EXCLUSIV: Detectivii de trufe sfideaza criza

economica - Asociatia secreta a milionarilor

cautatori de diamante negre
Marti , 30 Iunie 2009, 20:58
96 comentarii 27557 vizualizari

cautare trufe

trufe

trufe
trufa record

INEDIT. Un baimarean, Daniel Istrate, a deslusit secretul trufarilor ardeleni.

Fara sa fie cooptat in asociatia secreta a celor care au devenit milionari din
gasirea diamantelor negre, cum mai sunt numite trufele, maramureseanul s-
a dotat cu sapte caniche si a devenit detectiv de trufe, facand o profesie din
gasirea celor mai scumpe ciuperci din lume.
Secretul. Din motive lesne de inteles, cautatorii de trufe(un soi de ciperca
extrem de gustoasa, aromata si rara, care creste sub pamant) prefera sa nu
informeze pe nimeni despre neobisnuitul lor job. Astfel, marfa e impartita intre
putini. Insa unii, mai curajosi, incearca sa popularizeze fenomenul. S-a chiar
infiintat o Asociatie a Cautatorilor de Trufe din Ardeal, al carei scop este sa
pastreze cultul trufei (asigura membrilor sai informatii si ponturi).

Cert este faptul ca trufarii nu sunt multi si se cunosc intre ei. Fiecare are un
traseu anual, bine stabilit. E Drumul Trufelor si nimeni nu incalca
proprietatea celuilalt. E un acord nescris. Locurile unde cresc aceste
adevarate mine de aur sunt tinute secrete de cautatori. Iar pentru detectivii de
trufe, secretul e sfant!

Veteranul. Daniel Istrate e cel mai ambitios cautator de trufe din Baia Mare. E
vechi in bransa, din 2003. Atunci, dupa o discutie cu un grup de colegi de
facultate din Timisoara, a decis sa puna pe picioare o afacere de distributie de
trufe. Auzisera ca se fac bani frumosi, dar pentru asta trebuia sa le gaseasca.
Iar ca sa le gasesti, trebuiau bani. Si-a luat credit din banca, si-a cumparat
caini (fara acestia afacerea nu are nicio sansa de izbanda) si s-a informat
despre trufe.

Primii doi ani au fost cei mai grei. Nu am avut niciun profit. Trebuia sa
amortizez cu orice pret investitia facuta si, credeti-ma, era consistenta! Doar
dupa ce am achizitionat mai multi caini si am inceput sa ne invatam cu traseele
montane, de abia atunci s-a conturat un profit, a declarat pentru InfoMM
Daniel Istrate.

Traseul. In functie de sezon, baimareanul se deplaseaza in anumite zone din

tara, de unde recolteaza marfa. De exemplu, acum este in judetul Hunedoara.
Unde? Doar el stie. E secret! Munca sa de detectiv de trufe e cea care ii
asigura existenta. Iar acum, dupa ce a devenit experimentat in domeniu, poate
spune ca ii asigura mai mult decat atat. Asa ca... de ce ar impartasi si altora
secretul?

Se poate castiga foarte bine, chiar zeci de mii de euro/luna. Dar pentru asta
trebuie sa alerg foarte mult, prin tara, din aprilie pana in decembrie. Fiecare
specie de trufa are perioada sa, cand poate fi recoltata. Iar daca vrei sa faci
treaba asta, trebuie sa fi acolo. Si inca ceva: trebuie sa iti placa sa calatoresti
si sa iubesti muntele, a mai declarat Istrate. Dupa ce va epuiza padurile
Hunedoarei de trufele al caror sezon se termina in august, Istrate revine acasa,
pentru ca incepe sezonul in Maramures. Dureaza pana prin septembrie. Apoi,
va pleca spre alte zone, pana in decembrie, luna in care se trage linie. In fine,
urmeaza pauza, pana in aprilie, cand reincepe alergatura dupa trufe.

Cainii. Pentru ca se dezvolta sub pamant, nu rasar, trufele nu pot fi detectate

vizual. De aceea, se utilizeaza porci sau caini, care le gasesc cu ajutorul
mirosului lor dezvoltat - trufele au un miros specific, foarte puternic. Initial se
foloseau doar caini din rasa Lagotto Romagnolo. Aceasta rasa a devenit, in
timp, singura rasa recunoscuta ca avand abilitatea de a gasi trufe. Un caine de
acest gen costa intre 2.000 si 5.000 de euro. Totusi, baimareanul are ca
ajutoare... sapte caniche.
Eu am niste caniche, care au fost dresati de catre un specialist - exista dresori
care fac o afacere din dresajul cainilor cautatori de trufe. Am sapte, pentru ca
nu ai cum sa faci treaba de calitate cu un singur caine. Daca te duce intr-o
directie gresita, ti-ai pierdut luni de zile de munca. In strainatate se lucreaza
cu porci. Noi nu facem asta. Ne descurcam mult mai bine cu caini, a povestit
Istrate. Totusi, trufarii experimentati nu se bazeaza exclusiv pe caini, ci cauta
trufa si dupa anumite semne: sol crapat, iarba arsa sau o anumita specie de
musca - Suilla gigantea - care roieste destul de des deasupra locurilor unde se
afla ingropate trufe.

Vanzarea. Pentru trufari e important sa aiba furnizori, distribuitori, cu alte

cuvinte relatii bune in domeniu. Pentru ca, dupa recoltare, o trufa poate fi
consumata doar in primele trei-patru zile. Cei mai multi cumparatori sunt
italienii, care detin si bursa mondiala a trufelor. Istrate, insa, vinde unui
francez. Italienii, spre exemplu, nu apreciaza contractele cu noi. Ne ofera
preturi foarte mici. Preferam sa vindem in Franta. Un exemplar frumos de trufa
alba poate ajunge la sute de euro, a explicat Istrate.

Detectivul de trufe maramuresean spune ca vinde trufele la pretul aproximativ

de 20 euro/kilogram. Pentru ca pretul unui kilogram de trufe poate ajunge in
vestul Europei chiar la 600 euro, l-am intrebat cum s-a ajuns la un pret atat de
mic. Producem in proportie de 98% pentru export, asa ca pretul in Romania e
mult mai scazut, undeva in jurul valorii de 15-20 euro/kg, a lamurit Istrate.
Cele mai scumpe sunt trufele albe, pretul acestora osciland intre 2.000 si
4.000 euro/kilogram, iar exemplarele exceptionale vanzandu-se la licitatii
internationale. Cel mai scump exemplar cumparat vreodata a costat 330.000
de dolari. Cumparatorul era proprietarul unui cazinou din Macau. Era o trufa
alba de 1,5 kilograme.
Autohtona. In padurile romanesti, trufele cresc in diferite regiuni, in special in
zone montane foarte inalte, precum Muntii Maramuresului sau versantul sudic
al Carpatilor Meridionali. Acolo cresc atat specii de trufe albe de vara (cea mai
rara, deci cea mai valoroasa!), tuber magnatum, tuber melanosporum si tubem
unciatum. In regiunile cadorisite de natura cu aceasta resursa extrem de
valoroasa, satenii se imbogatesc peste noapte. Si detectivii de trufe, la fel.

Habitatul trufelor

Apariia trufei este influenat de mai muli factori: precipitaiile i apa freatic, factori legai de
relief, compoziia solului, caracteristicile fizice i chimice ale acesteia, planta-gazd, asocierea
dintre plantele din jur, alte bacterii i ciuperci, prezena sau lipsa unor animale. Aceti factori se afl
n strns legtur nu numai cu trufa propriu-zis, dar i ntre ele. Toate ciupercile comestibile
subterane ( Tuber, Choiromyces, Melanogaster, Mattirolomyces ) din Bazinul Carpatic triesc n
simbioz cu plante cu tulpin lemnoas. Exist i ciuperci subterane nesemnificative din punct de
vedere gastronomic, care convieuiesc cu plante cu tulpin erbacee ( de exemplu cele din familia
Endogone ). Trufele din deertul din nordul Africii ajung la dimensiuni destul de mari i triesc n
simbioz cu semiarbuti.
Partenerii de micoriz ai trufelor pot fi multiplii, trufa nu se limiteaz la o singur specie de arbori.
O excepie indigen este trufa de nisip a crui singur arbore-gazd este salcmul alb ( Robinia
pseudoacacia ). Iat, ntr-o ierarhie a importanei, arborii-gazd cei mai frecveni ai trufei: diferitele
specii de stejari ( Quercus spp. ), carpenul ( Carpinus betulus ), fagul ( Fagus silvatica ), bradul
negru ( Pinus nigra ), respectiv diferitele specii de tei ( Tilia spp. ). Trufa apare foarte des i n
simbioz cu alunul ( Corylus avellana ), molidul ( Picea abies ), plopul ( Populus spp. ) sau salcia (
Salix spp. ). Relaia de micoriz a trufei cu un anumit arbore depinde i de mediul natural, de locul
propriu-zis, de caracteristicile acesteia, respectiv de clim. Unele specii de truf i gsesc condiii
de via optime n mai multe ascocieri de pduri i mprejurri. De exemplu, trufa de iarn ( Tuber
brumale ) se simte bine ntr-un habitat uscat, nsorit, de tip mediteranian, ca partener al stejarului
pufos, dar poate fi regsit i ca partener al carpenului ntr-un loc umbrit, ntr-o vale rcoroas. n
regiuni nalte partenerul trufei albe ( Choiromyces meandriformis ) este, de obicei, molidul, iar n
zonele joase fagul, stejarul, carpenul ( potrivit unor surse, i alunul ).