119. Osteoartroza: Definiie. Etiologia i patogenia. Manifestrile clinice. Diagnosticul.

Tratamentul i profilaxia.
Osteoartroza - este o boal degenerativ-distrofic a articulaiilor osoase, cauzat de lezarea
suprafeelor articulare ale esutului cartilaginos.

Cauzele osteoartrozei.

Principalele cauze ale bolii: dereglarea proceselor metabolice asociate cu schimbrile de vrst,
consecinele traumelor i a operaiilor la articulaii, efort excesiv asupra articulaiilor (ciclism,
atletism, etc. n cazul aezrii incorecte a articulaiilor genunchiului), obezitatea, lipsa de
estrogen la femei n timpul menopauzei. Se studiaz i varianta de defectare genetic ereditar -
defeciunile genului colagenului de tipul 2. Medicina oriental leag bolile articulaiilor mari cu
dereglarea constituiei Mucus. Ignorana, care n realitate se manifest sub form de stil de via,
preferina de utilizare a produselor alimentare reci Yin duce la acumularea n organism a energiei
de rece - Yin. Dezechilibrul energiilor corporale duce la o perturbare a celui a 5 Mucus - de
Legtur, care se gsete n toate articulaiile, le unete i rspunde de flexibilitate i mobilitate.

Simptomele osteoartrozei.

Boala ncepe cu creptaia articulaiilor i durerilor uoare. In timp, durerile se intensific i

dezvoltarea bolii duce la schimbri ireversibile n esuturile articulare.

Tratamentul
In cazul osteoartrozei moderate sau severe,simptoamele pot fi tratate citiva ani cu ajutorul:

-medicamentelor:antiinflamatoarele nesteroidiene (Diclofenac,Meloxicam,Ibuprofen)

Antiinflamatoarele steroidiene(aplicate local)

-exercite iu fizic limitat pentru mentinerea mobilitatii articulare

-pierdea in greutat in cazul pacientilor obezi,

-protejarea articulatiilor de leziuni sau traumatisme

-schimbarea activitatilor zilnice pentru a reduce stresul suplimentar la nivel articular ;

-fizioterapie sau terapie ocupationala

Tratamentul in cazul agravarii bolii:

-injectari intraarticulare cu corticosteroizi
-injectari cu acid hialuronic;
-fizioterapie si analgezice.

120.Artrita reumatoid: Etiologia i patogenia. Diagnosticul. Tratamentul i profilaxia.

Artrita inseamna inflamatia unei articulatii ca rezultat al unei boli, a unei infectii, al unui defect
genetic sau a unei alte cauze.

Artrita reumatoida, numita uneori si reumatism sau sinovita, tinde sa afecteze persoane
peste varsta de 40 de ani si femeile de 2-3 ori mai frecvent decat barbatii. Ea poate sa apara si la
copii, in special la fetite intre 2-5 ani.
Simptomele artritei reumatoide

- durerea si rigiditatea progresiva a articulatiilor;

- inflamarea locala a articulatiei si rigiditatea la nivelul bratelor, picioarelor, genunchilor,
articulatiilor pumnilor sau degetelor, simetric pe ambele parti ale corpului, in special la trezire;
- stare de oboseala generala;
- amorteli si furnicaturi la nivelul mainilor;
- insomnie;
- depresie cauzata de durere si de calitatea vi

Diagnosticul artritei reumatoide consta in analiza simptomelor, prin intrunirea a cel putin
4 din cele 7 criterii stabilite de Asociatia Americana de Reumatism:

- redoare articulara matinala ce dureaza cel putin 1 ora pentru a se ameliora;

- factorul reumatoid pozitiv;
- noduli reumatoizi subcutanati;
- modificari radiologice caracteristice - eroziuni si decalcificari osoase;
- artrita articulatiilor mainii;
- afectarea bilaterala a zonelor articulare;
- artrita a minim 3 zone articulare simultan.

Analizele de laborator arata:

- VSH crescut;
- proteina C reactiva crescuta;
- prezenta anticorpilor antikeratina;
- anticorpii atinucleari prezenti in 10-30% cazuri;
- prezenta factorului reumatoid;
- cresterea numarului de plachete sangvine;

Radiografia evidentiaza inflamarea tesuturilor moi ale articulatiei in stadiile incipiente ale bolii
si ingustarea cartilajului articular si eroziuni marginale in stadiile avansate.

Tratamentul artritei reumatoide

Tratamentul simptomatic consta in administrarea antiinflamatoarelor ce diminueaza durerea si

rigiditatea articulara, dar nu opresc evolutia bolii si deformarile ulterioare. Antiinflamatoarele
utilizate sunt: ibuprofen,naproxen,aspirina,celecoxib,cortizon,prednisolon.

Medicamentele antireumatice sunt:metotrexat,hidroxiclorochina.

In cazurile severe, medicul poate recomanda injectii cu corticosteroizi, care pot avea rezultate
variate de la o simpla alinare a durerii pana la suprimarea simptomelor pe durate indelungate.

In asociere cu tratamentul medicamentos mai sunt recomandate:

- aplicatii de caldura;
- repaus;
- exercitii fizice;
- fizioterapie;
- ajutare pentru mers: bastoane si cadre speciale;
- ultrasunetele.

In cazurile in care leziunile articulare deterioreaza calitatea vietii, interventiile chirurgicale sunt
ultima solutie:
- sinovectomia - consta in indepartarea chirurgicala a membranei sinoviale;
- inlocuirea articulatiei - cu o proteza din metal sau plastic.

Ca masuri generale de prevenire, evitarea excesului ponderal care agraveaza simptomele si

aportul de antioxidanti din fructe si legume, cat si o dieta saraca in grasimi si proteine, ajuta la
diminuarea simptomelor si la imbunatatirea calitatii vietii.

121.Lupusul eritematos sistemic: Definiie. Etiologia i patogenia. Manifestrile clinice.

Criteriile de diagnostic. Tratamentul i profilaxia.

Lupusul eritematos sistemic este o boala autoimuna cronica in care sistemul imunitar
considera tesuturile organismului drept un invadator strain si le ataca, provocand durere,
inflamatie si distrugerea lor.
Lupusul eritematos sistemic poate afecta orice organ, si provoaca deseori o eruptie in forma
de fluture peste radacina nasului si pe obraji, care daca nu este tratata la timp poate lasa
cicatrice.

Lupusul sistemic poate de asemenea inflama si leza tesutul conjunctiv al articulatiilor,

muschilor si pielii, ca si membranele care inconjoara plamanii, inima, rinichii si creierul

Principalele cauze ale lupusului eritematos sistemic sunt:

- defecte ale genelor care codifica celulele sistemului imunitar;

- expunerea la soare si ultraviolete tip B;
- unele medicamente;
- infectiile cu citomegalovirus, parvovirus si virusul hepatitic B;
- expunerea la substante chimice: tricloretilena, praf de siliciu;
- atacul celulelor imunitare impotriva propriilor tesuturi ale organismului;
- stres emotional intens.

Simptomele lupusului eritematos sistemic sunt:

- oboseala intensa, febra si dureri severe ale muschilor si articulatiilor;

- eruptii pe pielea fetei si a corpului;
- sensibilitate extrema la soare;
- scadere in greutate, confuzie mentala si durere in piept la respiratii adanci;
- ganglioni limfatici mariti;
- dureri de cap;
- circulatie proasta la degetele mainilor si picioarelor;
- ulceratii ale nasului, gatului si gurii;
- chelire;
- urina modificata la culoare sau urinare frecventa.

Diagnosticul de lupus se pune pe baza urmatoarelor criterii:

- eruptia in forma de fluture peste radacina nasului si pe obraji;

- ulceratii ale nasului, gurii sau gatului;
- dureri si intepeniri ale articulatiilor;
- hemoleucograma indica cresterea celulelor albe in sange;
- examen de urina (care poate indica o eventuala afectare renala);
- prezenta in sange a anticorpilor antinucleari (ANA ).

Tratamentul
Tratamentul este personalizat si variaza in functie de gravitatea bolii si de cat de afectate sunt
organele.

Pentru a calma durerile articulare poti utiliza antiinflamatoare precum aspirina; pentru a reduce
inflamatia si febra din puseuri poti lua corticosteroizi.

De asemenea, medicamentele imunosupresoare iti pot scadea inflamatia si inlatura activitatea

autoimuna anormala.

Eruptiile pot fi tratate cu creme corticosteroidiene.

Persoanele cu lupus au deseori alergii alimentare care pot agrava simptomele. Reducerea carnii
rosii si a lactatelor si cresterea consumului de peste bogat in acizi omega-3, cum sunt scrumbia,
sardinele si somonul, iti pot reduce inflamatiile si calma durerea.

Sfaturi esentiale si prevenire!

- evita expunerea la soare sau poarta accesorii si haine protectoare (palarii, ochelari de soare,
maneci lungi si pantaloni lungi) impreuna cu o crema cu protectie solara cu factor de protectie
solara mai mare de 40;
- odihneste-te si limiteaza activitatile epuizante;
- practica exercitii fizice regulate (mersul pe jos si inotul sunt benefice);
- evita fumatul;
- puseurile pot fi controlate prin evitarea declansatorilor cunoscuti, cum ar fi soarele, stresul si
lipsa somnului.