TATON, tatonez, vb. I. Tranz.

A face ncercri prudente n mai multe direcii pentru a

cunoate o situaie, a gsi o soluie; a proceda cu nesiguran, cu ezitare; a sonda. Expr. A
tatona terenul = a cerceta posibilitile de reuit nainte de nceperea unei aciuni.
Din fr. ttonner.