Sunteți pe pagina 1din 3

Idealul democratic:

Termenul de democratie are atat semnificatia unui regim politic, cat si pe cea de ideal, de principiu
sau de finalitate politica. Privita de-a lungul istoriei, guvernarea democratica este considerata tot mai
mult o forma fireasca de guvernare.

Privitor la modul in care se adopta deciziile intr-o democratie, raspunsurile au fost diferite: marxismul
considera ca deciziile trebuie sa exprime interesele clasei muncitoare, etatismul considera ca deciziile
trebue sa reflecte interesele unei minoritati, ale elitei, iar pluralismul politic ca teorie politica considera
ca deciziile politice trebuie sa exprime interesele paturilor largi de oameni.

Pentru realizarea egalitatii in drepturi, un stat trebuie sa fie guvernat in mod democratic, adica:
organizatiile militare si politienesti trebuie sa se supuna controlului civil, iar civilii care controleaza
armata si politia trebuie sa se supuna ei insisi procesului democratic (Robert A. Dahl).

Robert Alan Dahl (n.1915, profesor st. politice, Yale, S.U.A.) spunea ca democratia succesorilor
nostri nu va fi si nici nu poate fi democratia predecesorilor nostri. Cu toate acestea putem fi aproape
siguri ca cerintele exigente ale regimului politic democratic nu vor putea fi indeplinite pe deplin, la fel
cum numeroasele probleme de ordin teoretic si practic ale democratiei nu vor putea fi rezolvate
complet (ex: accesul la resursele economice). Cu toate acestea, oamenii care participa la guvernarea
societatii in calitate de persoane egale d.p.d.v. politic si de persoane care au acces la resursele si la
institutiile necesare acestui lucru, nu vor inceta sa construiasca o societate in care oamenii sa traiasca
in pace, sa-si exercite drepturile si sa nazuiasca spre o viata mai buna.

Drepturile omului reprezint acele garanii ce aparin oricrei fiine umane


datorit simplului fapt de a fi om. Exist diferite definiii ale drepturilor omului.
Cel mai des, drepturile omului sunt definite ca fiind principii unanim recunoscute
de echitate i justiie, sau garanii pe care nimeni nu le poate nega, limita sau
refuza, fr un proces echitabil n faa unui judector sau a unei autoriti cu
putere de a judeca, sau prerogative garantate la nivel internaional vizavi de
stat, care servesc pentru a proteja caracteristicile fundamentale ale fiinei umane
i demnitatea acesteia n timp de pace i rzboi.
B.Drepturile omului:

Ideea existentei drepturilor omului nu este noua, prima scriere in acest sens fiind Codul lui
Hammurabi-rege babilonian din Mesopotamia (sec. al XVIII-lea i.Hr.),care prevedea ca oamenii nu
pot fi torturati, inrobiti si nu li se poate confisca averea fara o judecata dreapta. Mai tarziu, legea
romana a celor XII table (451 i.Hr.) garanta dreptul la proprietate, la libertate, la judecata dreapta,
dreptul oamenilor de a-si alege conducatorii si dreptul la fericire. In epoca moderna, in anul
1215, Magna Charta Libertatum acordata de Ioan fara de Tara (rege al Angliei din sec.XII-XIII)
prevedea drepturile nobilimii, ale reprezentantilor bisericii,dar si ale oamenilor simpli. Tot in Anglia, in
1689, este adoptata Declaratia Drepturilor care stipula ca oamenii nu pot fi privati de drepturile lor
fundamentale nici de catre rege nici de catre lege. Mai tarziu, in 1789, in Franta, Declaratia
Drepturilor Omului si ale Cetateanului prevedea egalitatea dintre toate fiintele umane, precum si
dreptul de a participa la guvernare si apoi, in 1787, a fost adoptata Constitutia Americana, ratificata
(act prin care un stat isi insuseste un tratat semnat cu unul sau mai multe state) in 1890 de toate
statele Uniunii, care prevedea ca nici un stat nu va putea aplica o lege care ar restrange privilegiile
cetatenilor sai, precum si faptul ca nici o persoana nu va fi privata de viata, libertate sau proprietate
fara o procedura legala. Cel mai important document cu privire la drepturile omului a fost adoptat in
data de 10 decembrie 1948, de catre Adunarea Generala a O.N.U. si se numeste Declaratia
Universala a Drepturilor Omului.

Drepturile naturale: Aristotel este considerat autorul bazelor eticii drepturilor naturale prin intermediul
distinctiei intre doua tipuri de dreptate: cea legala sau conventionala si cea naturala, care isi
pastreaza valabilitatea,indiferebt de opiniile pe care le suscita. Mai tarziu, John Locke (1632-1704,
filosof englez) vorbea despre legea naturala a lui Dumnezeu, care se exprima prin faptul ca nimeni
nu poate sa lipseasca alt om de dreptul la viata, sanatate, proprietate si libertate. Deoarece dreptul
la viata, la proprietate si la libertate sunt drepturi naturale, ele apartin tuturor oamenilor prin simplul
fapt ca s-au nascut oameni. Se considera ca omul detine o natura anterioara societatii si scopul
oricarei guvernari este sa garanteze respectarea drepturilor naturale.

Drepturile negative: s-a impus o prima distinctie intre drepturi si vom vorbi despre existenta
unor drepturi negative si drepturi pozitive. Se considera ca drepturile sunt negative daca pentru ca
un om sa beneficieze de ele, trebuie ca actiunea statului sa fie cat mai mica. De exemplu pot fi
considerate drepturi negative: dreptul la viata, la libertate, la securitatea persoanei, dreptul de a nu fi
arestat si detinut in mod arbitrar, dreptul de a nu fi supus la imixtiuni arbitrare in viata personala, in
familie, in domiciliu sau in corespondenta, dreptul la libera circulatie, dreptul de casatorie, de a
intemeia o familie, dreptul la proprietate, dreptul la libertatea gandirii, la constiinta si religie, dreptul la
libertatea opiniilor, dreptul la munca, la libera alegere a muncii, dreptul la odihna si recreatie, dreptul la
invatatura, dreptul de a participa in mod liber la viata culturala a comunitatii, etc.

Drepturile pozitive: mai cu seama dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a considerat ca alaturi de
drepturile negative trebuie adaugate si altele, precum dreptul la asistenta medicala, la educatie,
dreptul de a avea concedii platite, etc. Pentru ca aceste drepturi sa devina reale, trebuie ca statul sa
intervina activ in viata comunitatii. Drepturile pozitive au fost incluse in Declaratia Universala a
Drepturilor Omului la propunerea fostei Uniuni Sovietice care punea accent pe drepturile de natura
economica pentru a masca incalcarea drepturilor fundamentale, a drepturilor negative, in toate tarile
comuniste.
Astfel, drepturile negative limiteaza interventia statului in asigurarea lor, iar cele pozitive
justifica si chiar solicita interventia statului in crearea conditiilor pentru realizarea lor.

S-ar putea să vă placă și