Sunteți pe pagina 1din 43

NGRIJIRI PALIATIVE

SUPORT DE CURS

2016
INGRIJIRI PALIATIVE

Definitii:
Ingrijirea paliativa este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt
confruntati cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop
imbunatatirea calitatii vietii bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si inlaturarea
suferintei.
Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative.
.P. sunt ngrijiri care amelioreaz QOL a pacienilor i a familiilor lor, care trebuie s
fac fa problemelor pe care le ridic o boal evolutiv. Aceast abordare se refer la prevenirea
i alinarea suferinelor, graie unei identificri precoce, unei evaluri riguroase i unui tratament
eficace al durerii i al oricrei alte probleme, fizice, psihosociale i spirituale.

ngrijirea Paliativ

Studiul i managementul pacienilor cu boal activ, progresiv, foarte avansat, n


care prognosticul este limitat i focalizarea se face pe calitatea vieii.
specialitate medical relativ nou, recunoscut formal n Romnia
arie distinct de practic derivat din ngrijirea spitaliceasc
Hospice
concept originar n Evul Mediu
conceptul modern (asistena pacienilor cu stare terminal)
fundamentat de Dame Cicely Saunders (St Christophers Hospice)
hospice-urile i ngrijirile paliative s-au dezvoltat mpreun, ntr-o micare mondial cu
obiective comune (ex. terapia durerii n cancer).

Beneficiarii

Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc disconfort, limiteaza
activitatea zilnica i au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de tratamente de
sustinere a vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea activitatii cotidiene.
Copii sau adulti cu boala terminala
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme severe, leucemii
acute, accidente vasculare) unde vindecarea este un scop realist, dar boala insasi sau
tratamentele asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive (cancer, boala vasculara periferica,
insuficiente renale sau hepatice, boli cardiace sau pulmonare avansate, boli degenerative
neurologice).
Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata, rezultate in urma unor
accidente sau traumatisme severe.

Ingrijirea paliativa se realizeaza la doua nivele:

1.Abordarea paliativa prin servicii ne-specializate de ingrijire paliativa. Ea este acordata de


personal medical cu o pregatire minima in ingrijiri paliative - medici de familie, spital,
as.medicale, care au in afara pregatirii de baza, un curs introductiv de 40 ore in ingrijire paliativa.
2.Servicii specializate de ingrijiri paliative
Unitati specializate de ingrijire paliativa (Hospice) - imbina rigorile unei unitati
spitalicesti cu paturi cu ambientul familial, apropiat de cel casnic, si ofera asistenta complexa
pacientilor eligibili.
Sectii cu paturi de ingrijiri paliative
Ingrijire paliativa la domiciliu
Centre de zi
Ambulatorii de ingrijire paliativa
Echipe mobile specializate de ingrijiri paliative in cadrul spitalului

Echipa interdisciplinara

Ingrijirea paliativa este o munca de echipa, n conformitate cu standardele nationale de


ingrijiri paliative. Componenta minima:
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
Psiholog
Kinetoterapeut
Terapeut prin joc
Logoped
Dietetician

Serviciile de ingrijiri paliative

Este necesara infiintarea si organizarea unei retele nationale de servicii paliative care se
va face sub coordonarea ,monitorizarea si cu avizul MSP,MMSSF si a organismelor
nationale din domeniul ingrijirilor paliative.
Pot fi o parte a sistemului public de sanatate, organizatii neguvernamentale, sau alte
unitati private cu obiect de activitate medical.
Finantarea serviciilor de ingrijire paliativa:
- Case de Asigurari
- Programul national de ingrijiri paliative
- Autoritati locale
- Donatii, sponsorizari
- Autofinantare in conditiile legii.

Principiile ngrijirii de Hospice

Promoveaz viaa i se concentreaz pe ameliorarea calitatii vietii


Nu i propune s grbeasc, dar nici s amne moartea, ce este privit ca un proces
normal mai curnd dect un fenomen biomedical.
Trateaz durerea i alte simptome.
Ofer asisten i susinere pacientului, n manier constructiv integrend aspectele
psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului
Ofer un sistem de susinere pentru a ajuta oamenii n suferin s rmn ct mai activi
i creativi posibil, pn n momentul morii.
Ofer un sistem de susinere a familiilor i prietenilor n cursul suferinei, i ulterior, al
doliului.
Utilizeaza o echipa interdisciplinara pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului si
familiei
Se aplic precoce n evoluia bolii, n conjuncie cu alte tratamente care privesc
prelungirea vieii, ca de ex. chimioterapia sau radioterapia, incluznd explorrile necesare pentru
a nelege mai bine i pentru a aborda mai adaptat complicaiile

Obiectivele ngrijirii de Hospice

Principalul obiectiv este tratamentul simptomatic, combaterea suferinei, ameliorarea


calitii vieii, att a pacientului ct i a familiei sale, aceasta presupunnd aciuni n 4 direcii:
fizic, emoional, spiritual i social.
Starea terminal poate fi definit dup urmtoarele criterii:
pierdere ponderal > 8 kg n ultimele 3 luni
valorile proteinelor totale < 35 g/l
nivelul LDH > 700 UI/l
Simptomele frecvente n ultimele 48 de ore de via:
Durere 51%
Dispnee 22%
Respiraie zgomotoas 56%
Grea i vrsturi 14%
Confuzie 9%
Agitaie 42%
Micri necontrolate 12%
Incontinen 32%
Retenie urinar 21%
Transpiraie 14%
Anorexie 80%

Direcii de asisten n Hospice


ngrijirile strii terminale sunt multilaterale, dar se concentreaz pe controlul medical al
simptomelor i semnelor fizice, elementele principale fiind:
necesitatea combaterii optime a durerii
combaterea altor simptome cauzatoare de disconfort i suferin
aplicarea ngrijirilor de ctre medici i personal sanitar antrenat care manifest o
atitudine pozitiv pentru ngrijirea paliativ
respectul pentru dorinele pacientului
relaia de ncredere i comunicare deschis ntre medicpacientfamilie, ce permite
depirea anxietii i pregtete familia i pacientul pentru deces

Caracteristicile serviciilor de ngrijire paliativ domiciliar

Ofer cunotine i expertiz n controlul simptomelor asociate stadiilor avansate de


cancer i recunoaterea faptului c acestea (ex.: durerea) prezint, pe lng componenta fizic, i
una social, psihologic i spiritual.
Recunoaterea unui rol educaional i de cercetare.
ngrijirea este centrat pe asistena pacientului la domiciliu, dar include i servicii de
ngrijire de zi sau ambulatorii sau servicii de asisten n caz de doliu/suferin.
Asistena este administrat n sistem multidisciplinar, incluznd medici specializai n
ngrijiri paliative, asistente (nurse), asisteni sociali, terapeui ocupaionali, asisteni spirituali i
psihoterapeui.

Probleme frecvente n cancerul avansat

Durerea (75% dintre pacieni)


Greurile i vrsturile
Constipaia
Astenia fizic
Dispneea
Ascita / pleurezia malign
ngrijirea plgilor
Limfedemul
Inhibiia mduvei osoase (anemie, limfopenie)
Tulburrile de nutriie (sindromul de anorexie-caexie)
Anxietatea i depresia
Confuzia
Reabilitarea i efectele secundare pe termen lung ale tratamentelor

Rolul Asistentei Medicale La Domiciliu

Cunoaterea sechelelor i deficitelor datorate diagnosticului i tratamentului


Potenialul de leziuni tisulare asociate evoluiei tumorii i tratamentului

limitarea riscului de infecii: evitarea traumatismelor, a procedurilor invazive i a presiunii


excesive / constriciei la braul homolateral
facilitarea circulatiei venoase: exerciii fizice moderate, ridicarea braului cnd este posibil,
utilizarea masajelor terapeutice sau compresiuni pneumatice conform indicaiilor medicale
anunarea medicului terapeut imediat ce este diagnosticat edemul
asigurarea c pacienta i-a nsuit msurile de precauie, regulile de monitorizare i faptul c
trebuie s se prezinte imediat la medic cnd survin simptomele (eritem cutanat, tumefacie,
durere la nivelul braului).
Durerea datorat evoluiei bolii sau tratamentului (chirurgie, RT)

eliminarea sau controlul durerii

Perturbri importante ale imaginii corporale datorate bolii sau tratamentului


Stresul psihologic datorat diagnosticului, tratamentului, posibilitii de recidiv

ncurajarea pacientei cu privire la rezultatele tratamentului


se vor iniia testri psihologice i msuri educative
se va proceda la reinseria profesional i familial a pacientei
Posibilitatea apariiei unor perturbri ale comportamentului sexual sau intimitii,
prin modificrile psihologice determinate de boal sau de tratament

evaluarea funciei sexuale prin anamnez i identificarea obstacolelor n cale intimitii i


funciei sexuale
educarea pacientei despre posibilitile de tratament a perturbrilor sexuale existente

Asistena strii terminale

Chiar i la nceputul secolului XXI, circa 1/2 din pacienii diagnosticai cu cancer vor
deceda datorit bolii n decurs de civa ani.
Datele statistice nu explic n totalitate aspectele reale ale bolii i consecinele pentru
individul care triete cu cancer, familia i prietenii si.
Cnd boala malign atinge stadiul terminal, scopul tratamentului nceteaz s mai fie
vindecarea sau prelungirea supravieuirii.
n aceast perioad stresant i dificil, terapeuii trebuie s-i continue eforturile pentru a
trata suferina pacientului i a combate simptomele principale.

Msuri Paliative n starea terminal

Tratarea simptomelor trebuie s rmn o prioritate n evoluia final a cancerelor.


Pe msur ce starea general a pacientului devine mai grav, cauzele simptomelor finale
devin tot mai complexe i limiteaz capacitatea clinicianului de a trata factorii etiologici primari.
Frecvent, etiopatogenia simptomelor este multifactorial sau neclar i/sau cauzele nu pot
fi corectate prin tratament.

Durerea
Durerea continu s rmn simptomul dominant, cauzator de team i de multe ori
subtratat la pacienii cu cancer n stadii finale, la care prezint numeroase dimensiuni i
este adesea descris ca durere total.
Tratarea durerii n stadiile terminale presupune:
Evaluarea permanent a medicaiei i modificarea acesteia indiferent de doze, pn la obinerea
dispariiei ei necondiionate, prin utilizarea scalei OMS de tratament antalgic.
Morfina este cel mai puternic opioid de elecie, i trebuie administrat pn la calmarea total a
durerii.
Doza optim este considerat aceea care contribuie la calmarea complet a durerii, cu cele mai
reduse efecte secundare.

Urmrirea Altor Simptome

Alte simptome din strile terminale vor fi tratate pe msur ce survin, innd cont n
permanen c principalul scop este promovarea confortului pacientului i nu ameliorarea
supravieuirii / vindecarea.
Simptomele trebuie evaluate i tratate rapid, interveniile optime fiind cele care prezint
un impact minim asupra calitii vieii.
Se vor evita acele msuri care nu sunt neaprat necesare, scad confortul pacientului i pot
contribui fie la creterea suferinei acestuia, fie la grbirea evoluiei nefavorabile.
Se contraindic unele msuri ale medicinei tradiionale, analizele de laborator i
explorrile inutile, ca i monitorizarea permanent a semnelor vitale.

Hidratarea i Nutriia

Refuzul total al pacientului de a mnca i a bea este un stadiu firesc al strii terminale.
Foamea rareori este o surs de disconfort!
La cererea familiei, terapeutul tinde s instituie msuri de hidratare I.V. sau s instaleze o
sond de nutriie enteral nu este necesar (nu prelungete supravieuirea, nu
amelioreaz starea de nutriie i pierderea ponderal i nu face pacientul s se simt mai
puternic; de asemenea, au ca efect creterea distanei emoionale fa de familie)
Deshidratarea n starea terminal scade secreiile pulmonare i crete dispneea, scade
debitului urinar cu diminuarea incontinenei, i minimalizeaz posibilitatea apariiei
vomismentelor.
Hidratarea prin metode artificiale determin disconfort i se va utiliza numai cnd
pacientul se plnge de sete i nu este capabil s bea.

Principii De Suport Nutritiv La Pacientul Terminal

Se evit tehnicile invazive, cum ar fi nutriia parenteral total (NPT), i administrarea


parenteral a medicaiei; se va prefera o perfuzie S.C. lent de suplimentare nutriional
(hipodermocliza), care combate deshidratarea.
Se va promova pe ct posibil nutriia oral, ns pacientul nu va fi forat s mnnce;
alimentarea forat poate accentua senzaia de grea sau crete riscul de aspiraie.
Se indic controlul secreiei salivare etc. scopolamina (30-60 mg I.V./S.C.), sau
hioscina hidrobromid (400-800 mg).
Igiena cavitii bucale i umectarea periodic a mucoasei, cu seringa, diminu senzaia de
sete i senzaiile neplcute locale.
Anorexia final nu va fi combtut prin tentative de alimentaie forat; nici o medicaie
disponibil actual nu este eficace n combaterea acesteia.
Pacientul nu moare pentru c nu mnnc, ci nu mnnc pentru c moare

Modificarea Statusului Mintal


n preajma morii pacientul pare c intr ntr-o alt dimensiune, manifestat prin
modificarea de scurt durat i tranzitorie a strii de contien, ce precede coma final.
Aceast stare se poate manifesta prin mhnire, suferin profund, agitaie fizic
(pn la punctul n care pacientul dorete s coboare din pat);
dac agitaia se prelungete, pacientul manifest dispnee i trebuie sedat n mod
adecvat.
n acest moment, familia trebuie avertizat c aceast stare este un eveniment final,
component a bolii
probabil datorat hipoxiei profunde
ce necesit sedare, i nu un semn de suferin fizic sau emoional, sau de refuz
a morii

Importana Comunicrii

Un subiect important n ngrijirea terminal este realizarea unei comunicri consistente


ntre membrii echipei de ngrijire, pacieni i familia acestora.
Cele 6 subiecte de importan n comunicarea cu pacientul cu cancer n stare terminal
sunt urmtoarele:
a vorbi cu sinceritate i onestitate
a fi capabil s vorbeti despre moarte
a da vetile proaste ntr-o manier sensibil
a asculta pacienii
a ncuraja ntrebrile pacienilor
a fi sensibil la momentul cnd pacientul este pregtit s vorbeasc despre moarte

Asistena Psihologic Familial naintea Morii

Familia necesit un contact strns i comunicare cu medicul i personalul de ngrijire


atunci cnd sfritul pacientului este aproape.
Terapeuii trebuie s ndrume familia prin momentul dificil pe care membrii familiei l
parcurg, cu empatie i nelepciunea experienei.
Fiecare experien de moarte este unic, individualizat, i poate afecta comportamentul
personalului medical de ngrijire.
Cea mai frecvent ntrebare care i se pune oncologului naintea morii este: Ct timp mai
are de trit pacientul?
Cel mai bun rspuns este explicarea n termeni simpli a semnificaiei fiecrui semn care
apare (modificrile respiratorii, modificarea culorii pielii, slbirea pulsului, starea de somnolen
etc.), care poate ajuta i ghida familia n decizia asupra timpului de petrecut mpreun cu
pacientul i a dorinei de a-i lua rmas-bun.
Cel mai important indice al fazei terminale este rata de deteriorare clinic.

Concluzii

Pacientul terminal trebuie asistat cu dragoste i devotament.


Nu va fi forat s mnnce i nu se vor indica manevre agresive de restabilire a aportului
nutritiv (gavaj, tubaj, nutriie parenteral pe vene centrale); se poate recurge la o perfuzie de
soluii izotone pe ven periferic sau hipodermocliz.
Decizia terapeutic va ine cont n primul rnd de confortul pacientului, n condiiile n
care ncercrile de suplimentare caloric a pacienilor cu cancer n faz terminal nu au
demonstrat un impact semnificativ asupra supravieuirii i a calitii vieii.
Se va insista predominant asupra ameliorrii simptomelor dominante (dureri, dispnee,
somnolen, vrsturi, hipersecreii, respiraie zgomotoas, insuficien sfincterian), lsnd
aportul alimentar n plan secundar.
Explicarea situaiei i implicarea, pe ct posibil, a pacientului i familiei n deciziile
terapeutice amelioreaz stresul psihologic.

P1.Semne si simptome prezente in starile avansate si terminale de boala :

1.1.durerea
1.2.incontinenta,caderile, imobilizarea
1.3.moartea

DUREREA
=este disconfortul raportat de pacient
Durerea totala :
-este un termen de referinta pentru pacientul aflat in stadiu terminal de boala
-este subdivizata in :
a.durere fizica :
-de regula se refera la pacientii care sufera de cancer.
-poate fi cauzata de slabiciune, tratamente suportate
-cuprinde : dureri osoase , infiltrarea, compresia, distrugerea nervilor, dureri viscerale, infiltrarea
tesuturilor moi, colica intestinala, limfedemul
b. durerea emotionala si cea sociala :
-durerea este provocata de alti factori decit cei fizici :durerea fizica genereaza anxietate si stari
depresive.
-cheia este proasta comunicare intre pacienti, familie, personal medical.
c. durerea spirituala :
-reflectind la trecut poate apare sentimentul puternic pentru lucruri sau sentimente, atitudini
necorespunzatoare.
Analiza durerii :
-cea mai buna estimare o constituie evaluarea ei de bolnavul insusi
-exista mai multe scale de evaluare a durerii
Semne fiziologice ale durerii :
-tahicardia
-tahipnee
-cresterea TA
-transpiratii, paloare
-pupile dilatate
-tensiune musculara
-greata, varsaturi
Semne comportamentale :
-pozitii corporale rigide
-neliniste
-tresariri
-dinti inclestati
-pumni inclestati
-plins
-gemete

Rolul asistentei in cazul durerii totale :


-conceperea unui plan individual de tratament pentru fiecare pacient in parte
-este important sa se tina cont si de parerea familei si de implicarea ei
-examinarea sentimentelor si a starii spirituale si mentale ale pacientului
-intocmirea unei liste cu probleme de toate tipurile, care ar putea influenta pacientul si caracterul
durerii(anxietate, depresie, tensiuni familiale, griji financiare)
-urmareste progresele pe toate planurile

Durerea in stadiu termina este coplesitoare, continua si distructiva.Ea incetoseaza mintea si


inhiba capacitatea de concentrare.

INCONTINENTA
Problemele de eliminare pot fi o sursa continua de neplaceri pentru pacient si il pot afecta atit
fizic cit si psihologic.
a. Incontinenta de urina :
-poate avea ca si cauze : medicatia, infectiile, fistulele urinare, anxietatea, paralizia
sfincterelor
-pacientul trebuie sondat permanent
-in cazul in care deficienta nu este f. mare, asistenta tb. sa aiba grija ca accesul pacientului la
toaleta sa fie facil si sa nu-i provoace dureri
b.Incontinenta fecala :
-este rara in cazul pacientului muribund, cu exceptia cazurilor in care ea are o cauza
patologica specifica in care pacientul nu-si poate controlo diareea
-cauze:anumite medicamente, radioterapie, tumori pancreatice, tumori de intestin gros, etc.
-presupune acces facil la toaleta
-se pot folosi scutece pentru adulti

CADERILE :
Pot fi de ordin fizic, datorita :
- slabiciunii fizice,
- crize dureroase
- medicatie care provoaca vertij
- anxietate, ameteli
Pacientul terminal trebuie supravegheat tot timpul pentru ca fragilitatea acestuia se poate
solda cu fracturi, luxatii, entorse, hematoame, contuzii, afectiuni care pot complica si mai
mult ultimile zile ale acestuia.

Caderile de ordin psihic :


-sunt aproape la fel de grave ca si cele fizice
-pot insemna si o renuntare la lupta, o grabire a sfirsitului
-in aceste situatii este necesara o sustinere afectiva si psihologica din partea personalului
medical si mai ales a celor apropiati, a familiei.

IMOBILIZAREA :
-reprezinta o diminuare sau o restrictionare a miscarilor
Cauze:
-alterarea centrilor nervosi(AVC)
-alterarea integritatii aparatului locomotor
-durerea
-atrofia musculara
-casexia
-anxietate
-cefalee marcata
-anemie severa
Rolul asistentei:
-asigurarea alimentatiei
-hidratarea pacientului
-efectuarea de miscari active si pasive
-prevenirea escarelor
-toaleta pacientului

MOARTEA
Criterii pentru stabilirea mortii:
-incetarea definitiva a functiei cardiaca si pulmonara
-incetarea totala si definitiva a functionarii creierului(moartea cerebrala)
-incetarea functionarii emisferelor cerebrale(moartea corticala,starea vegetativa persistenta)
Etapele mortii:
-preagonia
-agonia
-moartea clinica
-moartea cerebrala
-moartea reala(biologica)

P2.Principalele afectiuni care determina stari avansate si terminale de boala :

1.CANCERUL
Cancerul este o categorie de boli caracaterizate printr-o diviziune necontrolat a celulelor i
capacitatea acestor celule de a invada alte esuturi din organism, fie prin cretere direct n
esuturi adiacente (invazie) sau prin migraia celulelor spre locuri mai ndeprtate n organism
(metastaz).
Aceast cretere necontrolat este cauzat de anormaliti n ADN, cum ar fi de exemplu mutaii
ale genelor care controleaz nmulirea celulelor. Una sau, frecvent, mai multe astfel de mutaii
pot duce la diviziunea i nmulirea necontrolat a celulelor i formarea unei tumori.
Tumora se poate referi la orice tumefiere (umfltur) anormal a unui esut din organism, putnd
fi malign sau benign. Doar tumorile maligne sunt capabile de a invada alte esuturi, capacitate
numit metastaz.

Cancerul e caracterizat prin diverse simptome care depind de zona afectat i caracterul tumorii.
Un diagnostic definitiv necesit n general o examinare microscopic a esutului afectat, obinut
printr-o biopsie. Dup ce a fost diagnosticat, cancerul este n general tratat prin operaie,
chemoterapie i/sau radioterapie.

In cazul in care diagnosticul este pus tardiv si pacientul are metastaze multiple, se trece la
tratamentul paliativ, care presupune:

-tratarea durerii

-asigurarea confortului fizic si psihic pina la sfirsitul vietii

-monitorizarea si mentinerea functiilor vitale

2.SIDA
-afectiune a sistemului imunitar produsa de virusul HIV
-infectia HIV este ireversibila
-medicamentele pot doar intirzia aparitia bolii
-boala SIDA duce la distrugerea sistemului autoimun
-nu exista tratament
-distrugerea completa a sistemului imunitar duce inevitabil la moarte
-moarte se instaleaza prin aparitia multor afectiuni letale asociate
3.AVC

-este dat de un cheag de singe sau o hemoragie care apare la nivel cerebral

- este una principalele cauze ale mortalitii, att n Romnia ct i n ntreaga lume. Dincolo de
deces, accidentul vascular cerebral cauzeaz handicapuri fizice sau mentale permanente.
Statisticile privind incidena acestei afeciuni sunt alarmante!

- Accidentul vascular cerebral este o afeciune potenial fatal care necesit atenie medical de
urgen. Dup orice fel de AVC, poate rmne o arie de esut cerebral mort (de infarct cerebral).
Recuperarea funciilor afectate depinde de capacitatea esutului cerebral rmas neafectat de a
suplini funciile celui afectat. Succesiunea mai multor accidente vasculare cerebrale poate duce
la apariia unei afeciuni cerebrale cronice numit demen vascular.

4.Definitia btranetii i clasificarea ei

n prezent criteriul n baza cruia un individ este plasat n categoria btrnilor, este unul
exclusiv cronologic; formal o persoana este considerat (devine) btrn, dup ce mplinete 65
de ani. Acest criteriu este totui destul de arbitrar, motiv pentru care a generat i genereaz nc
multe dezbateri i confruntri de idei.
Intruct exist diferene enorme ntre un individ de 65 de ani i unul de 100 ani, s-a impus
mprirea (arbitrar i ea) persoanelor n vrst n urmtoarele 3 subgrupuri :

btrnii tineri (young-old), ntre 65 i 75 de ani, care n principiu prezint cele mai
mici afectri ale functiilor i performantelor ;

btrnii medii ( middle-old = mijlocii, de mijloc), ntre 75 i 85 de ani, i

btrnii btrani (old-old), cu vrsta de peste 85 de ani. Este clar c incidena bolilor
i dizabilittilor creste dramatic la btranii medii i, mai ales, la btrnii btrni.

4.1. Modificarile morfo-functionale induse de inaintarea in varsta

4.1.1. Functia cardiovasculara


Parametrul care ne d relaiile cele mai exacte despre performantele funciei
cardiovasculare i, implicit, despre disponibilitatea individului de a presta efort fizic, este VO 2 max
(care nseamn consumul maxim de oxigen). . Scderea VO 2 max odat cu naintarea n vrst, se
datoreaz scderii FC (FC = frecven cardiac) maxime, a volumului sistolic maxim i a
capacitatii tesuturilor (in special a musculaturii, pentru c ea este cel mai mare consumator de
oxigen din organism) de a extrage oxigenul din snge.
4.1.2. Functia pulmonar
Pe msur ce un individ mbtrnete, se instaleaz o scdere general a capacitii
plamanilor de a inspira aerul aductor de oxigen i de a expira aerul mbogit cu bioxidul de
carbon, de care organismul vrea sa se debaraseze.
La 65 de ani, valorile corespunztoare sunt 2,61, respectiv 3,88 l aer. Asta inseamn c CV
a persoanelor de 65 ani reprezint doar 77% din capacitatea vital pe care ele au avut-o la 25 de
ani. Iar dup 65 de ani, acest procent scade ntr-un ritm i mai accelerat.
Alt parametru care ne arata deteriorarea funciei pulmonare odat cu naintarea n vrst,
este VEMS; volumul expirator maxim pe secund. n timp ce la 25 de ani el reprezint n medie
84% din CV, la 65 de ani reprezint doar 74 77 % din CV.
naintarea n vrst crete rigiditatea cutiei toracice i scade forta muchilor respiratori ;
asta face ca vrstnicii s devin mai neeficieni n plan respirator, adic ei consuma o cantitate
mai mare de energie pentru aprovizionarea cu aer (muchii lor respiratori muncind mai mult ),
dect copii, tinerii i adulii. Toate acestea fac ca pentru prestarea unui efort identic vrstnicii
s trebuiasc s respire mai des dect celelalte categorii de vrst. Asta explica de ce ei percep
efortul respectiv mai obositor, mai sufocant, iar noi trebuie sa-i inelegem.
4.1.3. Functia musculoscheletica
naintarea n vrst produce modificri semnificative pe linia performanei musculare i a
compozitiei corporale, aceste modificri afectnd starea funcional a persoanelor n cauz.
In ce privete performanta musculara, scderea forei muchilor este unul dintre cele mai
evidente lucruri la btrni. Scderea devine evident dup 60 de ani i se accelereaz dup 80.
De ce se produce aceast scdere a fortei musculare ?
Explicaia const n scderea volumului muchilor, ca urmare a aa- numitului proces de
sarcopenie. Prin sarcopenie se nelege reducerea numrului de fibre musculare ( n special a
fibrelor de tip II), concomitent cu atrofierea (subierea) lor. Cauza o reprezint tocmai
neutilizarea din ce n ce mai evident a muchilor, pe msura naintrii n vrst, altfel spus
tocmai sedentarismul.
Modificrile scheletice constau n principal n scderea densitatii minerale a oaselor, odat
cu naintarea n vrst. La femei se produce o pierdere accelerat de substanta osoasa, imediat
dup menopauza. Dar nu trebuie s credem - cum exist tendina - c densitatea osoas scade
numai la femei. Ea scade la ambele sexe, n medie cu cca 1% pe an, dup vrsta de 60 de ani.
Reducerea densitii osoase i subierea oaselor crete riscul apariiei de fracturi. Astfel,
cca 1/3 din femeile de peste 65 de ani vor suferi fracturi vertebrale (care genereaz dureri i
cifoz), iar cca 1/3 din cele de peste 80 de ani vor suferi o fractura de col femural.
La baza scaderii rezistenei oaselor, pe lng reducerea activitilor i solicitrilor fizice,
stau : aportul redus de calciu, scderea absorbtiei calciului din alimente i modificrile
hormonale.

4.1.4. Modificrile articulare si periarticulare


Se tie c n alctuirea unei articulaii, pe lng capetele a dou sau mai multe oase, intr o
serie de alte structuri, cum ar fi cartilaje, capsula articulara i ligamente. Toate aceste structuri se
caracterizeaz prin aceea c n componenta lor intr n principal aa-numitul esut conjunctiv. Ei
bine, pe msura naintrii n vrst, esutul conjunctiv articular i periarticular sufer o serie de
modificri nefavorabile ( modificri degenerative), iar amploarea i viteza cu care se instaleaz
aceste modificri, depind i de activitatea fizica prestat de persoanele respective. Toate acestea
explic durerile, rigiditatea, scderea amplitudinii miscarilor, lipsa de siguranta n mers etc, i fac
ca stretching-ul s aib o indicaie mai mare la vrstnici, n comparaie cu celelalte vrste.

4.2. Probleme de comunicare la populatia varstnica


Comunicarea, respectiv transmiterea de informaii sau mesaje, prezint anumite specificiti
n cazul lucrului cu persoanele n vrst. Acestea se datoreaz particularitilor fiziologice,
psihologice i sociale ale indivizilor aparinnd categoriei populaionale de care ne ocupm.
Particularitile care influeneaz comunicarea cu vrstnicii in de:

funciile auzului i vederii, care scad;

scderea vitezei de vorbire i a volumului vocii, datorat n principal descresterii


performanelor aparatului respirator; acest impediment, n multe cazuri prezent chiar i n
repaus, se va accentua notabil n condiiile prestarii de efort fizic;

capacitatea de comunicare, de a da rspunsuri, sau de a prelua mesajul transmis de


instructor, ine n cazul vrstnicilor i de scderea vitezei de reactie n general. Aceast
scdere a vitezei de reacie influenteaza inclusiv memoria ( n special memoria de scurt
durat), i face s scad viteza de vorbire;

expresia i expresivitatea facial, care se reduc ca spectru i care are nu numai nite
explicatii ce in de starea psihica (mai abtut, mai depresiv) caracteristic acestei
vrste, ci i de nite modificri anatomo-histologice. Astfel, potrivit unor cercetri relativ
recente, faa morocanoasa / suparata / manioasa a btrnilor, s-ar datora i scderii
semnificative a grsimilor din fibrele ce intr n alctuirea muchilor feei;

problemele cu somnul i particularitile acestuia.

5.Comele

Coma este o stare prelungita de pierdere a constientei. In timpul comei, o persoana este
neresponsiva la mediul sau. In cazul comei, persoana este in viata si arata ca si cum ar dormi
profund. Totusi, spre deosebire de un somn adanc, persoana nu poate fi trezita indiferent de
stimuli, nici chiar de catre cei durerosi.

Coma este determinata de o leziune a creierului. Leziunea cerebrala poate fi determinata de o


presiune crescuta, sangerare, lipsa de oxigen, sau acumularea unor toxine. Leziunea poate fi
temporara si reversibila. De asemeni exista cazuri in care poate fi permanenta. Mai mult de 50%
dintre come au legatura cu traumatismele craniene sau disfunctii ale sistemului circulator
cerebral.
Problemele care pot duce la aparitia comei includ:
- Traumatismele. Traumatismele craniene pot determina edem cerebral sau sangerare cerebrala.
Cand creierul se edemnatiaza ca raspuns la un traumatism, fluidul exercita o presiune mare
datorita inextensibilitatii cutiei craniene. Edemul poate determina creierul sa coboare,
determinand leziuni la nivelul SAA sistemul activator ascendent partea creierului
responsabila pentru trezire si activare;
- Edemul. Edemul tesutului cerebral poate apare chiar si fara traumatism. Uneori o lipsa de
oxigen, un dezechilibru electrolitic sau hormonal pot determina aparitia edemului;
- Sangerarea. Sangerarea in straturile cerebrale poate determina coma prin comprimarea partii
lezate a creierului. Aceasta compresie determina ca fluxul de sange sa devieze spre partea
normala determinand leziuni ale ambelor emisfere cerebrale. Hipertensiunea arteriala,
anevrismele cerebrale si tumorile sunt cauze netraumatice ale sangerarilor cerebrale;
- Accidentul vascular cerebral. Cand nu exista flux sanguin intr-o parte importanta a creierului
sau exista o pierdere de sange insotita de edematiere, poate apare coma;
- Glicemia. La pacientii cu diabet zaharat, coma poate apare cand nivelul glicemiei sanguine este
foarte mare. Aceasta conditie poarta numele de hiperglicemie. Hipoglicemia, adica un nivel
scazut al glucozei sanguine, poate determina de asemeni, coma;
- Deprivarea de oxigen. Oxigenul este esential pentru functionarea creierului. Stopul cardiac
determina o oprire brusca a fluxului sanguin si a oxigenului spre creier. Dupa resuscitarea cardio-
respiratoare, supravietuitorii stopului cardiac sunt deseori in coma. Deprivarea de oxigen poate
apare, de asemeni, in timpul inecului;
- Infectiile. Infectiile sistemului nervos central, cum ar fi meningitele si encefalitele pot
determina coma;
- Toxice. Substante care in mod normal sunt prezente in organism se pot acumula pana la nivele
toxice daca organismul esueaza in eliminarea lor. Ca exemplu, amoniacul se poate acumula
datorita unor afectiuni hepatice, dioxidul de carbon datorita unei crize severe de astm sau ureea
datorita insuficientei renale. Unele droguri si alcoolul in cantitati mari pot, de asemeni, afecta
functionarea neuronala la nivelul creierului;
- Crizele epileptice. O singura criza rareori determina coma. Dar crizele continue numite
status epilepticus pot. Crizele repetate pot impiedica creierul sa se recupereze intre crize. Acest
fapt va determina o stare prelungita de inconstienta si coma.

Tipuri de coma:

1. Encefalopatia toxic - metabolica


Aceasta este o conditie medicala acuta a disfunctiei cerebrale cu simptome de confuzie si/sau
delir. Cauzele encefalopatiei toxic-metabolice sunt variate. Acestea includ boli sistemice, infectii,
insuficiente de organ si alte afectiuni;

2. Leziunile cerebrale anoxice


Aceasta este o conditie determinata de lipsa totala de oxigen la nivelul creierului. Lipsa
oxigenului pentru cateva minute determina moarte celulara in tesutul cerebral. Leziunile
cerebrale anoxice pot rezulta in urma unui infarct miocardic (stop cardiac), traumatism cerebral,
inec, supradoze de droguri sau otravire;

3. Starea vegetativa prelungita


Aceasta este o stare de inconstienta majora. Persoana nu este constienta de mediul sau si este
incapabila de miscari voluntare. Cu o stare vegetativa persistenta, un pacient poate progresa spre
stare de constienta dar fara functionare superioara a creierului. In cazul starii vegetative
persistente, persoana are respiratie, circulatie si cicluri somn-veghe;
4. Sindomul incuiat
Aceasta este o afectiun neurologica rara. Persoana este complet paralizata cu exceptia miscarilor
oculare, dar ramane treaza si alerta si cu o functionare mintala normala;
5. Moartea cerebrala
Aceasta reprezinta o incetare ireversibila a functiilor cerebrale. Moartea cerebrala poate fi
rezultatul unor lezuni cerebrale vechi sau extinse.

Ce este scala Glasgow?

Medicii pot evalua profunzimea comei folosind scala Glasgow. Scala ofera o scorare numerica a
profunzimii comei bazandu-se pe abilitatea persoanei de a deschide ochii si a raspunde verbal
sau motor la stimuli. Folosind scala Glasgow, medicii pot descrie severitatea comei.
Exemple ale severitatii includ:
- Cel mai profund nivel al unei come este cel in care persoana nu vorbeste, nu deschide ochii si
nu misca corpul ca raspuns la durere. Cel mai profund nivel al comei primeste cea mai mica
numerotare pe scala Glasgow.
- Un nivel de coma mai superficial, care poate implica strangerea ochilor sau retragerea mainii ca
raspuns la un stimul dureros.
Folosind scala Glasgow, medicii pot, de asemeni, urmari progresele pe care pacientul le face in
timp.

Care este prognosticul comei?

Prognosticul variaza cu fiecare situatie. Sansa de recuperare a unei persoane depinde de cauzele
comei, daca problema care a determinat-o poate fi tratata, si de durata comei. Daca problema
poate fi rezolvata, pacientul deseori se poate intoarce la nivelul de functionare anterior. Uneori,
totusi, daca leziunea cerebrala este severa, persoana poate ramane cu sechele sau se nu redevina
constienta niciodata.

Comele care rezulta din intoxicatia cu monoxid de carbon, de exemplu, sau cu alte substante
toxice au cea mai mare rata de recuperare daca se acorda pacientului ingrijiri specifice de
urgenta. Comele care rezulta din traumatismele craniocerebrale au tendinta de a avea o rata mai
mare de recuperare decat comele care au legatura cu diferite afectiuni. Tipic, comele nu dureaza
mai mult de cateva saptamani. Totusi, daca, coma continua, se considera ca pacientul este intr-o
stare vegetativa permananta cu sanse mici de recuperare dupa ce mentine aceasta stare pentru
mai mult de un an.

6.Ciroza hepatica decompensata

Complicatiile cirozelor sunt:


Hemoragia digestiva superioara, care apare frecvent, fiind provocata de ruperea venelor aflate
sub o presiune crescuta in conditiile hipertensiunii portale, de regula la nivelul varicelor
esofagiene. Survine sub aspectul hematemezei si al melenei. Aparitia hemoragiilor imprima un
prognostic rezervat, atat imediat, legat de hemoragia in sine, cat si de viitor.
Encefalopatia hepatoportala, care se caracterizeaza prin tulburarea starii de constienta; agitatie
psihomotorie, tulburari de vorbire, insomnie urmata de somnolenta pana la pierderea cunostintei,
delir (dementa hepatica"). Concomitent constatam tremuraturi, ca bataile de aripi (tlapping
tremor). Se instaleaza de obicei rapid, in cateva ore, si este declansata de hemoragii digestive, de
o alimentatie cu proteine in exces, de disbacterii intestinale sau de administrarea unor
medicamente cum sunt clorura de amoniu, metionina, salureticele si diureticele mercuriale.
Cauza encefalopatiei o constiuie intoxicarea sistemului nervos central cu substante care rezulta
din degradarea proteinelor intestinale si care nu au putut fi metabolizate de ficat; rolul important
il detine amoniacul. De asemenea, intervin pierderile de electroliti (Na+ si K+).
Coma hepatica din ciroze poate aparea in cadrul insuficientei hepatice cronice terminale, in
encefalopatia hepatoportala si in cazurile cu hiperaldosteronism secundar (cu tulburari
hidroelectrolitice).
in insuficienta hepatica cronica, coma poate fi declansata (rar) de anumiti factori: efort fizic,
abuz de alcool, infectii intercurente, medicamente, hemoragii digestive, interventii chirurgicale.
inainte de aparitia comei se accentueaza rapid sindromul cutanat, apare somnolenta, scade
diureza, apar tulburari psihice, apoi se instaleaza coma. in cursul comei se constata hemoragii,
diureza scazuta adesea febra si icter, tulburari neurologice extrapiramidale, tulburari psihice
polimorfe. Evolutia este frecvent fatala.
Infectiile intercurente sunt complicatii frecvente si de o gravitate deosebita in ciroze, ele
constituind de multe ori cauza sfarsitului, de obicei prin trecerea spre coma hepatica. Cele mai
frecvente sunt pneumoniile acute; mai pot surveni sta-filococii, erizipel etc.
Problema cancerizarii cirozei nu se pune ca o complicatie. Adenocancerul cu ciroza reprezinta
coexistenta celor doua afectiuni, indiferent ca apare intai cancerul sau intai ciroza sau ca apar
concomitent.
Prognosticul indepartat al cirozelor este totdeauna sever. in ceea ce priveste prognosticul
imediat, el este mai bun in cazurile in care ascita cedeaza rapid la repaus, dieta sau diuretice si
cand albuminemia depaseste 3 g%.

Ingrijirea pacientilor muribunzi


Generalitati

In ultimele zile de viata pacientii vor primi tratamente in scopul controlarii si ameliorarii
simptomelor. Aceste tipuri de tratamente sunt denumite ingrijiri paliative. Tratamentele paliative
pot fi aplicate si pacientilor care nu prezinta boli incurabile ca in cazul artritei reumatoide.

Scopul tratamentelor paliative urmareste mentinerea confortului si calitatii vietii, indiferent daca
boala este tratabila sau nu. In functie de preferinte, tratamentul paliativ poate fi asociat altor
tratamente care prelungesc viata sau vindeca boala. Ingrijirea pacientilor muribunzi poate fi
facuta acasa, la spital sau intr-un sanatoriu. O alta alternativa o constituie ingrijirea in cadrul unui
azil, care asigura ingrijiri paliative sau suport emotional si spiritual pacientilor cu boli in stadiu
terminal. Medicul specialist poate continua ingrijirea pacientilor si orientarea lor catre alte
alternative terapeutice. Familia, prietenii si medicul specialist sunt cei care pot asigura ingrijirile
necesare pacientilor muribunzi.

Cuprins :

1. Generalitati

2. Subiecte de gandire la sfarsitul vietii

3. Influenta culturii asupra atitudinii in fata mortii

4. Decizii importante

5. Comunicarea cu medicul specialist

6. Tratamente medicale agresive pentru sustinerea vietii

7. Optiuni de ingrijire

8. Diagnostic de moarte

9. Tratamentul durerii

10. Spiritualitatea

11. Ingrijirea unei persoane dragi

12. Autopsia

13. Plangerea unei persoane dragi

Subiecte de gandire la sfarsitul vietii

In mod ideal ar trebui sa ne gandim la mai multe aspecte legate de sfarsitul vietii, atat timp cat
suntem activi si capabili sa ne comunicam dorintele. Facand aranjamente din timp, se poate
folosi timpul ramas pentru alte chestiuni mai importante ca: petrecerea timpului cu persoanele
dragi, influentarea (orientarea catre) sau dirijarea altor relatii.

Se recomanda luarea in considerare a urmatoarelor:


- modalitatea de ingrijire si procedurile medicale folosite.
- scrierea unor instructiuni cu anticipatie (in avans) care includ un testament si o imputernicire
legala medicala: un testament este un document legal, care exprima dorintele in ceea ce priveste
modalitatea de ingrijire in cazul in care pacientul nu poate vorbi sau nu poate lua decizii singur;
o imputernicire medicala legala (sau o imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de
ingrijire) ii permite pacientului sa numeasca o persoana care sa ia decizii in locul lui asupra
tipului de tratament, nu numai pentru persoanele muribunde, ci si in cazul in care pacientul nu
poate vorbi singur.
- daca se doreste donarea de organe: in acest caz se completeaza un card pentru donare de
organe, un document care atesta dorinta pacientului de a dona anumite organe in momentul
decesului; multe dintre state permit editarea acestor dorinte pe permisul de conducere.

Este foarte importanta comunicarea dorintelor deschis si concis persoanelor dragi si medicului
curant. A face planuri pentru ultima parte a vietii atat timp cat mai esti capabil, poate usura si da
un sens sfarsitului.Va exista un moment cand va trebui sa alegem intre tratamentul paliativ si cel
curativ. In majoritatea cazurilor pacientii primesc un tratament curativ pe masura ce fac si un
tratament paliativ, care ii ajuta sa duca o viata confortabila (amelioreaza simptomele, dar nu
trateaza boala). In unele cazuri pacientul trebuie sa aleaga unul dintre cele doua tipuri de
tratament.

Oprirea tratamentului curativ este o optiune atunci cand pacientul prezinta o boala incurabila
(fara alternative terapeutice). Concentrarea pe diminuarea (ameliorarea) durerii si pe
managementul simptomelor nu inseamna ca pacientul nu mai are acces la medicul curant sau nu
beneficiaza de ingrijire optima. Medicul curant va continua sa trateze boala si nu va abandona
pacientul care a ales sa se concentreze numai pe ameliorarea simptomelor.
De asemenea tratamentul curativ sau tratamentul care prelungeste durata vietii vor ramane
optiuni terapeutice. Daca evolutia bolii se schimba, pacientul se poate reorienta catre un
tratament curativ.

Influenta culturii asupra atitudinii in fata mortii

Atitudinile unei societati asupra mortii ajuta la conturarea sentimentelor oamenilor despre moarte
si despre diversele tratamente pe care ei vor sa le urmeze catre sfarsitul vietii. In societatile
dezvoltate atitudinea despre moarte a evoluat, de la un eveniment comun la unul pe care multi
oameni incearca sa-l evite sau sa scape. In trecut moartea unei persoane era privita deschis si
acceptata ca atare. O persoana muribunda era aproape intotdeauna ingrijita acasa. Progresele in
tehnologiile medicale au facut ca procesul mortii sa dispara din ce in ce mai mult din viata de zi
cu zi. Persoanele aflate catre sfarsitul vietii sunt acum ingrijite in spitale sau in azil. In consecinta
multi oameni sunt mai putin familiari sa mai putin obisnuiti cu moartea.

Interventii chirurgicale agresive au prelungit viata, chiar in cazul bolilor cronice (de durata).
Astfel unii oameni vad boala ca pe un obstacol care poate fi depasit si moartea ca pe ceva care ar
trebui evitat pe cat posibil si cu orice pret, fara sa tina seama de calitatea vietii.

Atunci cand se aleg optiunile de tratament pentru sfarsitul vietii, trebuie avute in vedere
atitudinea proprie fata de moarte si orizontul cultural. Discutarea acestor probleme cu persoanele
apropiate ii va ajuta pe acestia sa inteleaga si sa se familiarizeze cu preferintele privind
modalitatea de tratament si sa fie pregatiti din punct de vedere emotional pentru pierderea
persoanei dragi.
Decizii importante

Se recomanda persoanelor aflate la sfarsitul vietii, sa ia multe decizii importante atat timp cat
sunt active si isi pot comunica dorintele despre felul cum vor sa fie ingrijite la sfarsitul vietii.
Facandu-se planuri din timp se poate petrece timp pretios alaturi de cei dragi.

Ingrijirea sanatatii

Alcatuind din timp niste instructiuni care cuprind preferintele despre ingrijirea sanatatii, o
persoana se poate asigura ca dorintele ii vor fi respectate atunci cand nu le mai poate comunica.
Aceste instructiuni pot fi modificate pe masura ce se schimba scopurile si nevoile personale.

Aceste instructiuni pot include:


- un testament lasat in timpul vietii, care este un document legal, ce exprima dorintele de ingrijire
medicala ale unei persoane, in cazul in care este incapabila sa vorbeasca sau sa ia decizii pentru
ea; acest document ii permite sa pastreze controlul asupra deciziilor asupra tratamentului medical
pe care sa-l urmeze la sfarsitul vietii; trebuie verificate legile despre testamentul facut in timpul
vietii, existente pe teritoriul respectiv;
- o imputernicire medicala (o imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de ingrijire la
sfarsitul vietii) este un document care permite numirea legala a unui agent de ingrijire medicala,
pentru a lua el deciziile asupra modalitatii de ingrijire medicala, nu numai la sfarsitul vietii dar si
oricand persoana este incapabila de a lua o decizie; se poate si ar trebui sa se ia decizii ci privire
la tratamentul medical, atat timp cat persoana este capabila sa le comunice. Cu toate acestea,
cand nu este posibil, agentul de ingrijire a sanatatii poate folosi atat informatiile din testament cat
si ceea ce cunoaste despre pacient, pentru a lua personal decizii despre modalitatea de ingrijire.

Donarea de organe

Donarea de organe este o alta decizie importanta care trebuie luata in considerare la sfarsitul
vietii. Multi oameni au nevoie de transplant de organe datorita unor afectiuni ca insuficienta
renala, afectiuni ale corneei sau boli cardiovasculare. Dupa moarte unii oameni pot dona anumite
organe in functie de afectiunile preexistente. Trebuie consultat medicul, care stabileste daca
afectiunea existenta permite sau nu ca organele sa fie donate.
In cazul donarii, organele pot fi distribuite unuia sau multor persoane, in functie de tipul sanguin
si compatibilitatea genica, de gravitatea situatiei primitorului, de timpul de asteptare al
primitorului si de locatia geografica.

O persoana interesata in a dona organe o poate specifica intr-un document, care atesta cu martori
dorinta de a dona organe. Pe acest document se poate stabili care sunt organele care urmeaza a fi
donate sau se poate alege donarea oricarui organ, de care este nevoie la momentul mortii. In
multe tari li se permite oamenilor sa specifice dorintele privind donarea de organe pe permisul de
conducere.

Copiii sub 18 ani trebuie sa aiba consimtamantul parintelui sau tutorelui, pentru a dona
organe.Chiar daca se completeaza un document sau se indica pe permisul de conducere, este
important sa se discute acest lucru cu familia. Dupa moarte, familiei i se poate cere
consimtamantul inaintea donarii organelor. De aceea este importanta implicarea familiei in luarea
deciziilor. Donarea organelor nu va desfigura cadavrul si nici nu va avea influenta asupra
inmormantarii, chiar daca aceasta se desfasoara cu sicriul deschis. Familia decedatului nu va
suporta costurile asociate donarii organului, acestea sunt platite de persoana care primeste
organul.

Gestiunea posesiunilor

Atunci cand se iau decizii pentru sfarsitul vietii, un avocat poate consilia despre modalitatea
optima de organizare a averii, pentru ca familia sa poata prelua afacerile dupa moarte. De
asemenea, un planificator financiar sau un asistent social poate fi disponibil in cadrul
comunitatii, prin intermediul unui spital sau unui ospiciu. Daca finantele sunt limitate, unii
avocati si contabili ofera servicii cu rata redusa sau pe gratis.

Gestiunea posesiunilor poate include:


- scrierea unui testament: daca exista unul deja, poate fi necesara actualizarea acestuia; daca nu
sunt specificate dorintele intr-un testament, decizia despre ce se intampla cu proprietatile dupa
moarte, poate fi luata de catre stat; (In general averea este distribuita sotului, sotiei, copilului sau
altor rude; daca nu exista rude in viata, averea va fi luata de catre stat. Se poate lua in calcul
numirea unei persoane care sa gestioneze averea dupa moartea acesteia: aceasta este numita
executor).
- odata ce testamentul este scris, trebuie pastrat intr-un loc sigur si instiintat executorul si
membrii familiei despre locul unde se afla.
- numirea unei persoane pentru luarea deciziilor financiare, in cazul inabilitatii proprietarului de
a face asta.
- alegerea uneia sau mai multor persoane pentru ingrijirea copiilor minori (tutele); tutela este un
aranjament legal prin care un adult este imputernicit de catre un tribunal sa aiba in grija un copil
sub 18 ani sau un adult handicapat.
- asigurarea ca actele sunt intr-un loc sigur si accesibil; documentele despre asigurarea de viata,
pensie, cont de pensii sau anuitati, ar trebui pastrate intr-un loc sigur, impreuna cu informatiile
despre contul bancar, actele de proprietate imobiliara sau informatii despre investitii; membrii
apropiati ai familiei, executorul proprietatilor imobiliare si avocatul, ar trebui sa stie unde sunt
pastrate aceste informatii.

Alegerea tratamentului dorit

Cand cineva este diagnosticat cu o boala incurabila, este dificil de stiut daca ar trebui sa se
concentreze asupra tratamentului curativ sau incercarii de prelungire a duratei vietii, sau asupra
tratamentului paliativ care urmareste diminuarea durerii sau mentinerea confortului fizic.

Mai multi factori pot avea impact asupra deciziilor despre tipul de ingrijire dorita si
anume:
- tipul de boala: in cazul diagnosticarii unei boli severe, exista posibilitatea unui tratament
curativ; anumite boli ca, cancerul de piele, testicular si cervical sunt tratate cu tratament medical
potrivit; alte boli grave ca diabetul sau infectia cu HIV, nu pot fi vindecate, dar pot fi controlate
timp de mai multi ani; din contra, unele boli sunt mai agresive si limiteaza posibilitatile vietii
- optiuni terapeutice: multe optiuni de tratament medical ofera sansa vindecarii bolii cu putin
impact asupra calitatii vietii; totusi alte tratamente pot prelungi viata, dar se asociaza cu efecte
secundare care scad mult calitatea vietii
- varsta si alte afectiuni asociate: spre deosebire de oamenii mai tineri si mai sanatosi, este mai
probabil ca persoanele varstnice, cu multiple probleme de sanatate, sa aleaga o ingrijire care se
concentreaza asupra confortului decat asupra prelungirii duratei de viata.
Comunicarea cu medicul specialist
Atunci cand este pus un diagnostic de boala incurabila, este important sa se comunice medicului
specialist fara echivoc, preferintele si preocuparile pacientului. De asemenea, este de asteptat ca
medicul specialist sa comunice deschis si intr-o maniera sensibila cu pacientul si rudele sale.
Acesta poate oferi informatii, raspunsuri la intrebari si sfaturi. Totusi, deciziile apartin in
intregime persoanei. Se recomanda informarea cat mai detaliata asupra bolii, iar in cazul unor
nelamuriri, trebuie puse toate intrebarile necesare. Poate fi de folos redactarea intrebarilor
importante inaintea intalnirii.

Intrebarile importante care pot fi puse medicului specialist sunt urmatoarele:

Care este diagnosticul?


Care sunt optiunile de tratament?
Care sunt efectele secundare ale tratamentului?
Ce se poate intampla in cazul in care pacientul refuza tratamentul?
Cat timp mai are de trait?
Cat de repede trebuie sa se ia o decizie, asupra tipului de tratament care trebuie sau nu folosit?
Cum ii va afecta boala pe cei apropiati?

Trebuie explorate toate posibilitatile impreuna cu specialistul si cu rudele. Exista posibilitatea


unei ameliorari fizice si psihice a pacientului comparativ cu alti pacienti.Pot fi momente cand
sunt dificultati in intelegerea medicului specialist. Cateodata este dificil de efectuat o buna
comunicare, mai ales cand este vorba despre chestiuni legate de sfarsitul vietii. Atunci cand
specialistul nu comunica deschis sau evita intrebarile, persoana se poate simti frustrata.
Intelegerea faptului ca aceste probleme apar cateodata, pot diminua frustrarea persoanei si sa
ajute la gasirea unor moduri de imbunatatire a comunicarii.

Comunicarea vestilor proaste unei persoane este totdeauna dificila. Poate ca medicul specialist a
oferit ingrijire indelungata persoanei, poate ca se simte apropiat de aceasta. Trebuie sa ne
amintim ca si acesta este o fiinta umana si desi se doreste cunoasterea a cat mai multe despre
boala, nu se poate prezice cand se va termina viata pacientului. Un studiu recent arata ca, cu cat
un medic isi cunoaste mai bine pacientul, este probabil ca acesta sa supraestimeze speranta de
viata a pacientului si sa intarzie momentul ingrijirii specifice ultimelor clipe de viata. Medicul
specialist poate supraestima timpul de supravietuire, pentru ca nu vrea sa creada ca un pacient
care i-a fost apropiat, nu se simte bine. Poate fi de ajutor consultarea unui alt medic care sa emita
si o alta parere.

Anumitor medici le este foarte dificil sa le vorbeasca pacientilor despre problemele de la sfarsitul
vietii, pentru ca ei vad moartea ca pe o nereusita profesionala. Medicii au fost invatati sa vindece
bolile si sa salveze pacientii, astfel incat ei pot simti ca au esuat in fata pacientilor. In concluzie
trebuie comunicate clar si concis scopurile.

Pana recent scolile medicale nu predau despre ingrijirea pacientilor muribunzi. Prin urmare,
multi medici pot avea dificultati in a comunica cu oamenii despre moarte. Pe masura ce, din ce in
ce mai multe facultati de medicina, cuprind in programa ingrijirea acordata pacientilor la sfarsitul
vietii, medicii vor invata sa comunice cu mai mult tact cu pacientii aflati pe moarte. Cautand
sprijin din exterior, cum ar fi un grup de sprijin pentru pacientii cu boli incurabile, pot ajuta o
persoana sa treaca prin acest moment emotional dificil.

Anumiti medici simt ca ofera cea mai buna ingrijire posibila numai daca ofera cel mai avansat
tratament din punct de vedere tehnologic, ca ventilatia mecanica. Unii medici au temeri ca pot fi
dati in judecata pentru malpraxis daca nu ofera tratamente de inalta tehnologie, chiar si in situatia
in care moartea este sigura. Cea mai buna cale de a evita tratamente medicale nedorite la sfarsitul
vietii, este stabilirea tratamentelor care sunt sau nu dorite de catre pacient, care trebuie sa-si
comunice gandurile in mod clar si direct si sa-si consemneze dorintele in scris print-un
document.

Boala poate impiedica o persoana sa vorbeasca deschis cu medicul specialist. De asemenea,


acesta poate explica situatia in termeni care sunt greu de inteles. Este de ajutor cooptarea unui
membru al familiei la intalnirea cu medicul specialist. O alta persoana poate fi de ajutor in
intelegerea alternativelor terapeutice. Nu trebuie ezitat sa se ia notite, daca acest lucru este
considerat necesar sau ca medicul sa fie rugat sa explice mai lent.

Nu trebuie evitata discutarea chestiunilor spirituale cu medicul, mai ales daca persoana are
credinte religioase care afecteaza optiunile de tratament. Desi nu te poti astepta ca medicul sa
rezolve problemele spirituale, discutarea acestora cu el poate face pacientul sa inteleaga mai bine
problemele emotionale. Timpul limitat petrecut cu un medic specialist a fost intotdeauna o
preocupare pentru pacienti, dar si pentru medici. Intalnirile trebuie pregatite prin consemnarea
preocuparilor si intrebarilor intr-un document si prezentarea acestora in cadrul intalnirii. Aceasta
ajuta la amintirea chestiunilor celor mai importante. Daca un membru al familiei sau un prieten
insoteste o persoana la intalnire, trebuie repetat cu aceasta persoana ce parti din discutie trebuie
acoperite in cadrul intalnirii.

Pe masura ce boala avanseaza, persoana se poate afla in incapacitatea de a se deplasa la spital sau
sa-i vorbeasca la telefon. In cazul in care pacientul doreste sa ramana acasa in ultimele clipe, este
bine sa desemneze un singur membru al familiei care sa comunice cu medicul specialist.
Alegerea unei persoane de incredere pentru a transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea
confuziei provocata de mai multi oameni care ar incerca sa comunice cu medicul specialist.

In cazul in care pacientul doreste sa ramana acasa in ultimele clipe, este bine sa desemneze un
singur membru al familiei care sa comunice cu medicul specialist. Alegerea unei persoane de
incredere pentru a transmite mesajele, va fi de ajutor pentru evitarea confuziei provocata de mai
multi oameni care ar incerca sa comunice cu medicul specialist.

Tratamente medicale agresive pentru sustinerea vietii


Trebuie consultati medicul specialist si rudele asupra tratamentului pentru sustinerea vietii.

Resuscitarea cardio-respiratorie

O decizie dificila poate fi aceea de a hotara daca se doreste sau nu, efectuarea resuscitarii cardio-
respiratorii (CPR), in cazul in care apare stop cardio-respirator. In cazul in care apare stopul
respirator si este efectuata CPR, un ventilator sau un aparat de respiratie artificiala poate fi folosit
pentru respiratia mecanica. Desi respiratia mecanica poate prelungi viata, ultimele zile din viata
pot fi petrecute intr-o unitate de terapie intensiva a unui spital, conectat la un echipament de
intretinere a vietii. Persoana poate sa nu fie pe deplin constienta si poate fi incapabila sa
vorbeasca.

Trebuie consultat medicul specialist despre boala, optiunile de tratament specifice si sansele de
recuperare. Familia este o parte integranta a acestui proces si trebuie exprimate in mod clar
dorintele fata de restul familiei. Unii pacienti care infrunta moartea, au sentimente precise si
puternice despre CPR si decizia pro sau contra asupra mentinerii vietii cu aparatura artificiala
poate fi usor de luat. In cazul altora, aceasta decizie este foarte dificila.

Alimentatia si hidratarea artificiala

O alta problema importanta a tratamentului este decizia daca se doreste folosirea cateterelor
intravenoase (IV) pentru alimentatia parenterala, in cazul in care persoana nu mai este capabila
sa se alimenteze singura. Acest lucru se numeste alimentatie si hidratare artificiala. Un IV este un
ac plasat la nivelul unei vene, prin intermediul caruia se administreaza lichide, suplimente
nutritionale, lichide sau medicamente. O sonda de hranire poate fi ori un tub inserat in stomac pe
la nivelul orificiului nazal (sonda nasogastrica) sau o sonda inserata chirurgical in stomac pe la
nivelul abdomenului (gastrostomie sau sonda perigastrica sau songa G). Cat despre o linie IV,
suplimentele nutritive lichide, lichide sau medicamente, pot fi administrate prin intermediul unui
cateter. O a treia forma de hidratare artificiala, hipodermatocliza, implica injectarea fluidelor
direct la nivelul tesutului celular subcutanat.

Pacientul trebuie sa discute cu medicul daca este necesara alimentatia si hidratarea artificiala.
Stabilirea unui plan pentru administrarea fluidelor pe cale IV si pe calea sondei naso-gastrice
inca de la inceputul bolii, poate fi de folos mai tarziu in luarea deciziei de a continua sau a
abandona aceste tratamente. Nu trebuie uitata comunicarea in mod clar a dorintelor cu familia si
medicul.

Dializa renala

A hotara intreruperea dializei renale, poate fi o decizie dificila pentru pacientii cu insuficienta
renala. Un pacient cu insuficienta renala poate necesita dializa sau un transplant de rinichi pentru
a supravietui. Insuficienta renala apare frecvent dupa 10 sau mai multi ani de la afectarea initiala
renala. Cauza obisnuita a insuficientei renale este o boala cronica ca insuficienta renala cronica
sau diabetul, care afecteaza lent rinichiul si ii reduce din functii de-a lungul timpului. Desi
dializa intretine viata, nu este un tratament curativ pentru insuficienta renala cronica. In Statele
Unite una din 4 persoane aleg sa intrerupa dializa si sa primeasca doar tratament paliativ. Multi
oameni cu insuficienta renala traiesc o viata activa in timp ce isi continua in mod regulat dializa.
Totusi, altii, nu se simt la fel de puternici si se confrunta cu complicatiile dializei.

Optiuni de ingrijire

Decizia unde sa se acorde ingrijirile pe masura ce boala progreseaza poate fi dificila, dar un plan
efectuat in prezent pentru ingrijire, iti poate diminua anxietatea mai tarziu. Trebuie discutat cu
cei apropiati despre tipul de ingrijire care va fi acordat la sfarsitul vietii. Trebuie discutate atat
asteptarile cat si dorintele, nevoile, finantele si nevoile familiei. Alegerea se poate schimba pe
masura ce se schimba si boala. Mai multe optiuni de ingrijire sunt disponibile. Acestea includ
ingrijirea in cadrul unui azil, ingrijirea la domiciliu, ingrijirea la domiciliu asistata de sora
medicala sau mentinerea vietii asistata artificial.

Ingrijirea in cadrul unui azil

Pe masura apropierii mortii, pacientul poate alege ingrijirea in cadrul unui azil. Aici se poate
pune accentul pe folosirea terapiilor paliative, cu scopul exclusiv de ameliorare a durerii si a altor
simptome, in cazul in care nu exista tratament curativ, iar sfarsitul se asteapta in urmatoarele 6
luni. Mare parte a acestui tip de ingrijire asigura mentinerea activa si confortabila a pacientului,
intr-un mediu familiar, inconjurat de familie si prieteni. In cazul alegerii azilului ca si modalitate
de ingrijire, pacientul va renunta la tratamentele curative sau la cele care mentin viata in mod
artificial. Cu toate acestea, pacientul isi poate modifica modalitatea de tratament in orice
moment.

Ingrijirea in cadrul unui azil, este asigurata de catre o echipa de persoane ce includ asistente,
asistenti sociali, voluntari, consilieri si asistenti medicali personali. Medicul specialist care l-a
ingrijit inainte, poate continua sa ingrijeasca bolnavul si sa colaboreze cu pacientul si echipa de
la nivelul azilului. Ingrijirea de tip azil se desfasoara cel mai frecvent acasa, desi poate fi
acordata si intr-un azil, spital sau ospiciu. In cazul in care se desfasoara acasa, echipa de
persoane specializate, va sprijini familia in acordarea ingrijirii. Iar familia nu consta numai in
sotie (partener) sau rudele de sange. Prietenii de la servici, biserica, comunitate sau vecinii, pot fi
considerati ca facand parte din familie.

Ingrijirea de tip azil cauta sa amelioreze simptomele fizice si sa satisfaca nevoile emotionale,
sociale si spirituale, ca si nevoile persoanelor apropiate. Azilul ofera o sansa de rezolvare a unor
chestiuni dificile dar obisnuite, pe care pacientul si persoanele apropiate le pot avea, in legatura
cu moartea si disparitia unei persoane, ca durerea, chestiuni nerezolvate si nevoi de ingrijire. In
cazul alegerii suportului si sfaturilor oferite in cadrul unui azil, exista posibilitatea de rezolvare a
unor chestiuni spirituale importante si de reparare a unor relatii importante.

Echipa din cadrul azilului se poate ocupa de chestiunile legale si financiare, precum si de
editarea documentelor privind modalitatea de ingrijire. De asemenea, personalul sanitar poate
raspunde intrebarilor privind tratamentul si a ceea ce se intampla in timpul procesului de incetare
a functiilor vitale. Suportul este necesar si in ceea ce priveste nevoile fizice, ca spalarea si
controlul durerii. Serviciile azilului reprezinta un beneficiu al multor polite ale asigurarilor de
sanatate private.

Ingrijirea la domiciliu

Pacientul poate alege sa fie ingrijit acasa, mai ales daca beneficiaza de ajutorul familiei si
prietenilor. Alt factor care poate determina pacientul sa ia aceasta decizie, o reprezinta existenta
resurselor financiare pentru angajarea unor persoane specializate, care vor contribui alaturi de
familie, la oferirea ingrijirii necesare pacientului. In acest caz ingrijirea pacientului acasa,
inconjurat de un mediu familiar, poate fi cea mai buna alegere facuta. Serviciile comunitatii sunt
oferite familiei in vederea ingrijirii pacientului acasa. Se recomanda consultarea medicului
curant, in vederea obtinerii de ajutor din parte unui azil sau a unui sanatoriu. Pacientul poate
edita o lista cu persoanele care pot ajuta familia pentru ingrijirea pacientului, incluzand persoane
de la serviciu, de la biserica sau din cadrul comunitatii. In cadrul comunitatilor numeroase, exista
institutii private de management al serviciilor necesare pentru ingrijirea pacientului acasa.

Ingrijirea in cadrul unui sanatoriu particular

Exista si situatia cand pacientul nu poate fi ingrijit acasa si in acest caz el poate alege sa fie
ingrijit intr-un sanatoriu particular. Un sanatoriu particular poate fi o optiune si in cazul in care se
doresc servicii mai avansate decat cele care exista acasa, sau in cazul in care celalalt membru al
familiei nu poate ingriji pacientul din cauza ca ea sau el, este fie bolnav(a), fie handicapat(a), fie
este prea invarsta. O lista sistematica a sanatoriilor, poate ajuta pacientul sa se decida asupra
unuia dintre acestea, in functie de serviciile oferite.

Ingrijirea in unitati de asistenta sociala

Unitatile de asistenta sociala sunt o alternativa a sanatoriilor particulare, in cazul persoanelor


care se pot ingriji singure. Ele ofera in general camere individuale, cu facilitati minime de
bucatarie in fiecare unitate. Persoanele care locuiesc in ele se intalnesc in sufragerie pentru a
servi masa. In general sunt oferite servicii de gospodarie si de spalatorie, activitati sociale si
acces la sistemul sanitar.

Unele unitati de asistenta sociala au legaturi cu un sanatoriu particular; in acest caz un pacient
care nu mai poate avea grija de el, poate fi transferat intr-un sanatoriu unde poate fi ingrijit
adecvat. Se recomanda ca pacientul sa-si exprime clar preferintele de ingrijire, in cazul in care el
nu se mai poate ingriji singur. Majoritatea unitatilor de asistenta sociala recomanda mutarea
pacientului intr-un sanatoriu sau angajarea unei persoane care sa ii ofere ingrijirea necesara.
Regulamentele in cazul serviciilor de asistenta sociala variaza de la stat la stat.

Diagnostic de moarte

In cazul persoanelor muribunde, pot aparea o serie de intrebari si preocupari legate de ceea ce o
sa se intample, din punct de vedere fizic si emotional, la moartea unei persoane. Urmatoarele
informatii pot fi de ajutor pentru clarificarea acestor intrebari.

Semne ale mortii apropiate

Procesul mortii este la fel de instabil (variabil) ca si nasterea. Ora exacta a mortii nu poate fi
precizata ca si mecanismul exact prin care o persoana moare. Cu toate acestea, pacientii aflati in
stadiul terminal al bolii, pot prezenta o serie de simptome similare in ultimele momente ale vietii,
indiferent de tipul de boala.

O serie de modificari fizice si emotionale pot aparea la sfarsitul vietii, ca de exemplu:


- somnolenta si slabiciune excesiva pe masura ce perioadele de constienta devin tot mai rare si
energia generala scade;
- disfunctii respiratorii: ca perioade de polipnee (respiratie rapida) alternand cu bradipnee
(respiratii rare);
- halucinatii vizuale si auditive: pacientul vede persoane sau lucruri pe care ceilalti nu le vad;
- inapetenta, cu diminuarea metabolismului si pierderea apetitului;
- disfunctii intestinale si urinare, ca hematurie sau urina neagra si tranzit intestinal diminuat
(constipatie);
- modificari ale temperaturii corpului, ca stari de hipertermie (febra), alternand cu stari de
hipotermie;
- disfunctii emotionale, ca pierderea interesului pentru lumea din jur si scaderea comunicarii cu
persoanele din jur.

Persoanele muribunde pot prezenta simptome legate de boala specifica. Medicul poate fi intrebat
asupra acestor simptome. In cazul in care pacientul a ales azilul, ca si modalitate de ingrijire,
echipa de specialisti din cadrul acestuia poate oferi raspunsuri la intrebarile legate de procesul
mortii. Informarea asupra acestora va facilita intelegerea a ceea ce urmeaza sa se intample.

Tratamentul durerii

Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca greata sau dispneea
(respiratia dificila). Durerea si controlul simptomelor este o parte importanta a tratamentului
bolii si a imbunatatirii calitatii vietii.

Daca o persoana prezinta dureri in zilele dinaintea mortii, acest lucru se datoreaza tipului de
boala. Unele boli terminale ca si cancerul osos sau pancreatic, sunt mai frecvent acompaniate de
dureri decat alte boli terminale.

Durerea si alte simptome pot fi asa de importante, incat pacientul se poate gandi la eutanasie. Cu
toate acestea, durerea asociata mortii poate fi usor controlata. Orice durere trebuie comunicata
medicului. Multe medicamente si metode alternative (ca masajul) sunt disponibile pentru
tratamentul durerii aparuta inainte de procesul mortii. In cazul in care afectiunea impiedica
pacientul sa comunice cu medicul, se recomanda ca acesta sa comunice cu persoanele apropiate.
Exista pacienti care vor sa-si protejeze familia in legatura cu suferinta lor. Cu toate acestea, este
indicat ca acestia sa comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat
medicul curant.
Spiritualitatea

Spiritualitatea se refera la sensurile si scopul in viata a unei persoane. Se refera de asemenea la


relatia persoanei fata de o putere superioara sau o energie care da sens vietii. Unii oameni nu se
gandesc frecvent la problemele spirituale. Pentru altii spiritualitatea face parte din viata zilnica.
Catre sfarsitul vietii, oamenii se gandesc din ce in ce mai frecvent la chestiunile spirituale.
Organizatiile religioase ofera confort spiritual multor persoane aflate catre sfarsitul vietii. Altii
pot gasi alinare in explorarea naturii, prin intermediul comunitatii, consolidandu-si relatiile sau
dezvoltandu-si noi relatii. Se recomanda unei persoane aflate in stadiul terminal, sa se gandeasca
la lucrurile care-i ofera confort si suport emotional, la intrebarile si problemele care o framanta si
sa nu ezite sa ceara ajutorul in randul prietenilor, familiei, in cadrul azilului sau consilierilor
spirituali.

Ingrijirea unei persoane dragi

Perioada dinaintea mortii unei persoane, poate fi un timp al maturizarii. El ofera persoanei
muribunde, familiei si prietenilor, posibilitatea consolidarii unor relatii, impartasirii unor amintiri
si acceptarii pierderii persoanei dragi. In cazul persoanelor ce ingrijesc pacienti muribunzi, se
recomanda comunicarea deschisa cu pacientul. De asemenea este benefic cererea ajutorului
altora si ingrijirea proprie, pentru a evita extenuarea fizica si psihica.

Autopsia

O autopsie este o examinare minutioasa a unui cadavru, cu scopul de a stabilii cum si din ce
cauza s-a produs decesul. Autopsiile nu mai sunt efectuate la fel de frecvent precum erau in
trecut, mai ales in cazul in care moartea era iminenta. O autopsie nu este necesara atunci cand o
persoana moare din cauza unei boli sau afectiuni care fusese diagnosticata. In cazul in care
diagnosticul si cauza mortii au fost neclare, unele familii pot cere efectuarea unei autopsii.
Aceasta poate furniza membrilor familiei informatii despre bolile sau afectiunile pe care ei insisi
le pot dezvolta pe viitor. Membrii familiei ar trebui sa se intereseze despre costul unei autopsii,
inainte de a cere efectuarea uneia

Plangerea unei persoane dragi

Durerea cauzata de moartea unei persoane este o reactie normala si sanatoasa. Este un proces
treptat, care ajuta oamenii sa accepte pierderea suferita si sa se adapteze la o viata fara persoana
draga. De obicei dureaza 2 sau mai multi ani, pentru a trece prin procesul emotional de pierdere a
unei persoane dragi. Desi durerea pierderii scade cu timpul, semnificatia pierderii persoanei dragi
nu dispare niciodata.

Oamenii traiesc durerea fizica si emotionala in moduri diferite. Dupa pierderea cuiva,
supravietuitorii se intreaba daca durerea lor este normala. Socul, negarea, supararea si vinovatia,
sunt toate reactii obisnuite la pierderea unei persoane dragi. De exemplu o persoana poate simti
manie (furie) fata de ceilalti membri ai familiei, fata de o putere suprema sau chiar fata de
persoana care a murit. Sau supravietuitorii se pot simti vinovati, in cazul in care persoana care a
murit a avut o boala de lunga durata si acum ei se simt usurati ca aceasta a scapat de suferinta.
Acestea sunt reactii normale la pierderea unei persoane dragi. Supravietuitorii trebuie sa fie
rabdatori cu ei insisi si ar trebui sa caute ajutor si suport din partea celorlati. Consilierii
specializati pot ajuta unii oameni cu dificultati in depasirea procesului de pierdere a unei
persoane.

PRINCIPALELE AFECTIUNI CARE DETERMINA STARI AVANSATE SI TERMINALE


DE BOALA

I. CANCERUL
Una dintre cele mai populare definitii ale cancerului a fost formulata de eminentul oncolog
britanic, Willis (1951) ce definea neoplasmul ca o masa anormala de tesut a carei crestere se
produce in exces fata de normal, este necontrolata si neconcordanta cu cea a tesuturilor
normale si continua in acelasi mod progresiv dupa incetarea stimulului care a determinat-
o. Definitia pune accentul pe una din caracteristicile esentiale ale fenotipului malign,
autonomia, desi tumorile raman dependente de gazda prin nutritie si aport sangvin.
Cancerul reprezinta o crestere anomala de celule cauzata de modificari multiple in
expresia genelor conducand la dereglarea balantei dintre proliferarea si moartea celulara,
evoluand in final spre o populatie de celule care invadeaza tesuturile, metastazeaza la
distanta cauzand o morbiditate semnificativa si, daca nu este tratat determina moartea
gazdei.
Caracteristicile care diferentiaza o celula canceroasa de o tumora benigna sunt:
capacitatea de a invada local
de a disemina in ganglionii limfatici regionali
de a migra si coloniza organe si tesuturi la distanta in organism
DIAGNOSTIC
Este sugerat de datele anamnestice (antecedente, istoricul ce include date despre debut si
evolutie)
Este sustinut de mijloacele de explorare imagistica (ecografic,Rx,CT,RMN,PET)
Este confirmat prin examenul anatomo-patologic (histopatologic) al unui specimen de
tesut (tumora, adenopatie, metastaza
Efecte secundare ale chimioterapiei:
- imediate: durere la locul perfuziei, senzatie de rece si eritem cutanat de-alungul venei,
eritem facial sau generalizat, hTA, reactii de hipersensibilizare, anafilaxie, gust si miros
anormal
- pe termen scurt: anorexie, greata si varsaturi, stomatita, durere la nivelul tumorii sau a
articulatiilor vecine, senzatie de rau, sdr. gripal incluzand febra, cistita chimica,
hematurie, constipatie, diaree
- pe termen lung: supresia maduvei osoase hematogene, alopecie, reactii cutanate,
modificari ale unghiilor, fibroza pulmonara, tromboflebita, ICC, disfunctie hepatica,
toxicitate renala, tulburari sexuale, probleme neurologice

II. COMA
este o suferinta grava a creierului, caracterizata prin alterarea pana la pierderea totala a
fuctiilor de relatie, cu conservarea partiala a fuctiilor vegetative.
diagnosticul diferential se face cu:
- torpoare=hipersomnie profunda, bolnavul poate fi trezit numai cu excitanti foarte puternici
- obnubilare=bolnavul isi pastreaza partial cunostinta, sesizeaza numai partial evenimentele
din jurul sau
- stupoare=bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate, poate fi trezit, dar nu raspunde
la intrebari
- lipotimia=scurta perioda de pirderea a constientei cu revenirea completa a pacientului

ETIOLOGIA COMELOR
A.Come de origine cerebrala
- agentul cauzal actioneaza direct asupra creierului: leziuni vasculare (ischemie, hemoragie
cerebrala, subarahnoidiana sai intracerebrala), edemul cerebral,procese expansive
intracraniene (tumori, metastaze), inflamatii (meningoencefalita,abces cerebral),
traumatisme
B.Come de origine extracerebrala
- agentul cauzal actioneaza indirect asupra creierului, prin tulburarile metabolice pe care le
genereaza: intoxicatii acute , come metabolice si endocrine, tulburari hidroelectrolitice si acido-
bazice, socul
EXAMEN CLINIC
Tegumente: cianoza, semne de deshidratare, transpiratie (hipoglicemie, hipertiroidism);
calde si uscate (coma tireotoxica); icter si semne cutanate de lezare hepatica: pete
hepatice, eritem palmar, semne de diateza hemoragica cu petesii si echimoze, limba
lacuita (coma hepatica); uscate,brune-cenusii (coma uremica);eritem facial (HTA, coma
diabetica, septicemie);palide (soc, hipoglicemie)
Halena (foetor): alcoolica, acetona sau fructe stricate (coma diabetica), hepatica (coma
hepatica), de urina (coma uremica), aromatica (hidrocarburi policiclice, droguri), de
usturoi (organofosforice)
Respiratie: hipoventilatie (obstructia cailor aeriene, deprimarea SNC, mixedem);
hiperventilatie (tireotoxicoza, leziuni mezencefalice); tip Kussmaul (coma cetoacidozica
din DZ sau uremica); Cheyne-Stokes (HIC, intoxicatie cu morfina sau CO)
Sistemul motor: hemiplegie, Babinski prezent (leziune cerebrala focala), hipertonie
musculara (leziuni de trunchi cerebral),hiperkinezii (afectare cerebrala metabolica sau
toxica), fasciculatii musculare (intoxicatii cu organofosforice), hipotonie musculara
(barbiturice, tranchilizante)
Pupile:mioza (simpatolitice,parasimpatomimetice morfina,hemoragie pontina); midriaza
(parasimpatolitice, alcool, cocaina); anizocorie (hemoragie,abces sau tumora cerebrala)
COMA HIPOGLICEMICA
Tablou clinic: senzatie de foame, tegumente umede si reci, iritabilitate, neliniste,
tremuraturi, palpitatii, tulburari de vedere, cefalee, stare confuzionala, hiperreflexie,
convulsii, pierdere de constienta
Investigatii glicemie frecvent sub 40 mg/dl
Tratament
- la primele semne imediat 10-20 g.sorbitol sau 4-8 cuburi de zahar sau 1 pahar suc cu sorbitol
- in caz de pierdere sau alterare a starii de constienta inj. i.m.cu glucagon (nu are efect in
hipoglicemia indusa de alcool)
- transport la spital
COMA DIABETICA
Tablou clinic: poliurie, polidipsie, semne de deshidratare (teg.si mucoase uscate,pliu
cutanat persistent), tahicardie, hTA,resp. Kussmaul, halena acetonica, greturi, varsaturi
Investigatii- hiperglicemie (300-1000 mg/dl)
Tratament:
- administrarea de insulina 10-20 UI i.v.
- perfuzie cu NaCl 0,9%
- transport la spital
COMA UREMICA
Tablou clinic: halena de urina, resp. Kussmaul, greturi, varsaturi, diaree, sughit,cefalee,
oboseala, adinamie; semne de deshidratare la poliurici sau hiperhidratare la oligo-sau
anurici (pericol de edem pulmonar sau cerebral); tegumente uscate, brun-cenusii,
fasciculatii musculare
Diagnostic: -hiperreflexie
-uree, creatinina crescute, acidoza metabolica
. Tratament: transport la spital si dializa de urgenta
COMA HEPATICA
Tablou clinic:triada caracteristica (somnolenta, flapping tremor, foetor hepatic), icter,
semne cutanate de lezare hepatica, splenomegalie cu ascita, nistagmus
. Diagnostic:
- hiper-sau hiporeflexie
- GGT, TGO, TGP, bilirubina- crescute
- albuminele, T. Quick- scazute
Tratament ( masuri generale)
- monitorizarea intensiva a pacientilor
- restrictie de lichide pentru a evita edemul cerebral, aparitia sau cresterea ascitei
- transport la spital

III. SIDA
SIDA (Sindromul Imunodeficienei Dobndite), este o afeciune a sistemului imunitar,
caracterizat prin infecii oportuniste, neoplasme, disfuncii neurologice i o mare
varietate de alte sindroame. (Acronimul SIDA provine din limba francez: Syndrome
d'Immuno-Deficience Acquis. Pe plan mondial se mai folosete i acronimul AIDS,
provenit din limba englez: Acquired Immune Deficiency Syndrome.)

Infecia cu HIV este ireversibil, se poate doar ntrzia apariia bolii prin administrare de
medicamente. HIV reprezint prescurtarea n limba englez a Human Immunodeficiency
Virus (Virusul Imunodeficienei Umane - virusul HI). Boala SIDA, odat declanat,
evolueaz continuu, putndu-se ntrzia doar i trata medicamentos sau chirurgical o serie
de boli aprute ca urmare a deficitului imun.

SIDA este un sindrom care denumete totalitatea bolilor asociate infeciei cu HIV,
infecie care duce la slbirea, respectiv distrugera sistemulului imun. Aproape toate
persoanele netratate infectate cu HIV vor dezvolta n cele din urm SIDA. SIDA
afecteaz n special populaia tnr, activ din punct de vedere sexual, ns se poate
transmite i de la mam la copil (ft), n cursul naterii prin contactul cu sngele matern
sau dup natere prin alptare.

CONTAMINAREA
HIV se transmite prin snge, sperm, lichid cefalo-rahidian (LCR) i lapte matern. Ca poart de
intrare pot funciona rni proaspete, sngernde din mucoasa (ocular, bucal, vaginal, anal)
sau rni nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului.
Cile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii
prezervativelor i practicii sexuale orale. La toxicomani folosirea n comun a seringii poate fi, de
asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoas. Grupul
homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza schimbului des de parteneri i
a contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentraia de virusuri din secreia
vaginal, sperm sau snge.

DIAGNOSTIC
Metodele de laborator folosite se mpart n metode de depistare i metode de confirmare.
Scopul depistrii este descoperirea tuturor persoanelor seropozitive, cu riscul de a depista
n acest prim faz i fali seropozitivi. Aceast depistare se face de exemplu prin teste
rapide cu citire dup doar 30 de minute sau teste ELISA.
Din cauza posibilitii unui test fals pozitiv, se recurge la confirmarea seropozitivitii,
testare care se supune unei stricte confidenialiti medicale pentru protejarea sferei de
intimitate a celui posibil seropozitiv. Depistarea i confirmarea infectrii cu HIV se face
n laboratoare specializate pentru aceasta, durata de manoper a acestor teste fiind
variabil, de la ore (n cazul testului rapid) la sptmni (n cazul testelor ELISA de
prezumie) sau Western-Blot (de confirmare a infeciei).

CLASIFICARE
Infecia cu HIV se clasific conform criteriilor elaborate de CDC Centers for Disease
Control and Prevention revizuite ultima dat n 1993. Clasificarea se bazeaz pe trei
categorii rezultate din tabloul clinic i prezena moleculei CD4 de pe suprafaa anumitor
leucocite.
CategoriaA reprezint infecia simptomatic cu HIV. Categoria B cuprinde
afeciuni care nu definesc SIDA, care par a fi dependente de un deficit imun:
angiomatoz bacilar
inflamaii de bazin, mai ales anexite repetate
herpes zoster repetate sau larg rspndite
purpur trombocitopenic
Temperatur ( hipertermie) i diaree de lung durat, peste o lun
listerioz
candidoz bucal, cea vaginal cronic sau greu de tratat
displazie de col uterin
carcinoame in situ
neuropatii periferice.
Categoria C cuprinde acele afeciuni care definesc SIDA. Sunt de regul afeciuni
oportuniste sau maligne care nu apar la organisme cu un sistem imun intact sau nu apar
cu o asemenea prezentare i evoluie.
Infecii micotice
candidoze a cilor respiratorii i esofagului
histoplasmoz cronic
coccidoidomicoz extrapulmonar sau diseminat
criptococoz extrapulmonar
pneumonie cu Pneumocistis carinii
encefalopatie determinat de HIV.
herpes simplex cu ulceraii cronice depind 1 lun, bronite produse de virusul Herpes
simplex
sarcom Kaposi
encefalopatie multifocal progresiv viral

Infecii bacteriene, protozoare


esofagit
criptosporidiaz cronic intestinal
pneumonie , pneumonii bacteriene recidivante (peste 1 an)
salmoneloz septicemic recidivant
tuberculoz
toxoplasmoza cerebral
Tumori maligne
limfoame blastice (imune), primar-cerebrale, limfom Burkitt
carcinom invaziv de col uterin
sindromul Wasting (scdere de greutate brusc fr factor etiologic)
Clasificarea CDC Atlanta ia n considerare numrul de limfocite cu molecula CD4 pe
suprafaa lor. Categoria 1 cuprinde cazurile cu peste 500 celule CD4/pl, Categoria 2 200-
400 i Categoria 3 sub 200 celule CD4/pl.
Pentru determinarea stadiului de evoluie se iau n considerare ambele clasificri. Un
pacient cu candidoz oro-faringian i 300 de celule CD4/pl este ncadrat n stadiul B2.
Nu se revine la un stadiu anterior n cazul n care apare o mbuntire a strii de sntate.
EVOLUTIA
Infecia HIV decurge n 4 etape.
Faza (etapa) acut (4-6 sptmni)
Dup 2-6 sptmni de la infecie, pot aprea simptome asemntoare cu gripa:
temperatur, transpiraie nocturn, grea, limfangit.
Simptomele cel mai des ntlnite sunt : temperatura (hipertermie), oboseala, stare
generala alterata, cefalee, inapetenta, artralgii, eruptii cutanate, transpiratii nocturne,
mialgii, grata, diaree, faringita, ulceratii (afte bucale), scadere ponderala mare ,fotofobie
Sunt pacieni care nu observ simptomele de mai sus, sau acestea lipsesc.

Faza (etapa) latent de boal


(dureaz de regul civa ani)
n aceast perioad se nmuleste virusul (HIV). Persoanele afectate care tiu de infecie
nu au simptome fizice, clinice ci doar psihice.
Faza (etapa) a treia (A)ids (R)elated (C)omplex
Simptomele sunt identice cu infecia acut dar nu mai dispar.
Faza (etapa) de boal SIDA
SIDA ca boal este definit cnd apar bolile care descriu boala la un pacient HIV
seropozitiv. Acestea se numesc boli, infecii oportuniste. Acestea sunt inofensive pentru
un pacient cu sistemul imun sntos. Sistemul imun slbit sau distrus al unui pacient HIV
seropozitiv nu se mai poate apra de aceti ageni patogeni inofensivi pentru un pacient
cu sistem imun intact i apar bolile sus enumerate. Limfocitele T sunt reperul care arat
gradul afectrii sistemului imun. Indicaia de terapie este dat de scderea lor sub limita
de 200-400 de celule/pl.
TRATAMENTUL
O vindecare a bolii nu este posibil la aceast dat.. Terapia corect aplicat poate prelungi
viaa celui afectat timp ndelungat.
Terapia HIV trebuie nceput imediat dup contactul cu HIV, n primele ore de la contact.
Tratamentul cu medicamente antiretrovirale nu trebuie ntrerupt pentru a evita producerea
de rezistene medicamentoase, virusul putnd deveni foarte repede rezistent la ele, motiv
pentru care trebuie respectat cu strictee orarul de terapie (un lucru care poate produce un
stres suplimentar). Nu trebuie uitat nici posibilitatea apariiei de reacii secundare produse
la aceast terapie, toate la un loc producnd un disconfort psihic suplimentar a celui
infectat.

Highly Active Antiretroviral Therapy (HAART)


este denumirea folosit pentru complexul mai multor medicamente antiretrovirale folosite
concomitent. Scopul terapiei este reducerea numrului de virusuri sub limita
detectabilitii i redresarea sistemului imun pentru a preveni astfel apariia acelor boli
care definesc declanarea SIDA.
Terapia HAART const de regul din asocirea a dou medicamenete antiretrovirale.
Aceste combinaii medicamentoase au avantaje i dezavantaje i nu se poate spune care
din ele este de recomandat, decizia lundu-se pentru fiecare caz n parte.
Dezavantajul este numrul mare de tablete necesare pentru terapia zilnic care duce o
acceptan redus din partea pacientului. n plus mai exist pericolul toxicitii prin
administrare de lung durat.

CONFIDENTIALITATEA
Este unanim recunoscut faptul c societatea civil trebuie s protejeze persoanele
infectate cu HIV i/sau bolnave de SIDA, motiv pentru care majoritatea rilor lumii au
elaborat o serie de legi, acte normative, care reglementeaz pe de o parte dreptul la
intimitate a celui afectat sau posibil afectat iar pe de alt parte msurile care trebuie
aplicate pentru a preveni rspndirea n continuare a infeciei HIV pe lume. Pentru
protecia confidenialitii de care trebuie s beneficieze fiecare infectat, a msurilor de
protecie social, a confidenialitii tratamentului adecvat, a fost elaborat i aprobat n
Romnia Legea nr. 584 din 29 octombrie 2002 . Actele normative aprute n baza acestei
legi reglementeaz drepturile persoanei HIV pozitiv, dar i msurile care trebuie luate
pentru protejarea anturajului, msuri constnd n primul rnd n educaie igienico-
sanitar, informare a modului de transmitere a bolii de la om la om, a riscului de
contaminare existent n viaa de zi cu zi.
IV. ACCIDENTE VASCULARE CEREBRALE AVC
Suferinte grave ale SNC, AVC sunt determinate de modificari circulatorii cerebrale si se
caracterizeaza prin pierderea motilitatii unei parti din corp, asociata sau nu cu tulburari de
echilibru, senzitiv-senzoriale si de limbaj. AVC se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta
AVC = ictus apoplectic
CLASIFICARE

I. ISCHEMIA CEREBRALA (suspendarea temporara sau definitiva a circulatiei cerebrale pe o


anumita zona a creierului)
A. Infarctul cerebral care poate fi dat de tromboza sau embolia arterelor cerebrale
B. Ischemia cerebrala tranzitorie
II. HEMORAGIC dat de hemoragia cerebrala sau hematomul intracerebral
III. HEMORAGIE SUBARAHNOIDIANA produs de o ruptura vasculara. Constituie a treia
cauza importanta de AVC dupa cele de tip ischemic si hemoragic
CAUZE
- Ateroscleroza
- HTA
- Cardiopatii emboligene
- TCC
- Malformatii vasculare
- Alte cauze: etilism acut, DZ, intoxicatie acuta, tumori cerebrale, sindrom hemoragipar
etc.
SIMPTOMATOLOGIE
Hemiplegie, hemipareza sau hemiparestezii
Tulburari senzitive descrise de pacient precum arsuri, furnicaturi, senzatie de caldura sau
rece
Tulburari senzoriale de vaz, de auz, de gust, de tact, de miros
Tulburari de vobire (disfazie, afazie)
Tulburari sficteriene
Are multe particularitati in fuctie de etiologia AVC
1. ISCHEMIA CEREBRALA
Semne prodromale: -pareze sau parestezii
- defecte de vorbire
- tulburari de vedere
- vertij
Debutul poate fi acut sau intermitent progresiv
Semnele se pot instala noaptea in somn
Daca apare, coma este superficiala
2. HEMORAGIA CEREBRALA
Debut brusc cu instalarea rapida si totala a hemiplegiei
Cefalee violenta, unilaterala, ameteli care preced coma
Coma profunda
Apare in plina activitate (efort, stres psihic)
Tulburari vegetative grave (varsaturi, transpiratii profuze, facies vultuos, tahicardie)
Semne neurologice (ROT disparute, semn Babinski prezent bilateral, pupile dilatate ,nu
reactioneaza la lumina)
Semne de iritatie meningiana
3. HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANA
Debutul acut, forma cea mai frecventa, se caracterizeaza prin:
- Cefalee violenta urmata de instalarea comei
- Coma superficiala
- Sdr meningeal (varsaturi, cefalee, fotofobie, rigiditatea cefei, semnul Kerning si
Brudzinski)
Debutul subacut si insidios se caracterizeaza prin: cefalee cu accentuare progresiva si discret sdr.
Meningeal

V. AFECTIUNI CRONICE RESPIRATORII, RENALE SI DIGESTIVE DECOMPENSATE

1. RESPIRATORII
- Bronsita cronica cea mai frecventa afectiune respiratorie
- apare mai ales la fumatori peste 40 de ani
-caracterizata prin: clinic prin tuse cu expectoratie intermitenta sau permanenta,
timp de cel putin 3 luni, 2ani consecutiv; anatomo-patologic, printr-o inflamatie cronica
nespecifica a peretelui bronsic; evolutiv, printr-o afectare progresiva a bronhiolelor si tesutului
pulmonar (emfizem)
- in stadii avansate: scadere ponderala si casecsie
- Emfizemul pulmonar dilatarea ireversibila a segmentelor pulmonare care participa la
schimburile gazoase, aparuta in urma distrugerii septurilor alveolare
SEMNE SI SIMPTOME
- dispnee cronica care se accentueaza rapid la efort apoi devine permanenta, manifestata si in
repaus, uneori tuse cu expectoratie, cianoza (mai ales a buzelor si pometilor), uneori hipocratism
digital, torace in forma de butoi si hipersonoritate la percutie
- prin rarirea vaselor se ajunge la HTpulmonara si cord pulmonar cronic

- Bronsiectazia caracterizata anatomic prin dilatarea ireversibila a lumenului bronsic in


special in campurile inferioare, si clinic prin expectoratie abundenta
SEMNE SI SIMPTOME
- tuse de lunga durata survine in chinte, expectoratie abundenta, purulenta si urat
mirositoare, frecvent hemoptizii si infectii recidivante, dispnee usoara,febra, astenie, inapetenta,
unghii in sticla de ceasornic
- Ca. bronho-pulmonar cea mai frecventa tumora maligna, provoaca 25% din decesele
cauzate de cancer, e mai frecvent la B decat la F, factori de risc: cel mai important este
fumatul riscul fiind de 20 de ori mai mare la acestia,profesia (noxe) si poluarea aerului
SIMPTOME
- apar in stadii avansate tuse, durere toracica, hemoptizie, dispnee, scadere ponderala, sdr
paraneoplazice

2. DIGESTIVE
- Stenozele esofagiene ingustare fixa si permanenta a lumenului esofagian, obisnuit
secundara unui proces inflamator sau neoplazic
CAUZE
- esofagita de reflux, cancerul esofagian, esofagita acuta postcaustica, tumori benigne
esofagiene, compresiunea extrinseca
- Stenoza esofagiana peptica determinata de RGE, simptomul clinic major fiind disfagia
progresiva, de obicei nedureroasa
- Stenoza esofagiana maligna (Ca. esofagian) , simptomul dominant este disfagia
continua si progresiva la care se adauga durere retrosternala si pierdere rapida ponderala
Ca. gastric
CAUZE
- leziuni gastrice precanceroase(gastrita atrofica, polipi gastrici, UG) alimentatia si
ereditatea
SIMPTOMATOLOGIE
- in stadiul precoce lipseste sau este destul de vaga si necaracteristica (inapetenta, greturi,
balonari postprandiale, jena dureroasa epigastrica); in stadiul avasat, durerea este continua, de
intensitate variata, cu exacerbari postprandiale, anorexie, totala sau selectiva pt. carne si grasimi,
scadere rapida si marcata in greutate, varsaturi cu continut alimentar sau sangvinolent care nu
calmeaza durerea

- Sindromul de stenoza pilorica secundar unui obstacol in calea golirii stomacului


ETIOPATOGENEZA
- obstacolul poate fi: 1.fuctional (obisnuit reversibil), reprezentat de un spasm piloric;
2.organic (obisnuit ireversibil) ,in care stenoza poate fi de natura benigna (UG,UD) sau maligna
(Ca. antro-piloric, Ca. pancreasului cu invadare piloroduodenala)
SIMPTOMATOLOGIE
- dominata de varsatura abundenta cu continut alimentar si miros ranced, neplacut, dureri
epigastrice (in fuctie de etiologie), senzatie de plenitudine postprandiala, greturi, eructatii,
pirozis, inapetenta, constipatie.
Ca. de colon- se manifesta in stadiile mai avansate prin instalarea sindromului de
subocluzie secundar stenozei intestinale cu durere localizata in regiunea obstructiei, care
se intensifica progresiv si se insoteste de bombarea zonei respective la nivelul careia se
observa miscari peristaltice, tulburari de tranzit (constipatie), anorexie si scadere
ponderala

Ca. recto-colic se manifesta prin tulburari de tranzit (constipatie, diaree), rectoragie,


tenesme (Ca.rectal), dureri abdominale, anorexie, scadere ponderala.
3. RENALE
Insuficenta renala cronica (IRC)
- Incapacitatea rinichiului de a-si asigura functiile in urma leziunilor renale lent progresive
si ireversibile in cadrul unor nefropatii cronice
ETIOLOGIE
- nefropatii interstitiale( pielonefrita cronica, nefropatie obstructiva, metabolica, din
intoxicatiile cronice cu medicamente), glomerulare (glomerulonefrita cronica, glomeruloscleroza
diabetica), vasculare (tromboza venelor renale), ereditare (rinichi polichistic)etc.

Dupa criterii clinice si de laborator IRC se imparte in 4 stadii evolutive:


1. Stadiul de suficienta fuctionala renala este stadiul compensarii depline cu absenta
simptomatologiei clinice, scade capacitatea de concentrare a urinei si a filtratului
glomerular cu valori normale ale constantelor biologice
2. Stadiul de IRC compensata se caracterizeaza prin poliurie (cu nicturie) si retentie azotata
fixa (ureea sang.usor crescuta cu caracter fix) iar semnele clinice lipsesc
Stadiul deIRC decompensata- diureza scade treptat, cu acumularea lent progresiva a ureei in
sange si a altor produsi azotati, tulburari hidroelectrolitice si acidobazice
4. Stadiul uremic final al IRC se caracterizeaza prin modificarea profunda a homeostaziei si
manifestari clinice grave, inclusiv coma si exitus.
Manifestari clinice:
-Digestive: anorexie, halena amoniacala, limba prajita, sughit, dureri abdominale, greturi,
varsaturi, tulburari de tranzit, hemoragii digestive
- Cutaneo-mucoase :culoare palid murdara a tegumentelor, piele uscata, prurit, leziuni
hemoragice (petesii, echimoze, gingivoragii,epistaxis)
- Cardio-vasculare: HTA, ICC, pericardita
- Respiratorii: respiratie Cheyne-Stokes sau Kussmaul, pneumopatia uremicului secundara
stazei pulmonare manifestata prin dispnee marcata si hemoptizii
- Neuropsihice: a. de tip central: astenie, cefalee,apatie, obnubilare, coma, convulsii;
b.de tip periferic: polinevrita uremica (frecvent la MI), cu parestezii, dureri si
tulburari motorii
- Osoase: dureri osoase, fracturi spontane, demineralizari osoase si focare de osteoliza

Tehnici de ingrijire la domiciliu

1. Monitorizarea parametrilor fiziologici: temperatura, respiratie;

2. Monitorizarea parametrilor fiziologici: puls, tensiune arteriala;

3. Monitorizarea parametrilor fiziologici: diureza, scaun;

4. Administrarea medicamentelor intramuscular;

5. Administrarea medicamentelor intravenos

6. Administrarea medicamentelor intravezical pe sonda vezicala;

7. Administrarea medicamentelor prin perfuzie endovenoasa

8. Recoltarea produselor biologice;

9. Alimentarea artificiala pe sonda gastrica si


10. Alimentare pasiva, inclusiv administrarea medicamentelor per os, pentru bolnavii cu
tulburari de deglutitie;

11. Clisma ;

12. Spalatura vaginala in cazuri de deficit motor;

13. Manevre terapeutice pentru evitarea escarelor de decubit: mobilizare, masaj, aplicatii
medicamentoase, utilizarea colacilor de cauciuc si a rulourilor;

14. Manevre terapeutice pentru evitarea complicatiilor pulmonare: schimbarea pozitiei,


tapotaj, fizioterapie respiratorie;

15. Ingrijirea plagilor simple;

16. Ingrijirea plagilor suprainfectate;

17. Ingrijirea escarelor multiple;

18. Ingrijirea stomelor(colostoma,traheostoma)

19. Ingrijirea fistulelor;

20. Ingrijirea tubului de dren;

21. Monitorizarea dializei peritoneale;

22. Aplicarea de pampers, urinar, bazinet;

23.Aplicarea de mijloc ajutator pentru absorbtia urinei;

24.Mobilizarea bolnavului

25Schimbarea pozitiei bolnavului imobilizat

26.Toaleta bolnavului imobilizat


Prof.Alina Mihalache Noiembrie 2016

S-ar putea să vă placă și