Sunteți pe pagina 1din 3

loare-albastr

- Iar te-ai cufundat n stele

i n nori i-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita ncalte,

Sufletul vieii mele.

n zadar ruri n soare

Grmdeti-n a ta gndire

i cmpiile asire

i ntunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urc-n cer vrful lor mare -

Nu cta n deprtare

Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi prul.

Ah! ea spuse adevrul;

Eu am rs, n-am zis nimica.

- Hai n codrul cu verdea,

Und-izvoare plng n vale,

Stnca st s se prvale

n prpastia mrea.
Acolo-n ochi de pdure,

Lng balta cea senin

i sub trestia cea lin

Vom edea n foi de mure.

i mi-i spune-atunci poveti

i minciuni cu-a ta guri,

Eu pe-un fir de romani

Voi cerca de m iubeti.

i de-a soarelui cldur

Voi fi roie ca mrul,

Mi-oi desface de-aur prul,

S-i astup cu dnsul gura.

De mi-i da o srutare,

Nime-n lume n-a s-o tie,

Cci va fi sub plrie -

-apoi cine treab are!

Cnd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de var,

Mi-i inea de subsuoar,

Te-oi inea de dup gt.


Pe crare-n boli de frunze,

Apucnd spre sat n vale,

Ne-om da srutri pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

i sosind l-al porii prag,

Vom vorbi-n ntunecime:

Grija noastr n-aib-o nime,

Cui ce-i pas c-mi eti drag?

nc-o gur - i dispare...

Ca un stlp eu stam n lun!

Ce frumoas, ce nebun

E albastra-mi, dulce floare!

..............

i te-ai dus, dulce minune,

-a murit iubirea noastr -

Floare-albastr! floare-albastr!...

Totui este trist n lume!

Inapoi