Sunteți pe pagina 1din 21

DISTRIBUTIA TEMPERATURII

INTR-UN CANAL DE
COMBUSTIBIL

fluid monofazic
Ecuatiile de baza pentru studiul termic al unui
canal combustibil

Ecuatiile de baza pentru studiul termic al unui canal


combustibil:
Ecuatia de conservare a energiei aplicata agentului de racire
Ecuatiile de conservare a energiei in elementul combustibil (descrise
anterior)

In plus: conditii la limita adecvate


Pentru a deduce ecuatia de
conservare a energiei pentru agentul
de racire sa consideram un canal de
combustibil ce contine un singur
element combustibil, ca in figura.

Selectarea unui singur element


combustibil nu afecteaza
generalitatea rezultatelor, atit timp
cat are loc un amestec puternic intre
subcanalele formate intre elementele
combustibile sau intre elementele
combustibile si peretele canalului.

Vom alege un volum de control


delimitat axial de planurile z si z +dz
iar in lateral de peretii canalului.

Aplicind conservarea energiei volumului control obtinem


sau

Conditiile la limita pentru ecuatia de conservare a energiei


1. Debitul masic de agent de racire
2. Temperatura agentului de racire la intrare in canal
3. Presiunea la intrare in canal; in prima aproximatie neglijam pierderile
de presiune in lungul canalului (valoarea acestora este mica in raport
cu presiunea sistemului). Daca fluidul isi schimba starea, variatia
presiunii in lungul canalului devine importanta deoarece temperatura
de saturatie este functie de presiune => temperatura de saturatie
scade in lungul canalului deoarece presiunea scade in lungul canalului
datorita pierderilor de presiune
4. Fluxul termic de la elemetul combustibil la teaca
Temperatura agentului de racire in lungul canalului

In regim stationar ecuatia precedenta devine

Integrind intre intrarea in canal (z = - H/2) si un punct


oarecare z
Sau

Presupunind

obtinem
sau tinind cont ca puterea canalului este

Temperatura tecii in lungul canalului


Temperatura exterioara a tecii este

si utilizind expresia temperaturii fluidului in lungul canalului


sau

unde

Maximul temperaturii tecii se obtine egalind cu zero derivata


temperaturii in raport cu coordonata z:

sau
Deci locul unde se atinge temperatura maxima a tecii este

iar valoarea temperaturii maxime a tecii

Aceasta valoare trebuie sa fie mai mica decit temperatura


maxima permisa pentru teaca cu o margine de siguranta.
Pentru Zircaloy-4 temperatura maxima este limitata 380-400 oC
(limitare datorita coroziunii).
Temperatura exterioara a pastilei in lungul canalului

Temperatura suprafetei exterioare a pastilei este

Considerind variatia temperaturii tecii vom avea

sau

unde
Maximul temperaturii se obtine egalind cu zero derivata
temperaturii in raport cu coordonata z:

locul unde se atinge temperatura maxima a exteriorului


pastilei este

iar valoarea temperaturii maxime a exteriorului pastilei


Notind

Putem scrie relatia precedenta

Si tinind cont ca

rezulta
Temperatura maxima in UO2 in lungul canalului

Temperatura in centrul pastilei de combustibil este

si introducind distributia temperaturii exterioare a pastilei

cu
Similar locul unde se atinge temperatura maxima a pastilei
este

iar valoarea temperaturii maxime a pastilei

Temperatura maxima in UO2 constituie o alta limitare in


proiectare
Din relattile anterioare putem deduce urmatoarele concluzii:
In centrul canalului monofazic:
puterea este maxim
dTf / dz este maxim, ceea ce implic un punct de
inflexiune;
diferena de temperatur (Tte Tf) este maxim;

In punctul in care avem temperatura maxima in UO2


Eliberarea maxima de PFG => la CANDU: presiunea interna maxima in
elementul combustibil
Temperatura maxima a tecii in cazul unei brese mari in circuitul
perimar: aici e stocata cea mai mare cantitate de energie in
combustibil
Temperatura agentului de racire creste continuu intre intrare si iesirea din canalul de
combustibil

Temperatura tecii si a UO2 cresc, ating un maxim in jumatatea a doua a canalului apoi
scad spre iesirea din canal

De ce nu apar maximele temperaturilor in centrul canalului unde puterea liniara e


maxima?
Temperatura agentului de racire continua sa creasca continuu dupa mijlocul
canalului
Puterea liniara variaza dupa o functie cos => variaza lent in jurul mijlocului canalului
Puterea liniara specifica diferenta de temperatura dintre agent de racire si teaca,
dintre suprafata UO2 si agent de racire si dintre centrul pastilei si agentul de racire
Astfel cu cresterea temperaturii agentului de racire si temperatura elementului
combustibil trebuie de asemenea sa creasca pentru a asigura transferul de caldura
necesar. Insa spre iesirea din canalului puterea liniara incepe sa scada mult mai
rapid decit creste temperatura agentului de racire. In consecinta temperaturile in
elementul combustibil incep sa descreasca.
Acest efect combinat de crestere a temperaturii agentului de racire si decrestere a
puterii liniare determina pozitiile de maxim a temperaturii in elementul
combustibil.
De remarcat ca pe masura deplasari de la centrul elementului
combustibil la suprafata acestuia, maximul temperaturii in
elementul combustibil se deplaseaza spre iesirea din canal.

De ce?
Plecam de la expresia
Primul termen dintre paranteze reprezinta rezistenta termicca
dintre suprafata exterioara a tecii si agentul de racire, al doilea
termen este rezistenta termica a tecii, al treilea rezistenta
termica a interstitiului, al patrulea reprezinta rezistenta
termica a pastilei de combustibil.

Pentru o anumita geomatrie a canalului de combustibil si


conditii de operare termenul este constant.

In consecinta este proportional cu rezistenta termica


dintre centrul pastilei si agentul de racire. Pe masura ce ne
departam de centrul pastilei rezistenta termica scade.

Deci:
Deoarece maximul temperaturii in elementul combustibil este
dat de o relatie de forma
cu

zmax creste pe masura ce b creste si temperaturile maxime in


elementul combustibil se deplaseaza in aval dinspre centrul
canalului catre iesirea din canal.
Proprietatile agentului de racire nu sunt constante in lungul canalului , cea
mai puternica variatie cu temperatura avind-o viscozitatea. Densitatea,
caldura specifica si conductivitatea termica variaza mai putin cu
temperatura.

Coeficientul de transfer de caldura de la teaca la agentul de racire e


deasemenea afectat de temperatura. El este dat, pentru curgerea
monofazica, de o relatie de forma:

Temperatura afecteaza intr-o masura relativ mai mica coeficientul de


transfer de caldura deoarece m si n sunt subunitari.

In general s-a constatat ca daca propietatile agentului de racire sunt


calculate pe baza mediei aritmetice intre valorile de la intrare si iesire din
canal, eroarea in calculul coeficientului de transfer de caldura este tipic
de 5-10 % in cazul agentilor de racire lichizi si 3 % in cazul agentilor de
racire gazosi.