Nichita Stnescu

Ploaie n luna lui Marte

Ploua infernal,
i noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau n luna lui Marte.

Pereii odaii erau

nelinitii, sub desene n cret.
Sufletele noastre dansau
nevzute-ntr-o lume concret.

O s te plou pe aripi, spuneai,

plou cu globuri pe glob i prin vreme.
Nu-i nimic, i spuneam, Lorelei,
mie-mi plou zborul, cu pene.

i m-nlam. i nu mai stiam unde-mi

lsasem n lume odaia.
Tu m strigai din urm: rspunde-mi, rspunde-mi,
cine-s mai frumoi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasc,

i noi ne iubeam prin mansarde.
N-a mai fi vrut s se sfreasc
niciodat-acea lun-a lui Marte.