Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Firmele internationale opereaza in cadrul unor sisteme politice diferite, de aceea trebuie
sa tina cont de impactul acestor sisteme politice asupra operatiunilor desfasurate pe pietele
externe. Mediul politic poate oferi oportunitati si amenintari firmelor internationale. Exista un
risc politic in fiecare tara, insa tipurile de riscuri variaza de la tara la tara. In general, riscul
politic este mai scazut in tarile care au fost stabile de-a lungul timpului si mai ridicat in tarile
care nu s-au bucurat de aceasta stabilitate. Unul din cei mai importanti factori care influenteaza
afacerile firmelor internationale este stabilitatea sau instabilitatea politicilor guvernamentale.
Guvernele se pot schimba insa ceea ce intereseaza firmele internationale este continuitatea
setului de reglementari si coduri de conduita. O schimbare a guvernului nu presupune neaparat o
modificare a nivelului riscului politic. In Italia, intre cel de-al doilea razboi mondial si 1991 s-au
succedat 49 de guverne insa acest lucru nu a determinat o modificare a nivelului riscului politic.
Se pot da si numeroase exemple contrare, de schimbari radicale ale politicilor fata de firmele
straine si in cele mai stabile guverne. In Mexic acelasi partid politic a avut controlul timp de
peste 40 de ani insa riscul politic s-a deplasat de la expropriere la usi deschise investitiilor
straine. Daca exista potential pentru profit firmele pot opera sub orice fel de tip de guvern daca
se previzioneaza o stabilitate pe termen lung. Firma Pepsi a functionat profitabil in Uniunea
Sovietica schimband concentratul de Pepsi cu vodca ruseasca.
Firma cu activitate internationala trebuie sa cunoasca si filozofiile principalelor partide
politice care pot sa ajunga la putere si directiile dezvoltarii politice pe termen lung.. De exemplu,
in Marea Britanie, Partidul Laburist a fost mai restrictiv in ceea ce priveste comertul exterior fata
de Partidul Conservator, procedand la o limitare a importurilor.
Daca schimbarile partidelor politice si a filozofiilor guvernamentale cauzeaza instabilitate
si schimbari in relatiile guvern-firme, valurile de nationalism economic care exista in lume pot
reprezenta factorul politic cel mai critic care afecteaza afacerile internationale. Formele de
manifestare ale acestui nationalism sunt: incurajarea cumpararii produselor proprii , restrictii
asupra importurilor, taxe vamale restrictive si alte bariere comerciale. Cresterea investitiilor
japoneze in firme precum Columbia Pictures a determinat politicienii americani, sindicatele si
presa sa puna intrebari legate de necesitatea impunerii unor sanctiuni asupra Japoniei. Japonezii
au sentimente nationaliste similare fata de produsele americane comercializate in Japonia.
Studiile arata ca gradul de risc cu care se confrunta o firma pe pietele externe depinde nu
num 646b17g ai de caracteristicile tarii in care se realizeaza investitia ci si de tipul operatiunilor
firmei. Caracteristicile tarii includ tipul de guvern, nivelul de dezvoltare economica si stabilitatea
sistemelor sociale si politice iar caracteristicile firmei includ industria, tehnologia, forma de
proprietate si managementul. Anumite industrii sunt mai mult expuse activitatii guvernamentale
decat altele deoarece sunt considerate importante pentru dezvoltare si guvernul doreste sa
mentina controlul asupra lor. Cel mai mult afectate de interventia guvernamentala directa au fost
industriile extractive, cele care utilizeaza resurse naturale, firmele bancare, de asigurari si firmele
implicate in proiecte de infrastructura.
Firmele care se afla la adapost de interventiile guvernamentale sunt firmele cu operatiuni
integrate global, firmele care actioneaza in domeniul tehnologiei de varf sau firmele care se
confrunta cu o concurenta redusa pe pietele internationale, creand o anumita dependenta fata de
produsele pe care le ofera. Forma de proprietate reprezinta o componenta importanta a
vulnerabilitatii la risc, firmele cu capital integral strain fiind mai expuse riscului politic fata de
societatile mixte. Managementul integral strain poate determina o crestere a vulnerabilitatii la
risc.[5,p 102].
Marimea firmei poate avea o anumita influenta asupra vulnerabilitatii la risc. Pe de o
parte, firmele mari pot fi tinta interventiilor guvernamentale insa dispun de importante resurse
1
financiare. Pe de alta parte, firmele mici pot fi tinta acestor interventii datorita usurintei preluarii
insa ele activeaza de obicei in domenii care prezinta o vulnerabilitate mai scazuta la risc.
In afara firmei internationale, principalii jucatori pe scena politica sunt guvernul tarii de
provenienta a firmei, guvernul tarii gazda si agentiile si organizatiile transnationale dupa cum se
observa in figura nr.2.2.
Desi guvernele locale dau impresia unei forte singulare si omogene, ele reprezinta
interese variate, de multe ori conflictuale, fiind influentate de filozofiile politice, grupurile locale
de presiune sau grupuri de interese si de propriul interes al guvernului. Pentru a evalua riscul
politic este important sa se examineze structura politica, daca exista dictatura, democratie,
monarhie sau un guvern socialist. Cunoasterea sistemului politic ajuta la intelegerea legaturilor
intre afaceri si guvern.
Principalele scopuri ale unui guvern includ: siguranta, prosperitatea, prestigiul, ideologia
si identitatea culturala. Siguranta presupune minimizarea amenintarilor externe. Datorita faptului
ca filialele firmelor internationale sunt controlate si influentate de deciziile realizate la sediile
centrale, aceste firme sunt considerate uneori un pericol pentru suveranitatea nationala a tarii
gazda. Multe tari limiteaza detinerea de catre firmele straine a unor ziare, posturi de radio si
televiziune considerand ca ar putea sa influenteze opinia publica si sa limiteze suveranitatea
nationala. Datorita procesului de globalizare a pietelor aceste actiuni cunosc o tendinta de
reducere, desi anumite domenii continua sa ramana sub influenta directa a guvernelor. Un
exemplu il constituie liniile aeriene, unde guvernele stabilesc politicile, restrictioneaza accesul la
spatiul aerian si limiteaza drepturile de aterizare. Principalele linii aeriene locale domina in
2
Europa numarul decolarilor si aterizarilor. Alitalia detine 70% din acest numar in Roma, KLM
50% la Amsterdam iar AirFrance 45% la Paris.
In vederea asigurarii securitatii nationale guvernele incearca sa controleze anumite zone
sensibile ca: infrastructura, resursele esentiale, furnizarea de materii prime si sa limiteze
implicarea firmelor straine in domeniile mentionate. De exemplu, guvernul american nu
achizitioneaza materiale militare de la firme straine, chiar daca acestea detin filiale in SUA. La
ora actuala se recurge tot mai putin la protejarea unor sectoare de interes national cum ar fi
apararea si telecomunicatiile deoarece nu este eficient ca fiecare tara sa aiba propria industrie de
aparare si telecomunicatii. Uniunea Europeana promoveaza numeroase proiecte publice la care
au acces firmele din uniune, proiecte care au atras numeroase aliante intre firmele japoneze,
americane si europene.
Prosperitatea nationala reprezinta un alt scop important al guvernului si il poate
determina sa favorizeze industria locala fata de firmele straine daca acest lucru conduce la o
crestere a nivelului de trai. Stimularea producatorilor locali se poate realiza prin limitarea
importurilor si impulsionarea exporturilor. Limitarea importurilor se poate realiza prin impunerea
de taxe vamale si bariere netarifare. De exemplu, guvernul francez, prin folosirea licentelor de
export selective, a limitat producatorii japonezi de automobile la 3% din piata. Stimularea
exporturilor se realizeaza prin oferirea unor credite de export avantajoase sau prin asigurarea
impotriva riscurilor politice. Agentia guvernamentala americana Eximbank sprijina activitatile de
investitii ale firmelor americane si ofera posibilitatea asigurarii exportatorilor impotriva
riscurilor de neplata datorate unor motive politice.[5,p 111].
Pastrarea prestigiului national presupune de multe ori incurajarea firmelor locale. Unele
tari urmaresc sa obtina pozitia de lider in anumite domenii ca: telecomunicatiile, electronica,
robotica si produse aerospatiale. Firmele internationale trebuie sa studieze ce inseamna prestigiul
pentru tara gazda si sa evite politicile care intra in conflict direct cu intentiile si aspiratiile
guvernului.
Protejarea identitatii culturale este influentata in mod semnificativ de tendinta de
globalizare a pietelor. Numeroase firme americane din domeniul productiei de filme,
programelor TV, muzicii au invadat piata mondiala , avand o anumita influenta asupra culturilor
locale. Lipsa de sensibilitate a firmelor fata de idealurile culturale ale diverselor piete poate
determina reactii nedorite.
O alta forta care influenteaza climatul politic si operatiunile firmelor straine o reprezinta
grupurile de presiune din tara gazda. Aceste grupuri includ partidele politice, organizatiile de
protectie a mediului, asociatiile industriale locale si sindicatele locale. Partidele care au
convingeri nationaliste se pronunta in favoarea restrictionarii activitatii firmelor straine.
Organizatiile de protectie a mediului sunt preocupate de efectul transporturilor de petrol,
evacuarii deseurilor, defrisarii padurilor si incalzirii planetei asupra consumatorilor din intreaga
lume. Aceste grupuri au fortat firma Mc Donalds sa reduca folosirea ambalajelor din plastic.
Asociatiile industriale locale pot exercita presiuni asupra guvernului local pentru a restrictiona
activitatea unor concurenti straini. De exemplu, o asociatie care reprezenta producatorii
americani de pulovere a acuzat de dumping producatorii din Taiwan, Hong Kong si Coreea de
Sud. Comisia Internationala de Comert americana a impus taxe vamale de 21% produselor din
Taiwan, 6% produselor din Hong Kong si 1.3% produselor coreene.
3
Un prim tip de risc politic il reprezinta renuntarea fortata la investitie care apare atunci
cand un guvern doreste sa intre in posesia activelor unei firme impotriva dorintei acesteia. Se
poate recurge la confiscarea activelor firmei fara compensatie sau fortarea firmei sa vanda
activele guvernului local. Acest tip de risc politic poate lua forma exproprierii ( preluarea unei
firme) sau a nationalizarii ( preluarea intregii industrii). Exproprierea a fost atractiva pentru
multe tari deoarece a demonstrat nationalismul si a facut posibil transferul imediat a bogatiei si
resurselor de la firma straina la tara gazda. Exproprierea presupune furnizarea unor compensari
fostilor proprietari, insa, cel mai adesea, aceste compensari sunt nesatisfacatoare. De exemplu,
guvernul poate oferi compensatie sub forma de moneda locala netransferabila sau la valoarea
contabila a firmei. Folosirea exproprierii ca instrument politic a scazut mult in ultimul timp de la
83 de actiuni pe an in anii 1970 la mai putin de 3 in 1980 deoarece guvernele si-au dat seama ca
avantajele acestor actiuni sunt depasite de costurile implicate, costuri determinate si de ezitarea
patrunderii unor noi firme pe piata respectiva.
Confiscarea este similara exproprierii deoarece presupune un transfer de proprietate de la
firma straina la tara gazda insa fara sa implice o compensatie. Unele industrii sunt mai expuse
actiunilor de confiscare sau expropriere datorita importantei lor pentru economia tarii gazda si
imposibilitatii modificarii operatiunilor. Sectoare ca: mineritul, utilitatile publice si bancile au
fost tinta actiunilor guvernamentale. Una din cele mai importante actiuni de confiscare au avut
loc in Cuba in 1960. Astfel de actiuni pot sa apara din motive de aparare sau pentru ca guvernul
considera ca poate utiliza mai bine activele respective.
Alte tipuri de riscuri care presupun o forma mai subtila de control se refera la restrictiile
privind continutul local sau managementul local, restrictii asupra profitului reinvestit si limitari
privind angajarea. Aceste actiuni poarta denumirea de nationalizare si pot avea efecte negative
asupra firmelor internationale. Daca o firma este fortata sa angajeze personal local ca manageri
poate rezulta o slaba comunicare si cooperare. Reglementarile referitoare la continutul local pot
forta o firma sa achizitioneze componente locale, determinand o crestere a costurilor, produse de
calitate scazuta si afectarea intereselor firmei si a competitivitatii internationale. Firma Honda
care detine pe piata americana doua linii de asamblare foloseste componente locale in proportie
de 50% dar cu acest procent nu a putut beneficia de acordul de comert liber americano-canadian
care presupune un procent de continut local de 100%. Firma BMW a anuntat ca fabrica localizata
in Carolina de Sud va produce masini cu un continut local de 80% pentru a beneficia de scutiri
de taxe si alte reglementari. Reglementarile privind continutul local pot determina eliminarea
unor concurenti internationali. Comisia Europeana a cerut membrilor Uniunii Europene sa se
asigure ca majoritatea programelor de televiziune sunt de provenienta europeana, ceea ce a dat
nastere unui conflict comercial cu SUA. Alte exemple de nationalizare sunt schimbarea brusca a
atitudinii fata de firmele europene si americane produsa in unele tari africane in 1970. Firmelor
li s-a impus sa devina parteneri cu guvernul local sau firme locale, au fost fortate sa angajeze mai
mult personal local sau li s-au impus taxe si impozite mai mari.
In afara riscurilor prezentate s-au conturat si o serie de alte riscuri economice care pot fi
incluse in categoria riscurilor politice. Un astfel de risc il reprezinta controlul schimburilor care
presupune controlul asupra miscarilor de capital atunci cand guvernul se confrunta cu o lipsa de
valuta forte. Acest control poate fi selectiv pentru anumite produse sau firme in efortul de a
reduce importuri considerate de lux sau care nu sunt necesare. Aceste reglementari afecteaza
importul de componente sau materiale vitale operatiunilor de productie, afectand operatiunile de
productie sau determinand inchiderea fabricii respective. Controlul efectiv al schimburilor se
poate face si prin sistemul cursurilor de schimb multiple care presupune stabilirea unor cursuri
de schimb dezavantajoase pentru produsele care se doresc a fi limitate la import.
Tarile pot recurge si la o crestere a impozitelor si taxelor aplicate firmelor straine in
vederea controlarii capitalului. De multe ori firmele internationale investesc mai mult initial in
4
cladiri, echipamente si obtin ulterior un profit mai mic, ceea ce reprezinta venituri mai mici
pentru statul respectiv. Cresterea impozitelor va determina o scadere a incasarilor pe termen lung
pentru tara gazda datorita restrangerii activitatii sau chiar iesirii de pe piata respectiva. Acest gen
de actiuni apar mai ales in tarile mai putin dezvoltate care doresc sa obtina o crestere a
veniturilor bugetare prin cresterea impozitarii firmelor straine.
Un alt tip de risc este controlul preturilor produselor si serviciilor importate, mai ales in
sectoarele vulnerabile politic, cum ar fi produsele alimentare si ingrijirea sanatatii. Daca o firma
straina este implicata in aceste domenii ea este o tinta vulnerabila a controlului preturilor,
actiunile fiind intreprinse in urma presiunilor politice locale. In tarile confruntate cu inflatie mare
si frecvente devalorizari ale monedei locale, restrictiile asupra preturilor pot cauza pierderi
importante pentru firmele straine.
Interventia asupra operatiunilor firmelor straine poate reprezenta un risc politic daca se
refera la activitatile guvernamentale care ingreuneaza operarea eficienta a unei afaceri. Acest tip
de risc include: incurajarea crearii de sindicate, discriminare in spijinul guvernamental pentru
afacerile detinute local, crearea unei atitudini negative fata de straini. Guvernele se angajeaza in
astfel de activitati cand considera ca operatiunile firmei straine ar putea sa afecteze negativ
dezvoltarea locala sau cand se asteapta la o crestere a sprijinului din partea firmelor locale.
Aceste actiuni conduc la cresterea popularitatii guvernelor. Acest tip de risc politic este dificil de
evaluat deoarece poate aparea in forme diferite si subtile iar efectele sunt neclare si cu influenta
negativa pe termen lung prin cresterea costurilor, reducerea vanzarilor si realizarea unor relatii de
munca dificile. Preferinta pentru firmele locale apare cu precadere in cadrul achizitiilor de stat si
a comertului de stat. Accesul la aceste contracte a fost deschis in Uniunea Europeana, toate
contractele din sectorul public care depasesc 5 milioane euro fiind alocate prin licitatii,
eliminandu-se favorizarea firmelor locale.
Restrictiile privitoare la proprietate pot varia de la interzicerea proprietatii straine
integrale la politici selective indreptate spre anumite industrii cheie. O tara care a utilizat foarte
mult aceste conditii este India. O reglementare din 1973 stipula ca firma straina nu trebuie sa
detina mai mult de 40%, cu exceptia firmelor din industrii cheie ca: masini, tractoare, produse
chimice, fertilizatori. Legea privind investitiile directe in India permite la ora actuala proprietatea
straina majoritara. Tendinta la nivel mondial este de inlaturare a diferitelor restrictii.
Boicoturile reprezinta practici menite sa elimine anumite firme de pe diverse piete, firme
care s-au angajat in tranzactii cu inamici politici. Un exemplu il reprezinta boicotul tarilor arabe
impotriva firmelor angajate in alte afaceri in afara operatiunilor de export cu Israelul. Boicotul a
fost administrat in 1975 de catre Liga araba. Pe aceasta lista figurau firmele Ford, Xerox si Coca
Cola. Coca Cola vanduse o licenta unei firme de imbuteliere israeliene.
5
Grupurile de presiune din tara de provenienta a firmei internationale influenteaza firmele
in alegerea pietelor si in modalitatile de operare. O sursa constanta de controverse implica
practicile de afaceri ale firmelor internationale in urmatoarele domenii: strategii de produs,
promovare si preturi. Strategiile de produs presupun renuntarea la comercializarea unor produse
din motive de siguranta, practicile promotionale includ modul in care produsele sunt promovate
iar strategiile de pret presupun stabilirea unor preturi mari sau neloiale. Firma Nestle,
producatoare a unor diverse tipuri de lapte pentru sugari a promovat agresiv produsele pe piete
slab dezvoltate prin reclama si distribuirea de mostre gratuite, insa folosirea necorespunzatoare a
produsului si neintelegerea instructiunilor de folosire a cauzat moartea multor copii. Firma a
devenit tinta unui boicot realizat de catre grupuri de consumatori americani si din alte parti ale
lumii care au incercat sa forteze firma sa-si schimbe practicile de marketing. Ca rezultat al
acestor presiuni a fost dezvoltat un cod care acoperea metodele utilizate in vanzarea produselor.
Producatorii si distribuitorii nu nai ofereau mostre gratuite, trebuiau sa evite contactul cu clientii.
Efectul acestei controverse a fost ca noi reglementari sa devina parte a sistemului legislativ.
In afara mediului politic local si strain firma internationala trebuie sa tina cont si de
influenta mediului international asupra afacerilor in strainatate. Mediul politic international
implica relatiile politice intre doua sau mai multe tari, firma internationala devenind implicata in
aceste relatii, indiferent de gradul sau de neutralitate.
Efectele politicii asupra marketingului global sunt determinate de relatiile politice
bilaterale intre tara locala si tara gazda si de acordurile multilaterale care guverneaza relatiile
intre grupuri de tari. Un alt element care afecteaza mediul politic il reprezinta relatiile tarii gazda
cu alte tari. Daca o tara apartine unui anumit grup regional sau are anumiti prieteni si inamici,
firma trebuie sa se adapteze, modificand de exemplu sistemul international logistic.
Apartenenta unei tari la anumite organizatii internationale ca Fondul Monetar
International si Banca Mondiala poate avea un efect stimulativ asupra situatiei financiare sau un
efect de constrangere. Alte acorduri internationale pot afecta brevetele, comunicatiile,
transporturile si alte domenii de interes ale firmei internationale. Cu cat o tara apartine mai
multor organizatii internationale, cu atat accepta mai multe reglementari iar comportamentul sau
este mai dependent de aceste organizatii.