Sunteți pe pagina 1din 21

Organizarea asistenei medicale rniilor

cu leziuni OMF n cadrul etapelor de


evacuare

Profesor: Dumitru Hu, doctor n medicin, confereniar universitar


Au efectuat: Botnaru Dumitru, Pogor Rodica, gr. 3406
Subiectele temei:

Frecvena traumatismelor OMF prin arm de foc.


Date generale despre formele de asisten medical a
rniilor.
Formele de baz ale organizrii asistenei medicale
accidentaiilor.
Principiile de baz ale organizrii asistenei medicale
accidentaiilor.
Principiile de clasificare a ajutorului medical a rniilor.
Volumul asistenei medicale n dependen de
calificarea lucrtorului medical.
Examenul accidentaiilor cu traumatisme OMF.
Formele i mijloacele de evacuare a rniilor la diferite
etape.
Frecvena traumatismelor OMF prin
arm de foc:
Rata ranitilor in fata in diferite razboaie (%): (.. ,
)
I razboi mondial 3,7 5,3
II razboi mondial 3,5 4,5
Razboiul in Coreea 8,5
Razboiul din Vietnam 10,5 15
Conflictul arabo-israelian (1973) 12

Dupa tipul structurilor afectate (%):


Tesuturile moi 36,8
Dintii si apofizele alveolare 8,2
Mandibula 31,3
Maxila 9,5
Ambele maxilare 7,5
Osul zigomatic 6
Osul zigomatic si apofiza stiloida 0,7
Dupa tipul canalului plagii (%):
Transfixante 45,2
Oarbe 14,4
Tangentiale 20,4
Oarbe si tangentiale 20

Dupa raportul plagii cu cavitatea bucala (%):


Comunicante 63,9
Necomunicante 36,1
Date generale despre formele de
asisten medical a rniilor
Sistemul modern de tratament pe etape a ranitilor pe cimpul
de lupta, presupune acordarea urmatoarelor tipuri de
ajutor:
primul ajutorul medical
ajutorul premedical
ajutorul medical primar
ajutorul medical calificat
ajutorul medical specializat

Primele 2 tipuri de ajutor medical (primul ajutorul medical,


ajutorul premedical) se acorda pe cimpul de lupta, ajutorul
medical primar, in punctul medical de regiment, si ajutorul
medical calificat in batalionul medico-sanitar. Ajutorul
medical specializat, se acorda in spitale specializate.
Pe cimpul de lupta, uneori, consecutivitatea acestor etape
poate fi schimbata. Astfel, bolnavii pot fi indreptati direct in
institutii cu ajutor medical calificat sau chiar specializat.
Formele de baz ale organizrii
asistenei medicale accidentaiilor
Primul ajutor medical pe cimpul de lupta:
Acest ajutor este acordat reciproc de catre soldati. Autoajutorul ranitilor in
regiunea maxilo-faciala este efectuat rar deoarece este complicata
determinarea locului si dimensiunii leziunii, precum si a aplicarii
pansamentelor.
Pentru acordarea primului ajutor, soldatii sunt echipati cu trusa medicala
individuala si material de pansament. Timpul optimal de acordare a
primului ajutor sunt primele 30 min dupa ranire, iar in caz de asfixie sau
stop cardiac primele 5-10 min.
Pe cimpul de lupta, se prevede urmatorul volum de ajutor, in cazul leziunilor
maxilo-faciale:
1) Inlaturarea cauzelor care ar putea duce la deces: scoaterea de sub
darimaturi, stingerea imbracamintei care arde, pozitionarea ranitului cu
fata in jos sau pe spate, cu capul intors lateral spre partea afectata,
pentru prevenirea asfixiei prin dislocare si prin aspiratie.
2) Aplicarea pansamentului pe plaga sau pe locul cu arsura
3) Administrarea antibioticelor (daca ranitul poate inghiti pastila)
4) Administrarea lichidelor ranitului (in cazuri grave prin picurare cu
ajutorul unei bucati de tifon)
5) Aplicarea mastii antigaz speciale pentru bolnavii cu leziuni ale capului si
evacuarea ranitului
La acordarea primului ajutor medical, la inceput trebuie de oprit
hemoragia si inlaturate cauzele care pot duce la asfixie. In
cazul plagilor cu hemoragii mici se aplica pansament
compresiv, care trebuie sa fie destul de rezistent, pentru ca
bolnavul sa poata fi transportat. Aceasta se realizeaza prin
incrucisarea tifonului in regiunea fronto-parietala, apoi
trecerea lui anterior si posterior de pavilionul urechii, acesta
raminind neacoperit. In cazul fracturilor de mandibula, nu
trebuie de aplicat pansament compresiv, deoarece acesta
poate duce la deplasarea fragmentelor osoase si asfixie.
Ajutorul premedical:
Ajutorul premedical se efectueaza de catre felcerul
batalionului sau de catre instructorul sanitar in punctul
medical al batalionului, unde pot fi efectuate urmatoarele
actiuni:
1) Controlul si schimbarea pansamentelor aplicate anterior,
daca acestea s-au imbibat cu singe.
2) Administrarea analgeticelor si preparatelor cardiace
bolnavilor gravi. La ranitii cu leziuni maxilo-faciale este
ingreunata respiratia, de aceea in timpul administrarii
morfinei, se administreaza si analeptice respiratorii
(lobelina, cititon).
3) Fixarea limbii cu un ac, daca au aparut semne ale asfixiei
prin dislocare.
4) Administrarea antibiticelor in forma de comprimate.
Bolnavii care nu pot inghiti pastila, ea se farima si se
administreaza impreuna cu apa.
5) Incalzirea ranitilor cu semne de soc (termofoare etc)
Ajutorul medical primar in punctul medical de regiment:
Primul ajutor medical cuprinde un complex de masuri curativo-
profilactice indeplinite de catre medici la prima etapa medicala
(prespitaliceasca) cu scopul inlaturarii sau diminuarii
consecintelor ranirii ce prezinta pericol pentru viata, evitarii
complicatiilor sau scaderii gravitatii acestora si pregatirii
lezatilor pentru evacuarea ulterioara.
In timpul actiunilor militare, punctul medical de regiment se afla la
o distanta de 2 5 km de la prima linie si are urmatoarele
functii:
a) evacuarea ranitilor din punctele medicale de batalion
b) primirea, inregistrarea si prelucrarea sanitara partiala a
bolnavilor
c) acordarea ajutorului medical primar si pregatirea ranitilor
pentru evacuare

In punctul medical de regiment se afla un medic-stomatolog, care


are la dispozitia sa un set care contine un utilaj stomatologic
pentru acordarea ajutorului stomatologic necesar. Medicul-
stomatolog acorda ajutor in primul rind ranitilor in regiunea
maxilo-faciala.
Principalul obiectiv al ajutorului medical primar al ranitilor in
regiunea maxilo-faciala este lupta cu socul, hemoragia
si asfixia. Masurile antisoc se efectueaza dupa regulile
generale ale chirurgiei de campanie. Stoparea
hemoragiei se efectueaza prin ligaturarea vaselor care
singereaza. Daca la ranit se determina hemoragie din
cavitatea bucala, este necesar, la o iluminare buna, de
inlaturat cheagurile de singe, corpii straini, de localizat
vasul sanguin care singereaza si de ligaturat. In
incapacitatea efectuarii ligaturarii vasului sanguin si
hemoragiei intense, care nu permite evacuarea ranitului
la etapa urmatoare, se efectueaza tamponada laringelui
si cavitatii bucale si traheotomia inferioara.
Din toate formele de asfixie, cea mai raspindita este cea prin
dislocare. Una din metodele efective de prevenire a asfixiei
prin dislocare este fixarea limbii cu ligatura din matase, la o
distanta de 1,5 2 cm de la virful limbii, cu scopul de a
preveni ruperea ligaturii.
In punctul medical de regiment, tuturor ranitilor li se
administreaza ser antitetanic, antibiotice, la indicatie, ser
antigangrenos, substante anticonvulsivante si
bronhodilatatoare.
In cazul fracturilor de mandibula pentru imobilizarea temporara a
fragmentelor osoase se efectueaza pansamentul de
transport, compus din capelina din cauciuc si pansamentul
submentonier in prastie.
Schimbarea pansamentelor in puncul medical de regiment se
efectueaza numai la ranitii cu plagi infectate. Scoaterea
pansamentului pentru precizarea diagnosticului nu se
efectueaza.
Ajutorul medical calificat:
Ajutorul chirurgical calificat se acorda in batalionul medico-
sanitar, unde se afla un medic-stomatolog. Aici, in primul
rind are loc selectarea ranitilor transportati din regiuni cu
pericol biologic, care se indreapta in sectia de prelucrare
speciala. Ceilalti raniti sunt impartiti, in dependenta de
starea lor, in: cei care merg de sine statator si in cei care
sunt dusi cu targa.
Ajutorul chirurgical calificat in batalionul medico-sanitar se
acorda in primul rind ranitilor maxilo-faciali in stare
grava. Acestia sunt ranitii in stare de soc, cu hemoragie
acuta, hemoragie prelungita, asfixie.
Tratamentul socului se efectueaza in cortul antisoc, iar la
necesitate, ranitii se transporta in sala de pansamente
sau de operatie.
In cazul hemoragiei prelungite, cind este imposibil
ligaturarea vasului lezat, se efectueaza ligaturarea
arterei carotide externe pe partea respectiva. Citeodata
exista necesitatea de ligaturat arterele carotide externe
de pe ambele parti. Dupa aceste interventii, bolnavii se
lasa 1-2 zile in batalionul medico-sanitar, si apoi sunt
transportati in institutiile specializate.
In cazul fracturii de mandibula, cu pastrarea pe
fragmentele osoase a 2-3 dinti, se efectueaza
imobilizarea de transport cu ajutorul ligaturii
intermaxilare cu sirma de 0,2-0,3 mm diametru. Acest tip
de imobilizare este contraindicat la bolnavi cu comotie
cerebrala, sau cu pericol de hemoragie din cavitatea
bucala.
La aceasta etapa de evacuare se efectueaza clatituri
bucale cu diferite solutii antiseptice, bolnavilor li se
administreaza lichide si hrana.
La ranitii maxilo-faciali se observa o hipersalivatie si
deglutitie dificila. Pentru micsorarea salivatiei, se
administreaza un comprimat de Aeron sau 6-8 picaturi
de Belladonna. De asemenea, inainte de evacuare, cu
acelasi scop, se administreaza 1 ml de sol. Atropina 0,1
%.
Ajutorul medical specializat:
Ajutorul medical specializat reprezinta un complex
de masuri curativo-profilactice, efectuate cu
scopul de a restabili, la maximum, functiile
pierdute ale organelor si sistemelor, de a trata
definitiv ranitii, inclusiv reabilitarea medicala.
Acest ajutor este acordat in sectiile, spitalele,
centrele medicale specializate existente sau
instalate suplimentar in exteriorul focarului, de
catre medici specialisti de profil ingust, dotati cu
utilaj si materiale medicale speciale. Institutiile
medicale destinate pentru acordarea ajutorului
medical calificat si specializat se intrunesc sub o
singura conducere si alcatuiesc etapa
spitaliceasca.
Principiile de baz ale organizrii
asistenei medicale accidentaiilor
Organizarea asistentei medicale consta in efectuarea la timp a
unui complex de masuri consecutive si succesive in
acordarea ajutorului medical si tratamentului ranitilor in
imbinare cu evacuarea obligatorie a lezatilor din focare in
institutiile medicale specializate. Aceasta trebuie sa
corespunda urmatoarelor principii:
acordarea ajutorului medical la timp
acordarea ajutorului medical in mod consecutiv, cu
respectarea succesiunii
simplificarea maxima a numarului de etape medicale
fractionarea (esalonarea) ajutorului medical si tratamentului
lezatilor
asocierea ajutorului medical cu evacuarea medicala
apropierea maximal posibila a asistentei medicale de
focarele cu pierderi sanitare in masa
specializarea pe larg a institutiilor curativo-profilactice
evacuarea ranitilor si bolnavilor dupa destinatie
Principiile de clasificare a ajutorului
medical a rniilor
Sistemul modern de tratament pe etape a ranitilor
pe cimpul de lupta, presupune acordarea
urmatoarelor tipuri de ajutor:
primul ajutorul medical
ajutorul premedical
ajutorul medical primar
ajutorul medical calificat
ajutorul medical specializat
Volumul asistenei medicale n
dependen de calificarea lucrtorului
medical

Numarul si calificarea cadrelor medicale este aleasa


in dependenta de numarul ostasilor care participa
intr-o actiune militara. Astfel, in dependenta de
unitatea militara, asistenta medicala este
asigurata de urmatorii specialisti:
- 10 ostasi - grup (1 instructor sanitar)
- 30 ostasi - pluton (3 instructori sanitari)
- 90 ostasi - companie ( 9 instructori sanitari)
- 300 ostasi - batalion ( felcer, instructori sanitari)
- 1000 ostasi - regiment sau brigada (medic sef,
medic curant, medic stomatolog)
Examenul accidentaiilor cu
traumatisme OMF
Toti ranitii cu leziuni maxilo-faciale, indiferent de starea lor, sunt
examinati in sala de pansamente a batalionului medico-sanitar
de catre medicul-stomatolog, cu pansamentele inlaturate. Este
necesar de examinat toti ranitii, deoarece unii pot avea starea
generala aparent satisfacatoare, care nu corespunde cu
gravitatea traumei, care poate da complicatii grave in timpul
transportarii.
Medicul-stomatolog efectueaza interogarea si examenul clinic al
ranitilor, determina gravitatea traumatismului, precizeaza
diagnosticul, efectueaza toaleta primara a plagii, efectueaza
lavajul cavitatii bucale si determina indicatiile imobilizarii de
transport a maxilarelor, indreapta unii raniti in sala de operatii
pentru ligaturarea vaselor sanguine, efectuarea traheotomiei, in
hematoamele gitului si edemele traumatice ale tesuturilor.
Examinarea de catre medicul-stomatolog a ranitilor, ofera
posibilitatea de a evidentia grupul de bolnavi care nu necesita o
evacuare ulterioara. Acestia sunt ranitii cu leziuni superficiale ale
tesuturilor moi ale fetei, fara defectul lor.
Formele i mijloacele de evacuare a
rniilor la diferite etape
Dupa acordarea primului ajutor medical, are loc evacuarea
ranitilor de pe cimpul de lupta. Trebuie de luat in
considerare ca mai mult de jumatate din ranitii maxilo-
faciali, ies de pe cimpul de lupta de sine statator. In
aceaste situatii, ei trebuie indreptati la postul de transport
sanitar sau in punctul medical de regiment sau batalion,
indicind cea mai sigura cale de urmat. Toti ranitii maxilo-
faciali, care nu se pot deplasa de sine statator, sunt
concentrati in asa numitele adaposturi ale ranitilor
locuri ferite de impuscaturi si explozii . Evacuarea ranitilor
din aceste adaposturi, instructorul sanitar o realizeaza pe
rind, in dependenta de gravitatea leziunilor, utilizind
unitatile sanitare de transport. Pentru evacuarea de pe
cimpul de lupta si din adaposturi a ranitilor se utilizeaza
masini speciale de dimensiuni mici transportor.
Evacuarea ranitilor se realizeaza in decubit lateral sau in
pozitie sezinda, cu capul aplecat in jos.
Din punctul medical de regiment, in primul rind, se evacueaza ranitii cu
leziuni maxilo-faciale, care necesita interventii chirurgicale calificate,
mai ales cind sunt indicatii vitale. La punctul medical de regiment, se
lasa ranitii care necesita aplicarea de pansamente. Ceilalti raniti, cu
acelasi transport, sunt transportati in batalionul medico-sanitar pentru
ajutor chirurgical specializat.
In batalionul medico-sanitar, ranitii sunt impartiti in 2 grupe:
ranitii usor cu traume izolate ale tesuturilor moi, fara defecte mari,
fracturi ale apofizelor alveolare si dintilor, care constituie 30%, si sunt
indreptati in spitale pentru raniti usor.
ranitii de gravitate medie si gravi cu fracturi ale maxilarelor prin
arme de foc, leziuni intinse ale tesuturilor moi sau pierdere de nas,
buze, menton etc. Acesti bolnavi constituie 60-65 % din ranitii maxilo-
faciali. Ei sunt indreptati in spitale specializate. In cazul leziunilor
asociate ale fetei si altor organe ale corpului (umar, coapsa), ranitii
se evacueaza in spitale cu profil chirurgical larg.
In timpul selectiei ranitilor, se determina ordinea, mijlocul de transport si
in ce pozitie va fi transportat bolnavul (asezat sau culcat).
Bibliografie:

1) Materialele cursurilor
2) .., .., ...
-
,
.1980.
3) . .
. 2003
4) .. , , M. 2003)
5) V. Dumitra, I. Dediu, N. Crstea,
Managementul medical al dezastrelor :
(compendiu) /, Chiinu 2010.