PERSONALITATE NORMALA SI PATOLOGICA

1. Conceptul de personalitate. Termenul de personalitate se refera la

calitati comportamentale stabile ale unui individ intr-o mare varietate de
circumstante.

Unele trasaturile de personalitate, fac ca oamenii sa fie mai predispusi la

anumite tulburari emotionale atunci cand se confrunta cu evenimente stresante.

Deasemenea unele personalitati sunt evident anormale (violenti), la altele

trasaturile anormale sunt mai atenuate. Este insa dificil de a trasa o linie de
demarcatie intre normal si anormal si chiar de a gasi criteriul pentru aceasta
departajare.

2. Tulburarile de personalitate

Tulburarile de personalitate (numite uneori personalitati anormale sau

psihopatii) nu sunt la modul propriu boli. Nu au un debut bine delimitat. Se
cristalizeaza mai mult in copilarie si adolescenta si dureaza intreaga viata. Ele
sunt expresia unei dizarmonii psihice, a unei constructii psihice labile, dupa cum
pot fi si expresia unei imaturitati psihice, emotionale.

I.C.D. da o definitie larg acceptata: ,,modele comportamentale neadaptate,

profund implantate, ce se cristalizeaza in perioada adolescentei sau mai
devreme, si care se continua de-a lungul vietii adulte desi devin mai putin
evidente la varste medii sau inaintate.

Tulburarile de personalitate se manifesta prin dificultati de insertie sociala,

dificultati relationale.

Caracteristici generale pentru toate tulburarile de personalitate:

- Comportamentul este rigid si inflexibil (rezistent la schimbare).

- Prezinta o toleranta scazuta la stres si o inadaptabilitate crescuta de a

reactiona la anxietate.

- Functionarea egoului este intacta dar aceasta nu poate controla actiunile

impulsive.

- Persoana este in contact cu realitatea desi are dificultati de interactiune cu

ea.

- In foarte multe cazuri apar tulburari de dispozitie (depresie, anxietate).

3. Clasificarea si principalele tipuri de tulburari de personalitate.

 Exista mai multe clasificari ale tulburarilor de personalitate. Cea
mai clara pare sa fie aceea bazata pe similaritati descriptive,
prezentata de D.S.M. IV R.:

- grupa A cuprinde tipurile ale caror reprezentanti apar ca

ciudati sau excentrici (tulburarea de personalitate schizoida,
schizotipala si paranoida).

- grupa B cuprinde tipurile ale caror reprezentanti par dramatici,

emotionali, hieratici (tulburarea de personalitate antisociala,
borderline, histrionica si narcisica).

- grupa C cuprinde tipurile ale caror reprezentanti sunt anxiosi si

tematori (tulburarea de personalitate evitanta, dependenta si obsesiv-
compulsiva).

George Ionescu adauga o noua perspectiva acestei clasificari

considerand ca:

- grupa A are o sorginte psihotica

- grupa B are o sorginte psihosociala

- grupa C este de natura nevrotica

In afara clasificarii si tipurilor amintite mai sus exista si altele.

Prezentam in continuare doar tipurile de tulburari de personalitate
amintite. Fiecare dintre ele prezinta atat trasaturi caracteristice cat si
trasaturi facultative.

a. Tulburarea schizoida de personalitate este un pattern

pervaziv cu un grad semnificativ de introversie, detasare
de realitate, sociofobie si slaba disponibilitate de rezonanta
afectiva.

b. Tulburarea schizotipala de personalitate este un

pattern pervaziv de deficit interpersonal sau social, marcat
de un disconfort afectiv acut, de capacitate redusa pentru
legaturi apropiate si de distorsiuni cognitive si perceptuale
ilustrate prin excentricitati comportamentale

c. Tulburarea paranoida de personalitate este un pattern

pervaziv de suspiciozitate, neincredere si interpretativitate.

d. Tulburarea antisociala (dissociala) de personalitate

este un pattern pervaziv de sfidare si violare a normelor,
 regulilor si obligatiilor sociale si, implicit, a drepturilor
celorlalte persoane.

e. Tulburarea borderline de personalitate este un pattern

pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a
imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata.

f. Tulburarea histrionica de personalitate este un pattern

pervaziv de extraversie, sociofilie, comunicabilitate,
impresionabilitate, labilitate dispozitionala si conduita
demonstrativa de rol.

g. Tulburarea narcisica de personalitate este un pattern

pervaziv de exagerare a importantei propriei persoane si
de convingere fantezista nerealista asupra calitatilor sale,
pe care le percepe ca unice sau exceptionale.

h. Tulburarea evitanta (anxioasa) de personalitate este

un pattern pervaziv de inhibitie sociala, cu sentimente de
inadecvare si hipersensibilitate la evaluarea negativa.

i. Tulburarea dependenta de personalitate este un

pattern pervaziv de autostima redusa, neincredere in
posibilitatile proprii, nevoie excesiva de ocrotire si ingrijire,
incapacitate de a lua decizii in probleme curente si tendinta
continua de a acorda altuia girul propriilor responsabilitati.

j. Tulburarea obsesiv-compulsiva (anancasta) de

personalitate este un pattern pervaziv de ordine, rigoare,
meticulozitate, perseverenta si perfectionism.

Intrebari de evaluare:

1. Tulburarile de personalitate sunt expresia:

a. Unui deficit intelectual

b. Unui eveniment negativ de o intensitate foarte mare trait de

pacient

c. Unei dizarmonii psihice, a unei constructii psihice labile

2.Un pattern pervaziv de extraversie, sociofilie, comunicabilitate,

impresionabilitate, labilitate dispozitionala si conduita
demonstrativa de rol este definitia:
 a. Tuburarii de personalitate de tip histrionic

b. Sindromului maniacal

c. Schizofreniei hebefrenice

Personalitatea normala se defineste la un individ ca fiind rezultatul integrarii diferitelor sale

componente pulsionale, emotionale si cogniti (J.D. Gulefi, P. Boyer, S. Consoli si R. Olivier-
Martin). Se considera ca exista trei modele de personalitate normala, si anume:
a) formalitatea statistica, cea care asimileaza norma ca frecnta. In cazul acesta indivizii
normali sunt indivizii medii, pe cand indivizii anormali sunt considerati ca reprezentand
categoria de indivizii devianfi, care se abat de la medie. Nu trebuie insa confundat "anormalul"
cu "anomalia".
b) formalitatea ideala desemneaza o stare de perfectiune la care se aspira. In acest caz, orice
comportament care nu este conform cu normele etice sau cu cele sociale (in sensul de "a fi
conform cu modelul sociocultural", cu sistemul de valori normati) este considerat ca fiind
patologic.
c) Normalitatea functionala este cea care corespunde starii celei mai apropiate de modelul de
functionare psihologica propriu-zisa.
Pornind de la aceste aspecte care definesc cadrul personalitatii normale, se poate trece la
definirea, descrierea si clasificarea personalitatilor patologice.
Daca este relativ usor de definit si delimitat personalitatea normala, este mult mai greu de silit
un cadru unic pentru personalitatile patologice. Din acest motiv, exista numeroase puncte de
dere si dispute intre specialisti.
Pentru K. Schneider, "personalitatile patologice sunt deviatii pur cantitati ale personalitatii
normale". Se considera ca o personalitate este patologica in cazul in care profilul caracterial al
acesteia este rar din punct de dere statistic, iar atitudinile si comportamentele reprezinta o
cauza de suferinta atat pentru subiectul insusi, cat si pentru anturajul acestuia.

In conformitate cu DSM-NI-R, definitia personalitatilor patologice este mai extinsa in raport cu

punctul de dere a lui Schneider expus anterior. In sensul acesta se considera ca personalitatile
patologice reprezinta structuri si modele de comportamente profund anormale, imprimate ca
atare si inflexibile, rar adaptate sau chiar inadapile, de o gravitate suficienta pentru a provoca
fie un deficit de adaptare, fie o suferinta subiectiva. Acest tip de manifestari pot fi in general
recunoscute inca din perioada adolescentei, persistand in perioada adulta si accentuandu-se
catre batranete. Ele reprezinta trasaturi de caracter permanente.In sensul celor de mai sus, se
poate conchide faptul ca trasaturile de personalitate constituie tulburari de personalitate in
cazul in care ele sunt rigide, inadapile si responsabile fie de o alterare semnificativa a
functionarii sociale sau profesionale, fie de o suferinta subiectiva.
Modelele de personalitati anormale in sfera psihopatologiei pot fi reprezentate ativ, in raport cu
modelul normal al personalitatii, asa cum se poate dea din schema de mai jos
In schema de mai sus se poate dea ativ modelul normal al personalitatii (N) si modelul
patologic al personalitatii (A). Ele au un caracter complementar. Se poate dea, ativ, dinamica
lipurilor de personalitate normala cu etapele sale caracteristice de dezvoltare (protectie - Ib;
dezvoltare - 2b; adaptare/inlegrare - 3b), silizare (consolidare/independenta - 4b) si declin
(involutie - 5b; slabirea performantelor - 6b); iar pe de alta parte, dinamica tipurilor de
personalitate anormala sau patologica cu "factorii morbigenetici" specifici, reprezentati prin
conflicte (reactii - la).
regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a),
deteriorare (demente - 5a) si deficiente (oligofrenii - 6a).
Din schema prezentata se poate desprinde faptul ca cele doua zone, cea a normalitatii psihice
(N) si cea a anormalitatii psihice (A) sunt dispuse simetric, "in oglinda", de o parte si de alta a
unei linii care marcheaza granita dintre normalitate (N) si anormalitate (A); granita pe care o
putem considera ca reprezentand starea de echilibru ideala a personalitatii sau "starea de
normalitate ideala" la care, de fapt, se raporteaza teoretic cele doua zone amintite.
Zona normalitatii (N) ca si zona anormalitatii (A) par in cazul acesta a aa o pozitie de
"complementaritate" si nu una de opozitie, ele situandu-se de o parte si de alta a starii de
echilibru sau a "normalitatii ideale". De aici se poate conchide ca cele doua curbe A si N sunt
echivalente, dar contrarii ca semnificatie. Ambele apar ca "situatii vitale", egal posibile de "a fi"
ale personalitatii umane. Mai mult chiar, ele, prin situatia lor in raport cu "linia de echilibru a
normalitatii ideale", se vor raporta permanent la aceasta, nefiind in fond, din punct de dere
teoretic, decat niste variatii poziti (N) sau niste variatii negati (A) ale normalitatii ideale.
Fata de cele de mai sus, se impune o analiza ativa a celor doua curbe N si A.
Curba N este expresia dinamicii normalitatii personalitatii, ea reproducand "curba dinamica a
vietii" (Ch. Biihler). in ea se deosebesc trei etape principale : dezvoltarea, consolidarea si
declinul. Pe aceasta curba am inscris, in raport cu nilul de organizare al personalitatii, sase
situatii in evolutia vietii:
- protectia;

- dezvoltarea;
- adaptarea/integrarea;

- consolidarea/independenta;
- involutia/declinul;

- slabirea performantelor/nevoia de protectie.

Cele sase situatii nu au caracter de anormalitate si se integreaza in nilul de organizare si
dinamica normala a personalitatii.
Curba A este expresia dinamicii anormalitatii personalitatii, echivalenta, in ceea ce priste
conuratia sa, cu curba N. Pe aceasta curba se inscriu, in raport cu nilul de organizare al
personalitatii, tot sase situatii "patogene", care, in diferite etape ale vietii individului, pot duce
la aparitia unor anomalii psihice ale personalitatii. Acestea sunt urmatoarele:
- conflicte/frustrari;

- regresiune;
- inadaptare;

- dezadaptare;
- deteriorare;

- deficienta.
Se poate remarca faptul ca, asa cum cele doua curbe N si A sunt complementare, si "factorii"
sau "situatiile" care pot influenta dinamica evolutiei vietii persoanei sunt complimentare, asa
cum, de altfel, se poate dea din elul de la ina 443, in care sunt expusi "factorii de normalitate"
(N) si "factorii de anormalitate" (A).