Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie Nicolae Testemianu din Republica

Moldova

Facultatea Stomatologie

Departamentul Medicin Intern: Disciplina de medicin intern-semiologie

Referat
la tema:
CANCERUL
BRONHOPULMONAR

Efectuat: Viu Vadim, grupa S1406

Chiinu, 2017

Definitie: cancerul bronhopulmonar este o tumoare maligna, cu punct de plecare

bronsic.
Etiopatogenie: constituie una din cele mai frecvente localizari, fiind depasita ca
frecventa doar de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne). Apare
predominant la barbati (de 8-10 ori mai des decat la femei), in special dupa 40 de ani.
Etiologia nu este cunoscuta, dar exista unele cauze favorizante: fumatul - dupa unele
statistici boala aparand de 17 ori mai frecvent la cei care fumeaza peste 20 tigarete pe
zi, decat la nefumatori, substantele radioactive, gudronul, procesele inflamatorii
cronice pulmonare.

Anatomie patologica: tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul drept, in

bronhiile mari si lobii superiori. Odata constituita, formatiunea tumorala proemina in
bronhie, pe care o obstrueaza.

Simptomatologie:

Simptomele cancerului bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt in raport
cu reactiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie,
infectie) si la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infectii pulmonare
(pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul
(cancerul). De aceea, orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta sau rebela la
Tratament, la un bolnav - de obicei barbat - peste 40 de ani, trebuie sa sugereze si
existenta unui cancer pulmonar.

Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la
Tratament, expectoratie mucoasa sau muco-purulenta, uneori cu striuri de sange,
alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu
intense si continue. Debutul poate fi si acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces
pulmonar. Se cunoaste si un debut tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou
de sindrom paraneoplazic: tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice),
neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie). Exista doua mari forme: hilara (2/3
din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bron-sitica (respiratie dificila,
suieratoare - wheezing), dar nespecifica si periferica: multa vreme asimptomatica, cu
manifestari numai radiologice.

in perioada de stare se intensifica

Simptomele functionale de debut (tusea, expec-toratia, durerea toracica) si apar semne

generale (paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra). Multa vreme

2
starea generala se mentine buna.

Semnele fizice apar tarziu si se datoreaza obstructiei bronsice, interesarii pleurei,

infectarii teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine sau
metastazelor.

Semnele radiologice constau de obicei in: opacitate hilara, imagine de atelectazie

lobara sau zonala si opacitate rotunda in plin parenchim (5, 6, 7, 8, 9).

Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidentiaza modificarile mucoasei

bronsice si leziunea endobronsica (tumoarea sau stenoza) si care permite aspirarea
unor fragmente tumorale sau a secretiei bronsice, in vederea examenului histologic.

Semnele de laborator: unul dintre cele mai importante examene este cercetarea
celulelor neoplazice in sputa, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual
repetare); acest examen permite diagnosticul in 80 - 90% dintre cazuri, cu 1 - 5 ani
inainte ca neoplasmul sa devina evidentiabil cu ajutorul metodelor clasice; de
asemenea examenul citologic al secretiei bronsice poate pune in evidenta existenta
tumorii; V.S.H. este aproape totdeauna accelerata, indiferent de gradul febrei.

Evolutie: diagnosticul se precizeaza de obicei tarziu, cand Tratamentul este inoperant.

Gravitatea rezulta si din faptul ca faza silentioasa dureaza 5 - 6 ani, iar cea de latenta
clinica 2-3. Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, bolnavii
sucomband in maximum doi ani de la precizarea acestuia. Complicatiile sunt
numeroase, ele precipita evolutia bolii, marind suferintele bolnavilor: procese
inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneu-monie, abces pulmonar, dilatatie
a bronhiilor etc); procese pleurale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale
organelor din mediastin prin ade-nopatie, prinderi ale ganglionilor axilari si
supraclaviculari si metastaze la distanta (cerebrale, osoase, hepatice etc). Moartea se
produce prin casexie, hemoptizie masiva, asfixie etc.

Forme clinice: se cunosc urmatoarele forme mai importante: - forma

apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei supraclaviculare, dureri
insuportabile si semne neurologice; - forma hilara (centrala),
periferica,pseudopneumonica,mediasdnala,pleuretica, metastazanta,
supurata; - cancerulpulmonai-secundat-este un cancer metastatic, cu punct de
plecare din prostata, san, uter, tiroida, rinichi, stomac, colon, rect.

3
De obicei multipla, uneori miliara. Simptomatologia pulmonara este multa vreme
muta, metastazele fiind localizate la periferia plamanilor, dominand semnele lo-
calizarii primitive (prostata, san, uter etc). Deznodamantul fatal survine mai repede
decat in cancerul primitiv. Diagnosticul se bazeaza pe aparitia insidioasa - la un
individ, de obicei dupa 40 de ani, mai ales mare fumator - a unor

Simptome functionale nesemnificative prin ele insele (tuse, expectoratie, dispnee,

hemoptizii), dar persistente si rebele la tratament. Aceeasi semnificatie trebuie
acordata unor pneumonii si pleurezii rezistente la Tratament sau recidivante.
Diagnosticul se precizeaza prin examen radiologie, bronhoscopie, biopsie si examenul
microscopic al sputei.

Termenul de cancer pulmonar se folosete pentru tumorile ce iau

natere din epiteliul respirator (bronii, broniole, alveole). Conform
OMS, exist 4 tipuri histologice majore (88% din toate cancerele
primitive):

carcinomul epidermoid sau scuamos,

cancerul cu celule mici (n boabe de ovz),

adenocarcinomul (incluznd i bronhioloalveolarul),

carcinomul cu celule mari (numit i cu celule mari anaplazic).

Prognosticul este fatal.

Profilaxia presupune lupta impotriva fumatului, a poluarii

atmosferice, supravegherea conditiilor de lucru in industriile care
folosesc substante cancerigene, actiuni de depistare precoce
radiologica in masa, Tratamentul intens si precoce al tuturor
infectiilor bronsice.
Modele de tratament in cancerul la plamani

Tratamentul este aplicat doar dupa stabilirea cu certitudine a diagnosticului.

4
Metodele de tratament disponibile sunt reprezente de :

Tratamentul chirurgical: ofera cea mai buna sansa de vindecare, practicandu-se

lobectomii (indepartarea chirurgicala a unui lob pulmonar), segmentectomii (rezectie a
unui segment al lobului pulmonar) sau chiar excizia limitata a tumorii. Inainte de
interventia chirurgicala trebuie sa se stabileasca: tipul tumorii, daca bolnavul tolereaza
operatia si daca tumora poate fi rezecata in totalitate.
Majoritatea bolnavilor ajung insa prea tarziu la interventia chirurgicala. Tratamentul
medical este indicat in formele inoperabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a
complicatiilor etc. Se folosesc: radioterapia, cobaltoterapia, citostatice (Clafen,
Endoxan, Girostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice pentru combaterea
infectiilor si Tratament simptomatic dupa caz: calmante ale tusei, hemostatice,
analgetice (Algocalmin, Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen etc.

Radioterapia: se utilizeaza cu intentie curativa la pacientii inoperabili din cauza bolii

avansate, a bolilor concomitente sau a refuzului pacientului de a se opera. Se poate
utiliza ca terapie adjuvanta la tratamentul chirurgical, de obicei post-operator.

Radioterapia este folosita si in scop paliativ mai ales pentru tratamentul

complicatiilor intratoracice, ca: atelectazia , tusea refractara, pneumonia
postobstructiva, dar si pentru tratarea unor metastaze la distanta cerebrale sau osoase.
Apar insa si o serie de reactii adverse printre care se numara esofagita sau pneumonia
de iradiere.

Chimioterapia: este o alta metoda de tratament, timp de minumum 6 luni. Insa in

cazul carcinoamelor fara celule mici nu imbunatateste supravetuirea, iar toxicitatea
este mare.

Bronhoscopia interventionala: este o optiune terapeutica pentru pacientii inoperabili.

In acest scop se utilizeaza terapia bronhoscopica cu laser sau iradierea endobronsica
care pot diminua simptomele de obstructie traheo-bronsica. Exista studii care au
demonstrat o crestere a supravetuirii la pacientii tratati combinat cu chimioterapie si
iradiere.