Flori de mucigai

Tudor Arghezi,(1880-1967) poet, prozator i gazetar cu o carier literar

ntins i foarte bogat, unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice.
Cu un limbaj substantia innoit,cu un univers deschis viziulilor infernale sau
grotescului,poezia argheziana reprezinta marea replica data eminescianismului din
chiar interiorul lui.
Trei par a fi componentele prin care universal arghezian este opus celui
eminescian: materialitatea limbajului , component ludica a poeticii sale si
interesul pentru lumea reala in accentele ei triviale.(vulgare)
Realismul pe care il presupune insa interesul pentru lumea reala are menirea de a
dezvalui samanta Lui Dumnezeu in mijlocul realitatii imunde(murdare) :samanta
Lui Dumnezeu,lumina,incolteste in luceferi ca si jos de tot,in glodul ranced al
ulitelor strabatute de vite.Operatia de a scoate perle pe acole pe unde vulgul nu
vede decat muscarie,este dumnezeiasca.
Componenta ludica fuzioneaza cu materialitatea limbajului si estetica
uratului. Toat viaa am avut idealul s fac o fabric de jucrii i lipsindu-mi
instalaiile, m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin i mai gratuit n lumea civilizat,
cu materialul vagabond al cuvintelor date. Am cutat cuvinte virginale, cuvinte
puturoase, cuvinte cu rie...M-a posedat intenia de a mprumuta vorbelor nsuiri
materiale, aa nct unele s miroase, unele s supere pupila prin scnteiere, altele
s fie pipibile, dure sau muculate i cu pr de animaln-am facut nimic,m-am
jucat.
Marile teme lirice argheziene sunt: arta poetica(Flori de mucigai ,
Testament),poezia existential(psalmii),poezia de dragoste(Cuvinte
potrivite,poezia sociala si poezia ludica.
Estetica uratului
Ca si florile raului(Fleurs du mal-Charles Baudelaire),florile de mucigai
se revendica si ele de la estetica uratului,care a facut pentru prima data obiectul
tratatului lui Karl Rosenkranz.
Karl Rosenkranz in 1853 in Estetica uratului semnala expresivitatea
socanta,fascinanta chiar a uratului ca modalitate de avertizare asupre imperfectiunii
vietii si totodata generoasa sursa de efecte estetice ivite din sentimental de repulsie
si aversiune.
Volumul Flori de mucigai ,publicat in anul 1931,reprezinta cea mai
importanta oglindire a spiritului anticalofil( impotriva frumosului) din poezia
interbelica romana.
 Volumul Flori de mucigai s-a nascut din experienta detentiei,dar nu este
pur si simplu marturia imprejurarlor limita in care s-a aflat Arghezi.
De fapt dententia i-a oferit doar pretextul si material prima pentru a crea o
expresivitate poetica socanta si efecte stilistice noi.
Volumul se deschide cu textul omonim Flori de mucigai-veritabila arta
poetica a esteticii uratului.
Titlul este o metafora-oximoron,cu puternice ecouri baudelairiene,amintind
de volumul Fleurs du mal -al marelui poet francez-Charles Baudelaire.
Oximoronul functioneaza ca o imbinare de cuvinte cu sensuri
contrare.Florile sunt simbolul frumosului natural,iar mucegaiul reprezinta expresia
a ceea ce e disgratia,murder,intunecat,nociv,deci a uratului.Astfel titlul poate fi
inteles ca numire metaforica a textului,care compun volumul.Ele sunt poezii
inflorite in domeniul artei dintr-o experienta a coborarii in infern,in zona marginita
si intunecata a omenescului.
Astfel putem comncluziona ca exista o farama de expresivitate chiar si in
zonele cele mai decazute ale omenirii.
Din punct de vedere compositional,poezia este alcatuita din 2 secvente.Prima
secventa vizeaa o acumulare enumerative de aspect ale spatiului scriptural.A doua
secventa este o consecinta a acestei acumulari.
Primul vers sugereaza circumstantele actului creator ca scriere cu sine
insusi.(Le-am scris cu unghia pe tencuiala)Versurile numai sunt rodul inspiratiei
divine,ci dimpotriva actul de creatie se desfasoara in circumstante
atipice,nefiresti,stimulat de impresii si stari dramatice(teroarea
intunericului,singuratatea ,izolarea,suspendarea unui timp fara durata).
Metafora unghiei vizeaza actul creator resimtit organic si corporal.Este o implicare
totala si dureroasa in realitatea sublimate a poeziei.Imaginea sugereaza in acelasi
timp regresia primitiva la forma artei rupestre si involutia conditiei umane spre
involutiile ei preistorice.
Spatiul carceral sugerat de firida goala,timpul stagnant stihuri fara
om,chemarea mortii,compun o realitate antiestetica.Instrumentele obisnuite ale
artei sunt uzurpate si ni se propune un lirism nonconventional,care nu mai cauta
sublimul cerurilor sinu exprima fascinatia absolutului.De altfel,gratia divina,harul
nu coboara pana in lumea renegatilor din inchisoare.Aici e o subterana
infernala,abandonata de Dumnezeu,incat aducatorii de
revelatii(taurul,leul,vulturul), despre care Sfintele Scripturi spun ca i-au inspirat pe
apostoli,nu sprijina in nici un fel efortul poetului.
Poetul i se substituie lui Matei,primul evanghelist,adica se anunta ca
deschizator de nou discurs apostolic(estetic),dar al unui discurs rebel,eretic.
Iesirea din regimul inspiratiei patronate de un Dumnezeu care nu se arata este
sugerata si prin imaginea unghiei ingeresti tocite.Lasata rabdator sa
creasca,ea se metamorfozeaza grotesc intr-o ghiara/Neputincioasa sa se
stranga,imbolnavita fiind de morbul pacatului din infernul carceral.Demonismul
lumii din inchisoara trece in spatiul artistic prin scrierea cu mana
stanga,demonica.Poezia pune,asadar ,in relatie imaginea efortului creator cu cea a
surseide inspiratie.In spatiul detentiei,valorile umane sunt alterate,viata e la limita
mortii,iar indivizii poarta stigmatul raului.Insa,dincolo de erori,poetul stie sa
descopere esenta eterna a omenescului,drumul de frumusete incoruptibila din
oameni.
Ideatia textului este sustinuta de procedee stilistice si retorice care
particularizeaza poetica argheziana: a)Metafora titulara este un oximoron,figura
predilecta in creatia lui Arghezi.Sensul acesteia este dezlegat abia la mijlocul
poemei,intr-un vers dislocat,situat dupa doua fraze poetice enumerative:Florile de
mucigai...(sunt) ...stihurile de acum.Astfel plasata imaginea capata un accent
semantic de maxima intensitate; b)Discursul liric se deschide si se incheie prin
aceeiasi relatie dinamica intre actul scriptural si instrumentul inedit pus in slujba
lui,avand ca efect stilistic simetria compozitionala; c)Imaginiile poetice intra in
relatii de opozitie; dintre doua realitati (inauntru/afara ,departe),doua moduri ale
lirismului (inspiratia,revelatia/demonia) si doua instrumente (mana dreapta/mana
stanga);de altfel,Arghezi este prin excelenta un poet al antinomilor; d)Gradatia
progresiva a tensiunii lirice se constituie prin acumulare de trasaturi; e)
Paralelismul sintactic in doi termeni contribuie,de asemenea,la itensificarea
sensurilor: stihuri fara an-stihuri de groapa; f)Topica este de o mare
libertate.Remarcam in mod deosebit inversiunea arhaica si populara; g) Repatarea
negatiei in enumeratie accentueaza ideea rupturii cu sacrul; h)Prezenta elementelor
lexicale arhaice subliniaza iesirea poetului din civilizatia timpului sau si caderea in
primitivitate; i)Ultimul vers este deosebit de remarcat prin faptul ca este o fraza
indepandenta,subliniind decisiv optiunea estetica pentru scrierea cu unghile de la
mana stanga.