Nichita Stnescu

Tinerii

Se srut, ah, se srut, se srut

tinerii pe strzi, n bistrouri, pe parapete,
se srut ntruna ca i cum ei nsui
n-ar fi dect nite terminaii
ale srutului.
Se srut, ah, se srut printre mainile-n goan,
n staiile de metrou, n cinematografe,
n autobuze, se srut cu disperare,
cu violen, ca i cum
la captul srutului, la sfritul srutului, dupa srut
n-ar urma dect btrneea proscris
i moartea.
Se srut, ah, se srut tinerii subiri
i ndrgostii, att de subiri, ca i cum
ar ignora existena pinii pe lume.
Att de ndrgostii, ca i cum, ca i cum
ar ignora existena nsui a lumii.
Se srut, ah, se srut ca i cum ar fi
n ntuneric, n ntunericul cel mai sigur,
ca i cum nu i-ar vedea nimeni, ca i cum
soarele ar urma s rsar
luminos
abia
dup ce gurile rupte de srut i-nsngerate
n-ar mai fi n stare s se srute
dect cu dinii.