INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE RUTIERA

SCOPUL SI ETAPELE INVESTIGATIEI ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE RUTIERA

1.1.Consemnarea accidentului de circulatie rutiera

Consemnarea accidentului se face pentru:

- de a identifica si clasifica accidentul de circulatie in care au fost implicate vehicule, oameni
si animale;
- de a stabili locul, data si ora producerii accidentului;
- de a stabili caracteristicile accidentului;
- de a indica deplasarile programate pentru cei implicati in accident;
- de a raporta producerea accidentului.

Cand se anunta accidentul se cer urmatoarele informatii:

- cand si unde s-a petrecut accidentul;
- daca a vazut cum a avut loc accidentul;
- unde poate fi gasit cel care anunta accidentul ;
- ce victime sunt la locul accidentului si gravitatea vatamarii lor;
- ce mijloace de circulatie sunt implicate;
- ce stricaciuni au vehiculele implicate;
- ce marfuri transporta vehiculele respective;
- daca circulatia este blocata;
- daca este foc la locul accidentului;
- daca au fost anuntate salvarea, pompierii;
- daca este avariata reteaua de distributie a electricitatii

1.2. Cercetarea accidentului rutier la locul unde s-a produs

Investigarea unui accident de circulatie rutiera reprezinta colectarea, consemnarea si
formarea unor pachete de informatii despre accident. Aceasta situatie impune organizarea si
planificarea activitatii.

1.2.1. Planificarea cercetarii accidentului la fata locului

Planificarea investigatiei se face tinand seama de urmatoarele prioritati:
 - Protejarea celor implicati in accident si ajutarea persoanelor ranite si asigurarea
transportarii lor la spital;
- Stingerea cat mai urgenta a focului, daca exista, prin utilizarea echipamentelor din dotare.
O mare atentie trebuie acordata posibilei izbucniri a unui incendiu si pericolelor de explozie datorata
scurgerilor de combustibil ori prezentei unor substante chimice periculoase.
- Solicitarea echipei de interventie a companiei de electricitate in cazul pericolului de
electrocutare datorita ruperii si caderii unor conductori electrici in aria accidentului;
- Izolarea si protejarea ariei accidentului, mai ales pe timp de noapte in locuri cu
vizibilitate redusa din cauza cetei, ploii, ninsorii, fumului pentru ca vehiculele aflate in circulatie pe
drumul respectiv sa nu calce ori sa loveasca persoanele si vehiculele implicate in accident;
- Protejarea proprietatii asupra bunurilor victimelor ca necesitate a accidentului.
- Coordonarea traficului astfel ca circulatia sa se desfasoare in conditii de siguranta.
Fazele si actiunile ce trebuie avute in vedere la planificarea cercetarilor la locul accidentului
sunt urmatoarele:

1.2.2. Deplasarea la locul accidentului

Cand se face deplasarea la locul accidentului se au in vedere urmatoarele actiuni:

- Alegerea celei mai bune rute pentru ca durata de deplasare sa fie cat mai scurta avand in
vedere intarzierile posibile datorate blocajelor in trafic si posibile rute ale soferilor implicati in
accident;

- Observarea oricarui vehicul care vine din directia accidentului, intrucat acesta ar putea
transporta martori sau soferul care a parasit locul accidentului;

- Consemnarea numerelor de circulatie ale vehiculelor care circula din directia locului
accidentului;

- Observarea si consemnarea conditiilor trecatoare de stare, cu care probabil s-au confruntat

soferii implicati, in apropiere locului accidentului precum: vizibilitate slaba, camp vizual
obstructionat, trafic aglomerat s.a.,

- Impartirea atributiilor la membrii echipajului de investigare pe cele doua

directii: observatii si informatii.
 1.2.3. Sosirea la locul accidentului

La locul accidentului se intreprind la inceput urmatoarele actiuni preliminare de informare si

securizare a ariei accidentului:

- Alegerea cu grija a locului de parcare pentru a nu bloca traficul iar daca este necesar, pe
timp de noapte, sa se poata lumina scena accidentului cu farurile vehiculului;

- Examinarea cu atentie a existentei unor pericole de incendiu, explozie sau electrocutare si

punere lor sub control.

- Securizarea ariei accidentului pentru evitarea pericolelor de accident datorita vehiculelor

din trafic si pastrarea nealterata a urmelor accidentului. -

- Fotografierea si inregistrarea video a ansamblului scenei accidentului care sa retina

imaginile starii de fapt atat cu pozitiile vehiculelor si victimelor implicate in accident precum si cu
urmele si indicii de evidenta ai evenimentelor care au avut loc. Se fac inregistrari chiar si in
timpul interventiei personalului care intreprinde actiuni de salvare a victimelor.

1.2.4. Rezolvarea problemelor urgente la locul accidentului

Pasii urmatori care trebuie facuti la locul accidentului constau in urmatoarele actiuni:

- Examinarea sumara a persoanelor de la locul accidentului pentru a afla care sunt soferii
implicati in accident, martorii oculari si voluntarii care pot sa ajute victimele;

- Cercetarea si identificarea persoanelor ranite in accident si acordarea primului ajutor celor

vatamate grav;

- Identificarea soferilor si a vehiculelor implicate in accident. Eventual obtinerea de la

martori, descrierea cat mai fidela a vehiculului care a parasit locul accidentului si transmiterea
informatiilor la dispeceratul politiei;

- Consemnarea datelor privind identitatea si adresele soferilor implicati si a documentelor de

transport (permis de conducere, certificat de inmatriculare, licenta de transport etc.);
 - Cercetarea indiciilor fizici de evidenta a producerii accidentului si pastrarea lor ne-
modificata pana la identificare, localizare, masurare si consemnare-

- Punerea sub paza a bunurilor materiale valoroase apartinand victimelor ori transportate de
vehiculele implicate;

- Examinarea si selectarea martorilor utili care au perceput nemijlocit modul de producere a

accidentului;

- Consemnarea numerelor de inmatriculare ale vehiculelor aflate la locul accidentului.

Acestea ar putea duce la alti martori utili;

- Descongestionarea drumului pentru usurarea circulatiei.

1.2.5. Strangerea datelor despre accident

Cand urgentele au fost solutionate se intreprind in continuare urmatoarele actiuni:

- Audiere preliminara a soferilor pentru a stabili cine a condus fiecare vehicul, ce plan de
calatorie a avut si cum s-a produs accidentul. Se vor consemna declaratiile nepremeditate. Daca
informatiile sunt foarte importante si ar pute sa nu mai fie repetate ulterior se va cere soferilor sa le
semneze;

- Audiere preliminara a martorilor, in special a celor care sunt nerabdatori sa plece.

- Examinarea conditiilor de stare fizica ale persoanelor implicate, indeosebi semne de

intoxicare cu alcool, droguri, medicamente, stare de oboseala etc. Se executa testul chimic pentru
alcoolemie;

- Examinarea preliminara a ariei accidentului;

- Marcare urmelor aflate la locul accidentului;

- Inregistrarea imaginilor cu detalii ale scenei accidentului;

- Executarea de masuratori si inregistrari de date la locul accidentului;

- Examinarea, descrierea, fotografierea si consemnarea datelor privitoare la avariile exterioare ale
vehiculelor implicate in accident;

- Verificarea starii tehnice si functionarea elementelor de siguranta pentru ocupanti (centuri

de siguranta, scaune pentru copii, perne pneumatice);

- Examinarea preliminara a starii tehnice a sistemelor si echipamentelor majore ale

vehiculelor ( sistemul de directie, sistemul de franare, instalatia de iluminare, pneurile s.a.);

- Incercarea de imperechere a pneurilor vehiculelor cu urmele lasate pe drum si in afara lui;

- Incercarea de imperechere a avariilor vehiculelor cu urmele lasate pe drum si cu

avariile suferite de vehiculele cu care au venit in contact in timpul accidentului;

- Verificarea starii tehnice si functionarea mijloacelor de dirijare si control a traficului;

- Audierea persoanelor implicate (soferi, victime) si a martorilor;

- Consemnarea ranilor suferite in accident de persoanele implicate;

- Eliberarea drumului si restabilirea fluentei traficului.

1.2.5.1. Examinarea preliminara a ariei accidentului

Aceasta examinare consta in:

a. Examinarea traseului parcurs de fiecare vehicul pornind de la pozitia finala in sens invers
deplasarii catre locul coliziunii si a traseului anterior coliziunii;

b. Identificarea si localizarea probelor aflate pe aria accidentului. In mod obisnuit aceste

probe sunt:

- locul si pozitia finala a vehiculelor implicate, activ sau pasiv, in accident;

- locul si pozitia in care se afla persoanele ranite sau decedate, indeosebi cand sunt in afara
vehiculelor implicate:
 - gropi, concavitati, brazde, santulete, excavatii, destratificari, scobituri produse de parti
metalice ale autovehiculelor in imbracamintea drumului sau a acostamentului;

- zgarieturi, urme de razuire pe suprafata carosabilului sau a acostamentului produse de

vehicule si indeosebi urme de frecarea a incaltamintei victimei cu suprafata caii de rulare;

- urme de anvelope pe carosabil, pe acostament sau in zona alaturata care au legatura cu

accidentul;

- margini abrupte ale carosabilului, canale, rigole, brazde, santuri in zona limitrofa drumului
dar in afara acostamentului;

- resturi materiale de orice fel care in mod normal nu se gasesc pe drum: depuneri de noroi
sau zapada de pe sasiu, cioburi de sticla sau material plastic provenite de la farurile sau lampile
vehiculelor, pelicule de vopsea s.a. ;

- obiecte de imbracaminte si incaltaminte ( palarie, basca, caciula, fes, batic, fular, pantof
s.a.) desprinse de la victime in momentul lovirii, fibre textile sau bucati de tesaturi provenite din
imbracamintea victimei, resturi de piele, smocuri de par, pete de sange ramase pe carosabil sau in
afara lui;

- obiecte purtate de pietoni si proiectate pe carosabil ori in afara lui in timpul lovirii acestora
cum ar fi : bagaje, sticle, bastoane, carti, ochelari, monede, brichete s.a. ;

- componente ale vehiculului proiectate pe carosabil in urma coliziunilor, cum ar fi : oglinzi

retrovizoare, acumulatori, bare de protectie, lampi, capace de la roti etc. ;

- pete, balti, stropi de ulei, combustibil, lichid de racire, lichid de frana raspandite pe
carosabil ;

- obiecte de pe marginea drumului care au ajuns pe carosabil datorita accidentului;

c. Localizarea si evaluarea tuturor indiciilor de evidenta a trecerii fiecarui vehicul pe traseele

identificate precum schimbarea brusca a directiei ori intreruperea urmelor pneurilor, adancimea
concavitatilor ori a santuletelor sapate, cantitatea de depuneri (noroi, rugina, zapada, uneori balast,
s.a.) desprinsa de pe caroseria vehiculelor s.a.;
 d. Localizarea tuturor urmelor de evidenta care au precedat aria aparenta a locului coliziunii;
e. Identificarea tuturor mijloacelor care au putut obtura campul vizual al soferilor si au
influentat maniabilitatea vehiculelor in aria de producere a accidentului cum ar fi: copaci, arbusti,
perdele forestiere, vehicule stationate, gropi in carosabil, santier in lucru alte obstacole rutiere
nesemnalizate;
f. Identificarea configuratiei fluxurilor de circulatie si a tuturor mijloacelor de semnalizare
rutiera (indicatoare, marcaje, semnale luminoase etc.) aflate pe carosabil si pe marginea drumului
care reglementeaza desfasurarea circulatiei in zona respectiva;
g. Stabilirea locului in care se aflau martorii in momentul producerii accidentului;
h. Localizarea unor factori care puteau avea un rol in desfasurarea accidentului si care pot
dispare curand dupa accident cum ar fi : balti de apa ori alte lichide, gheata, zapada, baricade,
sapaturi s.a.
i. Efectuarea testului de franare.

1.2.5.2. Marcarea urmelor aflate la locul accidentului

Marcarea urmelor se face in trei moduri:

a. Cu un singur semn amplasat intr-un punct, in cazul unor probe de dimensiuni relativ
mici. Astfel de urme si elemente de evidenta pot fi:

- corpul fiecarei victime aflat pe pamant ori locul unde a cazut dupa impact (se marcheaza
doar mijlocul corpului, cu exceptia cazurilor speciale daca cadavrul este sfasiat, cand se marcheaza
fiecare parte) ;

- gropi mici, rigole, santulete sau zone cu suprafata discontinua cu o lungime sau diametru
echivalent mai mic de un metru;

- zgarieturi, urme de razuire, urme de anvelopa (de frecare) pe carosabil de dimensiuni mai
mici de un metru;

- urme de lovire, de frecare, zgarieturi, razuiri pe parapetele de protectie, grilaje, stalpi,

bariere, copaci etc;
 - pete, stropi sau balti de sange, ulei, lichid de racire s.a. de dimensiuni mici cu diametrul
echivalent mai mic de un metru (se marcheaza centrul virtual);

- santuri, despicaturi in carosabil rezultate in urma coliziunii (se marcheaza mijlocul urmei) ;

- suprafete mici pe carosabilul cu depuneri materiale desprinse de pe caroserii ori cazute din
vehicul s.a;

- parti de dimensiuni mici desprinse de la autovehicule (roti, baterie de

acumulator fragmente de ornamente, oglinzi retrovizoare s.a.);

- obiecte care au apartinut victimelor ori pasagerilor;

Pentru toate acestea se marcheaza centrul virtual al urmei.

b. Cu un singur semn amplasat in doua puncte in cazul unor urme mai lungi ori a unor
obiecte cu diametrul echivalent mai mare de un metru, cum ar fi :

- vehicule aflate la scena accidentului (se marcheaza doua colturi, neavariate, cate unul la
fiecare capat al vehiculului. Cand vehiculul se afla la capatul urmelor de franare se marcheaza
pozitiile a doua roti de pe aceiasi parte);

- urme drepte de anvelope (se marcheaza ambele capete ale fiecarei urme);

- urme curbe de anvelope mai lungi de un metru dar mai scurte de 2,5 m.(se marcheaza
ambele capete);

- santulete drepte mai lungi de un metru;

- dare de lichid (se marcheaza ambele capete);

- sectoare de parapet bariera, gard zgariate ori lovite.

c. Cu un singur semn amplasat in trei ori mai multe locatii in cazul unor urme care
pentru a fi percepute corect necesita mai multe puncte, fie pentru a descrie forma lor, fie pentru a
reda dispunerea lor pe pamant. Astfel de probe sunt :

- urme de anvelope mai lungi de 3,0 m, urme de derapare in mod special;

 - urme frante sau discontinue (urme de franare, de razuire, santulete etc). Aceste urme se
definesc prin puncte de inceput si de capat la fiecare din segmentele componente si prin puncte
corespunzatoare eventualelor neregularitati;

- zone mari acoperite cu materiale desprinse de la caroseriile autovehiculelor, cu materiale

cazute din bena, cioburi de sticla, s.a. Astfel de probe pot fi pozitionate cu trei pana la sase puncte
dispuse pe perimetru si un punct central care este indicat sa corespunda punctului unde grosimea
stratului este maxima.

Pentru identificarea usoara a urmelor marcate, se atribuie fiecarui semn un simbol literar.
Daca marcarea unei urme trebuie facuta prin mai multe puncte pentru a reda configuratia ei, atunci
simbolul de marcare se asociaza cu cifrele 1, 2, 3, s.a.m.d. pentru fiecare punct.

Marcarea urmelor se face cu materiale diferite functie de timpul dintre momentul

marcarii si al efectuarii masuratorilor, de starea vremii, de faptul ca indiciul ce trebuie marcat este pe
carosabil sau nu.

1.2.5.3. Inregistrarea imaginilor la scena accidentului

Este foarte important sa se realizeze conservarea imaginilor cu starea de fapt de la locul

accidentului, cat mai curand posibil dupa producerea lui. Scena accidentului se modifica din
momentul in care vehiculele si victimele sunt deplasate din pozitia lor finala. Modul cel mai simplu
si mai ieftin de a retine informatiile este fotografierea.

Investigatorul trebuie sa intocmeasca seturi distincte cu fotografii referitoare la:

- Scena accidentului, inainte ca vehiculele sau persoanele implicate sa fie mutate;

- Probele de la locul accidentului (pe drum si in afara acestuia):

- Exteriorul celui mai putin avariat vehicul;

- Exteriorul celui mai avariat vehicul;

- Interiorul celui mai avariat vehicul;

- Interiorul celui mai putin avariat vehicul;

 - Obiecte asociate accidentului.

1.2.5.4. Fotografierea scenei accidentului

Scopul principal al fotografierii scenei accidentului este fixarea in ansamblu a locului

si a imprejurimilor acestuia. Se executa fotografii panoramice care sa arate starea de fapt dupa
producerea accidentului privind pozitiile finale ale vehiculelor, victimelor, ale tuturor obiectelor
lucrurilor si urmelor asa cum sunt ele dispuse unele fata de altele. Fotografiile trebuie sa cuprinda:

- pozitia finala a vehiculelor;

- pozitia finala a victimelor;

- urme ale accidentului situate pe carosabil;

- urme ale accidentului situate in afara carosabilului;

- mijloace de semnalizare rutiera;

- vederea ce a avut-o conducatorul autovehiculului cand s-a apropiat de punctul primului

contact ori de locul unde vehiculul a parasit drumul.

Locul pentru fotografierea scenei accidentului trebuie astfel ales incat ulterior sa se poata
stabili distanta de la care s-a executat fotografia si sa fie pozitia de unde se vad cel mai bine si cele
mai multe elemente de evidenta exp. fig.1.1.;1.2;1.3.

Fotografierea scenei accidentului este bine sa se faca in mod repetat pe masura apropierii de locul
coliziunii pe directia de deplasare a fiecarui vehicul implicat (fig.1.3) si sa cuprinda obiecte cu
dimensiuni cunoscute, eventual benzi decimetrice.
Fig.1. Alegerea punctului de fotografiere a tabloului general al accidentului

Fig.1.2.Fotografierea scenei unui accident in curba

 Fig.1.3. Fotografierea locului accidentului

1.2.5.5. Fotografierea probelor la locul accidentului

Pentru inregistrarea urmelor produse de accident se executa detalii cu fotografii prim-plan

ale suprafetei carosabilului. Fotografiile 'prim-plan' trebuie sa fie astfel executate incat sa indice clar
unde se afla pe carosabil imaginile respective si unde este localizata aria fotografiata.

Urmele de anvelope, denivelarile carosabilului de tip fagase, gauri alungite din carosabil
trebuie fotografiate pe directie longitudinala si transversala, daca este posibil. Daca lungimea
acestora nu permite ca ele sa fie reprezentate intr-o singura fotografie, trebuie sa se realizeze un lant
de fotografii care sa descrie comprehensiv elementul pe toata lungimea lui. La inceputul urmelor
trebuie sa se cuprinda o zona de pe suprafata carosabilului anterioara unde nu sunt urme. Fiecare
element care constituie proba materiala trebuie fotografiat de cel putin doua ori, de preferat din
directii diferite. Ori de cate ori este posibil, fotografia sa contina si cate un obiect fix de referinta cu
dimensiuni cunoscute.

1.2.5.6. Fotografierea vehiculelor

Pentru descrierea detaliata a avariilor exteriore ale unui vehicul sunt necesare cel putin patru
pozitii (fig.1.4). Vederile cele mai importante sunt cele principale din fata, din spate, din dreapta si
din stanga, luate pe directie normala la suprafata autovehiculului, lasandu-se o distanta cat mai mica
intre marginea cadrului si imaginea vehiculului.
 Fig.1.4. Fotografierea unui autovehicul

Oricand este posibil, obiectivul aparatului de fotografiat trebuie sa fie perpendicular pe

suprafata corpului sau detaliului ce urmeaza a fi fotografiat iar axa lui sa se proiecteze in mijlocul
suprafetei respective (fig.1.5).

Fig.1.5. Fotografiere centrata

Daca trebuie sa se faca fotografii 'prim-plan' ale ariei avariilor este util sa se execute intai un
cadru general pentru a evidentia locul pe vehicul al avariei si apoi sa se execute fotografii de
detaliu. Fotografiile 'prim-plan' se fac (fig.1.6) de asemenea 'centrate'. In acest mod se evita
producerea unor confuzii mai tarziu privind locul avariei si se poate estima mai bine intensitatea
coliziunii care a produs avaria. Se incepe cu fotografierea vehiculului in intregime pe toate cele
patru parti ale sale nu numai pe partea avariata. Cand 'fotografia centrata' nu poate reda starea
generala si configuratia avariei totale a vehiculului trebuie sa se faca fotografii oblice. Daca este
necesar fotografierea vehiculului se face dupa ce a fost adus pe drum intr-o zona libera.

Fig.1.6. Fotografierea centrata a avariilor