Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea Otiliei

George Calinescu este un enciclopedic de la sfarsitul perioadei interbelice si


inceputul celei contemporane. Tematica operelor calinesciene porneste de la
elemente comune, unde realismul de factura balzaciana se imbina cu
elementele moderne. Asa se intampla si in lucrarea sa ,,Enigma Otiliei unde
maniera balzaciana de redare a subiectului apare prin descrierea detaliata a
cadrului, a vestimentatie si a personajelor.

Opera ,,Enigma Otiliei este un roman realist, obiectiv de factura


balzaciana, cu implicatii moderniste, in care personajele sunt prezente
cu o trasatura dominanta,ele fiind un produs al societatii.

Roman, specie a genului epic in proza de lunga intindere, cu actiune complexa


desfasurata pe mai multe planuri narative dezvoltand conflicte puternice.
Caracterul realist al operei este evidentiat prin : prezentarea veridica a
realitatii, prezentarea individului ca produs al societatii, preferinta pentru tipuri
umane, schimarea mediului social cu cel citadin si prin tema imbogatirii.
Obiectivitatea operei este sustinuta de perspectiva narativa obiectiva cu
relatare la persoana a 3-a de catre un narator heterodiegetic. Maniera
balzaciana de redare a subiectului este evidentiata prin descrierea detaliata a
cadrului , a vestimentatiei , a pesonajelor , iar tehnicile narative folosite:
tehnica pluriperspectivismului si relativizarea perspectivei narative
sustin modernitatea operei.

Romanul ,,Enigma Otiliei a fost publicat in 1938 si prezinta viata burgheziei


bucurestene de la inceputul secolului 20 dezvotand problematica mostenirii si
cea a paternitaii.

Titlul este un eponim ,,Enigma Otiliei ilustreaza trasatura de caracter


definitorie a eroinei, personalitatea ei enigmatica fiind interpretata diferit de
toate personajele romanului. Titlul initial al romanului a fost ,,Parintii Otiliei,
acesta sublinia idea paternitatii, dar a fost schimbat ulterior in ,,Enigma Otiliei
dintr-o ratiune editoriala.

Compozitia romanului are a structura clasica, suita de fapte si intamplari


urmarind cronologia faptelor, iar materialul epic este impartit pe douazeci de
capital si structurat pe doua planuri. Primul plan este planul mostenirii si
lupta data de clanul Tulea pentru obtinearea averii lui Mos Costache si inlaturarea
Otiliei care reprezinta pentru ei principalul adversar. Cel de-al doilea plan
urmareste drumul formarii unei personalitati cea a lui Felix Sima, ramas
orfan, vine la Bucuresiti pentru a studia medicina, locuind in casa tutorele sau ,
mos Costache . In acelasi timp acest plan urmareste o poveste de dragoste
adolescentina, deosebit de romantica intre Felix si Otilia .

Incipitul si finalul se afla in relatie de simetrie realizata prin descrierea


strazii si a casei lui mos Costache din perpectiva lui Felix in momente diferite ale
existenei sale , in adolescenta si douazeci de ani mai tarziu.
Principalul conflict al romanului este in jurul averii lui Mos Costache, conflictul
succesoral dubla. Conflictul erotic, exterior, priveste rivalitatea dintre Felix
si mosierul Pascalopol pentru Otilia, iar conflictul interior subliniaza cele doua
starii la care alterneaza Pascalopol si anume iubirea pasionala si iubirea
parentala.

Personajele sunt portretizare de catre autor prin tehnica balziciana de


descriere a mediului, fizionomiei si vestimentatiei pentru a sugera trasaturile de
caracter ale acestora, pentru caracterizarea Otiliei foloseste tehnicii moderne :
tehnica pluriperspectivismului si relativizarea perspectivei narative.

Otilia Maculescu este personajul principal, eponim, caracterizat


exclusiv prin perspectiva comportamentista : fapte, gesturi si replici, fara a-
i cunoaste gandurile. Otilia este caracterizata prin marturisirile celorlalte
personaje care ii subliniaza ambiguitatea, caracterul enigmatic ceea ce
sugereaza in plan simbolic misterul feminitatii.

Otilia reprezinta tipul eternului feminin, in zugravirea careia aurorul este


inspirat din copilarie ,,fata cu parul de fum , exuberanta si reflexiva, nebunatica
si meditativa.In conturarea portretului autorul foloseste tehnica oglinzilor
paralele.

La incelutul romanului Felix ii contureaza portretul fizic,, fata parea sa aiba 18-19
ani. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastri arata si mai copilareste
intre multele bucle si gulerul de dantela. Insa in trupul subtiric, cu oase delicate
de agar, de un stil perfect, era o mare libertate de miscare, o stapanire
desavarsita de femeie. Inca de la prima sa aparitie fata are un impact
neasteptat asupra tanarului, ajungand sa-i tulbure sufletul numai prin simpla
prezenta.

Se apropie datorita conditiei de Felix , ambii orfani, aflati sub raspunderea lui Mos
Costache, dar descopera ca au preocupari comune, ajung sa se imprieteneasca
foarte repede ,,Otilia e o fata frumoasa is apoi e culta si talentata. Prietenia
reprezinta fundamentul unei iubirii sincere si profunde ,,Otilia ii place pentru aerul
ei de intelectuala blazata , care nu vrea sa spuna ce stie, si in acelasi timp pentru
subtirimea ei delicata, botticeliana.

Studenta la conservator, Otilia are o fire de artista, care iubeste


libertatea ,,eu sunt foarte capricioasa vreau sa fiu libera din acest motiv si
oscilatia ei intre Felix si Pascalopol, nehotarata, prea tanara sa stie ceea ce isi
doreste ,,eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau.

Camera Otiliei este dominate de dezordine, un amestec de haine, parfumuri si


carti care definesc caracterul exuberant al personajului si temperamentul
sau nefericit ,,eu am , un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar
cand sunt contrariata.

Prin tehnica multitudinii perspectivelor narative se schiteaza treptat


portretul Otiliei prin constiinta celorlalte personaje. Pentru Stanica, Otilia e o
fata nostima ,,delicioasa, dar usuratica, cheltuitoare , e o femeie care te
ruineaza, pe ea nu poti conta ,azi cu unul maine cu altul. Stanica o percepe ca
pe o fata tanara, inteligenta ,libera si independenta ,,dumneata ai multe din
caracterul meu! Esti lipsita de prejudecati. Pentru Aglae ,,este zapacita care se
spanzura de gatul barbatilor, o dezmatata, o stricata ,,fete ca ea pentru asta
sunt sa traiasca discret cu baietii de familie, sa-i fereasca pe alte lucruri mai
rele. Pentru mos Costache , Otilia este ,, Fetita lui mult iubita, dar care nu
ajunge niciodata sa-i inteleaga avaritia dusa la extreme. Se dovedeste a fi
intelegatoare in relatia cu mos Costache, isi apreciaza sincer tutorele si nu ii
judeca comportamentul neglijent, de pe urma caruia a avut de suferit.

Un alt personaj fermecat de caracterul exuberant al fetei este Leonida


Pascalopol, masierul de vita nobila in sufletul caruia sentimentele parentele se
impletesc cu cele de iubire pasionala ,,domnisoara Otilia este micul meu viciu
sentimental. El o percepe pe Otilia ca pe ,,O fata rara ... O fata excelenta, un
temperament de artista care simte nevoia luxului, a schimbarii . Pascalopol
percepe suferinta fetei ,,e ca o randunica inchisa in colivie, iar prin gestul ei
final, acela de-a fugi alaturi de Pascalopol isi certifica proprile cuvinte ,, singura
noastra forma de inteligenta, mai mult din instinct, e sa nu pierdem acei cativa
ani pe care ii avem , vreo zece cel mult , cat crezi tu ca mai am de trait, in
intelesul adevarat al cuvantului? Cinci, sase ani?.

Pentru Felix, Otilia va ramane mereu o enigma, idealul lui de feminitate,


pentru orice tanar de douazeci de ani , Enigmatica va ramane fata care-l respinge
dandu-i dovezi de afectiune. Felix nu a reusit sa inteleaga caracterul fetei,
personalitatea ei in care sentimentele de afectiune se impleteau cu cele de
indiferenta ,, otilia e o fata superioare pe care eu n-o inteleg.

Finalul romanului, il prezinta pe Felix cativa ani mai tarziu in momentul in care
priveste o fotografie de-a Otiliei si nu o mai recunoaste pe fata de care s-a
indragostit ,,noi nu traim doar cativa ani.

Stilul si limbajul calinescian se remarca prin sobrietate , claritate , stil


impersonal , precizie .

In viziunea lui Calinescu, Otilia este propriul ideal de feminitate ,,e proiectia mea
inafara, fata cu parul de fum, exuberant si reflexive, nebunatica si meditative

In opinea mea, George Calinescu reuseste prin tehnicile narative folosite si


elementele de modernitate sa depaseasca sfera realismului clasic si sa ofere
moderniate operei prin utilizarea tehnicii balzaciene de redare a subiectului prin
care reuseste sa prezinte atat caracterul enigmatic al fetei , dar si cele doua
problematicii ale romanului : paternitatea si mostenirea.

S-ar putea să vă placă și