termenul de turism activitatilor care sunt ... angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in locuri situate in afara mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an, in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adica in alte scopuri decat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat2 Conform acestei definitii distingem urmatoarele forme de turism: turism intern (cand rezidentii unei tari calatoresc in propria tara); turism international receptor (cand nerezidentii unei anumite tari viziteaza tara respectiva); turism international emitent (cand rezidentii unei tari viziteaza alte tari decat cea din care provin). Aceste trei forme de baza se pot combina rezultand alte trei forme derivate de turism: turismul interior (cuprinde turismul intern si turismul receptor); turismul national (cuprinde turismul intern si turismul emitent); turismul international (cuprinde turismul receptor si turismul emitent). Serviciul turistic constituie ... un ansamblu de activitati ce au obiect satisfacerea nevoilor turistului in perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta5. Deci, o parte a activitatilor care compun prestatia turistica vizeaza acoperirea unor necesitati obisnuite, cotidiene (odihna, hrana), iar alta parte determina specificitatea turismului si particularizeaza formele sale de manifestare Derularea prestatiei turistice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor, activitati grupate in urmatoarele tipuri de servicii: servicii de cazare; servicii de alimentatie; servicii de agrement-divertisment; servicii de transport; servicii suplimentare (complementare). 1.1.1. Structura prestatiei turistice in raport cu natura prestatiei si motivatia cererii turistice se intalnesc urmatoarele tipuri de servicii: 1. servicii turistice specifice, a caror existenta si complexitate sunt determinate de esenta fenomenului turistic ca atare 1.1. servicii turistice de organizare si pregatire a consumului turistic (organizarea calatoriilor, consultanta acordata turistilor, promovare, rezervarea serviciilor etc.); 1.2. servicii de baza, referitoare la activitati care reprezinta motivatia de baza a calatoriei. In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele tipuri de servicii7: 1.2.1. serviciul de cazare, vizeaza, prin continutul sau, crearea conditiilor si a confortului necesar adapostirii si odihnei calatorului si reprezinta produsul a ceea ce se numeste industrie hoteliera, respectiv acel sector care, conform acceptiunii actuale, inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiul de cazare. baza tehnico-materiala un personal calificat Cazarea constituie, insa, principala functie indeplinita de unitatea hoteliera, obiectivul sau principal fiind asigurarea conditiilor de odihna si igiena ale turistului, prin intermediul unui echipament corespunzator 1.2.2. Serviciul de alimentatie determina, la randul sau, calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei, influenteaza atat continutul, cat si atractivitatea ofertei turistice si are implicatii directe asupra modului de orientare a fluxurilor turistice necesitatea prezentei in orice moment-cheie al consumului touristic necesitatea prezentei unei tipologii largi de unitati de alimentatie publica in cazul turismului balneo-medical, serviciul de alimentatie publica indeplineste un rol suplimentar, necesitatea asigurarii unui mod de hrana adecvat 1.2.3. Serviciul de agrement-divertisment cuprinde acele activitati care, prin mijloace specifice, contribuie la satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, prin asigurarea cadrului necesar petrecerii placute si instructive a timpului liber. Principalele functii ale serviciului de agrement se concretizeaza in indeplinirea urmatoarelor cerinte: asigura reconfortarea psihica si fizica a turistului; raspunde exigentelor de crestere a atractivitatii si competitivitatii statiunilor turistice; individualizeaza oferta turistica; constituie o importanta sursa de venituri; poate constitui o motivatie turistica propriu-zisa 1.2.4. Serviciul de transport turistic are un rol determinant in cresterea calitatii prestatiei turistice, deoarece, prin intermediul sau, este asigurat accesul turistilor in zonele de interes turistic, intalnirea cererii cu oferta turistica si, prin aceasta, transformarea lor din stare potentiala, intr-una efectiva. 1.3. servicii turistice suplimentare sau complementare in randul carora este cuprinsa o serie de activitati care au drept scop asigurarea unei odihne active, unei recreeri a turistilor, activitati care nu se substituie insa, serviciilor de agreement servicii de informare a clientelei turistice; servicii de intermediere (inchirieri, rezervari etc.); servicii si activitati turistice cu caracter special (organizarea de simpozioane, festivaluri, expozitii etc.); servicii si activitati turistice cu caracter sportiv; servicii de tratament balneo-medicale; servicii diverse 2. Servicii turistice nespecifice, asigurate de catre diferite unitati prestatoare de servicii, de care turistii beneficiaza in anumite imprejurari: transport in comun, gospodarie comunala, reparatii si intretinere, telecomunicatii, servicii de igiena si infrumusetare etc., care, in mod indirect, contribuie la satisfacerea nevoilor turistilor. 1.1.2. Caracteristicile serviciilor turistice 1. intangibilitatea, considerata drept principala trasatura a serviciilor turistice, exprima faptul ca serviciile turistice nu pot fi evidentiate (nu pot fi expuse, vazute, simtite etc.) printr-un suport material propriu-zis, motiv pentru care, prestatorii de servicii incearca sa le adauge anumite caracteristici tangibile prin care sa se poata sugera calitatea lor (ambianta, personal, echipamente etc.) ambianta, fie naturala (un anumit peisaj natural), fie creata (design, arhitectura, mobilier etc.), constituie mecanismul initial de formare a imaginii despre un anumit serviciu; comunicatiile referitoare la serviciile turistice, din randul carora se detaseaza mijloacele publicitare si fortele de vanzare; personalul aflat in contact direct cu clientul are un rol esential in evaluarea calitatii serviciului turistic, atat prin modul de exprimare, cat si prin intreaga atitudine non-verbala afisata; pretul, prin marimea sa, poate permite aprecieri asupra calitatii unui serviciu turistic, cu conditia sa fie dimensionat in mod corespunzator situatiei reale, starii de fapt; 2. inseparabilitatea serviciilor turistice fata de prestatori exprima faptul ca productia (prestarea) lor se realizeaza in mod simultan cu consumul 3. variabilitatea (eterogenitatea) serviciilor turistice exprima faptul ca acestea sunt imposibil de repetat, in mod identic, de la o prestatie la alta, deoarece depind de persoana care le realizeaza, de momentul si de locul in care sunt prestate. Eterogenitatea serviciilor turistice constituie o trasatura derivata si din faptul ca prestatia turistica constituie, de fapt, un ansamblu de servicii independente. Pentru a asigura reusita prestatiei, este necesar sa se personalizeze serviciile, asigurandu-se o tratare corespunzatoare a fiecarui client. 4. perisabilitatea exprima faptul ca serviciile turistice nu pot fi stocate in scopul vanzarii sau utilizarii lor ulterioare, cu alte cuvinte nu pot fi inmagazinate pentru a fi folosite in alte momente de timp; consecinta principala a acestei trasaturi consta in sincronizarea cereriicu oferta turistica. De aceea, obiectivul principal al marketingului serviciilor turistice il constituie asigurarea sincronizarii cererii cu oferta turistica, conturarea si stabilirea celor mai adecvate strategii vizand corelarea celor doua laturi ale pietei serviciilor turistice si atenuarea sezonalitatii turistice; 5. lipsa dreptului de proprietate constituie o trasatura legata de faptul ca accesul la un anumit serviciu turistic achizitionat se realizeaza pe o perioada limitata de timp; pentru a fideliza clientela, prestatorii de servicii turistice apeleaza la o serie de metode care sporesc atasamentul turistilor 1.2. Continutul si functiile marketingului touristic Complexitatea fenomenului turistic, caracterul particular al activitatii firmei turistice obligata sa ia in considerare toate celelalte activitati adiacente turismului, conduc la necesitatea unei abordari de marketing corespunzatoare. Datorita specificului produsului turistic, al carui continut este determinat atat de structura sa materiala, cat si de o serie intreaga de prestatii adiacente, activitatile turistice constituie parti unitare ale unui intreg care trebuie sa ramana omogen, iar eforturile fiecarui agent economic implicat in serviciile turistice trebuiesc conjugate, astfel incat, printr-o sincronizare atenta, atat in perioada sezonului turistic, cat , mai ales, in extrasezon, sa creasca nivelul calitatii prestatiei turistice si, implicit, eficienta activitatii desfasurate de acestia. Dintre cele cinci concepte rivale11 care stau la baza modului in care organizatiile isi desfasoara activitatile de marketing si anume: conceptia de productie, conceptia de produs, conceptia de vanzare, conceptia de marketing si conceptia de marketing social, ultimul concept obliga pe responsabilii marketingului sa ia in considerare (atunci cand elaboreaza politicile de marketing) trei aspecte esentiale: cresterea profiturilor firmei; satisfacerea dorintelor consumatorilor; apararea intereselor societati iIn ansamblul ei. In spiritul acestui concept, firmele implicate in activitatea turistica trebuie sa urmareasca maximizarea profitului in deplina concordanta cu asteptarile societatii si sa contribuie la cresterea standardelor ecologice de baza. Specificul activitatii turistice presupune si anumite particularitati distincte ale functiilor marketingului turistic. Astfel, functiile clasice ale marketingului sunt: cercetarea pietei, a nevoilor care stau la baza consumului de servicii turistice; conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, adaptarea la tendintele in inregistrate in evolutia acestuia, in vederea contracararii influentelor negative si,chiar, fructificarii oportunitatilor exterioare; satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum turistic; maximizarea profitului, printr-o alocare justa a resurselor si optimizarea desfasurarii intregului lant de procese economice. Acestora consideram ca li se adauga o alta functie a marketingului turistic si anume: armonizarea si integrarea intereselor firmei cu interesul de ansamblu al societatii in ceea ce priveste conservarea parametrilor calitativi si cantitativi ai resurselor turistice naturale. Cap. II. Mediul extern al firmei turistice Mediul extern al firmei turistice este constituit din ansamblul factorilor care influenteaza -in mod direct si indirect- activitatea sa si are doua componente principale: micromediul si macromediul. 2.1. Micromediul firmei turistice Micromediul firmei turistice este constituit din agentii economici cu care aceasta intra in relatii directe, in vederea atingerii obiectivelor sale prezente si viitoare. In componenta micromediului intra urmatoarele categorii de agenti : 1. furnizorii de mijloace materiale, care asigura firmei resursele necesare desfasurarii activitatii sale si, in functie de forta carora, se poate influenta pozitia firmei de turism pe piata; 2. furnizorii fortei de munca, a caror influenta asupra firmei este cu atat mai importanta, datorita rolului deosebit pe care il au resursele umane in turism, de a caror pregatire profesionala si prestatie fizica depinde materializarea serviciului turistic; 3. intermediarii, din randul carora se detaseaza: agentii de turism si comerciantii, acestia din urma prestatorii anumitor servicii specifice, fara de care nu se poate desfasura in mod corespunzator activitatea firmelor turistice, de tipul asiguratorilor, bancilor etc.; 4. clientii, respectiv acea componenta a micromediului spre care firma turistica indreapta oferta sa si care pot fi atat persoane fizice, cat si firme sau diferite alte tipuri de organizatii; ei constituie tematica principala a studiilor de marketing, interesand sub aspectul cunoasterii nevoilor, fundamentarii comportamentului consumatorului turistic etc.; 5. concurentii, care pot fi agenti economici care desfasoara activitati cu profil similar sau diferit sau persoane fizice si care isi disputa aceleasi categorii de clienti sau furnizori si prestatori ai altor tipuri de servicii si prin a caror forta economica pot influenta activitatea firmei turistice si pozitia sa in cadrul pietei de referinta; din acest motiv firma trebuie sa-si creeze un avantaj strategic pe piata, pozitionand oferta sa intr-o maniera prin care sa poata fi diferentiata fata de oferta concurentilor; 6. organismele publice, respectiv acele grupari care manifesta un anumit interes efectiv sau potential fata de firma turistica si care pot influenta capacitatea de atingere a obiectivelor acesteia: organismele financiare; mass-media; organe de stat; organe cetatenesti; organisme publice locale; marele public; personalul propriu. 2.2. Macromediul firmei turistice Macromediul firmei turistice este compus din factori de ordin general, care actioneaza indirect asupra firmei si pe care aceasta nu-i poate influenta, constituind ocazii favorabile firmei sau amenintari la adresa sa. Structura macromediului este alcatuita din urmatoarele elemente: 1. mediul natural, a carui importanta este majora pentru firma turistica determinand -in general- insusi obiectul de activitate al firmei Datorita amplificarii preocuparilor vizand protectia calitatii mediului natural, operatorilor de marketing turistic le revin preocupari, functii si sarcini sporite in vederea protectiei mediului si armonizarii interesului economic al firmei cu grija fata de patrimoniul resurselor naturale; 2. mediul demografic este important pentru firma turistica deoarece, pe langa faptul ca formeaza piata firmei insasi, constituie si un generator de resurse umane necesare desfasurarii propriei activitati. Exista o serie de indicatori demografici specifici care intereseaza in mod deosebit: marimea, structura si dinamica populatiei, in functie de care se configureaza dimensiunile pietei turistice; distributia geografica, densitatea si mobilitatea spatiala a populatiei, in functie de care se contureaza circulatia turistica; structura pe sexe si grupe de varsta, in functie de care se contureaza atat mobilul turistic, cat si dinamica si structura cererii si ofertei turistice; dimensiunea medie a unei familii, care poate influenta dimensiunea si dispunerea interioara a spatiului de cazare; rata nuptialitatii si celibatul, in special pentru serviciile de divertisment; gradul de instruire; structura etnica etc.; 3. mediul economic, respectiv acele elemente care referitoare la viata economica care au influenta directa si indirecta asupra pietei turistice: nivelul si repartitia veniturilor, care exercita influente directe asupra formarii cererii turistice; nivelul preturilor (tarifelor), componenta principala a cererii si ofertei turistice, precum si instrument de diferentiere fata de concurenta; fazele ciclului economic rata inflatiei, rata dobanzii etc.;
4. mediul socio-cultural si respectiv religios, constituite din ansamblul elementelor privitoare la
sistemul de valori, obiceiuri, credinte, traditii, norme sociale in functie de care se fundamenteaza pozitia si statutul social si pe baza carora se formeaza motivatia turistica, comportamentul consumatorului de servicii turistice, se formeaza cererea turistica etc.; 5. mediul tehnologic, respectiv cel mai dinamic factor care influenteaza piata turistica si care, prin ritmul inalt al progresului tehnic, prin intensificarea activitatii de cercetaredezvoltare, isi pune amprenta asupra tuturor componentelor mix-ului de marketing 6. mediul politico-institutional, alcatuit din ansamblul legilor si reglementarilor juridice, organismelor guvernamentale si grupurilor de presiune care influenteaza modul de actiune a firmelor turistice (raportul dintre fortele politice, rolul statului in economie, legislatia vamala si comerciala, modul de acordare a vizelor turistice etc.).
Cap. III. Piata turistica
Desi, intr-o acceptiune foarte generala, se poate spune ca piata turistica este locul in care se intalnesc si se confrunta cererea cu oferta de produse turistice, exista o serie de elemente particulare, care amplifica semnificatiile conceptului de piata turistica produsul turistic, firmele turistice, respectiv cele care au ca obiect de activitate prestarea de servicii care intra in sfera de cuprindere a turismului; particularitatile consumatorilor de turism; spatiul geografic si economic in care au loc actele de vanzare-cumparare a serviciilor turistice; perioada de timp in care se efectueaza prestatia turistica etc este o piata cu finalitate specifica, turistii urmarind procurarea unor satisfactii aparte, proprii acestui sector de activitate; este o piata fragmentata, rezultat al confruntarii dintre oferta extrem de eterogena si cererea determinata de preferintele subiective ale consumatorilor de turism; este de o complexitate aparte in timp si spatiu, deoarece oferta turistica este perceputa initial in mod subiectiv, este o piata pe care actioneaza mai multi decidenti, actul de procurare a unui produs turistic putand fi influentat de o serie intreaga de participanti; prezinta un grad de risc mai ridicat, incertitudinile ofertantilor fiind mai numeroase decat in cazul pietei bunurilor materiale. Pe baza acestor particularitati, se poate spune ca piata turistica reprezinta o ... sfera economica de interferenta a intereseler purtatorilor ofertei turistice, materializata prin productia turistica, cu cele ale purtatorilor cererii turistice, materializata prin consum... interferenta transformata prin suprapunere in timp si spatiu a celor doi factori (oferta si cererea)14. 3.1.3. Clasificarea pietelor turistice 1. Nivelul de referinta al ofertei turistice, in functie de care se delimiteaza: 1.1. piata produsului turistic, definita in conexiune cu natura acestuia si limitele de timp si spatiu, subdivizata la randul ei, dupa anumite criterii, pe diferite nivele (principalul criteriu fiind natura elementelor de atractivitate; de exemplu litoralul, muntele, mediul rural 1.2. piata firmei turistice, a carei fizionomie este determinata, in principal, de caracteristicile serviciilor pe care le presteaza, simple (de exemplu hotelaria) sau complexe (referindu-ne aici la firmele care produc si vand produse turistice complete, cum sunt tur-operatorii) . 2. Motivatia turistica, in functie de care se disting: 2.1. piata turismului de vacanta (determinata in special de nevoia de odihna, recreere si agrement a turistilor); 2.2. piata turismului cultural si istoric (destinat satisfacerii nevoii culturale, dar, de cele mai multe ori intersectat cu alte motivatii turistice) ; 2.3. piata turismului stiintific si de afaceri (determinata de motivatia profesionala); 2.4. piata turismului social-politic (turism generat de anumite evenimente insemnate sau, 2.5. piata turismului religios (fie cu ocazii religioase, fie pelerinaje etc.); 2.6. piata turismului sportiv (in scopul participarii la evenimente sportive, de genul olimpiadelor); 2.7. piata turismului de sanatate (de tratament medical-balnear) etc. 3. Directia fluxurilor turistice, delimiteaza: 3.1. piata turistica de emisie (de exemplu piata germana, poloneza); 3.2. piata turistica de receptie (piata spaniola, piata elena etc.) 4. Gradul de accesibilitate, judecat nu numai prin prisma criteriilor geografice si distanta, ci si prin natura reglementarilor juridice, in functie de care deosebim: 4.1. piete accesibile (libere); 4.2. piete greu accesibile (protejate); 4.3. piete inaccesibile (inchise). 5. Aria geografica, in functie de care distingem: 5.1. piata turistica locala; 5.2. piata turistica zonala; 5.3. piata turistica nationala; 5.4. piata turistica international
3.1.4. Capacitatea pietei turistice
Capacitatea efectiva a pietei turistice depinde de numarul turistilor efectivi, de frecventa medie de achizitionare (consum) a unui produs turistic intr-o perioada data de timp, de marimea medie a unei achizitii (numar de zile de sejur, numar de mese etc.) si poate fi exprimata prin intermediul urmatoarei formule: 3.2.1. Modalitati de abordare a studiului de piata si de culegere a informatiilor identificarea problemei si definirea scopului cercetarii; elaborarea obiectivelor si ipotezelor; estimarea prealabila a valorii informatiei care va fi obtinuta prin cercetare; alegerea surselor de informatii; selectarea modalitatii de culegere si sistematizare a informatiilor; recoltarea informatiilor; prelucrarea informatiilor; analiza si interpretarea; redactarea studiului si elaborarea concluziilor 1. Studierea indirecta, pe baza informatiilor de birou (din evidente statistice, financiarcontabile, tehnico- operative, studii, rapoarte etc.), care are avantajul de a fi usor de realizat si cu costuri relativ reduse, are un grad inalt de operativitate, dar are dezavantajul de a nu acoperi integral aria mecanismelor si proceselor pietei si este o cercetare post-facto. 2. Studierea directa, bazata pe informatii culese direct de la purtatorii acestora, permite abordarea si reliefarea tuturor proceselor si fenomenelor economice, dar necesita un personal de specialitate cu grad inalt de pregatire si antreneaza costuri ridicate. 2.1. observarea, constituie o modalitate de cercetare directa prin care informatiile sunt culese fara a antrena purtatorii acestora, ci prin supravegherea turistilor, in scopul cunoasterii modului in care se comporta turistii in diferite situatii (pe timpul voiajelor, servirii mesei, cazarii sau agrementului). Observarea se poate realiza fie in mod mecanic (prin intermediul unei aparaturi specifice, cum ar fi camerele video), fie in mod personal (caz in care informatiile se culeg de catre un personal avizat receptioneri, ghizi, sefi de sala etc.-); 2.2. ancheta, metoda de culegere a informatiilor direct de la purtatorii acestora, probabil cel mai des utilizata in cercetarea directa. Operatiunea de anchetare se poate realiza in mod exhaustiv sau prin sondaj (selectiv). 3.2.2. Oferta turistica In ceea ce ne priveste, subscriem punctului de vedere exprimat prin intermediul ultimei categorii de definitii si consideram ca oferta turistica reprezinta un sistem compus din elemente de atractivitate (resurse naturale si antropice) si elemente functionale (echipamente si servicii) prin intermediul carora se materializeaza si valorifica atractiile turistice, ansamblate in scopul satisfacerii cererii turistice. are un caracter complex si, totodata, eterogen, rezultat al structurii sale binare elementele structurale au valori turistice diferite de-a lungul anului; astfel, elementele de atractivitate, asociate cu conditiile climaterice determina sezonalitatea turistica, iar elementele functionale variaza in limite determinate de capacitatea tehnico-organizatorica oferta turistica se caracterizeaza printr-un grad ridicat de rigiditate, determinat de incapacitatea deplasarii in spatiu pentru a intalni cererea; datorita specificului serviciilor care intra in componenta sa, oferta turistica nu poate fi stocata (cu toate ca, la destinatiile turistice se pot achizitiona suveniruri care isi gasesc utilitatea la domiciliul turistilor). Principalii factori care determina nivelul si structura ofertei turistice sunt: 1. Factori naturali si antropici (factori naturali de clima, resurse naturale si antropice, fauna si flora etc.). Cu anumite exceptii, pentru ca un anumit spatiu sa fie atractiv si sa aiba valoare turistica, el trebuie sa ofere anumite conditii, fie naturale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase si nepoluate, 2. Factori economici si tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului tertiar, baza tehnicomateriala turistica). Nivelul de dezvoltare al sectorului serviciilor in general si al turismului, in special, se afla in stransa legatura cu nivelul de dezvoltare economica de ansamblu. Dimensiunea sectorului tertiar si aportul acestuia la crearea produsului intern brut, ponderea populatiei ocupate in acest sector, nivelul resurselor materiale si financiare alocate, indica, fara dubii, gradul de dezvoltare a unei societati. 3. Factori umani. Calitatea resurselor umane care activeaza in turism poate influenta in mod considerabil oferta turistica. Ponderea importanta detinuta de forta de munca in turism particularizeaza aceasta activitate si influenteaza chiar atractivitatea turistica. Personalul bine pregatit din punct de vedere profesional, cu o inalta constiinta morala, constient de raspunderea care ii revine in actul prestatiei, 3.2.3. Cererea turistica Incercarile de a explica continutul termenilor de Acerere turistica@ sunt numeroase. Astfel, dupa unii autori prin cerere turistica se intelege un ansamblu de persoane A... care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei activitati remunerate la locul de destinatie22. are un pronuntat caracter sezonier, manifestat printr-o presiune exercitata asupra ofertei in plin sezon si printr-o Adepresiune@ in extrasezon; are un caracter eterogen, fiind rezultatul exprimarii unor nevoi variate ale diferitelor categorii de turisti, care dispun de diferite capacitati de plata; se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, determinat de avantul economic si de modificarile inregistrate in psihologia consumatorilor; este caracterizata printr-un grad ridicat de mobilitate si, respectiv, concentrare, determinat de caracterul rigid al ofertei; t exprimand nevoi de ordin superior, este o cerere foarte elastica, elasticitatea manifestandu-se atat in mod Cererea si oferta turistica se pot afla in urmatoarele raporturi26: oferta > cererea, situatie in care capacitatile turistice sunt in excedent, mai precis, in extrasezon turistic; oferta = cererea, cand se inregistreaza un grad de ocupare si utilizare a capacitatilor turistice de 100% (echilibrul pietei turistice); oferta < cererea, situatie de plin sezon turistic, in care capacitatile turistice suntsuprasolicitate. Modul de aparitie si manifestare a cererii turistice depinde de o serie de factori generali si specifici, dintre care: 1. Factori economici. In ultimile decenii, intr-un important numar de tari s-a inregistrat o dezvoltare exploziva a sectorului serviciilor, precum si o crestere reala a veniturilor personale, contribuind decisiv la stimularea consumului de produse turistice. 2. Disponibilitatea de timp liber. Ritmul inalt al progresului tehnic, cresterea productivitatii muncii si chiar, eforturile sindicale, au permis reducerea duratei timpului de munca si, implicit, cresterea duratei de timp liber, creand astfel premizele dezvoltarii cererii turistice modern 3. Factori demografici si sociali. Caracteristicile demografice (varsta, sex, marimea familiei) influenteaza intr-o foarte mare masura comportamentul turistic si, implicit, cererea turistica (de pilda, tinerii independenti prefera un turism de tip itinerant, in timp ce pentru familiile cu copii mici este propriu turismul de sejur, cuplurile occidentale de pensionari prefera croazierele etc.). 4. Modul de organizare a activitatii turistice, calitatea activitatilor de marketing. Initial, eforturile indreptate in directia organizarii productiei turistice, a distributiei si promovarii turistice erau disipate si constituiau apanajul operatorilor turistici, in dar, in ultimii anii, din ce in ce mai mult, se constata implicarea responsabila a autoritatilor publice in procesul de organizare si desfasurare a activitatilor turistice.
Cap. IV. Comportamentul consumatorului touristic
Actul de consum turistic reprezinta, practic rezultatul confruntarii cererii cu oferta turistica si se realizeaza in cadrul bazinului ofertei turistice pe mai multe trepte, desfasurate in timp si spatiu, astfel27: inainte de inceperea deplasarii efective spre locul destinatiei turistice, dar legat de aceasta (de exemplu, achizitionarea costumelor de baie inainte de a ajunge pe litoral); in timpul deplasarii spre locul de destinatie (prin transport); la locul de destinatie (cazare, masa etc.). Consumul de servicii turistice are o serie de particularitati, dintre care: volumul consumului de servicii turistice echivaleaza cu volumul productiei de servicii turistice; consumul de servicii turistice are un caracter sezonier (determinat de sezonalitatea cererii), ceea ce conduce la concentrari in timp (in perioada vacantelor si concediilor, la sfarsit de saptamana etc.) consumul turistic este concentrat spatial (pe anumite zone si tari privite ca destinatii turistice); desi, in ultima perioada, se constata cresterea ponderii turismului de afaceri, consumul turistic ramane puternic concentrat pe directia odihnei si recreerii etc Mecanismul in etapa de precumparare a serviciilor turistice, indivizii constientizeaza nevoia de turism si se implica in luarea unei decizii; in acest scop ei recurg la culegerea de informatii despre caracteristicile unui anumit serviciu (produs) turistic, obtinute fie din surse personale, fie consultand specialistii din domeniu (turoperatori, agentii), analizeaza variantele si iau decizia finala (tinand cont de o serie de variabile, cum ar fi: veniturile, obiceiurile, ambianta sociala, timpul de care se dispune etc.); etapa de cumparare (achizitie) a serviciilor turistice coincide cu consumul efectiv; calitatea prestatiei propriu-zise depinde de modul in care clientul comunica cu prestatorul, de modul in care se face inteles; etapa de postcumparare (evaluare), constituie un stadiu in care consumatorii compara serviciile primite cu ceea ce se asteptau sa primeasca. Nivelul satisfactiei depinde de modul in care prestatorii si-au indeplinit obligatiile; daca nivelul satisfactiei este ridicat, atunci creste si fidelitatea turistilor. Comportamentul consumatorului turistic este influentat -ca si comportamentul consumatorului de bunuri materiale- de o serie de factori a caror actiune poate fi independenta sau conjugata si care se pot grupa astfel29: factori psihologici, intrinseci fiintei care este turistul, dintre care, cei mai importanti sunt: motivatia, perceptia, invatarea, convingerile si atitudinile. Analizand, de pilda, motivatia, in turism putem distinge mai multe tipuri de motivatii, pe baza carora s-au creat formele de turism: motivatii fizice (odihna, sport, sanatate etc.), motivatii culturale, motivatii care tin de nevoia de apartenenta la un grup etc.; factori personali, respectiv trasaturile personale ale turistilor: personalitatea, imaginea de sine, situatia materiala, ocupatia si stilul de viata, varsta si etapa din ciclul de viata, influenteaza in mod hotarator comportamentul turistilor factori culturali, respectiv sistemul de norme si valori care guverneaza modul in care se comporta indivizii intr-o societate, putand diferi de la caz la caz. Un anumit comportament considerat normal intr-o tara sau zona geografica poate incalca bunul simt sau sfida legea, intr-o alta (de exemplu, un turist occidental care viziteaza o tara araba cu iesire la mare trebuie sa stie ca, in cele mai multe cazuri, este interzis ca barbatii sa stea pe aceeasi plaja impreuna cu femeile); factori sociali, respectiv familia, grupurile si clasele sociale, liderii de opinie, influenteaza decisiv comportamentul de consum turistic. Astfel, intr-o familie de orientare (de procreatie) parintii decid asupra calatoriilor copiilor (expeditii, tabere etc.). Pe de alta parte, in familia creata, decizia de a calatori spre o anumita destinatie turistica se ia impreuna, de catre sot si sotie.