rezultate

conjugari / declinari
4 intrari
caca
cacat (excrement)
cacat (fleac)
cacat
21 de defini?ii (maximum 20 afi?ate)
arata toate defini?iile
CACA, cac, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A defeca. 2. Tranz. ?i refl. A (se) umple de
excremente. ? Expr. S-a cacat in scaldatoare = se zice despre un om norocos. 3.
Tranz. A murdari. 4. Tranz. Fig. A na?te. Lat. cacare.
sursa: DEX '09 adaugata de LauraGellner ac?iuni
CACAT, (1) caca?i, s. m., (2) cacaturi, s. n. (Pop.) 1. S. m. Excrement. ? Cacat
cu ochi = om (mai ales copil) de nimic. ? Expr. A manca cacat = a spune minciun
i. 2. S. n. Lucru de nimic; fleacuri. V. caca.
sursa: DEX '09 adaugata de LauraGellner ac?iuni
cacat (excrement) s. m. / (fleac) s. n., pl. caca?i / cacaturi
sursa: DOOM 2 (2005) adaugata de gall ac?iuni
CACA vb. v. defeca, ie?i.
sursa: Sinonime (2002) adaugata de siveco ac?iuni
CACAT s. v. excrement, fecale.
sursa: Sinonime (2002) adaugata de siveco ac?iuni
CACA, cac, vb. I. Intranz. (cateodata ?i tranz.) ?i refl. A defeca (2). (megleno
rom., macedorom. cac, istrorom. cac; < lat. cacare (Pu?cariu); cf. it. cacare, p
rov., sp., port., cat. cagar, fr. chier; din rom. sunt deriv. bg. (po)kakam (= c
aca) ?i ngr. kakarandza (= excrement))
sursa: DER (1958-1966) adaugata de tavi ac?iuni
caca (cac, cacat), vb. A defeca. Mr., megl. cac, istr. coc. Lat. cacare (Pu?cari
u 247; REW 1443; Candrea-Dens., 206; DAR); cf. it. cacare, prov., sp., port. cag
ar, fr. chier. Se folose?te in forma refl., uneori tranzitiv trans. Cf. cacat. D
er. caca, adv., adj. (rahat, murdarie, cuvint infantil), cf. Iordan, BF, VI, 150
; cacacios, adj. (fricos, care face pe el); cacafrica, s. m. (lene?; la?); cacal
au, s. n. (bel?ug, cantitate mare, gramada); cacanar, s. m. (latrinar); cacanari
e, s. f. (meseria de latrinar); cacaniu, adj. (de culoarea frunzelor moarte); ca
careaza, s. f. (excrement de oaie, capra, iepure, ?obolan, cu forma caracteristi
ca ovoidala), care presupune un anterior *cacarea (cf. it. cacherello) cu suf. -
za (Densusianu, Bausteine, 477), cacareza, vb. (a defeca); cacari, vb. (a avea d
iaree; a alinta); cacarie, s. f. (toane, nazuri); cacator, adj. (care provoaca d
iaree); cacastoare, s. f. (closet); cacatura, s. f. (defecare); cacau, s. m. (ci
oara albastra, Coracius garrula); cacicea, s. m. (cacacios); cica, adj. ?i adv.
(murdar, spurcat, cuvint infantil); cica, s. f. (muci, murdarie, femeie murdara)
. Din rom. deriva bg. (po)kakam a defeca (Capidan, Raporturile, 233), ?i ngr. (sar
ak.) kakarandza excrement (Hoeg 123), pe care Meyer, Neugr. St., IV, 50, il deriva
eronat din it. cacare, cu suf. -anza.
sursa: DER (1958-1966) adaugata de blaurb. ac?iuni
CACAT, caca?i, s. m. Excrement, fecale. (din lat. cacatus; cf. caca)
sursa: DER (1958-1966) adaugata de tavi ac?iuni
cacat (caca?i), s. m. Rahat, excrement. Lat. cacatus, cf. caca. Der. caca?i?, s.
n. (fleac, nimic).
sursa: DER (1958-1966) adaugata de blaurb. ac?iuni
cac, a caca (vest) ?i cica (est) v. tr. (lat. caco, -are). Triv. Murdaresc pin [
!] cacat: geamuri cacate de mu?te. V. refl. Imi de?ert ma?ele.
sursa: Scriban (1939) adaugata de LauraGellner ac?iuni
cacat (vest) ?i cicat (est) m. (d. cac). Triv. Excrement de om, de animal carniv
or, de maimu?a ori de insecte: caca?i de musca pe geamuri. S. n. pl. uri. Fleacu
ri, lucruri fara valoare. V. baliga ?i gaina?.
sursa: Scriban (1939) adaugata de LauraGellner ac?iuni
cicat, cicarea?a, V. cac-.
sursa: Scriban (1939) adaugata de LauraGellner ac?iuni