Bilet nr 16

1.Antim Ivireanul-Didahii

Sunt 28 de Didahii , predici inute n timpul lui Constantin Brncoveanu i tefan Cantacuzino, la
Bucureti i Trgovite, n duminicile i srb torile mai importante .
Antim Ivireanul demonstreaz c posed o cultur ntins prin citarea unor filozofi ca Aristotel,
Democrit, Anaximandru, Hesiod. Sfera strict teologic e depit, Antim improviznd.
Recurge i la crile populare, cum sunt Alexandria i Fiziologul . Predicile sunt foarte
interesante, mai ales prin trimiterile la viaa contemporan, dar i prin elementele lirice. Antim
dorete mite sufletele, s le trezeasc, s nvioreze contiin ele, de aceea elaboreaz cu
atenie.

DIDAHII Culegere de douazeci si opt de predici tinute de Antim Ivireanul, mitropolitul tarii
Romanesti, intre 1708 si 1716 la Bucuresti si Tirgoviste in unele duminici si sarbatori insemnate
sau cu ocazia unor evenimente (de pilda, la inscaunarea sa ca nutropolit), pastrate in opt
manuscrise (cel mai vechi datind din 1732) si publicate pentru prima data 1886 de episcopul
Melchisedec.

Didahiile au fost apropiate pe rind, fara temeiuri insa. de predicile venetianului Ilie Miniat
(Melchisedec) si de Didahiile lui Hrisant Notaras (Nicolae Iorga). Exista, Iara indoiala, unele
contingente cu cuvintarile acestora, dar ele se clatoresc folosirii acelorasi izvoare: Vechiul si
Noul testament si o serie de lucrari ale scriitorilor si comentatorilor bisericesti.

Cultura vasta a predicatorului e scoasa in evidenta si prin citarea mai multor filosofi si scriitori
greci: Anaxagoras, Aristo-tel, Democrit, Anaximandru, Ilcsiod etc. Valoarea Didahiilor e mult
sporita prin desele raportari la realitatile contemporane autorului si prin grija deosebita
acordata tinutei lor artistice, limba romana realizand prin ele un serios pas inainte in slefuirea ei.
Predica lui Antim Ivireanul este elaborata cu multa atentie si prin munca asidua pe baza unui
material luat din realitate si adresat realitatii.

De aceea, el nu trece cu vederea mizeriile, necazurile si suferintele cauzate de jugul turcesc si

de nedreptatile din interior. Caldul patriotism strabate i induri le predicilor totdeauna cind e
vorba de cinstita tara" si de locuitorii ei. Pentru domnitor, in eare vede un conducator al
multimilor, se roaga sa aiba parte de lina pace, pina la adinei batrineje" si sa snpuie pe toti
vrajmasii cei vazuti si nevazuti". Dorinta de a-si vedea tara, pe care o compara cu o corabie pe
valuri batuta de furtuna, salvata de sub jugul turcesc este evidenta si ea revine in mai multe
ocazii, Astfel, doreste ca acelasi dcmnitoi sa o apere de lupii cei vazuti si nevazuti". Ce ecouri
vor fi avut aceste cuvinte rostite din amvon asupra ascultatorilor nu este greu de ghicit. Asprul
rechizitoriu la adresa asupritorilor otomani se face simtit pretutindeni: Caci avem case grele si
vremea nu ne slujeste, ca sintem supusi sub jugul paginului si avem nevoi multe si suparari de
toate partile", sau alta data: Toti patimesc, toti sint in scirbe, toti suspina supt jugul cel greu al
nevoiei". Dar mitropolitul roman nu condamna numai asuprirea externa, ci si pe raufacatorii clin
interior. Nefiind cu nimic legat ele marii proprietari, el nu-i cruta deloc, aralind in mod deschis,
toate nedreptatile si pacatele lor. In predica la dumineca vamesului, propovaduieste neincrederea
in mila boierilor si face sa se perinde prin fata cititorului toate abuzurile acestora, recomandind
tuturora sa fie drepti si corecti, nu ca unii dintre noi ce fac jafuri si cite sint mai rele pe
pamint".

Vorbind de spovedania din acea vreme a celor fatarnici, Antim Ivireanul face urmatoarele
reflectii: si cind mergem sa ne ispoveduim nu spunem duhovnicului ca mincam carnea si munca
fratelui nostru, crestinului, si-i bem singele si stidoarea fetei tai cu lacomiile si cu nesajiul ce
avem", Aceasta atitudine de om democrat, atcnl la durerile si greutatile celor multi este evidenta
si in alta parte, Antim Ivireanul neputind trece cu vederea inegalitatile sociale: Nu sa cuvine
cinslea si lauda numai oamenilor celor mari si bogati, ca sint vreanici acestui dar si cei mici si
smeriti. Ca macar ca cei mari stralucesc cu hainele cele de nuill pret si cei mici n-au cu ce sa-s
acopoiv trupul; cei mari se odihnesc pe asternuturi moi si frumoase si cei mici se culca pe paminlul
gol si pe pac; aceia insotiti de multime de slugi, iar acestia lipsiti, pustii si de ajulonu si de
priiatini; aceia intre raslaiari si intre bogatii si acestia inlre primejdii si intre intristaciuni": insa,
eu toate aceste mariri despartite", conchide predicatorul, nu sa cuvine celor mai mici mai
putintica cinste si dragoste dec ii aceia ce sa cuvine celor mari si bogati". Prezent prin cuvintul
sau in realitatea vremii, Antim Ivireanul e atenl la tot ceea ce se intimpla in preajma lui, rclevind
atitudinea boierilor care jeluiesc si traiesc in desfatari. intr-una din predici el demasca latarnicia
boiereasca: Unii se ispoveduiesc de frica vreunor intamplari, altii pentru un obiciaiu, altii de
rusinea omeneasca, altii de frica stapinilor; altii iara au cite doi duhovnici, unul la tara si altul la
oras; la cel de la tara, ca la un om prost, spune pacatele cele ce socoteste ca sint mai mari. iar de
la cel de la oras spune pacatele cele ce socoteste el ca sint mai mici, negutatorind si
mestesurgind taina ispovedaniei".

Mai ales obiceiurile acelei vremi nu scapa atentiei marelui carturar. Sint anatemizate pe rind
betia si desfriul, luxul exagerat al femeilor din inalta societate si imoralitatea cleiului, lipsa de
respect fata de cei mai in virsta si lingusirea, falsitatea si inlrigaria.

Altadata, Antim Ivireanul ii cearta pe cei care au uritul obicei de a injura: ce neam injura ca noi,
de lege, de cruce, de cuminecatura, de morti, de comindare, de luminare, de suflet, de mormint,
de coliva, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie si de toate tainele sfintei beserici si
ne ocarim si ne batjocorim insine legea!".

Cunoasterea acestor amanunte creeaza certitudinea ca Antim Ivireanul a patruns foarte adinc in
realitatile societatii contemporane. Surprinzator de indraznete sint la acest carturar bisericesc
combaterea practicilor magice, ramasiteale cultului pagin. Oratorul se ridica impotriva stagnarii,
a pretuirii a ceea ce este vechi, impotriva acelora care nu inteleg necesitatea innoirii, procedind
ca viermele de la radacina hreanului, care nu vrea sa mearga la alte radacini mai bune, pentru
motivul ca acolo s-a pomenit". Prin talentul sau deosebit, mitropolitul muntean a contribuit la
dezvoltarea genului oratoric romanesc. Fraza sa, de obicei lunga, e construita armonios. Ca in
discursurile de cea mai buna calitate, predicile lui Antim Ivireanul abunda in propozitii
interogative si in repetitii, cu scopul de a sublinia ideea principala, careia pentru a-i da
plasticitatea foloseste adeseori expresii populare viguroase: umblam ea niste cai sirepi, lar-de
zabala si far-de rusine, pina vom cadea intr-o vreo prapastie si vom peri"; sau, cu citeva rinduri
mai sus: si sintem porniti cu totii spre rautati ca o roata cind da de vale si nu sa poate opri si
sintem tot, cu totul, ca niste dobitoace necurate, tavalindu-ne in rasfa-ciunile cele spurcate si de
nimica". Exasperat autorul conchide: O, vai, de capetele noastre!" in privinta aceasta se pot face
interesante apropieri cu unele specii populare, ca bocetul sau chiar basmul. De fapt lirismul atit
de specific unora dintre creatiile populare strabate toate predicile lui Antim Ivireanul

Povestirea este naturala, curge inainte firesc, e improspatata cu imagini artistice plastice si
frumoase. Ca sa nu lie prea abstract, nici prea monoton, sint introduse comparatii sugestive:
Doftorii cei desavirsiti si intelepti atunci mai mult maresc lauda mestesugului lor, nu cind cu hier
si cu foc lupta patima sa o supue, dupa cum ne iaste legia razboiului, ce numai aceia ce patimeste
cu apipaeri mingaioase si cu doftorii dulci vor afla leacul bolnavului si cele infricosate porunci ale
mestesugului doftoresc sa le opreasca si oarecare zile cu mincari doftotvsti si hranitoare
potolind durerile, sa arate pre acela ce patimeste mintuit de boala." invataturile apostolilor sint
atit de multe cit inlrec la numar nisipul marii si stelele cerului". Predicind in limba romana, desi
strain, Antim Ivireanul a ajuns sa se exprime cu claritate, logica, eleganta, cursivitate si
frumusete.

Didahiile lui Antim Ivireanu sunt ptrunse de un sentiment de demnitate omeneasc i

de morala cretin . El ns , se deosebete de predecesorii si prin faptul c predicile lui nu sunt
alctuiri abstracte , iar morala lor este o moral practic , o morala a vieii .

2.Miron Costin Letopisetul Tarii Moldovei-arta naratiunii

Letopise ul rii Moldovei de la Aron Vod ncoace a avut soarta multor creaii din literatura
noastr veche, deoarece nici n acest caz nu s-a pstrat originalul.
Pentru istorici, Letopise ul constituie un document foarte preios. Ureche scrisese despre o
perioad cu care nu fusese contemporan reproducnd afirma ii dup izvoare interne sau
externe.
S-a discutat mult despre caracterul memorialistic al Letopiseului lui M. Costin. S-a observat c
la Miron Costin putem depista drama cutrii unei detari i c, n chip surprinztor, dar voit,
autorul i ntrerupe relatarea tocmai acolo unde i-ar fi fost de ajuns memoria, fiind martor la
evenimente.

Adevrul este c Miron Costin ne apare ca un scriitor de tranziie ,de la abordarea istoriei pe
baza izvoarelor n exclusivitate la relatarea cu caracter de jurnal, de oper memorialistic , dup
amintirile proprii i tradiia oral. E procesul n care se nate proza artistic romneasc iar
Costin simte presiunea unor tendine contrarii, chiar i la nivelul elaborrii frazei. Intenia
literar exist, confundat uneori cu lirismul sentimental.
Costin menine expunerea n aria mai rigid a cuvntului elaborat, supravegheat, nu e spontan,
dar procedeele literare, n descrieri (portrete, scene de lupt, tablouri de natur ), naraiuni ,
sunt evident mult diversificate fa de ale predecesorului su. Evocarea unui domnitor (Radu Vod
) se face prin apelul la citat i vorbire direct, prin dialog .
De altfel, dialogul creeaz scene semnificative de via n caracterizrile prin anecdote .
n crearea portretelor, nu mai asistm la o niruire, ci la situarea portretelor n contexte de via
, n care calitile sau defectele celor vizai se pot observa mai bine. Portretul, privit prin grila
moral, ofer, cum mai artam, prilejul unor reflecii de ordin general despre destin, misiunea de
ndeplinit n lume de ctre fiecare. Aceasta presupunea descoperirea biografiei , care nseamn
devenire, a resurselor plastice, artistice ale nara iunii, care au ca scop s confi- gureze
caractere . Portretului clasic i se prefer evocarea unui caracter, a a nct, n locul unor
caracteriz ri tipic cronic re ti, d m peste mici biografii .
Dou mijloace, cel puin, sugereaz miestria lui Miron Costin: ironia i antiteza . Ironia nu este
totdeauna bine plasat, ea este de neneles n prezentarea lui Mihai Viteazul, dumanul domnului
filopolon Iere- mia Movil. Antiteza subliniaz n primul rnd calitile sufleteti ale personajului.
Dialogul la Miron Costin devine o modalitate frecvent de apropiere de faptul de via . Dialogul,
vorbirea direct ndeprteaz de atmosfera seac a expunerilor pe teme istorice din cronicile
anterioare. Unele sunt surprinztoare, iar autorul le transcrie pentru nsuirile lor expresive.