Vino-n codru la izvorul

Care tremur pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

i n braele-mi ntinse

S alergi, pe piept s-mi cazi,

S-i desprind din cretet vlul,

S-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei edea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar n pr nfiorate

Or s-i cad flori de tei.

Fruntea alb-n prul galben

Pe-al meu bra ncet s-o culci,

Lsnd prad gurii mele

Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,

ngna-ne-vor c-un cnt

Singuratece izvoare,

Blnda batere de vnt;

Adormind de armonia
Codrului btut de gnduri,

Flori de tei deasupra noastr

Or s cad rnduri-rnduri.