CAPITOLUL II

CLASIFICAREA MICROORGANISMELOR sI CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR GRUPE

CU IMPORTAN N INDUSTRIA ALIMENTAR

2.1 CLASIFICAREA GENERAL A MICROORGANISMELOR

Tabelul 1

Clasificarea generala a microorganismelor

SUPRAREGN REGN RAMUR

Eucariote Mycelia Eumycota (fungi) cu grupele:

(cu nucleu bine definit, limitat 1. Micromicete (ciuperci microscopice)

de o membrana de citosol, cu
acizi nucleici si organite - monocelulare (drojdii, mucegaiurile inferioare)
specializate)
- pluricelulare (mucegaiuri superioare)

2. Macromicete (ciuperci comestibile si otravitoare)

3. Myxomyceta (microorganisme intermediare

micetelor si protozoarelor)

Animalia (protozoare monocelulare)

Platae (alge verzi si albastre - surse de proteine)

Procariote Bacteria Scotobacteria (obtin energia pe cale

(celule cu structura simpla n chimica ) cu grupele:

care ADN formeaza un
cromozom, fara membrana, fara 1. micoplasme (bacterii fara perete celular)
organite)
2. actinomicete (bacterii cu perete celular)

Fotobacteria (bacterii fotosintetizante)

Vira Protovira (ribovirusuri cu ARN)

(particule infectioase acelulare)

Euvira (deoxiribovirusuri cu ADN)

Prioni - patogeni transmisibili, agenti ai mbolnavirilor degenerative ale

 sistemului nervos central

2.2 CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR GRUPE DE MICROORGANISME CU

IMPORTAN N

INDUSTRIA ALIMENTAR

2.2.1 Drojdii

Definitie. Rol. Raspndire

Caractere morfofiziologice generale

Structura celulei de drojdie. Reproducere

Drojdiile se mai numesc si levuri - denumire care provine din: levere - a ridica; levain - aluat dospit;

Drojdiile - organite monocelulare de tip eucariot care se nmultesc prin mitoza (nmugurire), sau prin meioza
(sporulare) si au drept caracteristica principala calitatea de a produce fermentarea zaharurilor simple cu formare, n
conditii anaerobe, de alcool etilic si dioxid de carbon.

- au rol foarte important si sunt folosite n industria alimentara la fabricarea vinului, a berii, a
spirtului de fermentatie, a pinii si produselor derivate, a drojdiei comprimate.

- au o compozitie chimica valoroasa si sunt folosite n microbiologia industriala la obtinerea de

proteine ce pot fi folosite n alimentatia omului (de tip SCP - single cell protein), la obtinerea de drojdii furajere
pentru alimentatia animalelor, drojdii care contin 5,5% proteina, vitamine din grupul B, aminoacizi.

- pot conduce la extracte lizate, plasmolizate, folosite ca aditivi alimentari sau care mbogatesc
mediile de cultura destinate cultivarii microorganismelor selectionate.

Prin mari poluari genetice sau hibridizari, cu ajutorul drojdiilor se pot obtine substante valoroase cum ar
fi:interferon, cu efect citostatic si antiviral; vitamine din grupul B, cu efect terapeutic complex.

Raspndire

Drojdiile sunt raspndite n 4 mari habitaturi naturale reprezentate de: sol, aer, suprafata plantelor, apa.

n sol sunt raspndite n stratul superficial unde ajung n mod natural de pe fructe, radacini de leguminoase
si se gasesc n special n solul gradinilor, al vitelor de vie.

n aer se raspndesc datorita curentilor de aer.

Pe suprafata plantelor si fructelor drojdiile alcatuiesc microflora epifita. n acest habitat raspndirea e
favorizata de insecte. Drojdiile rezista n tractul digestiv al insectelor si iarna, iar primavara, cu primul drum al
acestora, sunt depuse pe suprafata vegetala. n organismul animal drojdiile sunt componente ale microflorei
intestinale si apartin genului Candida care poate cuprinde si specii patogene: Candida albicans care produce
candidoze.

n apa sunt raspndite chiar pna la 4000 m adncime.

Caractere morfofiziologice

Forma celulei de drojdie: ovala, rotunda, elipsoidala (drojdiile de fermentatie din genul Saccharomyces),
sferica (drojdiile din genul Torulopsis), de lamie (drojdiile din genurile Hanseniaspora, Kloeckera), sau cilindrica.
 Cultivarea n mediu lichid, de must de malt, a drojdiilor fermentative face posibila observarea n timp a
unei tulbureli, urmata de formarea de spuma si, n finalul fermentatiei, are loc depunerea celulelor de drojdie si
limpezirea mediului.

Drojdiile oxidative si micodermice, cultivate n acelasi tip de mediu, se dezvolta la suprafata mediului
formnd un voal cutat, gros, alb galbui, destul de persistent (drojdii ce dau floarea vinului).

Colonia - biomasa de celule ce rezulta n urma cultivarii pe mediu solid si a nmultirii unei singure celule.

Forma si aspectul coloniei

- depinde de specie si gen;

- profilul poate fi lenticular, triunghiular sau bombat cu gurgui central;

- perimetrul coloniei poate fi circular, neregulat si uneori triunghiular;

- aspectul coloniilor variaza de la alb stralucitor la mat, cenusiu si exista si colonii de drojdii colorate n
roz, roz-portocaliu (Rhodotorula) datorita pigmentilor carotenoidici.

Caractere fiziologice generale

Drojdiile sunt facultativ anaerobe. n conditii de aerobioza zaharurile sunt asimilate pna la dioxid de
carbon si apa, obtinnd-se astfel o cantitate mare de energie necesara cresterii si nmultirii rapide.

Domeniul de temperatura: 0-35C;

Temperatura optima de nmultire: 28-32C;

Temperatura de fermentare: 30C pentru drojdii de fermentatie superioara (pine); 6 -12C pentru drojdii
de fermentatia inferioara (bere);

PH-ul optim: 4,5 - 6,5.

Stari ale celulelor de drojdie

Metabioza: stare activa n care drojdiile cresc si se nmultesc prin nmugurire;

Anabioza: stare n care celula si mentine caracterele vitale dar nu se mai poate nmulti;

Autoliza: are loc solubilizare a compusilor intracelulari sub actiunea enzimelor proprii, stare ce conduce la
moartea fiziologica a celulei.

Plasmoliza: stare dependenta de presiunea osmotica a mediului hipertonic; celula pierde apa, membrana
citoplasmatica se zbrceste, celula trece n stare de anabioza care daca se mentine conduce la moartea celulei
(proprietatea este folosita la conservarea alimentelor n sirop de zahar sau saramura).

Turgescenta: starea celulei imersate n mediu hipotonic (apa distilata) care, pentru a realiza izotonia, si
mareste volumul si se produc fisuri la nivelul peretelui celular.

Structura celulei de drojdie

Celula de drojdie este de tip eucariot n care se disting componentele microscopice.

Figura 1: Structura celulei de drojdie

 1) Peretele celular are rol n cresterea si nmultirea celulelor iar din punct de vedere structural este alcatuit
din trei straturi:

- stratul lipidic la nivelul caruia sunt localizate enzime de tipul permeazei care favorizeaza patrunderea
substantelor nutritive;

- stratul mananic (manan - polizaharid alcatuit din lanturi lungi de manoza legate prin legaturi -1,2; -1,6 )
care contine radicali fosfat ce imprima celulei o sarcina negativa influentnd astfel comportarea celulelor de drojdie
pe parcursul procesului de fermentatie (drojdii pulverulente sau floculante)

- stratul glucanic (glucan - polizaharid alcatuit din lanturi de glucoza legate prin legaturi -1,3; -1,6) care
contine chitina concentrata n anumite zone numite cikatrice - locul de desprindere a celulelor formate prin
nmugurire.

2) Membrana citoplasmatica sau plasmalema - declanseaza si participa la procesul de nmugurire si este

semipermeabila (nu permite eliberarea compusilor celulari, ci doar patrunderea n interiorul celulei a substantelor
nutritive); - include n interiorul sau citosolul sau citoplasma.

3) Nucleul cu membrana nucleara numita nucleolema contine nucleolul sau carioplasma.

Din punct de vedere structural nucleul contine: ADN (intra n compozitia cromozomului) , ARN care poate
fi: mesager, transportor, ARNk (killer).

Alte componente ale celulei: reticulul endoplasmatic, ribozomi, mitocondriile, aparatul Golgi, lizozomi,
peroxizomi, sferozomi, si alte incluziuni organice si anorganice.

Reproducerea celulelor de drojdie

Reproducerea poate fi:

- asexuata (vegetativa) prin: - nmugurire (mitoza);

- sporulare (meioza);

- sexuata (n urma unor procese de copulare);

Modul general de reproducere a drojdiilor este reproducerea asexuata prin nmugurire. Celula de
drojdie necesita amplasarea, n stare vie, ntr-un mediu nutritiv care sa contina zaharuri simple n concentratie
maxima de 5%, surse de azot, saruri minerale, vitamine, un mediu caracterizat de pH si temperatura optime. n
aceeasi masura, mediul trebuie aerat, oxigenul favoriznd asimilarea zaharurilor cu eliberarea ntregii energii
necesare biosintezei compusilor celulari.

Etapele procesului mitotic:

Diviziunea nucleului are loc ca urmare a scindarii cromozomilor prin care se formeaza moleculele de ADN.
Are loc separarea n 2 cromatide, completarea pe matrita cromatidei si formarea a 2 moli de AND.

ARNm preia informatia genetica, este eliberat de nucleoni, ajunge n citoplasma, leaga ARNt care capteaza
molecule de aminoacizi activati n particulele ribozomale conform secventei stabilite genetic si are loc cuplarea
aminoacizilor sintetizndu-se astfel lanturi peptidice respectiv proteine. Gruparile libere ale aminoacizilor pot sa se
combine ntre ele conducnd la formarea structurii secundare, tertiare.
 Ca urmare a sintezei de proteine, enzime, de compusi celulari are loc o crestere n volum a celulei pna la
un moment n care se declanseaza cariochineza (scindarea nucleului). ntr-o anumita portiune a peretelui celular are
loc nmuierea acestuia, aparitia unei protuberante, migrarea compusilor n acest mugure printr-un anumit canal
numitdiverticulum, formnd la nivelul canalului un inel rigid din chitina. Celula nou formata poate ramne atasata
(formnd lanturi 15-20 celule - Saccharomyces cerevisiae).

Reproducerea asexuata prin sporulare conduce la formarea de ascospori. ntr-un mediu caracterizat prin
umiditate scazuta, prin partenogeneza, celula de drojdie se transforma n asca. ntr-un mediu saracit n substante
nutritive, prin meioza, se formeaza ascospori.

Reproducerea sexuata are loc prin copulare - conjugarea unor celule ajunse la maturitate fiziologica
numitegameti. Copularea poate fi: - izogama (ntre celule de acelasi tip) sau heterogama.

Specii de drojdie cu importanta n industria alimentara

Saccharomyces cerevisiae - drojdia de spirt, folosita si n panificatie, este o drojdie de fermentatie

superioara, caracterizata de o temperatura de crestere si fermentatie 28-30C. Are forma oval rotunda, profilul
coloniei este bombat circular, culoarea alb, bej spre gri.

Prin fermentare n medii lichide formeaza lanturi lungi de celule (15-20) - cauza formarii unei spume
abundente, stabile.

n industria spirtului, prin fermentarea zaharurilor continute de plamezile zaharificate, produce pna la 16-
18alcool.

n panificatie drojdia din aluat fermenteaza maltoza cu formare de alcool etilic si CO 2, care este retinut de
gluten si determina cresterea n volum si porozitatea caracteristica pinii.

Saccharomyces uvarum (carlsbengensis) - drojdia de bere, este o drojdie de fermentatie inferioara

caracterizata de o temperatura optima de nmultire 30C si de o temperatura optima fermentatiei alcoolice de 6-
12C.

Saccharomyces cerevisiae (ellipsoideus) - drojdia de vin, produce fermentarea zaharurilor din musturi de
fructe (struguri), are temperatura optima de nmultire 30C si una optima de fermentatie alcoolica de 15C, este
sulfitorezistenta si alcoolorezistenta.

Saccharomyces oviformis (bayanus) - drojdia de sampanie, poate produce pna la 18-20 alcool; este
caracterizata de o mare rezistenta la CO2.

Saccharomyces pasteurianus - produce alterari ale berii cu tulburare si imprimare de gust neplacut.

Drojdiile din genul Schizosaccharomyces au un efect negativ deoarece pot produce o scadere a aciditatii
vinurilor; pot folosi ca sursa hidrocarbonata att zaharuri ct si acizi (cnd se dezvolta n must pot sa consume acidul
malic).

Saccharomyces ludwigi - are proprietati slab fermentative, este sulfitorezistenta, poate produce defect la
vinurile dulci - refermentarea vinurilor.

Drojdiile din genul Pichia au capacitate fermentativa redusa.

Pichia membranifaciens formeaza voal cutat la suprafata lichidelor fermentate si produce oxidarea
zaharurilor si a alcoolului.

Kluyveromices fragilis si lactis se utilizeaza la valorificarea zerului deoarece pot fermenta lactoza.

Drojdiile din genul Hansenula sunt caracterizate de forma de lamie, au proprietati slab fermentative, pe
lnga alcool pot produce si esteri.
 Drojdiile din genul Debaryomyces sunt halotolerante, se ntlnesc ca agenti de alterare a preparatelor din
carne, sunca.

Drojdiile din genul Hanseniaspora au forma de lamie, se gasesc n microflora mustului de struguri, pot
produce si esteri cu gust amar deci prezenta lor nu este dorita.

Candida mycoderma - produce "floarea vinului", se dezvolta pe vinuri slab alcoolice, n prezenta de gol de
aer si produce oxidarea alcoolului cu formare de apa si CO 2, ceea ce face ca vinul sa fie lipsit de gust, sa devina
instabil din punct de vedere biologic.

Candida albicans este drojdie patogena care produce candidoze.

Drojdiile din genul Torulopsis se ntlnesc pe suprafata fructelor, initiaza fermentarea mustului de struguri si
sunt inhibate de concentratii n alcool mai mari de 4-6 alcool.

Drojdiile din genul Kloeckera au forma de lamie, cu muguri la ambele capete, se dezvolta pe strugurii bine
copti, sunt inhibate de concentratii alcoolice mai mari de 6 alcool.

Drojdiile din genul Rhodotorula sunt celule de forma cilindrica, scurte, usor ovale, se ntlnesc pe suprafata
produselor vegetale, se dezvolta n colonii de culoare rosie datorita capacitatii de a sintetiza pigmenti carotenoidici.

2.2.2 Mucegaiuri

Definitie. Rol. Raspndire

Crestere. Reproducere

Specii de mucegaiuri cu importanta n industria alimentara

Mucegaiuri - microorganisme a caror celule sunt de tip eucariot cu organ vegetal monocelular sau
pluricelular - organ reproducator diferentiat. Mucegaiurile se reproduc prin spori obtinuti pe cale sexuata sau
asexuata.

Mucegaiurile sunt agenti de putrezire cu rol esential n natura deoarece realizeaza descompunerea si
degradarea materiilor organice de natura vegetala pna la compusi simpli.

Habitatul mucegaiurilor este stratul superficial al solului, unde rezista uscaciunii si diferentelor de
temperatura de la un anotimp la altul; majoritatea speciilor sunt aerobe.

Activitatea mucegaiurilor este foarte complexa, datorita capacitatii de a produce o gama larga de enzime:
amilaze sintetizate n scopul degradarii amidonului; proteaze sintetizate n scopul degradarii proteinelor; celulaze -
degradeaza celuloza; lipaze - degradeaza lipidele.

Mucegaiurile, mpreuna cu bacteriile si actinomycetele, contribuie la formarea humusului - rezerva de

substante minerale ale solului care dau fertilitate solului.

Ca urmare a capacitatii de adaptare la cele mai diferite medii, mucegaiurile pot sa se raspndeasca n
celelalte habitaturi: datorita curentilor de aer ajung pe suprafata plantelor, a legumelor, fructelor sub forma de hifa.
n apa prezenta lor este ocazionala deoarece nu au conditii de dezvoltare.

Mucegaiurile ajung frecvent si pe suprafata alimentelor conducnd la alterari importante. Prin defectul
demucegaire au loc modificari ale calitatilor senzoriale - aspect, culoare, miros, gust. Un anumit grup de mucegaiuri
dezvoltate pe produse alimentare produc micotoxine care pot conduce la mbolnaviri ale ficatului, rinichiului, sau la
cancer, n urma ingerarii de alimente mucegaite.

Din alt punct de vedere, se poate spune ca mucegaiurile sunt capabile sa paraziteze plante si animale.

Mucegaiuri patogene - mucegaiuri care cresc si care se nmultesc n organismele vii.

 Exemple: Aspergillus fumigatus - produce aspergilom pulmonar.

Mucegaiuri fitopatogene - mucegaiuri care cresc si care se nmultesc pe plante si conduc la boli ale
plantelor: rugina, taciunele, malura, fuzarioza. n cazul cerealelor, mucegaiurile conduc la o reducere a cantitatii de
substanta utila si implicit, la scaderea valorii tehnologice.

Mucegaiuri selectionate - mucegaiuri folosite n industria alimentara la: fabricarea unor brnzeturi cu pasta
mucegaita (Rochfort, Camenbert), fabricarea salamurilor crude de tip Sibiu, echipamentul enzimatic al
mucegaiurilor contribuind la procesul de maturare.

Celula de baza a mucegaiurilor este de tip eucariot cu anumite particularitati care confera celulei o structura
complexa, n comparatie cu celula de drojdie.

Cresterea si reproducerea mucegaiurilor

n momentul n care spori sau fragmente de mucegaiuri ajung pe un mediu nutritiv are loc o germinare si
cresterea radiala a tuburilor germinative care se mai numesc si hife - organe ale cresterii vegetative.

Hifele ndeplinesc mai multe functii:

- functia de absorbtie de substante nutritive, de fixare a mucegaiului pe mediu nutritiv - hife care se
numescrizoizi.

- functia de extindere care determina formarea de tuburi germinative ramificate - hife care se numesc stoloni.

- functia de reproducere - hife generatoare de spori, se formeaza n centrul coloniei, perpendiculare pe hifa
generatoare si au o crestere limitata.

Totalitatea hifelor alcatuiesc un miceliu care poate fi: - cenocitic - formatiune n care citoplasma circula
liber, aseptat, format din hife ce nu prezinta pereti despartitori - tip de miceliu caracteristic mucegaiurilor inferioare;
miceliul septat - formatiune n care citoplasma circula prin pori centrali - caracteristic mucegaiurilor superioare (la
un anumit stadiu de dezvoltare celulele sunt separate ntre ele prin septum - por central sub forma de perete
despartitor).

Totalitatea hifelor ce se dezvolta ntr-un por formeaza colonia cu aspecte diferite functie de gen specie.

Coloniile mucegaiurilor superioare au o crestere limitata, o dezvoltare radiala si un aspect pulverulent,

prafos, catifelat, de culori date de pigmentii sintetizati: alb, roz, portocaliu, verde, brun pna la negru.

Coloniile mucegaiurilor inferioare se extind pe ntreaga suprafata a mediului de cultura, cu un aspect pslos,
de culori mai putin variate: alb, cenusiu, brun.

Reproducerea mucegaiurilor - este un proces fiziologic complex si n cazul mucegaiurilor cunoscute si

studiate se poate realiza pe doua cai:

- vegetativa;

- prin spori - pe cale asexuata (prin sporangiospori sau conidiospori) sau pe cale sexuata prin spori perfecti
(oospori, zigospori, ascospori sau bazidiospori).

Specii de mucegaiuri cu importanta n industria alimentara

Genul Plasmopara cuprinde mucegaiuri fitopatogene ce dau boli ce se

numesc plasmopara viticolasi plasmopara florii soarelui.

Phytophora infestans - produce mana cartofilor.

 Genul Peronospora cuprinde mucegaiuri ce produc boli la plantele industriale.

Genul Phitium conduce la putrezirea plantelor tinere.

Genul Saprolegnia cuprinde specii care produc mbolnaviri la pesti.

Un gen foarte bogat ce cuprinde peste 88 de specii este genul Mucor. Caracteristica
generala a acestui gen este formarea stilosporangelui (sporange cu columela) prin a carui
spargere se elibereaza sporangiosporii si ramne columela care prezinta la baza un collar -
semn distinctiv pentru acest gen.

Mucor muccedo - produce mucegairea pinii (alb).

Mucegaiurile din genul Rhizopus se pot ntlni la toate produsele alimentare,

formeaza colonii de culoare bruna sau neagra. Caracteristica genului este formarea de
sporangi n manunchi (3-4); sporangele prezinta, dupa spargere columela fara collar.

Rhizopus stolonifer este un mucegai de infectie, poate produce toxine.

Mucegaiurile genului Aspergillius au drept caracteristica un conidiofor care prezinta

hife reproducatoare perpendiculare pe hifa vegetativa (celula picior);

- fialide - celule sub forma de sticla;

- rezultate ntr-un singur strat;

- unele prezinta si fialide secundare generatoare de fialospori;

Aspergillius niger - se prezinta sub forma de colonii brun spre negru cu

dezvoltare radiala limiata, prezinta un conidiofor cu doua rnduri de fialide pe ntreaga
suprafata a veziculei.

- are numeroase ntrebuintari: obtinerea acidului citric, obtinerea de enzime.

Aspergillius orizae - formeaza colonii radiale de culoare bej spre oranj, prezinta un
conidiofor cu un rnd de fialide repartizate pe suprafata veziculei care genereaza fialospori
sferici cu suprafata neteda.

- se foloseste la obtinerea de enzime, la zaharificarea plamezilor

amidonoase n vederea obtinerii unor produse de fermentatie alcoolica. SAKE - bautura
alcoolica obtinuta cu ajutorul acestei specii.

Aspergillius glaucus - se prezinta sub forma de colonii de culoare verde-galbui, cu

un conidiofor ce prezinta un rnd de fialide fixate numai la partea superioara. Formeaza
toxine, uleiuri volatile cu miros neplacut, este ntlnit frecvent pe pine, cereale, fructe.

Aspergillius flavus - formeaza colonii de culoare verde-galbui, prezinta un rnd de

fialide generatoare de fialospori sub forma ovala. Toxinele formate de acest mucegai sunt
cancerigene si se numesc aflatoxine.

Genul Penicillium este un gen foarte bogat n specii.

Diferentierile dintre specii sunt date de simetria sau asimetria metulelor fata de axul
conidioforilor. Fialidele pot fi uniseriate sau biseriate cu dimensiuni diferite. Exista diferente
ntre dimensiunile fialosporilor si aspectul lor si diferentieri date de pigmentatie.

Penicillium nalgiovensis - mucegai selectionat, cultivat pe suprafata salamului de

Sibiu.
 Penicillium camemberti, roqueforti sunt mucegaiuri cultivate pe anumite tipuri
de brnzeturi.

Mucegairea banala este provocata de :

Penicillium glaucum (de culoare verde);

Penicillium expanseum (produce patulina, o micotoxina cu efect

cancerigen);

Penicillium difitatum (se dezvolta pe fructele citrice).

Botrytis cinereae - mucegaiul cenusiu al strugurilor, prezinta un conidiofor

ramificat, se reproduce asexuat, prin botrioblastospori de forma ovoidala.

Efect negativ: datorita enzimelor pectolitice sintetizate produce mucegairea vulgara

la struguri, fructe de padure, capsuni, seminte de floarea soarelui, ceapa, varza.

Efect pozitiv: n anumite conditii climaterice determina mucegairea

nobila sau botritizarea boabelor de struguri - are ca rezultat o stafidire, o crestere a
continutului de glucoza si acid gluconic.

Stafidele sunt boabe de struguri botritizate. Vinul obtinut din struguri botritizati este
foarte aromat.

Botritizarea se realizeaza mai ales n zone unde zilele nsorite alterneaza cu zilele
ploioase (Franta, Italia).

Mucegaiurile din clasa Basidiomycetes - se reproduc sexuat prin basidiospori si, n general,
produc boli la plantele de cultura.

Puccinia graminis - produce rugina cerealelor, rezulta boabe mici, sistave.

Ustilago tritici - produce taciunele, rezulta un spic aparent ars de foc, fara boabe.

Genul Tilletia contine specii ce produc malura. Boabele malurate contin

clamidospori de culoare neagra care dau gust si miros de peste stricat.

Geotrichum candidum - este raspndit pe produsele vegetale, apare ca agent de

alterare a produselor lactate si a legumelor conservate prin murare. Se prezinta sub forma
de colonii albe, cu margini dantelate, cu aspect fainos. Sintetizeaza enzime de tipul
celulazei, lipazei, nu produce toxine si dezvoltarea sa pe furaje conduce la ridicarea
continutului n proteine.

Cladosporium cellaris - produce mucegairea peretilor.

Alternaria tenius - este raspndit pe cereale, seminte oleaginoase, unele specii

conduc laalternarioze.

Genul Fusarium - se caracterizeaza prin colonii psloase, de culoare alb roz, alb
verde, se reproduce prin conidiospori (macroconidii sau microconidii) de forma ovala,
incolore.

Speciile acestui gen sunt fitopatogene deoarece produc fusarioze - boli ale plantelor,
care pot duce la putrezirea plantelor tinere n urma unor ploi abundente; sunt producatoare
de micotoxine foarte periculoase.