http://www.ghiduri-turistice.

info/ghid-turistic-1480-trepte-si-misterele-de-la-cetatea-poenari

Scurt istoric al Cetii Poenari

Situat n Cheile Argeului, lng Arefu, Cetatea Poenari a fost construit de Negru Vod n
secolul 14. Cu scopul de punct de observaie i de aprare, cetatea este nconjurat de
legendele legate de domnitorul Vlad epe. A fost pentru prima dat menionat documentar
n anul 1453 i se presupune c ar fi fost locul de refugiu al lui Vlad epe din calea turcilor.
Cetatea are o form alungit, cu 5 turnuri de aprare i ziduri extrem de groase. De-a lungul
timpului, distrugerea acesteia a fost adus de un asediu turcesc n anul 1462 i de un cutremur,
care a drmat un zid nordic, n anul 1915. Datorit poziiei sale strategice n vrful unei
stnci, aceasta a mai fost folosit i ca temni sau ca vistierie.

De la nlimea cetii poi vedea Cheile Argeului n toat splendoarea, Barajul

Vidraru i Munii Fgra.

http://www.cetatealuivladtepes.ro/despre/

Despre Cetate

Despre Cetatea Poenari

La o distan de 25 km nord fa de municipiul Curtea de Arge, la poalele Muntelui Cetatea,

se zrete o crare, numrnd 1480 de trepte de beton, care conduce turistul ctre elul final:
Cetatea Poenari. Pe msur ce urcm, ncepem s desluim silueta cetii, ndeprtnd
impresia creat de la distan, aceea c ar fi un cuib de vulturi, ag at de col urile stncilor
slbatice.

Legendele esute n jurul cetii Poenari, frumuseea i mirificul peisajului, toate ndeamn
turistul la drumeie i cunoatere.

Cetatea, situat pe un mic platou, este separat de culmea muntelui printr-o prpastie, folosit
de constructori drept an de aprare.
Planul Cetii Poenari are o form alungit, acest lucru datorndu-se nlrii zidurilor incintei
pe marginile platoului, ancorate direct n stnc, chiar n locul de unde pornesc pantele
abrupte ale muntelui.

Latura de vest, avnd o lungime de circa 14 metri, las s se vad deschiderea singurei por i
de intrare n cetate. n zidul din piatr nc se mai disting urmele locurilor unde era prins
puntea mobil, cu rol de poart.

Latura de sud, cu o lungime de circa 72 metri, construit din piatr n partea inferioar i din
crmid n cea superioar, este alctuit din trei bastioane exterioare avnd planul
semicircular. Apoi zidul cotete ntr-un unghi de aproximativ 90 grade, formnd latura de est,
cu o lungime de circa 16 metri.

Ultima latur, cea de nord, pstreaz numai dou fragmente de zid din construc ia ini ial, ce
atest faptul c aceast latur a fost construit folosindu-se aceeai tehnic i material ca n
cazul celorlalte laturi.

n ceea ce privete tehnica folosit n construcia cetii este vorba despre una de tradiie
bizantin, ce consta n ridicarea feelor din piatr, urmnd apoi a fi umplut spaiul interior cu
buci de piatr brut, legat cu pmnt sau cu var. Interesant este finisajul interior al unei
ncperi spate n stnc, finisaj ce presupune o tencuial tot de factur bizantin din mortar
rou, care oferea o perfect impermeabilitate. De aceea se presupune c rolul acestei ncperi,
n prezent parial prbuit, era de a pstra apa.

Tradiia popular leag zidirea cetii de numele legendarului domn Negru Vod, cruia i sunt
atribuite i cele dou semne din apropierea vrfului de stnc, semne ce seamn cu urmele a
dou nclri uriae.

Misiune

Istoria Cetii Poenari|Foto|Video

Istoria Cetii Poenari

Vlad epe - restauratorul Cetii Poenari

Personalitate istoric a evului mediu romnesc, Vlad epe a ajuns s fie cunoscut datorit
legendelor care i nconjoar numele. Faptele domnitorului romn sunt cunoscute din
izvoarele narative, care, chiar dac l-au zugrvit negativ, nu au putut s i ascund marile
caliti i realizri din timpul domniei.

Una dintre legendele despre Cetatea Poenari, transmis din tat n fiu, spune c boierii din
Trgovite, speriai de asprimea domnitorului Vlad epe care trgea n eap tlharii, leneii
i trdtorii, s-au adunat n tain i au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind s-l prind viu
n curs i s-l predea sultanului. epe ns, aflnd de planul acestora, ntoarse cursa
mpotriva lor. Astfel, n ziua de Pate, se pomenesc boierii cu oamenii lui epe la biseric.
Acetia i captureaz pe toi, pentru ca mai apoi s i duc, pe jos, pn la Curtea de Arge i
de aici pn mai sus, la o strmtoare ngust, numit de popor Cheile Argeului. Acolo i
atepta Vod care, ridicnd buzduganul spre nlimile ameitoare ale Cheilor, porunci: Boieri
i coconi, jupnese i jupnie, voi care mi-ai urzit moartea n iatacurile voastre privii cuibul
acela de vulturi, colo sus, s rsar pn-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, s
stea soarele pe fruntea ei.

S-au aternut boierii pe lucru, fr oprire, zi i noapte, c tiau ei c Vod nu glumete, i,

dect n vrful unei epe, tot mai bine viu. Muli au alunecat pe povrniuri i s-au scufundat
n adncuri de prpstii, prad vulturilor i fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nou
apru n dimineaa duminicii lui Toma, mndr i strlucitoare. Pe cei rmai i-a iertat,
socotind c s-au pocit de rele i s-au cuminit.

O alt legend, Legenda satului Arefu, spune c apte frai cu nume de Dobrin l-ar fi ajutat
pe epe s fug, potcovindu-I caii invers, iar pentru ajutorul primit domnul le-ar fi druit
apte muni din Fgra.

O alt legend vorbete de un rob turc, numit Caraol, care l-a salvat pe epe tot cu ajutorul
cailor potcovii invers.

Alte legende relateaz cum nevasta unui ran a fost pedepsit de ctre epe deoarece i-a
lsat brbatul s umble murdar. Romnii mai povestesc cu mndrie cum, ntr-o noapte,
nenfricatul voievod s-a strecurat n tabra turcilor, ndreptndu-i n alt direcie, iar n alt
noapte a intrat i l-a omort pe marele vizir.

Vlad epe inea ca toi locuitorii rii s munceasc i s fie utili comunit ii. i privea pe
bolnavi, vagabonzi i ceretori ca pe nite hoi. Ca urmare, ntr-o zi acetia au fost invita i la
curtea domneasc din Trgovite, la un osp. Dup ce au mncat i au but, domnitorul i-ar fi
ntrebat dac ar vrea s nu mai fie niciodat sraci. Dup ce a primit un rspuns afirmativ, a
ordonat ca hala s fie nchis i incendiat. Nimeni nu ar fi supravieuit.

Conform altei legende, epe ar fi nscenat un furt (o pung cu 50 de galbeni), pentru a vedea
dac boierii lui sunt cinstii. Unul dintre acetia, n faa domnitorului, a pretins c i se furaser
100 de galbeni. Pentru minciuna sa, a fost tras n eap.

Numele de Dracula, asociat domnitorului, se datoreaz "Ordinului dragonului" pe care l-a

primit tatl acestuia.

Cetatea Poenari a contribuit la victoria final a romnilor din anul 1462: men inerea Dunrii
ca linie de separare ntre otomani i lumea cretin, iar ara Romneasc prin fortificaiile ei,
prin otenii cu Vlad epe n frunte, s-a aflat n fruntea luptei antiotomane, revenindu-i
marele merit de a fi ntrziat cu cel puin apte decenii naintarea otomanilor spre centrul
Europei.

http://www.welcometoromania.ro/DN7c/DN7c_Cetatea_Poenari_r.htm

Pe cursul superior al rului Arges, lng actualul sat Cpni n secolele XIII i XV a fost
ridicat un avanpost i mai trziu o cetate nvluit n legende: Poienari, menionat pentru
prima dat n 1453. Fortificaia alungit, cu ziduri groase de 2-3 metri i 5 turnuri de aprare a
avut parte de un singur asediu cel al turcilor din vara lui 1462. Poriunea nordic a zidului s-a
prbusit n cutremurul din 1915.

Construcia a fost ridicat direct pe stnc. Turnurile era acoperite cu indril, interioarele sunt
pardosite cu crmizi dreptunghiulare. Se pare c ca la primul nivel a existat i un cmin. Din
motive de securitate ua de acces n turn era la primul nivel accesul facndu-se prin
intermediul unei scri mobile. Se presupune c cetatea retras, deprtat de drumurile
comerciale ar fi fost de refugiu, loc de ntemniare a dumanilor sau de adpostire a vistieriei
rii.

Cert este c a fost propietatea familiei Vlad Dracul. Legenda spune c Vlad epe ajungnd la
crma rii n anul 1459 a arestat toate familiile de boieri care au participat la asasinatul tatlui
- pe unii dintre ei i-a tras n eap, iar pe alii i-a obligat s mearg pe jos din capitala de
atunci, Trgovite pn la Poenari, i s construiasc o fortrea pe ruinele vechiului
avanpost. O alt legend leag zidirea cetii de legendarul domn Negru Voda, cruia ii sunt
atribuite i cele dou semne din apropierea vrfului de stnc - urme lsate parc de nite
nclri uriae. n prezent cetatea se afl n curs de restaurare. Un lucru este sigur dup
urcarea a 1480 de trepte, v vei convinge c peisajul a meritat tot efortul.
Gheorghiu1985_ArhitecturaMedievalaAparare pg 100
The status of Vlad epe in Communist Romania: A reassessment

Article (PDF Available) January 2007with71 Reads

1st Duncan Light

https://plus.google.com/104674617398281785351/posts/GqVz5NRaCyQ

Pe varful Muntelui Cetatuia, intr-un cadru natural fortificat, la o distanta de 25 km fata de

municipiul Curtea de Arges, se inalta Cetatea Poenari, nominalizata astfel, cu precadere, atat
de izvoarele vremii, cat si in istoriografia de specialitate, dupa satul din apropiere, aflat la
circa 6 km departare. Desi cetatea este amplasata la numai doi kilometri de satul Capataneni,
ea a primit numele de Poenari, de la satul putin mai indepartat, insa, foarte probabil, mai
vechi, pe care l-a si stapanit, dupa cum se arata intr-un hrisov dat haresenilor (arefenilor) de
Mircea Ciobanul la 8 aprilie 1546. Cu acest nume o intalnim in izvoarele documentare din
veacurile XV-XVI, dar si in cronicile din secolele XVII-XVIII.
De-a lungul vremii, fortificatia din Cheile Argesului a mai fost consemnata si sub denumirile
de Cetatea lui Tepes Voda sau Cetatea lui Negru Voda. Cea dintai denumire isi are desigur
originea in traditia istorica a carei prima mentiune scrisa se regaseste in Letopisetul
cantacuzinesc, unde se precizeaza: Vlad voda Tepes. Acesta au facut cetatea de la Poenari si
au facut sfanta manastire ot Sneagov. Mai facut-au un lucru cu orasanii den Targoviste, pentru
o vina mare ce au fost facut unui frate al Vladului voda. Cand au fost in ziua Pastilor, fiind toti
orasanii la ospete, iar cei tineri la hore, asa fara veste pre toti i-au cuprins. Deci cati au fost
oameni mari, batrani, pre toti i-au intepat de au ocolit cu ei tot targul, iar cati au fost tineri cu
nevestele lor si cu fete mari, asa cum au fost impodobiti in ziua Pastilor, pre toti i-au dus la
Poenari de au tot lucrat la cetate, pana s-au spart toate hainele dupre ei si au ramas toti
dezvascuti in pieile goale. O varianta asemanatoare este redata si de catre cronicarul Radu
Popescu.
Treptat, numele de Cetatea Poenari a ajuns sa fie partial uitat, ruinele fortificatiei ajungand
a fi cunoscute in secolele XIX-X drept Cetatea lui Tepes Voda, ori cetatea lui Negru Voda.
In cea dintai varianta este intalnita in insemnarile mitropolitului Neofit Cretanul din anul
1747: si iaste o cetatuie a lui Vlad voda Tepes, care iaste facuta deparcior de sat, mai sus,
supt poalele muntilor. Si de la cetatuia in jos o rapa foarte mare, unde acolea curge apa
Argesului. Si este cetatea facuta pe mosia Vieras (a manastirii Vieros n.n.), la satul ce s-au
chemat Cheia emoticon smile Cheeni, sat disparut, situat langa Capataneni Pamanteni, com.
Arefu), intre doi munti, si curge apa printre munti. Zic oamenii, ca aceasta cetate s-au facut cu
targovistenii si zic ca la zidirea cetatii au fost un Manole vataf si surpandu-se zidul, si-ar fi
zidit muerea lui in zid, ca sa stea in zid (ecou al legendei Mesterului Manole n.n.). Si in
zilele acestui domn Vlad voda au fost venit tatarii cu turcii si au batut cetatea cu tunuri dintr-
alt munte despre rasarit unde pazesc plaiasii, ce se chiama Posada. Si dupa ce au batut cetatea
pe nimeni n-au gasit intr-insa, ca domnul si-au fost potcovit caii indarat si au fugit pre alt plai
in Tara Ungureasca.
Cea de-a doua denumire apare la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in opera unor calatori straini,
precum Bauer si Fr. J. Sulzer. Cel dintai nota: Cetatea Negrului Voda, citadela inaltata pe
culmile muntilor.
Ceva mai tarziu, intr-unul din raspunsurile la Chestionarul arheologic al lui Al. Odobescu,
apar ambele denumiri. Din cauza faptului ca cetatea a avut de-a lungul timpului mai multe
denumiri, s-au creat unele confuzii, atat asupra originii lor, cat si in ce priveste localizarea
fortaretei propriu-zise, identificata de unii cu ruinele din piatra si caramida, vizibile inca in
anul 1871, pe locul bisericii din Poenari, pe care traditia populara le considera ca apartinand
unei biserici si case ale lui Vlad Tepes.
Ridicata foarte probabil de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare
complexa, servind ca loc de adapostire a domnilor, a vistieriei tarii, dar si de temnita pentru
boierii vinovati de hiclenie.
Unul dintre boierii intemnitati aici, a fost Milea, care incercase sa uzurpeze scaunul lui Vlad
Calugarul. Cazul sau este cunoscut dintr-un document ulterior, dat de Petru cel Tanar la 5
aprilie 1567. Pentru a-l elibera, tatal sau, Voico al Tatului, a daruit manastirii Nucet, ctitoria
parcalabului Gherghina, comandantul cetatii, jumatate din Topoloveni.
Primul parcalab al Cetatii Poenari, mentionat in documente, a fost Ratea (iulie 1481), apoi
Gherghina cel mai important personaj istoric cunoscut, care s-a aflat in fruntea fortaretei,
fratele doamnei Rada a lui Vlad Calugarul si vlastelin al lui Radu cel Mare intre 15
decembrie 1501 si decembrie 1507 si Danciu, mentionat la 4 mai 1510.
Prezenta aici a unui dregator de talia lui Gherghina, ruda domneasca, demonstreaza
insemnatatea ce se acorda cetatii, prin atributiile si rolul important pe care il avea parcalabul
pus in fruntea ei.
Aproximativ din aceeasi perioada este cunoscuta si o mentiune a cetatii Poenari intr-un izvor
extern, Geografia (1509) lui Sebastian Compagni din Ferarra, unde, intre localitatile cele mai
insemnate ale Tarii Romanesti, este amintita si cetatea Poenari, ridicata pe o stanca ascutita,
unde se pastreaza banii principelui tarii.
In 1522, ginerele si urmasul la tron al lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumati, in urma
acordului incheiat cu regele Ungariei, Ioan Zapolya, a cedat cetatea, in schimbul posesiunilor
transilvanene Vintul de Jos si Vurparul, stapanite in condominium cu voievozii Ardealului. De
altfel, a paisprezecea dintre cele 20 de lupte ale acestui vrednic domn, s-a desfasurat la
cetate, la Poenari, cu horanii, probabil mici boiernasi de tara, din factiunea potrivnica lui
Radu de la Afumati. Tinand cont de succesiunea celorlalte batalii, lupta respectiva s-a purtat
undeva in intervalul iunie octombrie 1522.
Socotelile orasului Sibiu mentioneaza in ianuarie 1524, suma trimisa prin intermediul lui Stan
Valahul din Rips, castelanului din Poenari, Thoma Mysky.
Un al doilea comandant al garnizoanei transilvanene a fost Nicolae Thomory (1524-1526),
succedat de Peter Off (1526-1529). In sprijinul acestuia, in 1526 anul bataliei de la Mohacs
regele Ungaria le solicita brasovenilor sa-i trimita suma de 400 de florini, pentru a nu pierde
cetatea, careia trebuie ca i se acorda o importanta deosebita in cadrul sistemului defensiv
antiotoman.
Dupa asasinarea, la 2 ianuarie 1529, la Ramnicu Valcea, a lui Radu de la Afumati, de catre o
grupare boiereasca turcofila, complot in care a pierit si comandantul Cetatii Poenari, tratatul
din 1522 a fost anulat, garnizoana transilvaneana retragandu-se, totodata, domnii romani
pierzand stapanirile de peste munti.
Dupa moartea lui Radu de la Afumati cetatea a revenit Tarii Romanesti, in anii urmatori, in
fruntea garnizoanei fiind inregistrati parcalabi romani: Jupan Diicul si Stan, mari parcalabi ai
cetatii Poenari, la 12 martie, 3 aprilie si 10 mai 1534; Jupan Draghici mare parcalab al
cetatii Poenari apare la 27 decembrie 1534, 11 ianuarie 1535 si probabil 18 aprilie 1535, din
acest document lipsind numele parcalabului; la 15 septembrie 1560 este amintit jupan Milco,
parcalab al cetatii Poenari.
Cetatea mai apare mentionata la 1530, 1542 si 1543 in socotelile Brasovului, care amintesc de
sosirea unui Neagu de Poynar; o mentioneaza insusi Anton Verancsics, putin dupa 1549.
Acestea sunt ultimele informatii care atesta functionarea cetatii. Foarte probabil, undeva in a
doua jumatate a secolului al XVI-lea a fost parasita si poate distrusa, impartasind astfel soarta
cetatilor tarilor romane dupa accentuarea dominatiei otomane. De altfel, pe la 1542-1543,
satele Poenarii si Cheianii si Capatanenii cu tot hotarul au fost daruite de Radu Paisie lui
Radu vistier, ceea ce demonstreaza ca cetatea isi diminuase mult insemnatatea.
Fara a ne reda o imagine exacta in privinta edificarii si evolutiei ulterioare a cetatii Poenari,
cercetarile arheologice au elucidat o serie de aspecte legate de istoria acestei fortarete. Initial,
nucleul cetatii a fost reprezentat de un turn pe plan patrat cu laturile avand in exterior 8,15
8,50 m, iar in interior 4,30 4,60 m datat de catre Gheorghe I. Cantacuzino, coordonatorul
cercetarilor arheologice desfasurate sporadic aici in perioada 1968-1970 in prima jumatate a
secolului al XIV-lea, contemporan intemeietorului Tarii Romanesti, Basarab I (1324-
1351/1352), alti autori (Maria Ciobanu, Nicolae Moisescu, Radu Stefan Ciobanu) avansand
ipoteza unei vechimi mai mari a acestei structuri: la sfarsitul secolului al XIII-lea sau cel mai
tarziu la inceputul secolului al XIV-lea, fara a depasi primul deceniu al acestuia.
Amplasat direct pe stanca, executat din piatra bruta legata cu mortar, structurat pe trei niveluri
(dupa Gh. I. Cantacuzino, pe patru niveluri dupa M. Ciobanu, N. Moisescu si R. St. Ciobanu),
despartite prin plansee de lemn, turnul era acoperit cu sindrila.
Aceeasi trei autori au pus in directa legatura cetatea Poenari, in forma ei originara cu orasul
Curtea de Arges, printr-un experiment, aprinzand noaptea o faclie din turnul-clopotnita al
Bisericii San Nicoara, semnalul luminos fiind observabil din turnul patrulater si invers.
Ulterior, cel mai tarziu in secolul al XV-lea faza atribuita lui Vlad Tepes (1448, 1456-1462,
1476) fiu al lui Vlad Dracul si nepot al lui Mircea cel Batran cetatea a fost extinsa cu o
curtina lunga de aproape 60 de m si lata, in prezent, de 10-15 m, care inconjoara turnul initial,
devenit donjon, flancata de trei turnuri semicirculare, adosate laturii sudice. Aceasta etapa de
extindere a edificiului, a fost consemnata si de catre cronicarul Radu Popescu, potrivit caruia,
spre a-i pedepsi pe targovisteni ca facuse unui frate al Vladului Voda un necaz, domnul au
trimis slujatori si in zioa da Paste lovindu-i, au prins si pe barbati si pa mueri si feciorii si
featele, impodobiti fiind, i-au dus la cetatea Poenarii de au lucrat pana li s-au spart hainele.
Tehnica de edificare a zidurilor, de traditie bizantina, a constat din ridicarea fetelor din piatra,
urmata de umplerea spatiului interior cu emplecton, consolidat apoi cu un gratar din barne de
lemn, dispuse longitudinal si transversal.
Cercetarile arheologice efectuate in 1968-1970 au mai relevat o serie de ziduri interioare
apartinand unor constructii a caror destinatie, n-a putut fi pe deplin lamurita. Un interes
deosebit il reprezinta una din incaperi, partial prabusita, cu o suprafata de circa 4 x 3 m,
situata intr-un spatiu amenajat in stanca: cisterna. Construita odata cu zidurile cetatii, aceasta
prezinta atat pe pereti, cat si in partea inferioara, un strat gros de tencuiala din mortar rosu,
care oferea o perfecta impermeabilitate, tehnica de factura bizantina.
Exceptand cele doua faze principale de constructie, cetatea a suferit, evident, reparatii sau
transformari de mica importanta, unele modificari la deschiderea turnurilor, sau adaugarea
unor mici ziduri interioare in partea mediana, fiind efectuate, probabil, in prima parte a
secolului al XVI-lea.
Lipsa materialelor mai tarzii decat a doua jumatate a secolului al XVI-lea, confirma indicatiile
documentare asupra incetarii folosirii sale in a doua jumatate a acelui veac.

Popescu Virgiliu

http://www.muzeul-judetean-arges.ro/sectiile-muzeului/istorie/cetatea-poenari?limitstart=

^ foarte mult despre poenari