Sunteți pe pagina 1din 8

RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARA

I. Basic life support


1. Asigurarea salvatorului i a victimei
2. Evaluarea contienei ct mai repede, se poate folosi scorul AVPU
A = pacient alert
V = pacient ce rspunde la stimului verbali
P = pacient ce rspunde la stimului dureroi
U = pacient ce nu raspunde la stimului
3. Eliberarea CRS se va realiza prin hiperextensia capului i subluxaia
mandibulei - head tilt, chin lift
4. Evaluarea respiraiei
Dac pacientul respir spontan, va fi a ezat n poziia lateral de siguran, cu
reevaluarea continu a contienei ( nu se va prsi pacientul, dect n cazul n care nu
exist alt opiune); dac nu respir, se apeleaz serviciul 112, apoi :
5. Aplicarea MCE +/- a respiraiilor artificiale

Paii 3,4,5=A.B.C
A = airways Meninem calea aeriana deschis
B = breathing privim/ascultam/simim respiraia pacientului ( privim micrile
toracelui, ascultm zgomotele respiratorii, simim aerul respirat). ATENTIE!! n
primele minute dup instalarea stopului cardio-respirator, pacientul poate
prezenta respiraii agonice. Acestea nu trebuie confundate cu respiraia normal.
Dac exist dubii, le vom considera ca fiind anormale.
C = circulation ncepem masajul cardiac extern.

Masajul cardiac extern


Se efectueaz 30 de compresii cu o frecven de 100/min ( nu mai mult de
120/min), comprimnd 4-5 cm (nu mai mult de 6cm).
Se obin astfel 2 pompe:
o Pompa toracic: prin creterea presiunii intratoracice ce va determina un
gradient intre Aa. Intratoracice si Aa. Extratoracice
o Pompa cardiac: prin compresia cordului intre stern si CV, ce va
determina un gradient intre Ventriculi si Arterele Mari.
Complicatii:
fracturi de stern, coaste +/- hemotorax, embolii grsoase
contuzie miocardic, hemopericard
aspiraie traheobronic, pneumonii, ARDS
traumatism hepatic cu oc hemoragic
leziuni gastro-esofagiene, mediastinit

Respiratia artificiala:
Ritmul respirator va fi de 12 resp/min.
Alternana va fi de 30 compresii sternale cu 2 respiratii artificale. ( !! cele 2
respiraii nu vor dura mai mult de 5 secunde).
n timpul manevrelor de resuscitare, debitul sangvin pulmonar este redus, astfel
nct rata V/Q poate fi meninut cu un volum i o frecven respiratorie mai mici.
Hiperventilaia este dunatoare deoarece crete presiunea intratoracic ce va
determina scderea ntoarcerii venoase i va reduce debitul cardiac.
Nu oprim manevrele de resuscitare dect n urmtoarele condiii: pacientul ii
revine, deschide ochii, se mic sau respir spontan, sau dac apare epuizarea
resuscitatorului.
!! Dac in timpul respiraiei artificiale nu se realizeaz expansiunea toracelui, se
va reverifica existena obstruciei sau dac a fost eliberat corect CRS.
!! Dac exist mai muli resuscitatori se vor schimba la fiecare 2 minute, pentru a
se preveni epuizarea.
o !! ntreruperile MCE reduc supravieuirea.

II. Advanced life support


1. Asigurarea unei forme de ventilaie
Cea mai bun form de ventilaie este intubaia oro-traheal i are ca obiectiv
asigurarea unui flux de aer cu ct mai mult O2.
Tehnici:
o Ventilaia cu balon Ruben i masc facial
o Ventilaia cu balon Ruben i adjuvani ai CRS (sonda traheal / masca
laringian/ combitube)
o Ventilatoare Automate
Evaluarea eficacitaii ventilaiei (pulsoximetrie, EAB)

2. Monitorizare EKG i defibrilare


DEA standard va fi utilizat pentru aduli i copii mai mari de 8 ani; sub 8 ani, se
vor folosi padele speciale.
Doar FV i TV fr puls sunt ritmuri ocabile.
Metod:
1. Se incarc defibrilatorul
2. Ne asigurm ca nimeni nu atinge pacientul
3. Aplicm ocul

!! Daca stopul cardiac este instalat de mai mult de 4 minute, nainte de aplicarea
ocului electric se vor realiza 2 minute de MCE, avnd scopul de a sensibiliza miocardul
la defibrilare.
Primul SEE bifazic 150-200 J/ 360 J monofazic , apoi CPR 2 minute
Al doilea SEE bifazic 150-200 J/ 360 J monofazic, apoi CPR 2 minute
Se va administra Adrenalin 1 mg iv, se poate repeta la 3-5 minute
Al treilea SEE bifazic 150-200 J/ 360 J monofazic
Se va administra Amiodarona 300 mg bolus, apoi cu seringa
automat.

Scopul administrrii de Adrenalin este de a restabili tonusul arterial ceea ce va


creste eficiena MCE asupra TAD, crescnd astfel perfuzarea coronarian destinat tot
pentru a sensibiliza miocardul la defibrilare.
n caz de asistol sau activitate electric fara puls ( persistena activitii cordului,
fr eficacitate hemodinamic) CPR Adrenalin 1 mg, de repetat la 3-5 minute
CPR . Se poate folosi i Atropina 3mg, o singur dat, n cazul n care asistola este
precipitat sau exacerbat de un tonus vagal crescut.

3. Acces IV i administrarea medicaiei specifice

Cauze potential reversibile de SCR-R:

H
1. Hipovolemia de obicei post hemoragie sever- traumaticaHDS/HDI/anevrism
Aortic rupt. Impune perfuzare, transfuzare, tratament chirurgical.
2. Hipoxia se va asigura o form de ventilaie corespunztoare cu O2 100%.
3. Hipo/ Hiper K, Ca evaluare EKG i echilibrare electrolitic
4. Hipotermia inclzirea pacientului prin perfuzare de soluii inclzite !! Nu se va
aplica caldura direct pe tegument, pentru a nu produce vasodilataie periferic

T
1. Tamponada cardiac se va efectua drenaj prin pericardiocentez
2. Pneumotorax n tensiune decompresie rapida cu ac de toracocenteza, apoi
montarea unui tub de dren
3. Tromboza pulmonar, coronarian tromboliz/ angioplastie
4. Toxine - intoxicaii administrare de tratament specific, antidot acolo unde este
posibil.

Managementul obstructiei de CRS


1. Obstructie minora ? Pacientul tuete ? Se ncurajeaza tusea i se
reevalueaz : rezolvare/ deteriorare.
2. Obstrucie sever ? Tuse ineficient ? Pacient contient : se aplic 5 lovituri
interscapulare atfel : Ne aezam n spatele pacientului, care va fi uor aplecat n fa.
Cu o mn se susine toracele, iar cu cealalt mna se aplic cele 5 lovituri.
Dac manevra nu reusete ndepartarea obstruciei se aplic manevra Heimlich

Particularitati la nou-nascut si copil


Nou-nascutului i se vor aplica 5 respiraii iniiale nainte de nceperea MCE. Dac
AV nu crete sau toracele acestuia nu se destinde verificm poziia capului.
!! La nou nascut capul se menine n poziie neutr. Pentru a facilita aceasta
poziie se poate pune un rulou/prosop/ptur sub umerii acestuia).
Dupa ce se realizeaza ventilaia eficient, se ncepe MCE n raport de 3 :1,
120/minut. Se verifica AV la fiecare 30 secunde ( trebuie sa fie > 60bpm) .
La copil se aplic 5 respiraii iniiale apoi MCE in raport de 15 :2, deprimand cel
putin 1/3 din diametrul antero-posterior al sternului, cel putin 100/min, dar nu mai
mult de 120/min.

Particularitati la gravida
Dup 20 de sptmni de sarcin, uterul poate comprima vena cava inferioar
mpiedicand astfel ntoarcerea venoasa, fenomen ce va duce la scderea
debitului cardiac cu hipotensiune arterial i instalarea stopului cardiac MCE
se va realiza meninnd n permanena uterul mpins n partea stng pentru a
se putea realiza eficient ntoarcerea venoas.
Sub 20 de sptmni acest lucru nu este valabil, deoarece uterul nu este
suficient de mare pentru a mpiedica ntoarcerea venoas.

Intubatia orotraheala

A. Pozitia capului: se pozitioneaza capul in extensie acolo unde nu exista leziuni ale
coloanei cervicale. Hiperextensia e caracterizata prin flexia coloanei cervicale la nivelul
articulatiei atlanto-occipitale. Aceasta pozitie serveste la alinierea axei gurii, laringelui si
faringelui astfel incat sa se formeze o linie dreapta de la buze pana la glota. Inaltimea
mesei de operatie trebuie ajustata astfel incat capul pacientului sa fie la nivelul
cartilajului xifoid al anestezistului.

B. Laringoscopul se tine in mana stanga si se introduce in partea dreapta a gurii


pacientului. Se avanseaza cu lama posterior si spre axul central, ducand limba spre
stanga. Trebuie verificat daca buza inferioara nu este prinsa intre incisivii inferiori si
lama laringoscopului. Plasamentul lamei este dependent de modelul de lama folosit.
1. Macintosh (lama curba): varful lamei curbe este introdus in spatiul dintre baza
limbii si partea faringiana a epiglotei
2. Miller (lama dreapta): varful lamei drepte este trecut peste partea laringiana a
epiglotei (incarcarea epiglotei), epiglota fiind atunci ridicata si corzile vocale
expuse.

C. Indiferent de lama utilizata, trebuie miscat laringoscopul in sus sau in jos, in ax,
pentru a gasi laringele. Nu trebuie sa se foloseasca incisivii superiori ca punct de sprijin,
pentru ca se pot deteriora.

D. Corzile vocale ar trebui vizualizate inainte de intubatia oro traheala. Orificiul glotic
este recunoscut prin forma sa triunghiulara si corzile vocale de culoare alba. Posterior,
corzile vocale se termina cu cartilajele aritenoide. Sonda de intubatie trebuie sa treaca
printre corzi anterior de aritenoizi. Sonda de intubatie se introduce in faringe cu mana
dreapta prin partea dreapta a gurii; trebuie sa treaca fara rezistenta printre corzile
vocale, aproximativ 1-2 cm. Balonasul sondei de intubatie trebuie sa se afle in traheea
superioara, dar dupa laringe.
E. Odata ce sonda de intubatie a fost introdusa, trebuie umflat balonasul, trebuie
verificata intubatia treaheala (vizualizarea expansiunii cutiei toracice bilateral, egal;
auscultatia pulmonara MV prezent bilateral, egal) si fixata sonda. Pentru a minimaliza
presiunea transmisa mucoasei traheale, balonasul trebuie umflat suficient cat sa
permita ventilatia cu presiune pozitiva.

Intubatia traheala cu fibra optica

1. Indicatii: obstructii de cai aeriene superioare, tumori mediastinale, edem


subglotic, anomalii congenitale ale cailor aeriene superioare, coloana cervicala imobila,
verificarea pozitiei unei sonde bronsice cu dublu lumen.
2. Tehnica nazala: dupa ce narile si nazofaringele pacientului sunt anesteziate,
sonda traheala este trecuta prin nari in nazofaringele posterior. Bronhoscopul lubrefiat
este apoi trecut prin sonda traheala pana se vizualizeaza epiglota si orificiul glotic, se
continua pana ce se identifica carina. Se trece tubul peste endoscop, in timp ce se
mentine vizualizarea carinei.
3. Tehnica orala: o piesa bucala de protectie a fibroscopului este introdusa dupa
aplicarea de agent topic in partea posterioara a limbii, palatului moale si zonele laterale
ale orofaringelui. Sonda traheala este introdusa aproximativ 8-10 cm in caile aeriene si
bronhoscopul trecut prin ea. Partea posterioara a limbii, epiglota, glota si carina trebuie
vizualizate in aceasta ordine. Sonda este introdusa in timp ce carina este vizualizata.

Masca laringiana

1. Indicatii pentru masca laringiana


In loc de masca faciala sau sonda de intubatie
In loc de sonda de intubatie, in respiratia controlata, atata timp cat presiunea de
ventilatie nu depaseste 30 cm H2 O.
Pentru a ajuta in managementul cailor aeriene dificile, poate fi folosita ca si ghid
pentru intubatia cu fibra optica.

2. Contraindicatii pentru ML
ML nu produce o inchidere ermetica a cailor aeriene, de aceea nu protejeaza
impotriva refluxului gastric si a aspiratiei pulmonare.
Cand ventilatia controlata necesita o presiune mai mare de 30 cm H2 O

3. Insertia ML clasic
Agentul de electie pentru insertia ML este propofolul (2,5 3 mg/ kg). Propofolul
relaxeaza muschii mandibulari si laringieni mai 101 Anestezie bine decat
tiopentalul.
Se lubrifiaza doar partea posterioara a mastii cu lubrifiant.
Masca laringiana se tine ca un stilou si se insera bland pe linia mijlocie, cu
concavitatea in fata, apasand anterior, cu indexul fixand palatul dur, si ghidand-o
in faringe.
Cand sfincterul esofagian superior este atins se simte o rezistenta carateristica.
Manseta este umflata cu aer (trebuie umflata fara a fi tinuta, pentru a-si gasi
pozitia corecta in faringe)
Cand este pozitionata corect, linia neagra verticala din partea posterioara a
sondei trebuie sa fie orientata in spate, spre capul pacientului.
Masca laringiana trebuie lasata in pozitie pana cand pacientul poate deschide
gura la comanda. In timpul manevrei pacientul nu trebuie stimulat si manseta nu
trebuie desumflata, pana cand pacientul nu deschide gura la comanda.
Un tifon pliat este introdus in gura pentru a proteja masca laringiana.

4. Masca Laringiana Fastrach


A. Insertia ML
1. Se desumfla masca si se foloseste o solutie lubrifianta pe partea posterioara.
Se lubrifiaza partea anterioara a palatului dur.
2. Se introduce masca cu o miscare circulara , mentinand contactactul cu palatul
dur si laringele posterior. A nu se folosi mana ca parghie.
3. Se umfla masca fara a tine de ea cu o presiune de aprox. 60cm H2O
B. Insertia sondei endotraheale si scoaterea ML Fastrach
1. Se tine ML Fastrach, in timp ce se introduce sonda traheala prin zona
metalica.
2. Se avanseaza cu sonda, se umfla balonasul si se confirma intubatia.
3. Se scoate ML-Fastrach usor in timp ce sonda de intubatie ramane pe loc. Se
foloseste o tija stabilizatoare pentru a tine sonda traheala pe loc, in timp ce se scoate
ML-Fastrach, pana la nivelul incisivilor.

5. ML - ca ajutor pentru intubatia traheala


A. ML poate fi folosita pentru a facilita intubatia orotraheala oarba sau cu fibra
optica.
B. Problemele care pot aparea sunt: lungimea sondei de intubatie inadecvata,
limitarea in marimea sondei de intubatie sau imposibilitatea scoaterii mastii laringiene
fara a exista riscul extubarii.

6. Complicatiile ML
A. Posibilitatea refluxului gastric si aspiratiei pulmonare
B. Leziuni ale mucoasei in timpul insertiei ML
C. Laringospasm sau tuse (in anestezia superficiala)
D. Edem pulmonar din cauza presiunii negative dupa o pozitionare vicioasa a ML
pe respiratie spontana.
E. Esecul pozitionarii corespunzatoare, in cazul modificarilor locale ale faringelui
sau laringelui.
F. Necesitatea extensiei gatului la pacientii cu boli ale coloanei cervicale.
Evaluarea cailor respiratorii

1. Evaluarea preoperatorie: atestata de anamneza (istoric de intubatie dificila, sleep


apnea) si examen clinic cu radiografii, teste ale functiilor pulmonare si examinare
directa fibro-optica. Examenul clinic este cea mai importanta metoda de a detecta si
anticipa dificultati in ceea ce priveste caile respiratorii.

2. Examenul clinic
A. Gura
1. Deschiderea: se noteaza simetria si gradul de deschidere (optim - 3
latimi de deget)
2. Dentitia: dinti mobili, crapati sau lipsa; proteze dentare si comorbiditati
dentare
3. Macroglosia: poate creste gradul de intubatie dificila
B. Nasul/barbia
1. Spatiul anterior mandibular (distanta tiro-mentala): distanta dintre osul
hioid si protuberanta mentala sau intre varful cartilajului tiroid pana la menton. Un
spatiu mandibular inadecvat este asociat cu o distanta hio-mentoniera mai mica
de 3 cm sau distanta tiro-mentala mai mica de 6 cm.
2. Mobilitatea coloanei cervicale (extensia articulatiei atlanto-occipitale):
35 de grade de extensie reprezinta valoarea normala; extensia limitata a gatului
(< 30 grade asociata cu o dificultate crescuta de intubatie).
3. Evaluarea prezentei unei traheostome vindecate sau patente; interventii
chirurgicale sau patologie anterioara a capului si gatului (cancer laringian);
prezenta unei voci ragusite sau a stridorului.

3. Clasificarea cailor respiratorii


A. Clasificarea Mallampati (coreleaza marimea limbii cu marimea faringelui)
1. Clasa 1: vizualizarea palatului moale, a gatului si a uvulei si stalpii
tonsilari anteriori si posteriori.
2. Clasa 2: vizualizarea palatului moale, a gatului si a uvulei. Stalpii
tonsilari anteriori si posteriori sunt ascunsi de limba.
3. Clasa 3: numai palatul moale si baza uvulei sunt vizibile.
4. Clasa 4: numai palatul moale poate fi vizualizat (fara uvula).
B. Gradele de vizualizare laringoscopica
1. Gradul 1: vizualizare completa a intregii deschideri glotice
2. Gradul 2: portiunea posterioara a deschiderii glotice este vizibila
3. Gradul 3: numai epiglota este vizibila
4. Gradul 4: numai palatal moale este vizibil

4. Predictorii intubatiei dificile


A. Variante anatomice: micrognatie, prognatie, macroglosie, palat arcuat,
gat scurt, incisivi superiori proeminenti, diminuarea miscarilor mandibulare,
retractie mandibulara sau a laringelui anterior, gat scurt si robust.
B. Comorbiditati asociate cu intubatia dificila
1. Artrita: pacientii cu artrita au mobilitate scazuta a gatului. Pacientii cu artrita
reumatoida au risc crescut de subluxatie atlanto-axiala.
2. Tumori: pot obstructiona caile respiratorii sau efectua compresiune extrinseca si
deviere traheala.
3. Infectii: infectiile oricarei structuri orale pot duce la obstructia cailor respiratorii.
4. Trauma: pacientii au risc crescut de leziuni ale coloanei cervicale, fractura de baza de
craniu, leziuni intracraniene si fracturi ale oaselor fetei.
5. Sindrom Down: pacientii pot avea macroglosie, un cartilaj cricoid ingustat si o
frecventa mai mare a obstructiei/crupului cailor respiratorii in postoperator; risc al
subluxatiei articulatiei atlanto-occipitale.
6. Sclerodermia: poate duce la scaderea miscarilor articulatiei temporo-mandibulare si
la ingustarea aperturii orale.
7. Obezitatea: un tesut abundent moale la nivelul capului si trunchiului superior poate
impiedica miscarile mandibulare si cervicale, incidenta crescuta a apneei in somn.

CLASIFICAREA ASA - Clasificarea statusului fizic ASA (Societatea Americana a


Anestezistilor) se coreleaza in general cu rata mortalitatii perioperatorii.
ASA 1: pacient normal, sanatos (rata mortalitatii: 0.06-0.08%)
ASA 2: pacient cu boala sistemica usoara (diabet forma usoara, HTA controlata,
obezitate) (rata mortalitatii: 0.27-0.4%)
ASA 3: pacient cu boala sistemica severa ce limiteaza activitatea (angina, BPOC,
infarct miocardic in antecedente) (rata mortalitatii: 1.8-4.3%)
ASA 4: pacient cu boala ce il incapaciteaza si care ii pune constant viata in
pericol (insuficienta cardiaca congestiva, insuficienta re- Anestezie 116 nala)( rata
mortalitatii: 7.8-23%)
ASA 5: pacient muribund la care se asteapta decesul in 24 de ore (anevrism
rupt) (rata mortalitatii perioperatorii: 9.4-51%)
ASA 6: pacient in moarte cerebrala caruia i se preleveaza organele
Pentru operatiile de urgenta se adauga litera E dupa clasificare.

S-ar putea să vă placă și