Hemipareza

Hemipareza este o paralizie partiala, incompleta, insotita de scaderea fortei musculare, in care
miscarile pentru desfasurarea activitatilor zilnice cu membrele afectate sunt posibile dar sunt mai
lente si greu de efectuat si care afecteaza jumatatea corpului fie ca este pe dreapta sau pe stanga.
Hemipareza este pareza care se instaleaza pe o jumatate a a corpului, dreapta sau stanga si sunt
afectate membrul inferior si membrul superior de aceasi parte a corpului uman.
Ea rezulta din cauza unei leziuni a unui neuron motor central, leziuni care provoaca hemipareza
si sunt localizate deasupra lui foramen magnum, afectand vorbirea, cunoasterea, miscarile. Daca
apar semne de slabiciune faciala sau de nerv cranian, inseamna ca hemipareza se datoreaza unei
leziuni in maduva cervicala superioara, mai ales daca este asociata cu pierderea miscarii si a
perceptiei auditive. Marea parte a leziunilor maduvei spinarii cauzeaza cvadripareza sau
parapareza.
Daca hemipareza fie ea a fetei, a bratului sau a piciorului nu este insotita de semnele specifice
acesteia, atunci este vorba doar de o leziune mica, discreta, in partea din lateralul posterior al
capsulei interne, in pedunculul cerebral sau in partea superioara a puntii.
In nenumaratele cazuri de hemipareza acuta cauza este vasculara, insa sunt putine cazuri in care
hemoragia poate sa apara in tumorile cerebrale primare sau metastatice sau in ruptura vaselor
normale datorata traumatismelor, iar traumatismul se poate declansa la pacientii care sunt pe
tratament anticoagulant sau la cei mai in varsta. Sunt rare leziunile cu inflamatia sclerozei
multiple, a sarcoidozei sau a unui abces bacterian acut.
Diagnosticul poate fi stabilit imediat printr-o analiza cu computerul tomograf a creierului,
iar decizia finala este bazata pe rezultatele acestuia. Daca rezultatul computerului tamograf arata
ca, creierul este intr-o stare normala si nu exista probabilitatea nici unui accident cerebral
ischemic, poate fi ceruta si analiza prin rezonanta magnetica nucleara (RMN) a creierului sau a
coloanei cervicale.
Diagnosticul hemiparezei subacute este diferit, deoarece hematomul subdural subacut are o
cauza obisnuita de hemipareza care avanseaza in zile pana la cateva saptamani. In aceasta
situatie trebuie actionat imediat printr-un tratament adecvat mai ales la pacientii cu varsta
inaintata sau la cei care folosesc anticoagulante chiar daca nu a avut loc o trauma. Abcesele
bacteriene cerebrale, meningita si infectia parazitara sunt afectiuni care faciliteaza infectia.
Daca rezultatul prin rezonanta magnetica nucleara cerebral este normal, atunci va fi nevoie de
un RMN al coloanei cervicale.
Hemipareza cronica se dezvolta in luni de zile si se datoreaza in cea mai mare parte unui
neoplasm histologic benign sau unei malformatii arteriovenoase integre unui hematom cronic
subdural sau unei boli degenerative. Diagnosticul este dat printr-un RMN cerebral, in special
daca datele clinice arata ca este vorba de o patologie a trunchiului cerebral. Daca RMN-ul
cerebral este normal, probabilitatea existentei unei leziuni foramen magnum sau de coloana
cervicala superioara este mica.
Pentru toate aceste tipuri de hemipareze va trebui neaparat sa se consulte un medic neurolog
care cu ajutorul imaginilor RMN va sti ce tratament sa recomande.
Pentru a exclude insuficienta carotidiana, mai ales in atacuri ischemice tranzitorii va trebui
efectuata angiografia arterei carotide. Aceasta tehnica este cea mai acceptata si a devenit
noninvaziva pentru evaluarea fluxului sangvin cerebral, mai ales la nivelul arterelor vertebrala si
bazilara.
Hemiplegie

Hemiplegia este o paralizie completa a jumatatii corpului pe partea dreapta sau stanga si se
caracterizeaza prin pierderea functiei motorii, cu imposibilitatea miscarii membrelor afectate.
Cauza hemiplagiei este o leziune a caii piramidale prin fasciculul de fibre nervoase care incep
de la cortexul cerebral pana la diferite niveluri ale maduvei spinarii si care comanda contractia
muschilor. Leziunea are loc pe partea opusa membrelor afectate. Aceasta leziune se datoreaza
unui accident vascular cerebra ischemic diminuand sau oprind circulatia sau unui accident
hemoragic cauzat de o tumoare sau de un traumatism ori a unei infectii a sistemului nervos.
Cauzele care duc la aparitia hemiplegiei in mod frecvent sunt accidentele vasculare cerebrale pe
fondul hipertensiunii arteriale sau aterosclerozei. Uneori aceasta apare brusc, alteori progresiv,
prin pierderea motorie si senzoriala prezenta pe membrele de pe partea afectata, impreuna cu
devieri ale gurii, ochilor, salivare excesiva si dificultate in vorbire. Exista paralizie flasca in faza
timpurie sau paralizie spastica.
Hemiplegia cu coma in care bonlavul este inconstient, membrele ridicate pasiv si lasate sa cada,
cad inert si mai brusc pe partea afectata. Partea paralizata este neaccentuata cu coborarea
cavitatii bucale, iar reflexul cornean anulat pe partea afectata si de multe ori se intampla ca
vederea si capul sa suvere o deviatie. In aceasta faza muschii isi pierd tonusul, iar reflexele
osteo-tendinoase dispar.
Hemiplegia flasca este caracterizata prin paralizie la nivel facial, picioarele si mainile sunt
afectate, forta musculara si reflexele osteo-tendinoase dispar, iar semnul Babinski este prezent.
Hemiplegia spasmodica se produce imediat dupa perioada de hemiplegie flasca,
caracterizandu-se prin diminuarea fortei musculare, contractiile si reflexele sunt exagerate,
prezenta semnului Babinski si apar sinkineziile.
La adulti, cauzele care duc la aparitia hemiplegiei sunt: accidente vasculare hemoragice produse
de ruperea unui vas de snge din cauza hipertensiunii arteriale sau de ruperea unui anevrism
congenital, hemoragia central debutand brusc, cu dureri de cap, vom, delir, pierderea
cunotinei i instalarea deficitului motor; accidente vasculare ischemice produse de ntreruperea
circulaiei sanguine n arterele intra sau extra craniene; hemiplegii datorate comprimarii
cerebrale produse din cauza formatiunilor tumorale evoluia fiind n general lent, tumorile fiind
maligne sau benigne; hemiplegii datorate traumatismelor cranio cerebrale ale caror cauze pot fi
diferite ca de exemplu: accidente rutiere, cderi, agresiuni, accidente de sport, accidente
domestice, plgi produse de urme de foc etc.
In afara de pierderea sensibilitatii si a miscarii, hemiplegiile mai pot fi nsoite de: afazie,
tulburri psihice, tulburri de echilibru.

Tratament
In general se trateaza cauza si se impiedica inrautatirea acesteia, dupa care se trateaza
simptomele si mai apoi reeducarea. Tratamentul in aceasta afectiune este de durata, iar pacientul
va trebui sa urmeze un tratament medicamentos prescris de medicul de specialitate. Dupa ce
pacientului i s-a pus diagnosticul de hemipareza sau hemiplegie, este recomandat sa inceapa un
tratament bazat pe sedinte de kinetoterapie.
Recuperarea se incepe cu o imobilizare a pacientului la pat pentru a evita apariia poziiilor
vicioase, a durerilor i a plagilor., urmate de mobilizari pasive, reluarea pozitiei in sezut,
ortostatismului i mersului prin exercitii. Va trebui acordata o mare atentie membrelor
superioare. In tratamentul de recuperare sunt folosite si materiale de asistenta cum ar fi:
bastoane, tripod, tetrapod, fotoliul rulant, crje canadiene sau orteze.
Un rol important in recuperarea pacientului il va constitui familia, care-l va ajuta sa se integreze
atat in societate, cat si professional.
Exista trei nivele de recuperare prin mecanisme diferite:
Primul nivel este restabilirea prin care se reconstituie functionalitatea zonelor de inhibitie si de
protectie. Cateodata hemiplegia poate dura mai mult timp chiar daca leziunea neuronala este
minimala. In acest nivel trebuiesc impuse masuri medicale pentru a stimula elementele nervoase
prin aplicarea medicinii curative, masajului si procedurilor de fizioterapie.
Al doilea nivel este compensatia caracterizata prin preluarea functiei structurii lezate de alta
structura la indemana. Mecanismul care sta la baza compensarii este reorganizarea
compensatorie insa, la acest nivel, nu se atinge o restabilire completa a functiilor, miscarile sunt
schimbate, cu defect.
Al treilea nivel este cel de readaptare, adaptarea catre defect care consta in prezenta unui defect
vizibil cu leziune neuronala foarte mare, insa lipseste compensarea datorita afectarii
imprastiate a cortexului. Gradul de handicap va fi vizibil si persistent, iar acest nivel are ca scop
sa-l invete pe bolnav autodeservirea.
Restabilirea are la baza unele masuri si anume: tratamentul prin kinetoterapie, psihoterapia prin
restabilirea functiilor corticale superioare, tratamentul medicamentos, fizioterapia si terapia prin
munca.
Durata perioadei acute este produsa de edemul cerebral, astfel ca in ictus hemoragic durata este
de la 1 la 6 saptamani, iar in ictus ischemic de la 1 la 4 saptamani. In perioada acuta se iau
masuri pentru a salva pacientul si pentru a stabiliza functiile vitale. Aceste masuri de recuperare
se incep cat mai devreme, insa dupa ce bonlavul s-a stabilizat. Kinetoterapia, masajul, gimnastica
pasiva, respiratorie, fac parte din reabilitarea pasiva ce va trebui inceputa din primele zile, este
strict individuala si tine de felul accidentului vascular cerebral.
Fiziokinetoterapia, un tratament in care se utilizeaza miscarea, curentul electric, caldura,
masajul, climatul face parte din medicina fizica. Studiile efectuate si experienta in domeniul
fiziokinetoterapiei au demonstrat ca alcatuirea programelor de recuperare este favorabila tuturor
afectiunilor de tip: ortopedic, reumatic sau neurologic, accidente vasculare cerebrale,
hemipareza sau hemiplegie, artrite, artroze, osteoporoza, lombosacralgii, hernii de disc, scolioza,
cifoza, lordoza, spondiloza cervicala, fracturi, luxatii, entorse, poliartrita reumatoida,
reumatismul cronic, torticolis etc.
Principiul de baza al kinetoterapiei este acela ca fiecare pacient este special si difera din punct
de vedere al afectiunii. Programele de kinetoterapie sunt create individual pentru fiecare individ
in parte, insa este importanta constitutia pacientului, ce fel de activitate desfasoara, suferintele cu
care se confrunta si nu in ultimul rand, se tine cont de ce-si doreste fiecare in parte.
Este complet gresita ideea ca, kinetoterapia se adreseaza in primul rand copiilor, iar gimnastica
medicala adultilor, fiindca kinetoterapia se adreseaza tuturor persoanelor indiferent de categoria
de varsta din care fac parte iar kinetoterapia si gimnastica medicala sunt unul si acelasi lucru insa
expresia de gimnastica medicala are o forma mai populara si mai invechita, iar
kinetoterapia este o expresie mai noua.
Prevenirea hemiplegiei
Pentru a preintampina hemiplegia va trebui sa avem permanent sub control tensiunea arteriala; sa
se lupte impotriva aterosclerozei si sa se previna accidentelor trombembolice; descoperirea din
timp a compresiunilor cerebrale printr-un examen RMN inca de la primele semne ale bolii
(dureri de cap, greuri, ameeli etc.). Tratamentul de recuperare este cu atat mai simplu i mai
eficace cu cat tumoarea este indepartata mai din timp. Prevenirea traumatismelor cerebrale prin
unele masuri de protective este de asemenea un aspect care nu trebuie neglijat.

Obiective generale privind recuperarea hemiplegicului:

- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;
- cresterea si adaptarea capacitatii de efort;
- ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului;
- formarea capacitatii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- cresterea mobilitatii articulare;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii.

Tratamentul kinetic.
Recuperarea va ncepe cu o posturare a pacientului n pat pentru evitarea apariiei poziiilor
vicioase, a durerilor i a escarelor.
Se vor face apoi mobilizri pasive, exerciii de reluare a poziiei eznd i a ortostatismului i
mersului.
De asemenea o atenie deosebit trebuie acordat membrului superior.
n timpul recuperrii pot fi folosite diferite materiale de asisten: fotoliul rulant, bastoane tri sau
tetrapod, crje canadiene sau orteze.
Dac prima parte a tratamentului se va desfura n instituii specializate, partea a doua i mai
lung se va desfura acas. n aceast perioad sprijinul familiei este de o importan capital.
Astfel, familia trebuie s l ajute pe pacient s se reintegreze n societate i profesional.

Masurile de baza ale recuperarii medicale in hemiplegie sunt:

1. Kinetoterapia
2. Psihoterapia
3. Terapia prin munca
4. Tratamentul medicamentos
5. Fizioterapia

Masurile de recuperare se incep cit mai precoce, dar dupa stabilizarea bolnavului. Gimnastica
pasiva ce include kinetoterapia, masajul si gimnastica respiratorie incepe din primele zile.
Gimnastica activa este strict individuala si depinde de caracterul accidentului vascular cerebral.

Kinetoterapia cuprinde:
Posturarile - exista diferite scheme de aranjare a membrilor paretice pentru prevenirea aparitiei
contracturilor.
Alternarea periodica a pozitiei membrelor in pozitia bolnavului pe spate si pe o parte.
Alternarea pozitiilor pe spate, partea sanatoasa si partea bolnava.
I. Decubit dorsal:
Capul pe perna, gitul flectat, umerii se sustin cu perna. Mina paretica se aranjeaza pe perna la
distanta de la corp, indreptata in articulatia cotului si mainii, degetele intinse. Coapsa paretica
este in extensie si pusa pe perna.

II. Decubit lateral pe partea paretica:

Capul se stabilizeaza intr-o pozitie comoda, trunchiul putin intors si se mentine din spate. Coapsa
piciorului paretic se aranjeaza in extensie, articulatia genunchiului in flexie usoara. Mana
paretica sa intinde pe perna. Mana sanatoasa se aranjeaza pe perna sau pe corp. Piciorul sanatos
pozitie pe perna usor flectat in articulatia genunchiului si coxofemorala.

III. Decubit lateral pe partea sanatoasa:

Capul in prelungirea trunchiului, trunchiul usor flectat anterior. Mina paretica se aranjeaza pe
perna, flectata in articulatia umarului sub un unghi de 90grd si intinsa. Piciorul paretic usor
flectat in articulatia coxofemurala si articulatia genunchiului, gamba si planta sint asezate pe
perna. Mana sanatoasa ocupa o pozitia comoda. Piciorul sanatos se aranjeaza in extensia
articulatiei genunchiului si articulatia coxofemurala. La tratarea prin pozitie se va tine cont ca
mana si articulatia umarului membrului paretic sa se afle la acelasi nivel pentru a evita extensia
capsulei articulare ce apare destul de frecvent si este insotita de aparitia durerilor.

Miscarile pasive
Amelioreaza circulatia in membrele paretice, contribuie la scaderea tonusului muscular,
stimuleaza aparitia miscarilor active datorita influentei impulsurilor aferente ce apare in muschii
si articulatiile membrelor paralizate.
Pentru a diminua hipertonusul muscular si preintimpinarea aparitiei schineziilor musculare
mobilizarile pasive se incep din articulatiile mari ale membrelor, treptat trecind la cele mici.
Miscarile pasive se fac atit pe partea bolnava cat si pe cea sanatoasa cu un ritm lent (ritmul rapid
mareste tonusul muscular).
Pe fiecare articulatie se fac 5-10 miscari. Miscarile pasive se asociaza cu gimnastica respiratorie
si invatarea bolnavului u crelaxarea activa a muschilor.

Miscarile active
Se disting exercitii statice, in care are loc contractia tonica a muschilor si exercitii dinamice. In
pareze severe gimnastica activa se incepe cu exercitii cu statice ca fiind mai usoare. Aceste
exercitii, constau in mentinerea segmentelor membrelor in pozitia data de kinetoterapeut.
Exercitiile dinamice se efectueaza in primul rand pentru muschii ai caror tonus deobicei nu se
mareste: m. abductori ai umarului, supinatori, extensorii bratului, mainii, degetelor, m. abductori
ai coapsei, flexorii gambei si plantei.
In parezele profunde se incepe cu exercitii ideomotorii (bolnavul la inceput trebuie sa-si
imagineze singur exercitiile date, iar apoi sa le efectueze, comentandu-le verbal) si exercitii in
conditii necomplicate. Aceste conditii constau in inlaturarea fortei de greutate, si fortei de frecare
ce complica efectuarea exercitiilor. Pentru aceasta, miscarile se fac pe o suprafata orizontala,
neteda, cu ajutorul metodistului care mentine segmentele membrelor mai jos sau mai sus fata de
articulatia in miscare.
O importanta mare se acorda miscarilor izolate in articulatii. Petru aceasta se foloseste procedeul
de opunere miscarii active, ce permite kinetoterapeutului sa regleze sarcina in diferite grupe
musculare. Trebuie urmarita respiratia (nu se permite retinerea respiratiei), extinderea m.
hipertonici la inspiratie. Se efectuiaza toate miscarile posibile petru aceasta articulatie cu un
tempo lent. La baza formarii deprinderilor motorii sta formarea unor legaturi intre diferitii
analizatori corticali.

Spre sfirsitul perioadei acute a bolii se complica si caracterul miscarilor active si frecventa
repetarii lor si se incep exercitii pentru trunchi (intoarceri si inclinari laterale, flexie, extensie.)

Incepind cu a 8-10 zi, daca permite starea generala a bolnavului si hemodinamica, bolnavul este
invatat sa stea in asezat. La inceput pozitia se mentine 3-5 min. si se face de 1-4 ori pe zi. In
decurs de citeva zile sub controlul pulsului se mareste unghiul si durata. Accelerarea pulsului la
schimbarea pozitiei nu trebuie sa depaseasca 20 b./min.,l a aparitia unei tahicardii evidente se
micsoreaza unghiul de asezare si durata procesului.
Peste 6 zile unghiul de ridicare se mareste pina la 90grd, iar durata pina la 15 min. apoi se
invata asezarea cu picioarele coborite, mina paretica se fixeaza pentru a preintimpina extinderea
capsulei articulare a umarului.

Se trece la pozitia stand linga pat pe ambele picioare si apoi alternand un picior cu altul (fixind
articulatia genunchiului pe partea paretica cu ajutorul ortezei), mersul pe loc, mersul prin salon,
coridor cu ajutorul recuperatorului, iar pe masura imbunatatirii mersului cu ajutorul cirjelor.

Este important de a elabora un steriotip corect al mersului, care consta in flexia concomitenta a
piciorului in articulatia flexo-femurala , genunchiului , talocrurala.
Ultima etapa este mersul pe scari, mana paretica trebuie sa fie fixata.

Masajul
Masajul se face din culcat pe spate si pe partea sanatoasa, zilnic, incepind cu durata de 10 min. si
treptat se mareste durata pina la 20 min. Masajul muschilor poate influenta starea tonusului
muscular: in pareze spastice stimularea energica a tesuturilor duce la cresterea spasticitatii.
Marirea spasticitatii poate fi cauzata si de tempo-ul miscarilor.
Masajul pentru muschii hipertonici cuprinde manevre de netezire, frictiune circulara si vibratii
neintrerupte.
Masarea muschilor antagonisti se face prin neteziri, frictiuni si vibratii intrerupte.
Masajul se incepe de la segmentele proximale si continua spre cele distale ale membrelor.
Atentie la masarea m. pectoral mare cu tonus marit (se face netezire lenta) si m. deltoid cu
tonus scazut (se face masaj stimulant).