element din A), deci n+ < a pentru orice a A, adic
a
+
n S. Prin inductie rezult a S = N, deci A = , contradictie.
a c
Exercitiul 117 S
Observatii 7.1.11 Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele lui Peano, respectiv definitiile adun arii
si nmultire se pot scrie ca formule nchise n limbajul LN introdus n Exemplul 2.2.2. Amintim ca limbajul LN
foloseste, n afar
a de simbolurile logicii, simbolul de constanta 0 si trei simboluri de functii: s de o variabil
a,
adunarea ,,+ de dou a variabile si nmultirea ,, de doua variabile. Axiomele lui Peano sunt:
(N1) Dac a n LN , atunci (x0 y(xy xS(y) )) x.
a este o formul
Aici x0 , xy , xs(y) nseamn
a c
a n , variabila x se nlocuieste cu expresiile 0, y, s(y), respectiv.
(N2) x(s(x) 6= 0)
(N3) xy((s(x) = s(y)) (x = y))
7.2 Multimea numerelor ntregi 59
(N4) x(x + 0 = x)
(N5) xy(x + s(y) = s(x + y))
(N6) x(x 0 = 0)
(N7) xy(xs(y) = xy + x)
Conform definitiei ,,teoriei date n paragraful 2.4.2, putem spune ca teoria numerelor (aritmetica) este
multimea formulelor nchise deductibile din axiomele lui Peano. Teorema 7.1.2 si definitiile ulterioare spun c a
multimea N a numerelor naturale (cu elementul 0 N, functia succesor s : N N, definitiile inductive ale
adunarii si nmultirii) este un model al teoriei numerelor. Corolarul 7.1.5 spune ca oricare doua modele ale teoriei
numerelor sunt izomorfe.
Urm
atoarea teorem
a este una din rezultatele surprinzatoare ale logicii matematice.
Teorema 7.1.12 (teorema de incompletitudine a lui G odel) Sistemul axiomatic al teoriei numerelor nu
este complet, adic a exist
a o formul
a nchis
a care nu este deductibil
a si nici negatia ei nu este deductibil a.
Mai general, dac a un sistem axiomatic necontradictoriu este suficient de larg nc at s
a contin
a teoria numerelor
si este ,,suficient de regulat
a, atunci exist
a o formula nchis
a care nu este deductibil a si nici negatia ei nu este
deductibila.
7.2 Multimea numerelor ntregi

Teoremele 7.1.7 si 7.1.10 spun ca structura (N, +, , ) este un semiinel asociativ, comutativ, cu unitate, f
ar
a
divizori ai lui zero, bine ordonat si arhimedian. Una din probleme e ca (N, +) nu e grup. Rezolvam asta prin
l
argirea multimii N. Vom construi mai jos multimea numerelor ntregi pornind de la multimea numerelor naturale,
respectiv definim adunarea, nmultirea si ordonarea numerelor ntregi.
Definitia 7.2.1 a) Pe multimea N N definim relatia omogena
(m, n) (p, q) dac

a m + p = n + q,
care este o relatie de echivalent

a. Not ^
am prin (m, n) clasa de echivalenta a perechii (m, n), deci
^
(m, n) = {(p, q) N N | (p, q) (m, n)}.
Multimea factor Z := NN/ = {(m, ^ n) | m, n N} se numeste multimea numerelor ntregi, iar clasele (m,
^ n)
se numesc numere ntregi.
b) Adunare si nmultirea numerelor ntregi se definesc astfel:
^
(m, ^
n) + (p, q) := (m +^
p, n + q), ^
(m, ^
n)(p, ^
q) := (mp + nq, np + mq).
Teorema 7.2.2 (Z, +, ) este domeniu de integritate, n care elementul nul este 0 := (0, ] 0) = {(m, m) | m N},
]
elementul unitate este 1 := (1, 0) = {(m+1, m) | m N} si opusul unui num ^
ar ntreg (m, ^
n) este (m, ^
n) := (n, m).
Exercitiul 118 a) Sa se arate c a relatia ,, este o relatie de echivalenta.

b) Sa se arate c
a definitiile adun
arii si nmultirii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) Sa se demonstreze Teorema 7.2.2.
Definitia 7.2.3 Numerele ntregi se ordoneaza prin relatia:
^
(m, ^
n) (p, q) dac
a si numai dac
a p + n > q + m.
Teorema 7.2.4 1) Definitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.

2) (Z, ) este total ordonat
a.
3) Functia : N Z+ , (n) = (n,
^ 0) este bine definit
a, strict cresc
atoare si este izomorfism de semiinele.
4) Ordonarea numerelor ntregi este compatibil a cu adunarea si nmultirea, adic a pentru orice a, b, c, d Z
avem
a < b, c d a + c < b + d, a < b, c > 0 ac < bc, a < b, c < 0 ac > bc.
5) (Axioma lui Arhimede) Pentru orice a Z+ si b Z exist

a n N astfel ca na > b.
^
Observatii 7.2.5 Vom identifica: n cu (n) = (n, 0), N cu Z+ , unde
Z+ = {a Z | a 0} = {(m,
^ n) | m n}.
T
in ari, pentru orice m, n N avem
and cont de aceste identific
^
m n = m + (n) = (m, ^
0) + ((n, ^
0)) = (m, ^
0) + (0, ^
n) = (m, n).
Exercitiul 119 S
7.3 Multimea numerelor rationale

Am vazut ca (Z, +, , ) este domeniu de integritate total ordonat arhimedian. Vom extinde aceasta structur
a
pentru a obtine un corp comutativ total ordonat.
Definitia 7.3.1 a) Pe multimea Z Z definim relatia omogena
(a, b) (c, d), dac

a ad = bc,
si se verific
a usor c ^
a este o relatie de echivalenta. Notam prin (a, b) clasa de echivalenta a perechii (a, b), deci
^
(a, b) = {(c, d) Z Z | (c, d) (a, b)}.
Multimea factor
Q := Z Z / = {(a,
^ b) | (a, b) Z Z }
se numeste multimea numere rationale. Un numar rational se noteaza de obicei sub forma de fractie, adic
a
^ a
(a, b) = .
b
ac
Observ a pentru a Z si b, c Z avem a
am c b = bc . In particular,
a
b = a
b , deci putem ntotdeauna alege un
reprezentant cu numitor pozitiv, adica putem presupune ca b N .
b) Adunarea si nmultirea numerelor rationale se definesc astfel:
^
(a, ]
b) + (c, d) := (ad ^
+ bc, bd), ^
(a, ]
b)(c, ^
d) := (ac, bd),
adic
a
a c ad + bc ac ac
+ = , = .
b d bd bd bd
a (Q, +, ) este un corp comutativ, n care elementul nul este

Teorema 7.3.2 Structura algebric
0
]
0 := (0, 1) = {(0, b) | b Z } = , a Z ,
a
elementul unitate este
a
]
1 := (1, 1) = {(a, a) | a Z } = , a Z ,
a
opusul num ^
arului rational (a, b) este
^ ^ ^ a a a
(a, b) := (a, b) = (a, b), adic
a = = ,
b b b
a a, b Z , atunci inversul lui (a,

si dac ^ b) este
1 a 1 b
^
(a, b) ^
= (b, a), adic
a = .
b a
7.4 Multimea numerelor reale 61
Exercitiul 120 a) Sa se arate c a relatia ,, este o relatie de echivalenta.

b) Sa se arate c
a definitiile adun
arii si nmultirii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) Sa se demonstreze Teorema 7.3.2.
Definitia 7.3.3 Numerele rationale se ordoneaza prin relatia:

a c
, a (bc ad)bd 0.
dac
b d

a, daca a 0,
b) Valoarea absolut arului rational a Q este |a| :=
a (modulul) num .
a, daca a < 0
Teorema de mai jos spune ca structura (Q, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian, n
care se scufund
a domeniul de integritate total ordonat al numerelor ntregi.
Teorema 7.3.4 1) Definitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.

2) (Q, ) este total ordonat.
3) Functia : Z Q, (a) = (a,
] 1) = a1 este bine definit
a, strict cresc
atoare (deci injectiv
a) si este morfism
unital de inele.
4) Ordonarea numerelor rationale este compatibil a cu adunarea si nmultirea, adic a x, y, z, t Q, atunci
a dac
x < y, z t x + z < y + t, x < y, z > 0 xz < yz, x < y, z < 0 xz > yz.
5) (Axioma lui Arhimede) x Q+ , y Q, n N astfel ca nx > y.

a a
Observatii 7.3.5 Vom identifica num
arul ntreg a cu (a) = 1 si astfel Z Q. Observam ca b = (a)(b)1 .
Exercitiul 121 a) S
Exercitiul 122 S a pentru orice x, y Q

a se arate c
|x| = | x|, |xy| = |x||y|, |x + y| |x| + |y|, ||x| |y|| |x y|.
7.4 Multimea numerelor reale

7.4.1 Fie K un corp comutativ total ordonat. Din analiza matematica stim ca umatoarele afirmatii sunt echiva-
lente:
(i) Orice sir monoton si m
arginit de elemente din K este convergent.
(ii) Orice submultime nevid a si m
arginit
a inferior (superior) a lui K are infimum (supremum).
(iii) Corpul K satisface axioma lui Arhimede si orice sir Cauchy de elemente din K este convergent.
(iv) Corpul K satisface axioma lui Dedekind (adica orice taietura Dedekind a lui K este generata de un element
al lui K).
Nu este greu de v
azut c
a numerele rationale fomeaza un corp comutativ total ordonat care nu este complet n
sensul de mai sus. Pornind de la Q, vom construi o extindere a sa care este un corp comutativ total ordonat si
complet, numit corpul numerelor reale.
Definitia 7.4.2 a) Consider

am multimea sirurilor de numere rationale, pe care o notam
QN = {(an ) | an Q};
acesta este un inel comutativ cu operatiile (an ) + (bn ) = (an + bn ), respectiv (an )(bn ) = (an bn ); elementul nul
este sirul constant (0), iar elementul unitate este sirul constant (1). In general notam prin (a) sirul constant n
care fiecare termen este egal cu a. Consider am urmatoarele submultimi ale lui QN :
b) multimea sirurilor marginite
B = {(an ) QN | b Q+ astfel ca n N : |an | < b}.
c) multimea sirurilor Cauchy
C = {(an ) QN | Q+ n N astfel ca m, n > n : |am an | < }.
d) multimea sirurilor convergente la zero
N = {(an ) QN | Q+ n N astfel ca n > n : |an | < }.

Se arat a N C B, mai mult, C este subinel unital al lui QN -nek, iar N este ideal al lui B (deci si al lui
a usor c
C.
e) Consider a ,, pe C definita prin
am relatia de echivalent
(an ) (bn ) dac

a (an bn ) N,
Not ]
am prin (a n ) clasa de echivalent
a a sirului (an ) C, deci
n ) = (an ) + N = {(an + bn ) | (bn ) N}.

]
(a
f) Multimea factor R := C/ = {(a

] n ) = (an ) + N | (an ) C} se nume
ste multimea numerelor reale.
g) Adunarea si nmultirea numerelor reale se definesc astfel:
]
(a ^
n ) + (bn ) := (an + bn ),
g ]
(a ^
n )(bn ) := (an bn ).
g
f = (0) + N, iar elementul

Teorema 7.4.3 (R, +, ) este un corp comutativ n care elementul nul este 0 := (0)
f = (1) + N.
unitate este 1 := (1)
Exercitiul 123 a ) S a se arate ca (QN , +, ) este un inel comutativ, N C B, C si B sunt subinele unitale ale
lui Q , iar N este un ideal al lui B.
N
b) S a ,, este relatie de echivalenta pe C.

a se arate c
c) S
a se arate c
a definitiile operatiilor ,,+ si ,, nu depind de alegerea reprezentantilor.
d) S
Definitia 7.4.4 a) Introducem submultimile:
R+ := {(a
] n ) R | r Q+ N N astfel ca n > N : an > r},

R := {(a
] n ) R | r Q+ N N astfel ca n > N : an < r}.

b) Spunem c a R+ . Ordonam numerele reale prin relatia

a < , dac
dac
a < sau = .
Teorema 7.4.5 1) R+ R .
2) Submultimile R+ , {0}, R formeaz
a o partitie a lui Z (adic a sunt disjuncte dou a cate dou
a si avem R =
R+ {0} R ).

3) (R, ) este o multime total ordonata.

4) Functia : Q R, (a) = (a) = (a) + N este strict cresc
f atoare (deci injectiv
a) si este morfism de corpuri.
Vom identifica num arul rational a cu (a) si astfel Q R.
5) Ordonarea numere reale este compatibil a cu adunarea si nmultirea, adic
a daca , , , R, atunci
< , + < + , < , > 0 < , < , < 0 > .
6) (Axioma lui Arhimede) R+ , R, n N astfel ca n > .

a , R si < , atunci r Q astfel ca < r < . (Spunem ca Q este submultime dens
7) Dac a a lui
R)
8) Dac particular, dac
a (n ) RN este un sir Cauchy de numere reale, atunci limn n R. In a
(an ) C, atunci limn an = (an ) + N.
Exercitiul 124 a) S
a se arate c
a definitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.
b) Sa se demonstreze Teorema 7.4.5.
Teorema 7.4.5 spune c a (R, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian si complet n sensul lui
Cauchy (sau echivalent, conform 7.4.1, corp comutativ total ordonat complet n sensul lui Dedekind. Aceste
propriet
ati determin
a unic corpul numerelor reale pana la un (unic) izomorfism.
Teorema 7.4.6 (unicitatea corpului numerelor reale) Dac a K este un corp comutativ total ordonat complet,
atunci exist
a un unic izomorfism de corpuri ordonate de la K la R.
Exercitiul 125 S
Capitolul 8
NUMERE CARDINALE
Rezultatele prezentate n urm atoarele dou

a capitole au fost descoperite de matematicianul german Georg Cantor
(1845 1918). El este creatorul teoriei multimilor si a aratat importanta functiilor bijective. Cantor a definit
multimile infinite si multimile bine ordonate, si a aratat ca exista o ,,ierarhie a multimilor infinite. Tot el a
introdus numerele cardinale si numerele ordinale si a studiat aritmetica acestora.
8.1 Num
ar cardinal. Operatii cu numere cardinale
a multimile A si B sunt echipotente (notatie: A B), daca exista o functie bijectiv
Definitia 8.1.1 Spunem c a
f : A B.
Observatii 8.1.2 ,, este o relatie de echivalenta pe clasa multimilor, deci obtinem o partitie a acestei clase.
Intr-adevar, daca A o multime, atunci 1A : A A este bijectiv, deci ,, este reflexiv. Daca A B si B C
atunci exista functiile bijective f : A B si g : B C. Deoarece g f : A C este bijectiv, rezulta ca A C
deci ,, este tranzitiv. Dac a f : A B este bijectiv, atunci si f1 : B A este bijectiv, deci ,, este simetric.
Definitia 8.1.3 a) Cardinalul multimii A este clasa de echipotenta A. Notatie: |A|, deci A B daca si numai
daca |A| = |B|, si spunem c a multimea A este reprezentant al numarului cardinal = |A|. (Deoarece constructia
axiomatic a precis a a lui |A| este dificil
a, o vom face doar dupa introducerea si a numerelor ordinale n capitolul
urm ator.)
b) Adunarea, nmultirea si exponentierea numerelor cardinale de definesc astfel:
P `
1. iI i = | iI Ai |;
Q Q
2. iI i = | iI Ai |;
3. = |BA | = |Hom(A, B)|.
i = |Ai | =
Observatii 8.1.4 Definitiile de mai sus nu depind de alegerea
` reprezentant
` ilor. ` Intr-adev ar, daca Q
Q
|A
Qi
0
|,
s i f i : A A 0
i este bijectiv pentru orice i I, atunci f
iI i : A i A
iI i
0

s i f
iI i : iI Ai
iI i A 0
sunt funct
ii bijective. Dac
a f : A 0
A
s i g : B B 0
sunt bijective, atunci
s i Hom(f, g) : Hom(A, B)
Hom(A 0 , B 0 ) este bijectiv.
Teorema ` 8.1.5 Fie (AS i )iI o familie de mult imi.
a) : A
iI i A
iI i , (a i , i) = a i este funct ie surjectiv
a, si este injectiv
a dac
a si numai daca
Ai Aj = pentru orice i, j I, i 6= j.
b) |A1 A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
S
Demonstratie. a) Dac a a iI Ai , atunci exista i I astfel ncat a Ai si (a, i) = a, deci este
surjectiv a.
Presupunem c a este injectiv a si ca exista i, j I si a Ai Aj . Deoarece (a, i) = (a, j) = a, rezulta c
a
(a, i) = (a, j), deci i = j. `
Invers, presupunem c a pentru orice i 6= j, Ai Aj = , si fie (ai , i), (aj , j) iI Ai astfel ncat (ai , i) =
(aj , j); rezult a ai = aj Ai Aj , deci i = j si (ai , i) = (aj , j).`
a c
b) Dac a A1 A2 = , atunci din a) rezulta ca A1 A2 A1 A2 , deci |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
In general, A1 A2 = A1 (A2 \A1 ) si A2 = (A2 \A1 )(A1 A2 ), unde A1 (A2 \A1 ) = si (A2 \A1 )A1 A2 ) =
; rezulta ca
|A1 A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A1 \ A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
63
64 8 Numere cardinale
Teorema 8.1.6 Au loc urm atoarele identitati cu numere cardinale:

a) 1 + 2 = 2 + 1 ; 1 2 = 2 1 ;
b) (
P1 + 2 ) +
P3 = 1 +P (2 + 3 ); (1 2 )3 = 1 (2 3 );
c) ( iI i )( jJ j ) = (i,j)IJ i j ;
P Q
d) iI i = iI i ;
Q Q
e) ( iI i ) = iI i ;
f) = ( ) .
Demonstratie. a) Fie 1 = |A1 |, 2 = |A2 | si sa observam ca functiile

a a
: A1 A2 A2 A1 , (a1 , 1) = (a1 , 2), (a2 , 2) = (a2 , 1),
: A1 A2 A2 A1 , (a1 , a2 ) = (a2 , a1 )
sunt bijective. ` ` ` `
b) Observ am c a multimile (A1 A2 ) A3 = {((a1 , 1), 1 0 ), ((a2 , 2), 1 0 ), (a3 , 2 0 ) | ai Ai } si A1 (A2 A3 ) =
{(a1 , 1 0 ), ((a2 , 1), 2 0 ), ((a3 , 2), 2 0 ) | ai Ai } sunt echipotente.
c) Dac a i = |Ai | si j = |Bj |, atunci
a a a
:( Ai ) ( Bj ) (Ai Bj ), ((ai , i), (bj , j)) 7 ((ai , bi ), (i, j))
iI jJ (i,j)IJ
este functie bijectiv

a.
d) Fie i = |Ai |, i I si = |B|. Atunci
a Y
: Hom( Ai , B) Hom(Ai , B), () = ( qi )iI
iI iI
`
a, unde qi : Ai iI Ai este injectia canonica a sumei directe.
este functie bijectiv
e) Cu notatiile de mai sus avem ca functia
Y Y
: Hom(B, Ai ) Hom(B, Ai ), () = (pi )iI
iI iI
Q
a, unde pi : iI Ai Ai este proiectia canonica a produsului direct.
este bijectiv
f) Fie = |A|, = |B|, = |C| si consider
am functiile
: Hom(A B, C) Hom(A, Hom(B, C)), (f)(a)(b) = f(a, b),
: Hom(A, Hom(B, C)) Hom(A B, C), (g)(a, b) = g(a)(b),

unde a A si b B. Se arat a = 1 .
a usor c
Teorema 8.1.7 (Cantor) Pentru orice multime A are loc |P(A)| = 2|A| .
Demonstratie. Fie A : P(A) Hom(A, {0, 1}), A (X) = X , unde

aaX
1, dac
X : A {0, 1}, X (a) =
aa
0, dac /X
este functia caracteristic

a a submultimii X. Observam ca A este bijectiva, pentru ca
1
A () =
1
(1), : A {0, 1}
este inversa lui A .
8.2 Ordonarea numerelor cardinale

Definitia 8.2.1 Fie = |A| si = |B| dou
a numere cardinale. Spunem ca daca exista o functie injectiv
a
: A B.
S
a arat
am ca definitia nu depinde de alegerea reprezentantilor. Intr-adevar, daca = |A| = |A 0 |, f : A 0 A
bijectiv, = |B| = |B 0 |, g : B B 0 bijectiv, atunci Hom(f, g)() = g f : A 0 B 0 este functie injectiva.
8.2 Ordonarea numerelor cardinale 65
Exercit
P P a i i , i I, atunci:
iul 126 Dac
a) QiI i QiI i ;
b) iI i iI i ;
0
a 0 6= 0 si 0 , atunci 0
c) dac .
Pentru a ar
ata c
a ,, este relatie de ordine, avem nevoie de urmatoarea lema.
Lema 8.2.2 (CantorBernsteinSchr a A2 A1 A0 si A0 A2 , atunci A0 A1 .

oder) Dac
Demonstratie. Fie f : A0 A2 o functie bijectiva si definim familia de multimi (An )n0 prin formula de
recurent
a An+2 A1 A0 , se arata prin inductie ca An An+1 pentru orice n 0.
T = f(An ). Deoarece A2 S
Fie B = nN An ; atunci A = B nN (An \ An+1 ) si (Ai \ Ai+1 ) (Aj \ Aj+1 ) = daca i 6= j. Deoarece
An+2 = f(An ), rezult
a c
a functia
fn : (An \ An+1 ) (An+2 \ An+3 ), fn (x) = f(x)
este bijectiv
a pentru orice n 0. Functia bijectiva cautata g : A0 A1 se defineste astfel:

x, a x B,
dac
g(x) = f(x), a x A2n \ A2n+1 , n N,
dac

x, a x A2n1 \ A2n , n N.
dac
Teorema 8.2.3 Relatia ,, este relatie de ordine total particular, are loc trihotomia: dac
a. (In a si sunt
numere cardinale, atunci sau < sau = sau > .)
Demonstratie. Dac a = |A|, atunci , pentru ca 1A : A A este functie injectiva.

Daca = |A|, = |B|, = |C| si , , atunci exista functiile injective f : A B si g : B C;
deoarece si g f : A C este injectiv a ca .
a, rezult
Fie acum = |A|, = |B| astfel nc at si , deci exista functiile injective f : A B si g : B A.
Fie A0 = A, A1 = g(B), B1 = f(A) si A2 = g(B1 ). Deoarece B1 B, rezulta ca A2 A1 A0 . Mai departe, g f
a si (g f)(A0 ) = g(f(A)) = g(B1 ) = A2 , deci A0 A2 . Din Lema CantorBernsteinSchr
este functie injectiv oder
rezult a A0 A1 , deci A B pentru c
a c a A1 B.
Fie = |A|, = |B| si pentru orice X A, Y B, fie
B(X, Y) = {f : X Y | f bijectiv},
[
B= B(X, Y).
(X,Y)P(A)P(B)
Pe multimea B-n definim relatia ,, astfel: daca f : X Y si f 0 : X 0 Y 0 , atunci f f 0 daca si numai dac a
X X 0 si f este restrictia lui f 0 la X. Se verifica usor ca (B, ) este o multime nevida ordonata.
Fie L = {fi :SXi Yi | i SI} B o submultime total ordonata, si aratam ca L are majoranta n B. Intr-
adevar, fie X = iI Xi , Y = iI Yi si fie f : X Y, f(x) = fi (x) daca x Xi . Este usor de aratat c a f este
functie bine definita, bijectiva, si fi f pentru orice i I.
Din lema lui Zorn rezult a c a n B exist
a un element maximal f0 : X0 Y0 , deci este suficient de demonstrat
c
a X0 = A sau Y0 = B. Presupunem c a X0 6= A, Y0 6= B si fie a0 A \ X0 si b0 B \ Y0 . Observam ca functia

f0 (x), daca x X0 ,
f : X0 {a0 } Y0 {b0 }, f (x) =
0 0
b0 , daca x = a0
a si f0 f 0 , ceea ce contrazice maximalitatea lui f0 .

este bijectiv
ar cardinal avem < 2 .

Teorema 8.2.4 (Cantor) Pentru orice num
Demonstratie. Fie = |A|. Deoarece A P(A), a 7 {a} este functie injectiva, rezulta ca 2 .
a : A P(A) este bijectiv, si fie
Presupunem c
X = {a A | a
/ (a)}.
Atunci exista x A astfel nc

at (x) = X. Daca x X, atunci x (x), deci x
/ X; daca x
/ X, atunci x
/ (x),
deci x X. In ambele cazuri ajungem la o contradictie, deci < 2 .
8.3 Multimi finite, infinite si num

arabile
Definitia 8.3.1 a) Spunem c a A este multime finita, daca este echipotenta cu un numar natural, adica n N
astfel ca A n. Multimea A este infinita, daca nu este finita.
b) Spunem c a A este multime infinit
a num arabila, daca este echipotenta cu multimea numerelor naturale,
adica A N. Notam cu 0 cardinalul lui N.
c) Spunem ca A este multime num arabila (sau cel mult num arabil
a), daca este finita sau infinit numarabil
a.
d) Notam cu c cardinalul multimii R a numerelor reale, si spunem ca R are puterea continuului.
Teorema 8.3.2 a) Orice submultime a unei multimi finite este finita.

a n, m N si exist
b) Dac a f : n m functie injectiv
a, atunci n m. In a n m, atunci
particular, dac
n = m, adic
a orice multime finit
a este echipotent
a cu un singur numar natural.
Demonstratie. a) Este suficient de ar

atat ca pentru orice numar natural n, orice submultime a lui n este
finit
a. Deoarece multimea
S := {n N | orice submultime a lui n este finita}
satisface S si n S n+ S, din principiul inductiei matematice obtinem S = N.

b) Consider am multimea
T = {n N | pentru orice m N, dac

a exista f : n m injectiva, atunci n m}.
Este evident ca T . Fie n T , si presupunem ca f : n+ m este o functie injectiva, unde m N.

+
Deoarece n 6= , rezult a m 6= , si conform axiomelor lui Peano exista p N astfel ncat m = p+ , deci avem
a c
f : n = n {n} m = p = p {p}. Dac
+ +
ap / f(n), atunci g : n p, g(x) = f(x) este functie bine definit
a si
injectiv a p f(n), atunci fie p = f(u), f(n) = v, unde u n si v p (ntr-adevar, deoarece daca v
a. Dac / p,
atunci f(n) = p = f(u), deci n = u n, contradictie). Atunci functia

f(x), dac a x 6= u,
g : n p, g(x) =
v, dac ax=u
a. Deci n ambele cazuri avem o functie injectiva g : n p. Deoarece n T , rezulta ca n p. Dac

este injectiv a
n p, atunci n p, deci n+ p+ = m. Dac a n = p, atunci avem n+ = p+ = m. Deci n orice caz n+ m,
a n+ T . Din principiul inductiei rezult
adic a T = N.
Observatii 8.3.3 a) In capitolul urm ator vom da definitia axiomatica a numarului cardinal. Vom vedea ca dac
a
A este multime finita, adic a unic n N astfel ca A n, atunci |A| = |n| = n. Deci orice numar natural
a exist
este si numar cardinal (este chiar propriul cardinal).
b) Adunarea numerelor naturale definit a n capitolul anterior coincide cu adunarea lor ca numere cardinale.
Intr-adev ar, dac
a not
am pentru moment cu + adunarea numerelor cardinale, atunci avem n+ = |n+ | = |n {n}| =
|n|+|{n}| = n+1.

Teorema 8.3.4 Fie A o multime. Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:

(1) A este multime infinita;
(2) Exist a f : N A;
(3) A are o submultime proprie echipotent a cu A.
Demonstratie. (1)(2) Observ am c a daca A infinit si a A, atunci si A \ {a} este infinit (pentru ca daca
A \ {a} n, atunci A n+ = n + 1). Demonstratia ,,naiva decurge astfel. Prin inductie definim un sir (An )nN ,
unde an A si o familie de multimi (An )nN , unde An A. Deoarece A este infinit, este evident nevid (c aci
altfel am avea A 0), deci exist a a0 A. Fie A0 = A \ {a0 }, care este de asemenea infinit. Presupunem c a an
si An sunt definite. Atunci An este infinit, deci exista an+1 An , si daca An+1 = An \ {an+1 }, atunci si An+1
este infinit. Fie f : N A, f(n) = an , deci f este functie injectiva.
Mai exact, trebuie sa folosim axioma alegerii. Fie Nn = {0, 1, . . . , n 1}. Prin inductie (ca mai sus) se arata
a pentru orice n N, exist
c a : Nn A. Daca n N, fie
Mn = { : Nn A | injectiv
a},
deci Mn 6= , si avem Mn Mm = , dac

a m 6= n. Din axioma alegerii rezulta ca exista o mult
Sime M astfel nc
at
pentru orice n N, Mn M are exact un element. Vedem ca daca definim multimea B := M Im , atunci
exist a f : N B.
a o functie bijectiv
8.3 Multimi finite, infinite si num
arabile 67
(2)(1) Presupunem c a A este finita. Deoarece f : N A este injectiv, rezulta ca N f(N) A. Dar atunci
N este finita, adic a n N si o functie bijectiva g : N n. Fie h = g|n+ : n+ n restrictia functiei g la
a exist
n+ N. Evident h este injectiv, deci n+ = n {n} n, contradictie.
(3)(2) Fie B A si fie f : A B o functie bijectiva. Mai departe, fie a0 A \ B, si prin inductie definim
sirul (an )nN , an+1 = f(an ). Fie : N A, (n) = an , si prin inductie dupa n aratam ca din n 6= m
rezulta (n) 6= (m). Intr-adev ar, daca n = 1, atunci m 6= 1, de unde (1) = a1 si (m) = f(am1 ) B;
deoarece a1 / B, rezult a (1) 6= (m). Presupunem ca afirmatia este adevarata pentru n, si fie m 6= n + 1.
a c
Dac a m = 1, atunci (m) = a1 / B si (n + 1) = f(an ) B, deci (n + 1) 6= (m). Daca m 6= 1, atunci
(m) = f(am1 ) si (n + 1) = f(an ). Deoarece m 1 6= n, rezulta ca am1 6= an , si deoarece f este injectiv a,
rezult a f(am1 ) 6= f(an ), deci (m) 6= (n + 1).
a c
(2)(3) Consider am functia

a, daca x / f(N),
: A A \ {f(0)}, (a) = ,
f(n + 1), daca x = f(n)
si arat
am c a. Intr-adev
a este bijectiv ar, fie a, b A astfel ncat (a) = (b). Atunci sau a, b f(N), sau
a, b A \ f(N). Daca a, b / f(N), atunci este evident ca a = b. Daca a, b f(N), atunci (a) = f(k + 1)
si (b) = f(l + 1), unde a = f(k) si b = f(l). Deoarece f este injectiva, rezulta ca k + 1 = l + 1, de unde
k = l si a = b. Deci este injectiv a. Fie acum b A \ {f(0)}. Daca b = f(n) f(N), atunci n 6= 0 si
b = f(n 1 + 1) = (f(n 1)); dac ab / f(N), atunci b = f(b), deci este surjectiva.
Corolar 8.3.5 a) Multimea N a numerelor naturale este infinit a, mai mult, |N| =: 0 este cel mai mic num
ar
cardinal infinit (sau transfinit).
b) Fie A o multime. Urm atoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) A este finita;
(2) Dac a f : N A, atunci f nu este injectiv;
(3) Dac a B A si |B| = |A|, atunci B = A.
c) Reuniunea a dou a multimi finite este finit
a.
`
à multimi finite. Deoarece |A B| = |A| + |B| si suma a doua numere
Demonstratie. c) Fie A si B dou ` naturale
este num
ar natural, rezult a A B este finita. Deoarece exista o functie injectiva f : A B A B, rezult
a c a
a A B este finit
c a.
Exercitiul 127 Fie A o multime. S a se arate ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:

(i) A este multime finit
a;
(ii) Daca f : A A este injectiv, atunci f este surjectiv;
(iii) Daca f : A A este surjectiv, atunci f este injectiv.
Exercitiul 128 Fie A o multime infinit

a. S
a se arate ca :
a) |A| + n = |A|, n N;
b) |A| + 0 = |A|.

a) 0 + 0 = 0 ; 0 0 = 0 ;
a An N pentru orice n N, atunci n N An N (adica, o reuniune numarabila de multimi
S
b) Dac
numarabile este num arabil
a);
c) Multimea Pf (N) = {X N | X este finit
a } a partilor finite ale lui N este numarabila;
d) Multimea numerelor rationale este numarabila;
e) Multimea Q[X] a polinoamelor cu coeficienti rationali este numarabila;
f) Multimea A := {z C | ()P Q[X] \ {0}, P(z) = 0} a numerelor algebrice este numarabila.
Teorema 8.3.6 a) Multimea R a numerelor reale este nenum

arabil a c > 0 ;
a, adic
b) c = 20 .
Demonstratie. a) Folosim metoda diagonal

a a lui Cantor. Fie o functie
f : N [0, 1), f(n) = 0, an1 an2 . . . ann . . . ,
unde ani {0, . . . , 9}. Fie an {0, . . . , 9} astfel ncat an

/ {0, 9, ann }, si a = 0, a1 , a2 , . . . an . . . . Atunci evident
f(n) 6= a pentru orice n N, deci functia f nu este surjectiva. Astfel am aratat ca nu exista o functie bijectiv a
f : N R.
b) S
tim c
a are loc egalitatea
20 = |Hom(N , {0, 1})|,
de aceea vom folosi reprezentarea numerelor reale ca fractii binare infinite. Fie a [0, 1), a = 0, a1 a2 . . . (n baza
de numeratie 2), unde an {0, 1}. Presupunem ca 1 nu este perioada a fractiei. Fie functia
: [0, 1) Hom(N , {0, 1}), (a) = f, unde f(n) = an n 1.
Atunci funtia este injectiv

a, pentru c
a exprimarea numarului real a ca fractii binare infinita fara perioada 1
a. In plus, avem c
este unic a
{(Im ) = {f : N {0, 1} | n0 astfel ncat f(n) = 1 n > n0 }.
Dar un num ar real de forma 0, b1 b2 . . . bn0 111 . . . este rational, deci {(Im ) (adica multimea numerelor ce pot
fi reprezentate cu perioada 1) este o multime numarabila. Deoarece avem
Hom(N , {0, 1}) = Im {(Im ),
rezult a 20 = c + 0 , deci c = 20 .
a c

a) Orice interval de numere reale are puterea continuului, adica R (0, 1) (a, b) [a, b) [a, b] (a, b]
pentru orice a, b R astfel ca a < b;
b) Multimea R \ Q a numerelor irationale are puterea continuului (adica R R \ Q).
Exercitiul 131 Sa se demonstreze :

a) c2 = c0 = c;
b) c + c = c 0 = 0 0 = c.
Teorema 8.3.7 Dac ar cardinal infinit, atunci 2 = = 0 pentru orice 0 , unde 0 6= 0 .

a este un num
Demonstratie. Fie = |A| si ar

at a exista o functie bijectiva f : A A A. Pentru aceasta vom folosi
am c
Lema lui Zorn. Fie
R = {(M, f) | M A, M este infinit si f : M M M este bijectiv}.
a M A astfel ncat M N. Atunci M M M, deci R 6= . Pe multimea R

Deoarece A este infinit, exist
definim relatia de ordine
(M, f) (M 0 , f 0 ) M M 0 es f 0 |M = f.
Arat
am c a n R orice lant are majorant a. Intr-adevar, fie L R un lant, si fie perechea (M0 , f0 ), unde M0 =
si f0 : M0 M0 M0 , f0 (x) = f(x), daca (M, f) L si x M. Atunci f0 este bine definita, pentru
S
(M,f)L M
c
a L este lant, si f0 este injectiva, pentru ca daca (M, f) L, atunci f injectiva. Din egalitatea M0 M0 =
a, deci (M0 , f0 ) R. Evident ca (M0 , f0 ) este majoranta pentru L.
S
(M,f)L (M M) rezult
a c
a f0 este surjectiv
Conform lemei lui Zorn, exist a un element maximal (B, f) R, si fie = |B|, deci 2 = . Daca = , atunci
2
= , deci putem presupune c a < . Deoarece + = 2 2 , rezulta ca 2 = , si prin inductie,
n = pentru orice n N.
Daca |A \ B| , atunci deoarece A = (A \ B) B, rezulta ca = |A \ B| + + = , contradictie.
Rezult a < |A \ B|, si exist
a c a o multime C A \ B astfel ncat |C| = , deci B C. Atunci
(B C) (B C) = (B B) (B C) (C B) (C C),
si avem
|(B C) (C B) (C C)| = 2 + 2 + 2 = 3 = .
Rezult
a c
a exist a g : (B C) (C B) (C C) C. Consideram functia
a o functie bijectiv

f(x), daca x B,
h : B C (B C) (B C), h(x) = .
g(x), daca x C
a, deci (B C, h) R, contradictie, pentru ca (B, f) < (B C, h). Rezulta ca ipoteza <

Atunci h este bijectiv
a, deci = si 2 = .
este fals
8.4 Elemente de combinatoric
a 69

a
Discut
am c
ateva aspecte privind calculul numarului de elemente al unor multimi finite.
8.4.1 Aranjamente, permut

ari, combin
ari
Definitia 8.4.1 Fie A si B dou a multimi finite, |A| = k si |B| = n. Fixam cate o ordonare totala a acestor
multimi astfel: A = {a1 < a2 < < ak } si B = {b1 < b2 < < bn }.
a) Un sir de lungime k de elemente din B se numeste k-aranjament cu repetitie de n elemente. Num arul
k-aranjamentelor cu repetitie de n elemente se noteaza A k.
n
b) Un sir de lungime k de elemente din B, n care fiecare element apare cel mult o data, se numeste k-
aranjament de n elemente. Num arul k-aranjamentelor de n elemente se noteaza Akn .
c) Un sir de lungime n de elemente din B, n care fiecare element apare exact o data, se numeste permutare
de n elemente. Num arul permut arilor de n elemente se noteaza Pn .
d) O submultime cu k elemente a lui B (unde k n) se numeste k-combinare de n elemente. Num arul
k-combin arilor de n elemente se noteaz a n k
k sau Cn .
e) Un sir cresc
ator de lungime k de elemente din B se numeste k-combinare cu repetitie de n elemente.
(Un astfel de sir se mai numeste multiset cu k elemente, adica elementele se potkrepeta, dar nu conteaza ordinea
lor.) Num arul k-combin arilor cu repetitie de n elemente se noteaza n sau C .
k n
Observatii 8.4.2 Deoarece sirurile sunt de fapt functii, definitiile de mai sus se pot reformula astfel:
a) Num arul k-aranjamentelor cu repetitie de n elemente este egal cu numarul functiilor f : A B.
b) Num arul k-aranjamentelor de n elemente este egal cu numarul functiilor injective f : A B.
c) Num arul permut arilor de n elemente este egal cu numarul functiilor bijective f : A B.
d) Num arul k-combin arilor de n elemente este egal cu numarul functiilor strict crescatoare f : A B, sau
altfel spus, cu num arul sirurilor strict crescatoare de lungime k de elemente din B.
e) Num arul k-combin arilor cu repetitie de n elemente este egal cu numarul functiilor crescatoare f : A B.
Exercitiul 132 Pentru n = 5 si k = 2 s a se enumere toate

a) k-aranjamentele cu repetitie de n elemente.
b) k-aranjamentele de n elemente.
c) permut arile de n elemente.
d) k-combin arile de n elemente.
e) k-combin arile cu repetitie de n elemente.
Exercitiul 133 Sa se demonstreze :

k = nk .
a) A n
n!
b) Dac a k n, atunci Akn = (nk)! .
c) Pn = n!.
n n!

d) Daca k n, atunci Ckn = k = k!(nk)! .
k = n = (n+k1)! .

e) C n k (n1)!k!
Exercitiul 134 S
a se demonstreze :
a) Cn = Cn ; Ckn + Ck+1
k nk
= Ck+1
n+1 .
P n
n
b) (X + Y)n = k=0 Ckn Xnk Y k (formula binomului).
Pn
c) k=0 Ckn = 2n (n doua moduri!).
Exercitiul 135 a) In c
ate moduri poate fi scris n ca suma de k numere naturale nenule, daca tinem cont de
ordinea termenilor?
b) In c
ate moduri poate fi scris n ca sum
a de k numere naturale, daca tinem cont de ordinea termenilor?
Exercitiul 136 Fie |A| = k, |B| = n si fie f : A B.

a) Dac a f este injectiv, c
ate inverse la st
anga are f?
b) Dac a f surjectiv, c
ate inverse la dreapta are f?
8.4.2 Principiul includerii si al excluderii

Propozitia 8.4.3 (Principiul includerii si al excluderii) Dac
a A1 , . . . , An sunt multimi finite, atunci car-
dinalul reuniunii lor este dat de formula
n
[ X
n X X
| Ai | = |Ai | |Ai1 Ai2 | + |Ai1 Ai2 Ai3 |
i=1 i=1 1i1 <i2 n 1i1 <i2 <i3 n
X n
\
+ (1) k+1
|Ai1 Aik | + + (1) n+1
| Ai |.
1i1 <<ik n i=1
Demonstratie. a A B = , atunci |A B| = |A| + |B|. In general, |A1 A2 | = |A1 | + |A2 \ A1 | si

Dac
|A2 | = |A2 \ A1 | + |A1 A2 |, deci
|A1 A2 | = |A1 | + |A2 | |A1 A2 |.
Continuam prin inductie. Presupunem c
a afirmatia este adevarata pentru n multimi, si fie A1 , . . . , An , An+1
multimi finite. Atunci
n+1
[ n
[ n
[ n
[
| Ai | = | Ai An+1 | = | Ai | + |An+1 | + | Ai An+1 | =
i=1 i=1 i=1 i=1
X
n+1 X n
\ n
[
= |Ai | |Ai1 Ai2 | + + (1)n+1 | Ai | + (Ai An+1 )| =
i=1 1i1 <i2 n i=1 i=1
X
n+1 X n+1
\
= |Ai | |Ai1 Ai2 | + + (1)n+2 | Ai |,
i=1 1i1 <i2 n+1 i=1
deci formula are loc pe baza principiului inductiei matematice.

Exercitiul 137 Aplicatii ale principiului includerii si al excluderii.
a) Fie m = p1k1 . . . pknn N. S
a se calculeze num arul lui Euler (m), unde prin definitie,
(m) := |{a N | 1 a m, (a, m) = 1}|.
b) Fie Sn o permutare de grad n. Spunem ca elementul i {1, . . . , n} este punct fix al lui , dac
a
(i) = i. C
ate permut
ari de grad n nu au puncte fixe? (Astfel de permutari se mai numesc deranjamente.)
Exercitiul 138 Fie A si B doua multimi finite, |A| = k si |B| = n. Daca k n, atunci num
arul functiilor
surjective f : A B este notat s(k, n) si s
a se arate ca are loc egalitatea
s(k, n) = nk C1n (n 1)k + C2n (n 2)k + + (1)n1 Cn1
n 1k .
8.4.3 Partitii. Numerele lui Stirling si Bell. Permut

ari cu repetitie
Am ntalnit relatiile de echivalent
a si partitiile n Sectiunea 4.4.2. Determinam numarul lor n cazul multimilor
finite.
Definitia 8.4.4 Not am cu E(A) multimea tuturor relatiilor de echivalenta pe A. Daca 1 n k, unde |A| = k
atunci notam cu En (A) = { E(A) | |A/| = n} multimea relatiilor de echivalenta pe A pentru care multimea
factor (adic
a partitia corespunz atoare) are n clase.
a) Num arul |En (A)| se numeste num arul Stirling de speta a II-a si se noteaza { n
k
} sau S(k, n).
b) Num arul |E(A)| al relatiilor de echivalent
a pe A se numeste num
arul lui Bell, notat Bk .
a se enumere toate partitiile multimii A = {a1 , a2 , a3 , a4 , a5 }.
Exercitiul 139 S
Exercitiul 140 S a se demonstreze , folosind legatura dintre functii surjective si relatii de echivalenta:
a) S(k, n) = { n
k
} = s(k,n)
n! . Pk
b) Num arul partitiilor multimii A coincide cu numarul lui Bell Bk si mai mult, avem Bk = n=1 S(k, n).
Definitia 8.4.5 Fie A = {a1 , .P . . , ak } si B = {b1 , . . . , bn } doua multimi ca mai sus, si fie f : A B o functie. Fie
n
(k1 , . . . , kn ) Nn astfel ncat i=1 ki = k.
a) Dac a |f (bi )| = ki , pentru 1 i n, atunci spunem ca (f1 (b1 ), . . . , f1 (bn )) este o partitie ordonat
1
a
de tip (k1 , . . . , kn ) a multimii A. (S a observ am ca este permis aici ca unele din clasele partitiei sa fie vide.)
b) O permutare cu repetitie de tip (k1 , . . . , kn ) a celor n elemente ale multimii B este un sir de lungime
k de elemente din B astfel nc at elementul bi apare exact de ki ori, pentru 1 i n. Numarul permutarilor cu
repetitie de tip (k1 , . . . , kn ) se noteaz a cu Pkk1 ,...,kn sau k1 ...k k
n
.
a 71
a se enumere toate partitiile ordonate de tip (2, 1, 2) ale multimii A = {a1 , a2 , a3 , a4 , a5 }.

Exercitiul 141 a) S
b) S arile cu repetitie de tip (2, 1, 2) ale elementelor multimii B = {b1 , b2 , b3 }.
a se enumere toate 5-permut
Exercitiul 142 a) S a se demonstreze c a numarul partitiilor ordonate de tip (k1 , . . . , kn ) ale multimii A coincide
cu num arul Pkk1 ,...,kn al permut arilor cu repetitie de tip (k1 , . . . , kn ) ale elementelor lui B; mai mult, are loc
egalitatea

k k!
= .
k1 . . . k n k1 ! . . . k n !
b) S
a se interpreteze aranjamentele, permutarile si combinarile n termeni de permutari cu repetitie.
Exercitiul 143 S a se demonstreze formula polinomului:

X
k

(X1 + + Xn )k = Xk1 1 . . . Xknn .
(k ,...,k )Nn
k1 . . . k n
1 n
(k1 ++kn =k
Capitolul 9
INDICAT
II S
I SOLUT
II
1. Logica propozitiilor
Exercitiul 1. Tabelul de adev
ar este:
p q pq p|q pq
0 0 0 1 1
0 1 1 1 0
1 0 1 1 0
1 1 0 0 0
2. Logica de ordinul nt
ai
3. Multimi
Exercitiul 19. Ar
at
am c
a orice element al membrului stang apartine membrului drept si invers. De exemplu:
a) Pentru orice x U avem
x A (B C) x A x B C x A (x B x C)
(x A x B) (x A x C)
x A B x A C x (A B) (A C);
d) Pentru orice x U avem
x A \ (B C) x A x
/ (B C) x A (x
/ Bx
/ C)
(x A x
/ B) (x A x
/ C)
x A \ B x A \ C x (A \ B) (A \ C).
Exercitiul 21. a) Deoarece A \ A = B \ B = , si A \ B = A {B, B \ A = B {A, obtinem ca
A4B = (A B) \ (A B) = (A \ (A B)) (B \ (A B)) =

= ((A \ A) (A \ B)) ((B \ A) (B \ B)) = (A \ B) (B \ A) = (A {B) (B {A).
b) A4B = (A \ B) (B \ A) = (B \ A) (A \ B) = B4A;
c) Ar
at
am nt a {(A \ B) = {A B: pentru orice x U avem
ai c
x {(A \ B) x
/ A \ B (x
/ A x B) x {A x B x {A B;
revenim la afirmatia de demonstrat:
(A4B)4C = ((A4B) {C) (C {(A4B)) =

= (((A {B) (B {A)) {C) (C ({(A B) (A B))) =
= (A {B {C) (B {A {C) (C {A {B) (A B C);
72
73
deoarece ultima expresie este simetric

a n A, B, C, din b) rezulta ca
(A4B)4C = (B4C)4A = A4(B4C).
d) A4 = (A \ ) ( \ A) = A = A, A4A = (A A) \ (A A) = A \ A = ;
e) A (B4C) = A ((B \ C) (C \ B)) = (A (B \ C)) (A (C \ B)) = ((A B) \ C) ((A C) \ B) =
((A B) \ (A C)) ((A C) \ (A B)) = (A B)4(A C).
Exercitiul 22. A = ((A C) \ C) (A C) = ((B C) \ C) (B C) = B.
Exercitiul 23. a) Folosind exercitiul anterior, avem X = ((A X) \ A) (A X) = (C \ A) B;
b) A X = A \ (A \ X) = A \ B X = (X \ A) (A X) = C (A \ B).
Exercitiul 24. a) Din definitii rezult
a c
a
(A B) (C D) = {(x, y) | x (A B) si y (C D)} =
= {(x, y) | x A si x B y C si y D} =
= {(x, y) | x A si y C} {(x, y) | x B si y D}
= (A C) (B D).
b) Dac a A \ B 6= , D \ C 6= , x A \ B, y D \ C, atunci (x, y) (A B) (C D)

a presupunem c
de (x, y)
/ (A C) (B D), deoarece (x, y)
/ (A C)(y / C) si (x, y)
/ (B D)(x
/ B); deci incluziunea
(A C) (B D) (A B) (C D) nu e n general egalitate.
4. Relatii si functii
Exercitiul 28. R2 R1 = {(a, c) | b B : (a, b) R1 , (b, c) R2 } = {(1, 1), (1, 4), (2, 1), (2, 4)};
R1 R2 = {(b1 , b2 ) B B | a A C : (b1 , a) R2 , (a, b2 ) R1 } = {(3, 2), (3, 3)};
1 = {(b, a) B A | (a, b) R1 } = {(2, 1), (3, 1), (3, 2)};
R1
R2 = {(c, b) C B | (b, c) R2 } = {(1, 3), (4, 1), (4, 3)};
1
1
(R1 R2 ) = {(b2 , b1 ) B B | (b1 , b2 ) R1 R2 } = {(2, 3), (3, 3)};
1
2 R1 = {(b1 , b2 ) B B | a A C : (b1 , a) R1 , (a, b2 ) R2 } = {(2, 3), (3, 3)} = (R1 R2 )
R1 1 1 1
.
Exercitiul 29. x <2 y z N : x < z si z < y x + 1 < y (z = x + 1);
x <3 y x < <2 y z N : x + 1 < z si z < y x + 2 < y;
x < > y z N : x > z si z < y z N : z < min(x, y), deci graficul relatiei < > este
(N \ {0}) (N \ {0});
x > < y z N : x < z si z > y z N : z > max(x, y), deci graficul relatiei > < estea N N.
Exercitiul 30. (S S 0 ) R = ; (S R) (S 0 R) = {(1, 4), (2, 4), (4, 1), (4, 4)} {(1, 4), (4, 4)} = {(1, 4), (4, 4)} 6= ,
deci (S S 0 ) (S R) (S 0 R); R (S S 0 ) = ; (R S) (R S 0 ) = {(1, 2), (1, 4), (2, 1), (2, 3), (3, 1), (3, 3)}
{(1, 1), (1, 3), (4, 1), (4, 3)} = , deci R (S S 0 ) = (R S) (R S 0 ).
1 1
Exercitiul 31. b) ( ) = (D, A, (S R) ) si 1 1 = (D, A, R1 S1 ), deci mai este de demonstrat
1
egalitatea (S R) = R1 S1 : pentru orice (z, x) D A avem
1 1
(z, x) (S R) z( ) x x z y B C : xy si yz
y B C : z1 y si y1 x z1 1 x (z, x) R1 S1 ;
c) ( ) = (A, F, (T S) R) si ( ) = (A, F, T (S R)), deci mai este de demonstrat egalitatea

(T S) R = T (S R): pentru orice (x, t) A F avem
(x, t) (T S) R x( ) t y B C : xy si y t
y B C : xy si z E D : yz si zt
y B C si z E D : xy si yz zt
z E D : zt si y B C : xy si yz
z E D : zt si x z z E D : x z si zt
x ( )t (x, t) T (S R);
74 9 Indicatii si solutii
f) Avem ( 0 ) = (A, D, S (R R 0 )) si ( ) ( 0 ) = (A, D, (S R) (S R 0 )). Trebuie sa ar

at
am
incluziunea S (R R 0 ) (S R) (S R 0 ): pentru orice (x, z) A D avem
(x, z) S (R R 0 ) x ( 0 )z y B C : x 0 y si yz
y B C : xy si x 0 y si yz
y B C : (xy si yz) (x 0 y si yz)
y1 (= y) B C : xy1 si y1 z si y2 (= y) B C : x 0 y2 si y2 z
x z si x 0 z x( ) ( 0 )z (x, z) (S R) (S R 0 ).
Exercitiul 32. R(X) = {b4 }; Rha2 i = {b4 }; R1 (Y) = {a1 , a2 , a3 }; R1 hb5 i = {a3 };
pr1 (R) = R1 (B) = {a1 , a2 , a3 }; pr2 (R) = R(A) = {b2 , b3 , b4 , b5 }.
Exercitiul 33. h1i = {numere naturale divizibile cu 1} = N;
1 ({4, 9}) = {numere naturale ce divid pe 4 sau 9 } = {1, 2, 3, 4, 9};
pr1 = 1 (N) = N \ {0} = N ; pr2 = (N) = N.
h i h i
Exercitiul 34. a) (X Y) = 1, 23 23 , 1 ; (X) = [1, 1]; (Y) = [1, 1]; (X) (Y) = [1, 1], deci n
acest caz, (X Y) (X) (Y).
Exercitiul 35. c) Pentru orice b B avem
b (X X 0 ) a X X 0 : ab a X si a X 0 : ab
a1 (= a) X : a1 b si a2 (= a) X 0 : a2 b b (X) (X 0 );
Pentru orice b B avem
b ( 0 )(X) a X : a 0 b a X : ab si a 0 b
a1 (= a) X : a1 b a2 (= a) X : a2 0 b b (X) 0 (X);
d) Pentru orice d D avem
d ( )(X) a X : a d a X : b B C : ab si bd
b B C : ( a X : ab) si bd b B C : b (X) si bd
b (X) C : bd d ((X) C).
Exercitiul 36. (i)(ii) (x, x) A avem x A Rhxi = 6 y B : xRy y B : xRy si yR1 x

1
(x, x) R R;
(ii)(iii) x A (x, x) A (x, x) R1 R y B : xRy x pr1 (R), deci A pr1 (R), si de
aici rezult a A = pr1 (R), deoarece pr1 (R) A;
a c
(iii)(iv) implicatia din (iv) este echivalenta cu implicatia P1 P2 6= (R P1 ) (R P2 ) 6= , pe
care o demonstr am n continuare: P1 P2 6= (x1 , x2 ) P1 P2 A 0 A x2 A (conform (iii))
x A : (x2 , x) R x2 A : (x1 , x2 ) P1 si (x2 , x) R si x2 A : (x1 , x2 ) P2 si (x2 , x) R
(x1 , x) R P1 si (x1 , x) R P2 (x1 , x) (R P1 ) (R P2 ) (R P1 ) (R P2 ) 6= ;
(iv)(v) n (iv) fie P1 = P2 = P;
(v)(vi) Deoarece R(X1 X2 ) R(X1 ) R(X2 ) rezulta ca (R(X1 ) R(X2 ) = R(X1 X2 ) = ), deci dac a
P = {(x, x) | x X1 X2 }, atunci R P = (din (v)) P = X1 X2 = ;
(vi)(vii) n (vi) fie X1 = X2 = X;
(vii)(i) consider am multimea X = {x}, unde x A. Daca R(X) = Rhxi = , atunci din (vii) rezulta ca X = ,
ceea ce este o contradictie (deoarece X = {x}); deci x A Rhxi = 6 .
Exercitiul 37. (i)(ii) (y1 , y2 ) R R1 x A : y1 R1 x si xRy2 x A : xRy1 si xRy2 x
A : {y1 , y2 } Rhxi (din (i) ) y1 = y2 (y1 , y2 ) B ;
(ii)(iii) Deoarece n general (S1 S2 ) R (S1 R) (S2 R), este suficient de demonstrat incluziunea
(S1 R) (S2 R) (S1 S2 ) R: pentru orice (x, z) avem (x, z) (S1 R) (S2 R) (x, z) S1 R si (x, z)
S2 R y B(x, y) R si (y, z) S1 si y 0 B : (x, y 0 ) R si (y 0 , z) S2 x A (y, x)
R1 si (x, y 0 ) R (y, y 0 ) R R1 (din (ii)) (y, y 0 ) B y = y 0 y B : (x, y) R si (y, z)
S1 si (y, z) S2 y B : (x, y) R si (y, z) S1 S2 (x, z) (S1 S2 ) R;
(iii)(iv) S1 S2 = (S1 S2 ) R = R = (din (iii)) (S1 R) (S2 R) = (S1 S2 ) R = ;
(iv)(v) n (iv) fie S1 = S si S2 = {(S);
(v)(vi) ar at a (vi) (v): (vi) Y1 , Y2 B : Y1 Y2 = R1 (Y1 ) R1 (Y2 ) 6= x
am c
R (Y1 ) R (Y2 ) y1 Y1 : xRy1 si y2 Y2 : xRy2 (deoarece Y1 Y2 = ) y1 6= y2 dac
1 1
a
75
S = {(y1 , y2 )}, atunci (y2 , y2 ) {(S) y1 Y1 : (x, y1 ) R si (y1 , y2 ) S y2 Y2 : (x, y2 )

R si (y2 , y2 ) {(S) (x, y2 ) S R (x, y2 ) {(S) (S R) ({(S) R) 6= (v);
(vi)(vii) n (vi) fie Y1 = Y si Y2 = {(Y);
(vii)(viii) R1 (Y) R1 ({(Y)) = R1 (Y {(Y)) = R1 (B) = pr1 (R) si (din (vii)) R1 (Y) R1 ({(Y)) = =
pr1 (R) \ R1 (Y) = (R1 (Y) R1 ({(Y)) \ R1 (Y) = R1 ({(Y));
(viii)(vii) deoarece pr1 (R) = R1 (Y) R1 ({(Y)) si din (viii) avem pr1 (R) \ R1 (Y) = R1 ({(Y)) =
R (Y) R1 ({(Y)) = ;
1
(vii)(i) arat am c a (i) (vii): (i) x A : |Rhxi| 2 y1 , y2 B : y1 6= y2 si (x, y1 )

R si (x, y2 ) R x R1 hy1 i si x R1 hy2 i R1 hy1 i R1 hy2 i 6= daca Y = {y1 }, atunci y2 {(Y)
(deoarece y1 6= y2 ) 6= R1 hy1 i R1 hy2 i = R1 (Y) R1 hy2 i R1 (Y) R1 ({(Y)) Y B :
R1 (Y) R1 ({(Y)) 6= (vii).
Exercitiul 38. (i)(ii) S R1 = S R2 x A : S R1 hxi = S R2 hxi S(R1 hxi) = S(R2 hxi) (din (i))
x A R1 hxi = R2 hxi R1 = R2 ;
(ii)(i) dac a R1 = {(y, y1 ) | y B, y1 Y1 } = B Y1 si R2 = {(y 0 , y2 ) | y 0 B, y2 Y2 } = B Y2 , atunci
S(Y1 ) = S(Y2 ) y B : S(R1 hyi) = S(R2 hyi) y B : (S R1 )hyi = (S R2 )hyi S R1 = S R2
R1 = R2 Y1 = Y2 .
Exercitiul 41. a) x X (deoarece X pr1 (R)) y B : xRy x R1 hyi si y Rhxi R(X)
x R1 hyi si R1 hyi R1 (R(X)) x R1 (R(X));
R(X) B R1 (R(X)) R1 (B) R1 (R(X)) pr1 (R), si deoarece X R1 (R(X)), obtinem
X pr1 (R).
Exercitiul 42. Dac a relatia = (A, B, R) este functie, atunci: x A (!)y B : xy y B :
xy si y1 x x1 y = 1A 1 si y1 , y2 B : y1 1 y2 x A : y1 1 x si dxy2
x A : xy1 si xy2 (dar este functie) y1 = y2 = 1 1B .
Daca 1A 1 si 1 1B , atunci: x A x1 x (deoarece 1A 1 ) y B : xy
a x A, y1 , y2 B : xy1 si xy2 x A : y1 1 x si xy2 y1 1 y2 y1 = y2 (deoarece
si dac
1 1B ); deci x A (!)y B : xy = = (A, B, R) este functie.
Exercitiul 43. a) Deoarece f : A B este functie, din exercitiul anterior avem: 1A f1 f si f f1 1B
X A, Y B X = 1A (X) (f1 f)(X) si (f f1 )(Y) 1B = Y X f1 (f(X)), f(f1 (Y)) Y.
b) Deoarece f : A B este functie, din exercitiul anterior avem: 1A f1 f si f f1 1B f 1A
f (f1 f) si (f f1 ) f 1B f f f (f1 f) si (f f1 ) f f f = f (f1 f) = f f1 f.
Exercitiul 44. f) Pentru orice x U avem:
[
x (A Bj ) j J : x A Bj j J : x A si dx Bj
jJ
[ [
x A si j J : x Bj x A si x Bj x A ( Bj ).
jJ jJ
h) Pentru orice x U avem:

[ \ \
x ( (Aij )) i I : x (Aij ) i I : j J : x Aij
iI jJ jJ
[ \ [
jJ x Aij x ( Aij ).
iI jJ iI
Exercitiul 45. a) Pentru orice (x, y) avem: (x, y) ( iI Xi )T ( iI Yi ) x iI Xi si y iI Yi i

T T T T
I : x Xi si y Yi i I : (x, y) (XiS Yi ) (x,Sy) iI (Xi SYi );
b) Pentru orice (x, y) avem: (x, y) ( iI Xi ) ( jJ Yj ) x S iI Xi si y jJ Yj i I : x
S
Xi si j J : y Yj (i, j) I J : (x, y) Xi Yj (x, y) (i,j)IJ (Xi Yj ).
Tn1 Sn1
Exercitiul 46. Pentru n N fixat avem: Bn = An \ ( i=0 Ai ) = i=0 (An \ Ai ); rezulta ca:
[ [ n1
[
Bn = A0 ( (An \ Ai )) =
nN nN i=0
= A0 (A1 \ A0 ) (An \ A0 ) (An \ A1 ) (An \ An1 ) =
[
= A0 A1 A2 An = An
nN
(am folosit faptul c

a A(B\A) = AB); dac a presupunem ca m, n N, m 6= n, astfel ncat, de exemplu, m < n
Tm1
at x Bm es x Bn ; rezulta ca x U : x Am \ ( i=0 Ai ) si x
si Bm Bn 6= , atunci x U astfel nc
Tn1 Sn1
An \ ( i=0 )Ai ) = i=0 (An \ Ai ), deci deoarece m < n, x U : x Am si x An \ Am , contradictie.
, n , n N si functia sgn; atunci sgn( nN Xn ) = {0}
1 1
T
Exercitiul 47. b) Consider am multimile Xn = n
nN sgn Xn = {1, 0, +1};
T
d) Pentru orice x A avem:
\ \ \
x f1 ( Yi ) f(x) Yi i I : f(x) Yi i I : x f1 (Yi ) x f1 (Yi ).
iI iI iI
Exercitiul 48. Pentru orice X avem:

\ \ \
X P( Ai ) X Ai i I : X Ai i I : X P(Ai ) X P(Ai ).
iI iI iI
Exercitiul 49. a) Pentru orice (x, z) A D avem:

[ [
x ( i )z y B C : x i y si yz y B C : i I : xi y si yz
iI iI
[
i I : y B C : xi y si yz i I : x i z x ( i )z.
iI
c) Pentru orice (x, z) A D avem:

\ \
x ( i )z y B C : x i y si yz y B C : i I : xi y si yz
iI iI
\
i I : y B C : xi y si yz i I : x i z x ( i )z.
iI
Exercitiul 50. a) Injectivitatea: deoarece x1 , x2 A avem (g f)(x1 ) = (g f)(x2 ) g(f(x1 )) = g(f(x2 ))

(deoarece g este injectiv) f(x1 ) = f(x2 ) (deoarece f este injectiv) x1 = x2 =g f este injectiv;
surjectivitatea: z C : y B : g(y) = z (deoarece g este surjectiv) si y x A : f(x) = y (deoarece
f este surjectiv) z C : x A : g(f(x)) = z deci g f este surjectiv;
b) dac a g f este injectiv, atunci x1 , x2 A avem f(x1 ) = f(x2 ) g(f(x1 )) = g(f(x2 )) (g f)(x1 ) =
(g f)(x2 ) x = y, deci f ntr-adev ar este injectiv;
daca g f este surjectiv, atunci z C avem x A : (g f)(x) = z x A : g(f(x)) = z y =
f(x) B : g(y) = z, deci g este ntr-adev ar surjectiv;
c) y1 , y2 B : g(y1 ) = g(y2 ) (deoarece f este surjectiv) x1 A : f(x1 ) = y1 si x2 A : f(x2 ) = y2
g(f(x1 )) = g(f(x2 )) (g f)(x1 ) = (g f)(x2 ) (g f este injectiv) x1 = x2 y1 = f(x1 ) = f(x2 ) = y2 ,
deci g ntr-adevar este injectiv;
d) y B (g f este surjectiv) g(y) C-re x A : (g f)(x) = g(y) g(f(x)) = g(y) (deoarece g
este injectiv) f(x) = y, deci y B : x A : f(x) = y, adica f este surjectiv.
Observatie: Putem demonstra propriet atile de mai sus folosind inversele la stanga sau dreapta. De exemplu
n d): g f este surjectiv, deci g f are inversa la drepta s, adica (g f) s = 1C . Analog, deoarece g este injectiv,
rezult
a ca invers anga r, deci r g = 1B r (g f) = f r ((g f) s) = f s r = f s 1B =
a la st
r g = f (s g) s g este invers a la drepta pentru f, deci f este surjectiv.
Exercitiul 51. a) Pentru orice x A avem:
x f1 (Y1 \ Y2 ) f(x) Y1 \ Y2 f(x) Y1 f(x)
/ Y2
x f1 (Y1 ) x
/ f1 (Y2 ) x f1 (Y1 ) \ f1 (Y2 ).
b) Pentru orice y B avem y f(X1 \ X2 ) (deoarece f este injectiv) !x X1 \ X2 : f(x) = y y = f(x)
T
f(X1 ) si y = f(x) / f(X2 ) Ty f(X1 ) \ f(X2 ). T T
Deoarece f( iI Xi ) iI f(Xi ), Teste suficient de demonstrat incluziunea iI f(Xi ) f( iI Xi ): ntr-
adevar, pentru orice y B avem: T y iI f(Xi ) i T I : y f(Xi ) (deoarece f este injectiv) !x : x
Xi i I si f(x) = y x iI Xi : f(x) = y y f( iI Xi ).
Exercitiul 51. a) (i)(ii) deoarece 1A f1 f (deoarece f este functie), este suficient de demonstrat incluziunea
f1 f 1A : ntr-adev
ar, pentru orice x1 , x2 A avem:
x1 f1 fx2 y B : x1 fy yf1 x2 y B : f(x1 ) = y f(x2 ) = y
f(x1 ) = f(x2 ) = y x1 = x2 x1 1A x2 .
77
(ii)(iii) Din (ii) rezult a f1 f = 1A X A : f1 (f(X)) = 1A (X) = X;

a c
(iii)(iv) deoarece f(X1 X2 ) f(X1 ) f(X2 ), este suficient de demonstrat incluziunea f(X1 ) f(X2 )
f(X1 X2 ): ntr-adev
ar, pentru orice y B avem:
y f(X1 ) f(X2 ) x1 X1 : f(x1 ) = y si x2 X2 : f(x2 ) = y

f1 ({y}) = f1 (f({x1 })) = {x1 } si f1 ({y}) = f1 (f({x2 })) = {x2 }
x1 = x2 = x X1 X2 x X1 X2 : f(x) = y y f(X1 X2 ).
(iv)(v) n (iv) fie X1 = X si X2 = {(X); rezulta ca f(X) f({(X)) = , deci f({(X)) {(f(X)).
(v)(i) Pentru orice x1 , x2 A, dac a x1 6= x2 si n (v) X = {x1 }, atunci x2 {(X) f(x2 ) {(f(x1 ))
f(x1 ) 6= f(x2 ), deci este injectiv;
b) (i)(ii) deoarece f f1 1B (deoarece f functie), este suficient de demonstrat incluziunea 1B f f1 ;
ntr-adev ar deoarece din (i) f este surjectiv, rezulta ca pentru orice y B x A : f(x) = y x A :
xfy : yf1 x xfy yf f1 y.
(ii)(iii) deoarece din (ii) avem f f1 = 1B Y B : (f f1 )(Y) = 1B (Y) = Y es f(f1 (Y)) = Y.
(iii)(i) deoarece din (iii) pentru orice Y B avem f(f1 (Y)) = Y, rezulta ca pentru orice y B f(f1 (y)) =
y y B : yf f1 y y B : x A : xfy y B : x A : f(x) = y, deci f este surjectiv.
(i)(iv) y {(f(X)) x X : f(x) 6= y, dar din (i) avem ca f este surjectiv, deci xy {(X) : f(xy ) =
y y f({(X)).
(iv)(i) fie n (iv) X = A {(f(A)) f({A) {(f(A)) = B = f(A), deci f este surjectiv.
Exercitiul 55. a) 1A 1B : A B A B, (1A 1B )(x, y) = (1A (x), 1B (y)) = (x, y), deci 1A 1B = 1AB ;
b) (f 0 g 0 ) (f g) : A B A 00 B 00 , (f 0 f) (g 0 g) : A B A 00 B 00 si pentru orice (x, y) A B
avem:
((f 0 g 0 ) (f g))(x, y) = (f 0 g 0 )((f g)(x, y)) = (f 0 g 0 )(f(x), g(y)) = (f 0 (f(x)), g 0 (g(y))) =

= ((f 0 f)(x), (g 0 g)(y)) = ((f 0 f) (g 0 g))(x, y),
deci (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f) (g 0 g).
c) Pentru orice X A es Y B avem:
(f g)(X Y) = (f g)({(a, b) | a X, b Y}) = {(f(a), f(b)) | a X, b Y} = f(X) f(Y).
d) Pentru orice (x, y) X Y avem
(x, y) (f g)1 (X 0 Y 0 ) (f g)(x, y) X 0 Y 0 f(x), g(y)) X 0 Y 0

f(x) X 0 , g(y) Y 0 x f1 (X 0 ), y g1 (Y 0 )
(x, y) f1 (X 0 ) g1 (Y 0 ).
e) Contraexemplu: fie A = B = A 0 = B 0 = {1, 2}, M = {(1, 2), (2, 1)} si fie : A B A 0 B 0 , ((1, 1)) =
(2, 1), ((1, 2)) = (1, 2), ((2, 1)) = (1, 1), ((2, 2)) = (2, 2).
` ` ` `
` iul 58. a) 1A 1B : A B A B, (1A
Exercit ` 1B )(1, x`1 ) = (1, 1A (x1 )) = (1, x1 ) x1 A, si
(1A 1B` )(2, x2 ) = `(2, 1B (x2 )) =`(2, x2 ) x2 `B, deci 1A ` 1B = 1A B ;
b) (f 0 g 0 ) (f g), (f 0 f) (g 0 g) : A B A 00 B 00 si x1 A:
a a a a
((f 0 g 0 ) (f g))(1, x1 ) = (f 0 g 0 )(1, f(x1 )) = (1, (f 0 f)(x1 )) = ((f 0 f) (g 0 g))(1, x1 ),
respectiv analog pentru orice x2 B avem

a a a
((f 0 g 0 ) (f g))(2, x2 ) = ((f 0 f) (g 0 g))(2, x2 ),
` ` ` 0
deci (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f)
(g g).
` 0
Exercit
` iul 59. a) Trebuie
` s
a aratam c ` fi ) 0qi = qi fi , i I; ntr-adevar, pentru orice i I avem
a ( iI
( iI fi ) qi : Ai iI Ai , qi fi : Ai iI Ai si pentru orice ai Ai avem:
0 0
a a a
(( fi ) qi )(ai ) = ( fi )(qi (ai )) = ( fi )(i, ai ) = (i, fi (ai )) = qi0 (fi (ai )) = (qi0 fi )(ai ).
iI iI iI
` ` ` ` `
b) Avem iI 1Ai : iI Ai iI Ai , ( iI 1Ai )(i, ai ) = (i, 1Ai (ai )) = (i, ai ), deci iI 1Ai =
1ìI Ai ;
` ` ` ` ` ` `
` ( iI fi ) ( iI fi ) : iI Ai iI Ai , iI (fi fi ) : iI Ai iI Ai si pentru orice
0 00 0 00
c) Avem
(i, ai ) iI Ai avem
a a a a
( fi0 ) ( fi )(i, ai ) = ( fi0 )(i, fi (ai )) = (i, (fi0 fi )(ai )) = ( (fi0 fi ))(i, ai ),
iI iI iI iI
` 0
` ` 0
deci ( iI fi ) ( iI fi ) = iI (fi fi ).
Exercitiul 61. a) Avem Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B 0 ) Hom(f, g)() = gf, si |Hom(A, B)| = BA =

|A|
|B| = 22 = 4, deci Hom(A, B) = {1 , 2 , 3 , 4 }, unde: 1 (1) = 1, 1 (2) = 1, 2 (1) = 1, 2 (2) = 2, 3 (1) =
2, 3 (2) = 1, 4 (1) = 2, 4 (2) = 2; not am k := Hom(f, g)(k ), k = 1, 2, 3, 4; atunci 1 (1) = 2, 1 (2) = 2, 1 (3) =
2, 2 (1) = 2, 2 (2) = 2, 2 (3) = 3, 3 (1) = 3, 3 (2) = 3, 3 (3) = 2, 4 (1) = 3, 4 (2) = 3, 4 (3) = 3.
b) Hom(1A , 1B ) : Hom(A, B) Hom(A, B), Hom(1A , 1B )() = 1B 1A = , deci Hom(1A , 1B ) =
1Hom(A,B) .
c) Hom(f f 0 , g 0 g), Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 00 , B 00 ), si pentru orice Hom(A, B)
avem:
Hom(f f 0 , g 0 g)() = g 0 g f f 0 = g 0 (g f) f 0 = g 0 Hom(f, g)() f 0 =
= Hom(f 0 , g 0 )(Hom(f, g)()) = (Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g))()
deci Hom(f f 0 , g 0 g) = Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g).
Exercitiul 63. a) Deoarece 1A : P(A) P(A), 1A (X) = 1A (X) = X pentru orice X P(A), si 1A : P(A)
P(A), 1A (Y) = 1A (Y) = Y, rezult a 1A = 1A = 1P (A);
a c
b) Pentru orice X A avem
(g f) (X) = (g f)(X) = g(f(X)) = g(f (X)) = g (f (X)) = (g f )(X),
deci (g f) = g f .
Pentru orice Z C avem
1
(g f) (Z) = (g f) (Z) = (f1 g1 )(Z) = f1 (g1 (Z)) = f1 (g (Z)) = f (g (Z)) = (f g )(Z),

deci (g f) = f g .
c) Pentru orice Y B avem
(f f f )(Y) = f1 (f(f1 (Y))) = f1 ((f f1 )(Y)) = (f1 f)(f1 (Y))
si, deoarece f : A B este functie, dintr-un exercitiu anterior rezulta ca 1A f1 f si f f1 1B ; obtinem c a
pentru orice Y B avem f1 (Y) (f1 f)(f1 (Y)) = (f f f )(Y) si (f f f )(Y) = f1 ((ff1 )(Y)) f1 (Y),
deci (f f f )(Y) = f1 (Y) = f (Y) f f f = f .
d) = (f f )(f f ) = (f f f )f = f f = ; = (f f )(f f ) = f (f f f ) = f f = .
Exercitiul 76. 1) Este usor de ar
atat c
a ker f este reflexiv, simetric si tranzitiv, pentru ca si relatia ,,= este
asa. Mai departe,
a1 ker fa2 b B : f(a1 ) = f(a2 ) = b
b B : a1 fb si a2 fb
b B : a1 fb si bf1 a2 a1 (f1 f)a2 .
2) Avem f1 (b) = {a 0 A | f(a 0 ) = b} si A/ ker f = {ker fhai | a A}, unde ker fhai = {a 0 A | f(a 0 ) =
f(a)} = f1 (f(a)). Deoarece f(a) Im f, rezulta ca A/ ker f {f1 (b) | b Im f}.
Invers, pentru orice b Im f, exist a a A astfel ncat b = f(a), deci f1 (b) = f1 (f(a)) = {a 0 A | f(a 0 ) =
f(a)} = ker fhai A/ ker f.
3) Daca f : A B este o functie, atunci 1A ker f, pentru ca ker f este reflexiv. Mai departe,
ker f 1A (x1 , x2 A : x1 ker fx2 x1 1A x2 )
(x1 , x2 A : f(x1 ) = f(x2 ) x1 = x2 )
f injectiv.
4) Rezult
a usor din definitii.
a din definitii: hxi A/, unde x A p (x) = hxi. Mai departe,
Exercitiul 77. Surjectivitatea rezult
a x1 , x2 A, atunci
dac
x1 ker p x2 p (x1 ) = p (x2 ) hx1 i = hx2 i x1 x2 .
conform Lemei 4.4.6.
79
5. Multimi ordonate
Exercitiul 88. b) Se vede imediat c a relatia { nu e reflexiva (deoarece este reflexiva);
c) fie A = {1, 2, 3}, = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 2)}, = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (3, 1)}; evident
/ O(A),
deoarece aceast
a relatie nu este tranzitiv
a (caci (3, 2) / ).
Exercitiul 90. a) Dac atoare, atunci pentru orice a, a 0 A avem a a 0 f(a) f(a 0 )
a f si g sunt cresc
g(f(a)) g(f(a )) g f(a) g f(a ), deci g f este crescator; daca f si g sunt descrescatoare, atunci pentru
0 0
orice a, a 0 A avem a a 0 f(a 0 ) f(a) g(f(a)) g(f(a 0 )) (g f)(a) (g f)(a 0 ), deci g f este
cresc
ator;
b) vezi punctul anterior.
Exercitiul 91. Fie b, b 0 B astfel nc at b b 0 . Deoarece f : A B este bijectiv, rezulta (!)a, a 0 A astfel
nc 0 0
at f(a) = b si f(a ) = b . S tiind ca (A, ) este total ordonata, a a 0 sau a 0 a. Daca presupunem c a
0
a a, deoarece f cresc ator, avem f(a 0 ) = b 0 b = f(a), de b b 0 b = b 0 f1 (b) = a = a 0 = f1 (b 0 ).
Deci b, b 0 B astfel nc
at b b 0 , avem a = f1 (b) f1 (b 0 ) = a 0 , adica f1 este crescator;
f := 1N : (N, |) (N, ) este o functie evident bijectiva si crescatoare. Nu este izomorfism, deoarece f1 nu e
crescator. De exemplu 2 3, dar f1 (2) = 2 - 3 = f1 (3).
Exercitiul 94. Fie a1 un element minimal al multimii ordonate (A, ). Atunci pentru orice x A avem
x a1 x = a1 . Deoarece a = min A x A : a x a a1 a = a1 , deci ntr-adevar exist
a un
singur element minimal, care este cel mai mic element.
Reciproca n general nu e adev
arat
a: consideram relatia de ordine
R R, xy (x 6= 0 6= y x y) x = 0 = y.
In multimea ordonat
a (R, ), 0 este unicul element minimal (maximal), dar nu exista cel mai mic (cel mai mare)
element.
a inf B X {a A | x X, a x} si supB X {a A | x
Exercitiul 95. Este suficient de observat c
X, a x}.
Exercitiul 98. Consider am multimea B = {a A | a f(a)}. Deoarece n orice latice completa exista cel mai
mare (supA A) si cel mai mic element (inf A A) vedem ca B este submultime nevida a lui A, deoarece evident
inf A A B. Deoarece B A a0 := supA B. Aratam ca a0 este punct fix al lui f.
Deoarece a0 = supA B a B avem a a0 , dar f este crescator si a f(a) (deoarece a B)
a f(a) f(a0 ) f(a0 ) este majoranta a lui B. Stim ca a0 este cea mai mica majoranta a lui B, deci
a0 f(a0 ), si de aici avem c a a0 = supA B B, adica a0 este cel mai mare element al lui B. Deoarece f este
crescator si a0 f(a0 ) f(a0 ) f(f(a0 )), deci f(a0 ) B, dar a0 este cel mai mare element al lui B, deci
f(a0 ) a0 . Deducem c a a0 B, adica a0 f(a0 ), si f(a0 ) a0 . De aici rezulta ca a0 = f(a0 ), adica a0 este
ntr-adevar punct fix al lui f.
Exercitiul 99. a) Fie un element maximal ce apartine lui O(A). Aratam ca este ordine totala. Fie c, d A
at c 6= d. Ar
astfel nc at
am c
a perechea (c, d) sau (d, c) apartine graficului R al relatiei . Presupunem c a
(c, d), (d, c)
/ R. Consider
am relatia
= {(c, d)} (1 hci hdi).
Vedem usor ca este o relatie de ordine ce contine strict pe , ceea ce contrazice maximalitatea lui n multimea
ordonata (O(A), ).
Fie o relatie de ordonare total a pa A. Aratam ca este element maximal al lui O(A). Presupunem c a
O(A) astfel ncat (c, d) c 6= d n graficul lui astfel ncat (c, d)
/ R (unde R este graficul lui
). Deoarece este ordonare total / R (d, c) R, dar (d, c) si (c, d) sunt elemente ale lui
a si (c, d)
, rezult
a c
a= d (din antisimmetrie), contradictie cu ipoteza c 6= d.

b) Ar
atam nt
ai c
a multimea ordonat S ) satisface ipotezele lemei lui Zorn. Intr-adevar, pentru orice
a (O(A),
lant L = { O(A) | } O(A) avem c a este majoranta a lui L n (O(A), ).
Din lema lui Zorn rezult a pentru orice O(A) exista un element maximal n O(A) astfel ncat .
a c
Din punctul a) rezult a este relatie de ordine totala.
ac
6. Latici si algebre Boole

Exercitiul 102. Construim diagramele Hasse ale celor doua latici. Deoarece {1, 2} = {1} {2}, {1, 3} = {1}
{3}, {2, 3} = {2} {3} etc., este suficient s am toate functiile bijective g : {{1}, {2}, {3}} {2, 3, 5}; rezulta c
a d a exist
a
6 izomorfisme.
Exercitiul 103. a) pentru orice a, a 0 A avem a a 0 a = a a 0 = inf{a, a 0 } f(a) f(a 0 ) = f(a a 0 ) =

f(a) f(a) f(a 0 ), deci ntr-adev ar f este crescator;
b) Reciproca n general nu e adev arata. Contraexemplu: fie = (A, B, R) R A B o relatie, si consider am
laticea (P(A), , , ), (P(B), , , ). Definim functia f astfel: f : P(A) P(B), f(X) = hXi. Deoarece
pentru orice X1 , X2 P(A) avem X1 X2 f(X1 ) = hX1 i = hX2 i = f(X2 ) rezulta ca f este crescator. Dac a
presupunem c a nu este functie injectiv a ca hX1 X2 i hX1 ihX2 i, deci f(X1 X2 ) 6= f(X1 )f(X2 )
a, rezult
f nu este morfism de latici.
c) Deoarece (A, ) este multime total ordonata, rezulta ca pentru orice a, a 0 A avem a a 0 sau a 0 a.
Presupunem, de exemplu, c a a a 0 . Atunci a a 0 = inf{a, a 0 } = a, a a 0 = sup{a, a 0 } = a 0 , f(a) f(a 0 )
(deoarece f este cresc ator), f(a) f(a 0 ) = f(a) si n fine, f(a) f(a 0 ) = f(a 0 ).
Rezult
a c a f(a) = f(a a 0 ) = f(a) f(a 0 ) si f(a 0 ) = f(a a 0 ) = f(a) f(a 0 ). Cazul a 0 a se trateaza
asem an
ator, si obtinem ca f este morfism de latici.
Exercitiul 105. a) Vedem ca pentru orice m, n N avem m n = inf{m, n} = (m, n) (cmmdc), m n =
sup{m, n} = [m, n] (cmmmc). Deoarece pentru orice m, n, p N avem
m (n p) = [m, (n, p)] = (hm, n], [m, p]) = (m n) (m p),
a a (N, |) este latice distributiv

rezult a.
b) Pentru orice a, b A avem ab = inf{a, b} = min{a, b} si ab = sup{a, b} = max{a, b}. Daca presupunem,
de exemplu, c a a, b, c A si a b c, atunci a (b c) = a b = b = b c = (a b) (a c). Analog
am cazurile a c b, b a c, b c a, c a b, c b a.
trat
Exercitiul 107. b) a b a b = b (a b) 0 = b 0 a 0 b 0 = b 0 b 0 a 0 . In acest caz, deoarece
a b 0 a a 0 = 0 si a 0 b 0 b 0 b = 1, rezulta ca a b 0 = 0 es a 0 b = 1 etc.
Exercitiul 109. a) Avem functia bijectiv a : P(M) ZM 2 , (X) = X (unde X : M Z2 , X (a) = 1
^
a X). Ar atam ca X4Y = X + Y es XY = X Y . Daca x M, atunci trebuie sa analizam urmatoarele
cazuri: (i) x
/ X Y;
Q(ii) x X Y;Q (iii) x X \Q
Y; (iv) x Y \ X.
b) P(M N) ' xMN Z2 ' xM Z2 xN Z2 ' P(M) P(N).
c) rezulta din b). Altfel, fie : P(M) P({N), (X) = X {N = X \ N. Atunci este morfism surjectiv, si
(X) = X N, deci Ker() = P(N).
Exercitiul 110. a) Observ a (e f)2 = e f.
am c
b) Id(Z24 ) = {0, 1, 9} es Id(Z180 ) = {^0, ^1, 36,
^ ^ ^ ^ 45,
^ 81,
^ 100,
^ 136,
^ 145}.
^
7. Multimi de numere
8. Numere cardinale
Exercitiul
` ` 126. a),`b) Fie iQ = |Ai |, Qi = |Bi |, Q
i I. Daca fi : Ai Bi este injectiv i I, atunci
f
iI i : A
iI i B
iI i
s i f
iI i : A
iI i iI Bi sunt injective.
c) Fie = |A|, A 6= , 0 = |A 0 |, = |B| si 0 = |B 0 |. Exista f : A 0 A surjectiv si g : B B 0 injectiv;
0
atunci si Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B 0 ) este injectiv, deci 0 .
Exercitiul 127. (i)(ii) Dac a f injectiv, A f(A); deoarece A este finita si f(A) A, rezulta ca f(A) = A, deci
f este surjectiv.
(i)(iii) Dac a f este surjectiv, exista s : A A astfel ncat f s = 1A ; s este injectiv, deci bijectiv, deci si
f = s1 este bijectiv.
(ii)(i) Presupunem c atam ca exista f : A A injectiv, nesurjectiv. Fie : N A o
a A este infinit, si ar
functie injectiv am (n) = an A, n N. Atunci f : A A, f(a) = a daca a
a, si not / (N) si f(a) = an+1
daca a = an (N) este functia c autata.
(iii)(i) Presupunem c a A este multime infinita, si fie g : A A, g(a) = a daca a / (N), g(an ) = an1
daca n 1, si g(a0 ) = a0 , unde este functia injectiva de mai sus. Atunci g este surjectiv si nu eeste injectiv,
c
aci g(a1 ) = g(a0 ) = a0 .
Observ a f g = 1A si g f 6= 1A .
am c
Exercitiul 128. Dac a o functie injectiva : N A, n 7 an .
a A este infinit, exist
a) Fie B = {b0 , . . . , bn1 }, A B = . Atunci f : A B A, f(a) = a daca a / (N), f(ak ) = ak+n , f(bk ) =
ak este functie bijectiv a.
b) Fie C = {ck | k N} N, A C = , si g : A C A, g(a) = a daca a / (N), g(an ) = a2n+1 , g(cn ) =
a2n . Atunci g este bijectiv, deci |A| + |C| = |A|.
Exercitiul 129. a) Fie 2N (respectiv 2N+1) multimea numerelor pare (respectiv impare). Atunci 2N 2N+1 N,
2N (2N + 1) = si 2N (2N + 1) = N, deci 0 + 0 = 0 .
81
Functia f : N N N , f(m, n) = 2n1 (2n 1) este bijectiva, deci 0 0 = 0 .

a An = N {n}, n N. Atunci nN An = N N N.
S
b) Putem presupune c
Mai n detaliu, fie familia de multimi (An )nI , unde I = {1, 2, . . . , k} este finita sau I = N infinita num arabil a
si fie An = {an1 , an2 , . . . , anm , . . . } pentru orice n I.
Definim functia f : nI An N N. x nI An fie n a S
S S
cel mai mic numar astfel ncat x = anm si
fie
S f(x) = (n, m). Atunci f este injectiv, deci exist a o bijectie ntre nI An si o submultime a lui N N, deci
nI An este num arabil a.
c) Pentru k N, fie Pk (N) = {X N | |X| = k}. Definim functia : Pk (N) Nk astfel: dac a X =
{a1 , . . . , ak }, a1 < < ak , atunci k (X) = (a1 , . . . , a k ) N k
. Vedem c
a k este injectiv, deci |Pk (N)| |Nk | =
0 ; din b) rezult a Pf (N) = kN Pk (N) este numarabil.
S
a c
d) Q = Q {0} Q+ si f : Q+ N N, f( m n ) = (m, n) este funct ie injectiva, unde m
n Q+ este fract ie
ireducibil a, deci Q+ N.

e) Fie Qk [X] = {P Q[X] | deg(P) = k}. Atunci Qk [X] Qk+1 Q N si Q[X] = kN Qk [X] N.
S
Exercitiul 130. a) f : (0, 1) (a, b), f(x) = (b a)x + a si g : ( 2 , 2 ) R, g(x) = tan x sunt functii bijective.
Echipotentele (a, b) [a, b) [a, b] (a, b] rezulta dintr-un exercitiu anterior.
b) Daca R \ Q N, atunci R = Q (R \ Q) N, contradictie, deci R \ Q N
Exercitiul 131. a) c2 = (20 )2 = 220 = 20 = c; c0 = (20 )0 = 20 0 = 20 = c.

b) c c + c = 2c c2 = c; c c 0 c2 = c; c = 20
0 c
0 0
= c.
Exercitiul 133. a) Dac a A = {a1 }, atunci |Hom(A, B)| = n. Aplicam inductia matematica, observ and ca:
|Hom({a1 , . . . , ak , ak+1 }, B)| = |Hom({a1 , . . . , ak }, B)| n = nk+1 .
b) Argumentul e analog. Dac a A = {a1 }, atunci exista n functii injective; daca f(a1 ), . . . , f(ak ) B sunt date,
atunci, din injectivitatea lui f rezult a c
a pentru f(ak+1 ) exista (n k) posibilitati.
c) Dac a k = n si f : A B este injectiv, atunci f este si bijectiv, deci numarul functiilor bijective este n!.
d) Fie A = {a1 , . . . , ak }, a1 < < ak si B = {b1 , . . . , bn }. Intre multimea submultmilor cu k elemente
ale lui B si multimea {f : A B | f strict crescator} exista o functie bijectiva definita astfel: daca B 0 B,
B 0 = {bi1 , . . . , bik }, atunci fie (B) = (f : A B), f(aij ) = bij ; rezulta ca numarul functiilor strict cresc atoare
este Ckn . Deoarece o multime cu k elemente se poate ordona n k! moduri, deducem egalitatea Ckn = Akn /k!.
e) Fie Nn = {1, 2, . . . , n}, F = {f : Nk Nn+k1 | f strict crescator} si F = {f : N N | f crescator}; atunci
k n
|F| = Ckn+k1 si |F| =C F, (f)(i)
k . Fie : F = (f) = f(i) (i 1), unde i N .
+ (i 1) si : F F,
f(i)
n k
Vedem usor c a si sunt functii bine definite, = 1F si = 1F .
Exercitiul 135. a) Dac a n = n1 + n2 + + nk este o partitie a lui n, atunci fie si = n1 + + ni

{1, . . . , n 1}. Partitia lui n respectiv sirul strict crescator s1 , s2 , . . . , sk1 se determina reciproc; rezulta ca
num arul partitiilor lui n este Ck1
n1 .
b) Dac a n = n1 + n2 + + nk este o partitie a numarului natural n, fie si = n1 + + ni {0, . . . , n}.
Partitia lui n respectiv sirul strict crescator s1 , s2 , . . . , sk1 se determina reciproc; rezulta ca numarul partitiilor
lui n este C k1 .
n+1
Exercitiul 136. a) Dac a f : A B este injectiv si r : B A este o inversa la stanga a lui f, atunci r(b) = f1 (b)
a b Im f si r(b) A, dac
dac ab / Im f; rezulta ca numarul inverselor la stanga ale lui f este |Hom(B \ Im f, A)| =
knk .
b) Presupunem c a B = {b1 , . . . , bn } si |f1 (bi )| = ki . Daca s : B A f este o inversa la drepta a lui f, atunci
avem ki posibilit ati de alegere pentru s(bi ), deci f are k1 kn inverse la drepta.
Sn
Exercitiul 137. a) Fie Ai = {a N | 1 a m, pi |a}, 1 i n. Atunci |Ai | = pmi si (m) = m \ | i=1 Ai |;
mai departe
m
|Ai1 Aik | = {a N | 1 a m, pi1 pik |a}| = ,
pi1 pik
deci

Xn
1 X 1 1
(m) = m 1 + + (1)n =
pi pi1 pi2 pi1 . . . pin
i=1 1i1 <i2 n

1 1
=m 1 1 .
p1 pn
b) Fie Ai = { Sn | (i) = i}, si c

a observam ca |Ai1 Aik | = |{ Sn | (ij ) = ij , 1 j k}| = (nk)!;
rezult
a c
a num
arul c
autat este
n
[
n! | Ai | = n! C1n (n 1)! + C2n (n 2! + + (1)n Cn
n (n n)! =
i=1

1 1 1 1
= n! 1 + + + (1)n .
1! 2! 3! n!
Sn iul 138. Pentru 1 i n fie Ai = {f : A B | bi / Im f} Hom(A, B \ {bi }), deci |Ai | = (n 1)S
k
Exercit . Vedem
n
a i=1 Ai este multimea functiilor nesurjective; rezulta ca numarul functiilor surjective este n | i=1 Ai |.
c k
Deoarece |Ai1 Ail | = (n l) , afirmatia rezulta din principiul includerii si al excluderii.

k
Exercitiul 140. a) Fie |B| = n si : Homsz (A, B) En (A), (f) = ker f. Daca En (A), atunci exist ao
a g : A/ B, si dac
functie bijectiv a g = g p , atunci (f) = ker f = , deci este surjectiv; daca f, f 0 : A B
sunt dou a functii surjective, atunci ker f = ker f 0 exista g : B B astfel ncat f 0 = g f, deci |(ker )hfi| = n!;
de aici rezult a S(k, n) = |En (A)| = s(k,n)
a c n! .
b) Num arul partitiilor este egal cu num arul relatiiilor de echivalenta.
Exercitiul 142. In prima clas a alegem k1 elemente din k elemente numarul posibilitatilor este Ckk1 = kk1 ; n

a alegem k2 elemente din k k1 elemente numarul posibilitatilor este kk

a doua clas k2
1
. Continuand, n clasa r
k(k1 ++kr1 )

alegem kr elemente din k(k1 + +kr1 ) elemente, deci numarul posibilitatilor este kr . La al n-lea
k! k(k1 ++kn1 ) k!

pas num arul posibilitatilor este 1; rezult
a c
a numarul partitiilor este k1 !(kk1 )! . . . kn = k1 !...kn!
.
Bibliografie
[1] Adamson, I.: A Set Theory Workbook. Birkhauser, Boston, 1998.

[2] Bilaniuk, S.: A Problem Course in Mathematical Logic. http://euclid.trentu.ca/math/sb/pcml/pcml-16.pdf.
Trent University, Ontario, 2003.
[3] Breaz, S., Covaci, R.: Elemente de logic

a, teoria multimilor si aritmetic
a. Ed. Fundatiei pentru Studii
Europene, Cluj-Napoca, 2006.
[4] Epp, S.: Discrete Mathematics with Applications. 4th ed. Brooks/Cole, Boston, 2011.
[5] Gallier, J.: Discrete Mathematics. 2nd ed. Springer Verlag, New York, 2011.
[6] Gr
atzer, G.: Universal Algebra. 2nd ed. Springer Verlag, Berlin, 2008.
[7] Gr
atzer, G.: Lattice Theory: Foundation. Birkhauser, Basel, 2010.
[8] Halmos, P.: Naive Set Theory. D. Van Nostrand Company Inc., Princeton, 1974.
[9] Kneale, W., Kneale, M.: The Development of Logic. Oxford University Press, London, 1985.
[10] Krantz, S. G.: Discrete Mathematics Demystified. McGraw-Hill, New York, 2009.
[11] Krantz, S. G.: The Proof is in the Pudding. The Changing Nature of Mathematical Proof. Springer Verlag,
New York, 2011.
[12] Lavrov, I.A., Maksimova, L.L.: Probleme de teoria multimilor si logic

a matematic
a. Ed. Tehnica, Bucuresti,
1974.
[13] Levy, A.: Basic Set Theory. Dover Publications, New York, 1979.
[14] Lidl, R., Pilz, G.: Applied Abstract Algebra. Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[15] Manin, Yu. I.: A Course in Mathematical Logic for Mathematicians. 2nd ed. Springer-Verlag, New York,
2010.
[16] M
arcus, A., Sz
ant
o Cs., T
oth L.: Logika es halmazelmelet. Scientia, Cluj-Napoca, 2005.
[17] N
ast
asescu, C.: Introducere n teoria multimilor. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[18] Purdea, I., Pic, Gh.: Tratat de algebr

a modern
a I. Ed. Academiei, Bucuresti, 1977.
[19] Purdea, I.: Culegere de probleme de algebr
a. Relatii, functii si algebre universale. Litografia Univ. Babes-
Bolyai, Cluj-Napoca, 1996.
[20] Ross, K. A., Wright Ch., Discrete Mathematics. Pearson Education, New Jersey, 2003.
Resurse online:
http://en.wikipedia.org/wiki/Set theory
http://en.wikipedia.org/wiki/Logic
http://en.wikipedia.org/wiki/Foundations of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/Philosophy of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of logic
83
Glosar
sir Cauchy, 61 grafic, 29
aranjamente, 69 imagine, 39
aranjamente cu repetitie, 69 implicatie, 6
asemanare, 44 infimum, 45
axioma lui Arhimede, 58
axiomele lui Peano, 56 legea contrapozitiei, 8
legea dublei negatii, 8
clas
a, 24 lema lui Zorn, 48
clas
a de echivalent a, 37
codomeniu, 29 mag, 39
combin ari, 69 maximum, 44
concluzie, 10 metoda
conditia inductivit atii, 47 formelor normale, 9
conditia lanturilor descresc atoare, 47 metoda diagonala a lui Cantor, 67
conditia minimalit atii, 47 minimum, 44
conjunctie, 6 modus ponens, 8, 10
elementar a, 9 modus tollendo ponens, 11
consecinta, 10 modus tollens, 10
continuum, 68 multime, 22
contrapozitie, 11 vida, 22
corp ordonat, 61 multime factor, 37
cuantificator, 14, 17 multime selectiva, 48
multime total ordonata, 43
diagram a comutativa, 30 multimea partilor, 22
diagrame Hasse, 43 multimi artiniene, 47
disjunctie, 6
elementara, 9 negatie, 6
domeniu de definitie, 29
paradox, 48
echivalent
a, 6 partitie, 37
element maximal, 45 permutare, 69
element minimal, 45 premiza, 10
principiul dualitatii, 54
familie de elemente, 30 problema deciziei, 8
familie de multimi, 30 proiectia canonica, 33, 39
FNC, 9
FND, 9 reductio ad absurdum, 8, 10
forma normal a relatie
conjunctiv a, 9 antisimetric, 36
disjunctiv a, 9 binara, 26
formul a diagonala, 26
atomic a, 5 omogena, 26
contradictie, 7 reflexiv, 36
limbaj de ordinul nt ai, 15 simetric, 36
propozitional a, 5 tranzitiv, 36
satisfiabil
a, 7 reuniunea disjuncta, 34
tautologie, 7
formulele lui de Morgan, 8 silogism, 8
functia caracteristic a , 35 simbol
functie Boole, 54 limbaj de ordinul ntai, 14
functie de adev ar, 6 logica propozitiilor, 5
functie selectiva, 48 subformula, 5
84
GLOSAR 85
submultime, 22
substitutie, 5
supremum, 45
tautologie, 17
teorema
de compactitate, 20
Frege-Lukasiewicz, 13
Godel, 20
Herbrand, 12
teorema de incompletitudine a lui G
odel, 59
teorema lui Zermelo, 48
teorema recurentei, 57
variabil
a, 15
legat
a, 15
liber
a, 15

Curs Logica Teoria Multimilor v5.1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Logica Teoria Multimilor v5.1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere n

6 Latici si algebre Boole 49

0.2 Orar (anul universitar 2016-2017, semestrul 1)

1.1 Formulele logicii propozitiilor

2. Conectori (simbolurile operatiilor logice): , , , , .

1. Formulele atomice sunt formule.

3. Alte formule dec

Exemplul 1.1.3 1) Urm atoarele siruri de simboluri sunt formule:

1.2 Interpretarea formulelor propozitionale

Vom vedea mai t

ar de n 1 variabile poate fi exprimat

Exercitiul 3 1) S a se scrie toate functiile de adevar de 1 respectiv 2 variabile.

Exercitiul 6 S a orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul

Definitia 1.2.7 a) O formul a se numeste realizabil

Definitia 1.2.8 Introducem dou a relatii ntre formule:

Teorema 1.2.11 Enumer

1.3 Problema deciziei

1.3.1 Metoda tabelului de adev

1.3.2 Metoda formelor normale

Exemplul 1.3.2 a) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt conjunctii

Definitia 1.3.3 a) Formula A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) are form

unde subformula Ai = Ai (x1 , x2 , . . . , xn ) este o disjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.

unde subformula Bi = Bi (x1 , x2 , . . . , xn ) este o conjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.

a formula A numai cu conectorii , , , folosind legea implicatiei si legea echivalentei.

Exemplul 1.3.5 Fie A = x x y. Aplic

si am ajuns astfel la o FND. Mai departe, avem

si obtinem o FNC. Folosind acum idempotenta avem:

Exemplul 1.3.7 S a rezolv

1.3.3 Scheme de deductie

Observatii 1.3.10 a) Prezent

1.3.4 Deductie formal

Definitia 1.3.13 Fie acum A1 , . . . , An (n 0) formule propozitionale. O deductie din formulele A1 , . . . , An

(3) Ei se obtine din Ej , El (j, l < i) folosind schema (MP).

Definitia 1.3.14 a) Spunem c a formula B deductibil a din formulele A1 , . . . , An (notatie: A1 , . . . , An ` B),

1. (A ((A A) A)) ((A (A A)) (A A)) A2

4. (A (B C)) ((A B) (A C)) A2

2. (A) ((B) (A)) A1

3. (B) (A) 1,2 MP

7. ((B) (A)) (((B) A) B) A3

Observatii 1.3.16 a) Dac a ` B si ` B C, atunci C.

5 Jacques Herbrand (19081931), matematician francez.

Exemplul 1.3.17 Pentru a ar a A B, B C ` A C este suficient de aratat ca A, A B, B C ` C.

Teorema 1.3.18 (FregeLukasiewicz, de completitudine) Are loc ` B dac a |= B.6

LOGICA DE ORDINUL INTAI

Am v azut ca logica propozitiilor formalizeaz

2.1 Notiunea de predicat

{(a1 , . . . , an ) Mn | P(a1 , . . . , an ) adev

este o relatie n-ar

Exemplul 2.1.3 a) ,,x + y = z predicat de 3 variabile pe M = R.

2.2 Limbaje de ordinul nt

Definitia 2.2.1 Simbolurile unui limbajului de ordinul ntai L sunt urmatoarele:

3. Cuantificatori: (pentru orice) si (exist

4. Alte expresii nu exist

b) Formulele limbajului L de ordinul nt

a , sunt formule, atunci (), ( ), ( ), ( ), ( ) sunt formule. (Dupa caz, vom

4. Dac a si x este o variabila, atunci x si x sunt formule. In acest caz spunem c

5. Alte formule nu exist

Formulele de tip 1,2 sunt formule atomice.

a a limbajului L. Spunem ca x este variabil

2. are forma () si x este variabil

3. este de forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si x este variabila libera n sau n .

4. este de forma y sau y, unde y este diferit de x, si x este variabila libera n .

Spunem ca variabila x este legat

2. Daca are forma () sau ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si substitutia lui x cu t n si