Sunteți pe pagina 1din 8

Mediul politic international

Firmele internationale opereaza in cadrul unor sisteme politice diferite, de aceea trebuie
sa tina cont de impactul acestor sisteme politice asupra operatiunilor desfasurate pe pietele
externe. Mediul politic poate oferi oportunitati si amenintari firmelor internationale. Exista un
risc politic in fiecare tara, insa tipurile de riscuri variaza de la tara la tara. In general, riscul
politic este mai scazut in tarile care au fost stabile de-a lungul timpului si mai ridicat in tarile
care nu s-au bucurat de aceasta stabilitate. Unul din cei mai importanti factori care influenteaza
afacerile firmelor internationale este stabilitatea sau instabilitatea politicilor guvernamentale.
Guvernele se pot schimba insa ceea ce intereseaza firmele internationale este continuitatea
setului de reglementari si coduri de conduita. O schimbare a guvernului nu presupune neaparat o
modificare a nivelului riscului politic. In Italia, intre cel de-al doilea razboi mondial si 1991 s-au
succedat 49 de guverne insa acest lucru nu a determinat o modificare a nivelului riscului politic.
Se pot da si numeroase exemple contrare, de schimbari radicale ale politicilor fata de firmele
straine si in cele mai stabile guverne. In Mexic acelasi partid politic a avut controlul timp de
peste 40 de ani insa riscul politic s-a deplasat de la expropriere la usi deschise investitiilor
straine. Daca exista potential pentru profit firmele pot opera sub orice fel de tip de guvern daca
se previzioneaza o stabilitate pe termen lung. Firma Pepsi a functionat profitabil in Uniunea
Sovietica schimband concentratul de Pepsi cu vodca ruseasca.
Firma cu activitate internationala trebuie sa cunoasca si filozofiile principalelor partide
politice care pot sa ajunga la putere si directiile dezvoltarii politice pe termen lung.. De exemplu,
in Marea Britanie, Partidul Laburist a fost mai restrictiv in ceea ce priveste comertul exterior fata
de Partidul Conservator, procedand la o limitare a importurilor.
Daca schimbarile partidelor politice si a filozofiilor guvernamentale cauzeaza instabilitate
si schimbari in relatiile guvern-firme, valurile de nationalism economic care exista in lume pot
reprezenta factorul politic cel mai critic care afecteaza afacerile internationale. Formele de
manifestare ale acestui nationalism sunt: incurajarea cumpararii produselor proprii , restrictii
asupra importurilor, taxe vamale restrictive si alte bariere comerciale. Cresterea investitiilor
japoneze in firme precum Columbia Pictures a determinat politicienii americani, sindicatele si
presa sa puna intrebari legate de necesitatea impunerii unor sanctiuni asupra Japoniei. Japonezii
au sentimente nationaliste similare fata de produsele americane comercializate in Japonia.
Studiile arata ca gradul de risc cu care se confrunta o firma pe pietele externe depinde nu
num 646b17g ai de caracteristicile tarii in care se realizeaza investitia ci si de tipul operatiunilor
firmei. Caracteristicile tarii includ tipul de guvern, nivelul de dezvoltare economica si stabilitatea
sistemelor sociale si politice iar caracteristicile firmei includ industria, tehnologia, forma de
proprietate si managementul. Anumite industrii sunt mai mult expuse activitatii guvernamentale
decat altele deoarece sunt considerate importante pentru dezvoltare si guvernul doreste sa
mentina controlul asupra lor. Cel mai mult afectate de interventia guvernamentala directa au fost
industriile extractive, cele care utilizeaza resurse naturale, firmele bancare, de asigurari si firmele
implicate in proiecte de infrastructura.
Firmele care se afla la adapost de interventiile guvernamentale sunt firmele cu operatiuni
integrate global, firmele care actioneaza in domeniul tehnologiei de varf sau firmele care se
confrunta cu o concurenta redusa pe pietele internationale, creand o anumita dependenta fata de
produsele pe care le ofera. Forma de proprietate reprezinta o componenta importanta a
vulnerabilitatii la risc, firmele cu capital integral strain fiind mai expuse riscului politic fata de
societatile mixte. Managementul integral strain poate determina o crestere a vulnerabilitatii la
risc.[5,p 102].
Marimea firmei poate avea o anumita influenta asupra vulnerabilitatii la risc. Pe de o
parte, firmele mari pot fi tinta interventiilor guvernamentale insa dispun de importante resurse

1
financiare. Pe de alta parte, firmele mici pot fi tinta acestor interventii datorita usurintei preluarii
insa ele activeaza de obicei in domenii care prezinta o vulnerabilitate mai scazuta la risc.
In afara firmei internationale, principalii jucatori pe scena politica sunt guvernul tarii de
provenienta a firmei, guvernul tarii gazda si agentiile si organizatiile transnationale dupa cum se
observa in figura nr.2.2.

Desi guvernele locale dau impresia unei forte singulare si omogene, ele reprezinta
interese variate, de multe ori conflictuale, fiind influentate de filozofiile politice, grupurile locale
de presiune sau grupuri de interese si de propriul interes al guvernului. Pentru a evalua riscul
politic este important sa se examineze structura politica, daca exista dictatura, democratie,
monarhie sau un guvern socialist. Cunoasterea sistemului politic ajuta la intelegerea legaturilor
intre afaceri si guvern.
Principalele scopuri ale unui guvern includ: siguranta, prosperitatea, prestigiul, ideologia
si identitatea culturala. Siguranta presupune minimizarea amenintarilor externe. Datorita faptului
ca filialele firmelor internationale sunt controlate si influentate de deciziile realizate la sediile
centrale, aceste firme sunt considerate uneori un pericol pentru suveranitatea nationala a tarii
gazda. Multe tari limiteaza detinerea de catre firmele straine a unor ziare, posturi de radio si
televiziune considerand ca ar putea sa influenteze opinia publica si sa limiteze suveranitatea
nationala. Datorita procesului de globalizare a pietelor aceste actiuni cunosc o tendinta de
reducere, desi anumite domenii continua sa ramana sub influenta directa a guvernelor. Un
exemplu il constituie liniile aeriene, unde guvernele stabilesc politicile, restrictioneaza accesul la
spatiul aerian si limiteaza drepturile de aterizare. Principalele linii aeriene locale domina in

2
Europa numarul decolarilor si aterizarilor. Alitalia detine 70% din acest numar in Roma, KLM
50% la Amsterdam iar AirFrance 45% la Paris.
In vederea asigurarii securitatii nationale guvernele incearca sa controleze anumite zone
sensibile ca: infrastructura, resursele esentiale, furnizarea de materii prime si sa limiteze
implicarea firmelor straine in domeniile mentionate. De exemplu, guvernul american nu
achizitioneaza materiale militare de la firme straine, chiar daca acestea detin filiale in SUA. La
ora actuala se recurge tot mai putin la protejarea unor sectoare de interes national cum ar fi
apararea si telecomunicatiile deoarece nu este eficient ca fiecare tara sa aiba propria industrie de
aparare si telecomunicatii. Uniunea Europeana promoveaza numeroase proiecte publice la care
au acces firmele din uniune, proiecte care au atras numeroase aliante intre firmele japoneze,
americane si europene.
Prosperitatea nationala reprezinta un alt scop important al guvernului si il poate
determina sa favorizeze industria locala fata de firmele straine daca acest lucru conduce la o
crestere a nivelului de trai. Stimularea producatorilor locali se poate realiza prin limitarea
importurilor si impulsionarea exporturilor. Limitarea importurilor se poate realiza prin impunerea
de taxe vamale si bariere netarifare. De exemplu, guvernul francez, prin folosirea licentelor de
export selective, a limitat producatorii japonezi de automobile la 3% din piata. Stimularea
exporturilor se realizeaza prin oferirea unor credite de export avantajoase sau prin asigurarea
impotriva riscurilor politice. Agentia guvernamentala americana Eximbank sprijina activitatile de
investitii ale firmelor americane si ofera posibilitatea asigurarii exportatorilor impotriva
riscurilor de neplata datorate unor motive politice.[5,p 111].
Pastrarea prestigiului national presupune de multe ori incurajarea firmelor locale. Unele
tari urmaresc sa obtina pozitia de lider in anumite domenii ca: telecomunicatiile, electronica,
robotica si produse aerospatiale. Firmele internationale trebuie sa studieze ce inseamna prestigiul
pentru tara gazda si sa evite politicile care intra in conflict direct cu intentiile si aspiratiile
guvernului.
Protejarea identitatii culturale este influentata in mod semnificativ de tendinta de
globalizare a pietelor. Numeroase firme americane din domeniul productiei de filme,
programelor TV, muzicii au invadat piata mondiala , avand o anumita influenta asupra culturilor
locale. Lipsa de sensibilitate a firmelor fata de idealurile culturale ale diverselor piete poate
determina reactii nedorite.
O alta forta care influenteaza climatul politic si operatiunile firmelor straine o reprezinta
grupurile de presiune din tara gazda. Aceste grupuri includ partidele politice, organizatiile de
protectie a mediului, asociatiile industriale locale si sindicatele locale. Partidele care au
convingeri nationaliste se pronunta in favoarea restrictionarii activitatii firmelor straine.
Organizatiile de protectie a mediului sunt preocupate de efectul transporturilor de petrol,
evacuarii deseurilor, defrisarii padurilor si incalzirii planetei asupra consumatorilor din intreaga
lume. Aceste grupuri au fortat firma Mc Donalds sa reduca folosirea ambalajelor din plastic.
Asociatiile industriale locale pot exercita presiuni asupra guvernului local pentru a restrictiona
activitatea unor concurenti straini. De exemplu, o asociatie care reprezenta producatorii
americani de pulovere a acuzat de dumping producatorii din Taiwan, Hong Kong si Coreea de
Sud. Comisia Internationala de Comert americana a impus taxe vamale de 21% produselor din
Taiwan, 6% produselor din Hong Kong si 1.3% produselor coreene.

Tipologia riscurilor politice

3
Un prim tip de risc politic il reprezinta renuntarea fortata la investitie care apare atunci
cand un guvern doreste sa intre in posesia activelor unei firme impotriva dorintei acesteia. Se
poate recurge la confiscarea activelor firmei fara compensatie sau fortarea firmei sa vanda
activele guvernului local. Acest tip de risc politic poate lua forma exproprierii ( preluarea unei
firme) sau a nationalizarii ( preluarea intregii industrii). Exproprierea a fost atractiva pentru
multe tari deoarece a demonstrat nationalismul si a facut posibil transferul imediat a bogatiei si
resurselor de la firma straina la tara gazda. Exproprierea presupune furnizarea unor compensari
fostilor proprietari, insa, cel mai adesea, aceste compensari sunt nesatisfacatoare. De exemplu,
guvernul poate oferi compensatie sub forma de moneda locala netransferabila sau la valoarea
contabila a firmei. Folosirea exproprierii ca instrument politic a scazut mult in ultimul timp de la
83 de actiuni pe an in anii 1970 la mai putin de 3 in 1980 deoarece guvernele si-au dat seama ca
avantajele acestor actiuni sunt depasite de costurile implicate, costuri determinate si de ezitarea
patrunderii unor noi firme pe piata respectiva.
Confiscarea este similara exproprierii deoarece presupune un transfer de proprietate de la
firma straina la tara gazda insa fara sa implice o compensatie. Unele industrii sunt mai expuse
actiunilor de confiscare sau expropriere datorita importantei lor pentru economia tarii gazda si
imposibilitatii modificarii operatiunilor. Sectoare ca: mineritul, utilitatile publice si bancile au
fost tinta actiunilor guvernamentale. Una din cele mai importante actiuni de confiscare au avut
loc in Cuba in 1960. Astfel de actiuni pot sa apara din motive de aparare sau pentru ca guvernul
considera ca poate utiliza mai bine activele respective.
Alte tipuri de riscuri care presupun o forma mai subtila de control se refera la restrictiile
privind continutul local sau managementul local, restrictii asupra profitului reinvestit si limitari
privind angajarea. Aceste actiuni poarta denumirea de nationalizare si pot avea efecte negative
asupra firmelor internationale. Daca o firma este fortata sa angajeze personal local ca manageri
poate rezulta o slaba comunicare si cooperare. Reglementarile referitoare la continutul local pot
forta o firma sa achizitioneze componente locale, determinand o crestere a costurilor, produse de
calitate scazuta si afectarea intereselor firmei si a competitivitatii internationale. Firma Honda
care detine pe piata americana doua linii de asamblare foloseste componente locale in proportie
de 50% dar cu acest procent nu a putut beneficia de acordul de comert liber americano-canadian
care presupune un procent de continut local de 100%. Firma BMW a anuntat ca fabrica localizata
in Carolina de Sud va produce masini cu un continut local de 80% pentru a beneficia de scutiri
de taxe si alte reglementari. Reglementarile privind continutul local pot determina eliminarea
unor concurenti internationali. Comisia Europeana a cerut membrilor Uniunii Europene sa se
asigure ca majoritatea programelor de televiziune sunt de provenienta europeana, ceea ce a dat
nastere unui conflict comercial cu SUA. Alte exemple de nationalizare sunt schimbarea brusca a
atitudinii fata de firmele europene si americane produsa in unele tari africane in 1970. Firmelor
li s-a impus sa devina parteneri cu guvernul local sau firme locale, au fost fortate sa angajeze mai
mult personal local sau li s-au impus taxe si impozite mai mari.
In afara riscurilor prezentate s-au conturat si o serie de alte riscuri economice care pot fi
incluse in categoria riscurilor politice. Un astfel de risc il reprezinta controlul schimburilor care
presupune controlul asupra miscarilor de capital atunci cand guvernul se confrunta cu o lipsa de
valuta forte. Acest control poate fi selectiv pentru anumite produse sau firme in efortul de a
reduce importuri considerate de lux sau care nu sunt necesare. Aceste reglementari afecteaza
importul de componente sau materiale vitale operatiunilor de productie, afectand operatiunile de
productie sau determinand inchiderea fabricii respective. Controlul efectiv al schimburilor se
poate face si prin sistemul cursurilor de schimb multiple care presupune stabilirea unor cursuri
de schimb dezavantajoase pentru produsele care se doresc a fi limitate la import.
Tarile pot recurge si la o crestere a impozitelor si taxelor aplicate firmelor straine in
vederea controlarii capitalului. De multe ori firmele internationale investesc mai mult initial in
4
cladiri, echipamente si obtin ulterior un profit mai mic, ceea ce reprezinta venituri mai mici
pentru statul respectiv. Cresterea impozitelor va determina o scadere a incasarilor pe termen lung
pentru tara gazda datorita restrangerii activitatii sau chiar iesirii de pe piata respectiva. Acest gen
de actiuni apar mai ales in tarile mai putin dezvoltate care doresc sa obtina o crestere a
veniturilor bugetare prin cresterea impozitarii firmelor straine.
Un alt tip de risc este controlul preturilor produselor si serviciilor importate, mai ales in
sectoarele vulnerabile politic, cum ar fi produsele alimentare si ingrijirea sanatatii. Daca o firma
straina este implicata in aceste domenii ea este o tinta vulnerabila a controlului preturilor,
actiunile fiind intreprinse in urma presiunilor politice locale. In tarile confruntate cu inflatie mare
si frecvente devalorizari ale monedei locale, restrictiile asupra preturilor pot cauza pierderi
importante pentru firmele straine.
Interventia asupra operatiunilor firmelor straine poate reprezenta un risc politic daca se
refera la activitatile guvernamentale care ingreuneaza operarea eficienta a unei afaceri. Acest tip
de risc include: incurajarea crearii de sindicate, discriminare in spijinul guvernamental pentru
afacerile detinute local, crearea unei atitudini negative fata de straini. Guvernele se angajeaza in
astfel de activitati cand considera ca operatiunile firmei straine ar putea sa afecteze negativ
dezvoltarea locala sau cand se asteapta la o crestere a sprijinului din partea firmelor locale.
Aceste actiuni conduc la cresterea popularitatii guvernelor. Acest tip de risc politic este dificil de
evaluat deoarece poate aparea in forme diferite si subtile iar efectele sunt neclare si cu influenta
negativa pe termen lung prin cresterea costurilor, reducerea vanzarilor si realizarea unor relatii de
munca dificile. Preferinta pentru firmele locale apare cu precadere in cadrul achizitiilor de stat si
a comertului de stat. Accesul la aceste contracte a fost deschis in Uniunea Europeana, toate
contractele din sectorul public care depasesc 5 milioane euro fiind alocate prin licitatii,
eliminandu-se favorizarea firmelor locale.
Restrictiile privitoare la proprietate pot varia de la interzicerea proprietatii straine
integrale la politici selective indreptate spre anumite industrii cheie. O tara care a utilizat foarte
mult aceste conditii este India. O reglementare din 1973 stipula ca firma straina nu trebuie sa
detina mai mult de 40%, cu exceptia firmelor din industrii cheie ca: masini, tractoare, produse
chimice, fertilizatori. Legea privind investitiile directe in India permite la ora actuala proprietatea
straina majoritara. Tendinta la nivel mondial este de inlaturare a diferitelor restrictii.
Boicoturile reprezinta practici menite sa elimine anumite firme de pe diverse piete, firme
care s-au angajat in tranzactii cu inamici politici. Un exemplu il reprezinta boicotul tarilor arabe
impotriva firmelor angajate in alte afaceri in afara operatiunilor de export cu Israelul. Boicotul a
fost administrat in 1975 de catre Liga araba. Pe aceasta lista figurau firmele Ford, Xerox si Coca
Cola. Coca Cola vanduse o licenta unei firme de imbuteliere israeliene.

Forte politice din tara de provenienta a firmei internationale


Stimulente si restrictii pentru firmele cu activitate internationala pot sa provina si din tara
de unde provine firma, fiind determinate de aceleasi tipuri de interese discutate pentru tarile
gazda. In trecut, guvernele unor tari au incercat sa impiedice propriile firme sa faca afaceri din
motive politice, ideologice sau de securitate nationala. Un exemplu este embargoul impus unei
anumite tari. Embargoul american asupra comertului cu Cuba dateaza din 1961 iar embargoul
impus Vietnamului in 1975 a fost ridicat in 1994. Embargourile unilaterale, impuse de o singura
tara, expun firmele din acea tara unor dezavantaje competitive. Datorita embargoului asupra
Vietnamului firmele americane au pierdut afaceri cu o tara cu peste 70 de milioane de
consumatori. Embargourile pot sa apara si din partea unui grup de natiuni, cum ar fi embargoul
comunitatii internationale asupra Africii de Sud. Odata cu schimbarea situatiei politice din Africa
de Sud si abolirea apartheidului embargoul a fost ridicat in iulie 1991.

5
Grupurile de presiune din tara de provenienta a firmei internationale influenteaza firmele
in alegerea pietelor si in modalitatile de operare. O sursa constanta de controverse implica
practicile de afaceri ale firmelor internationale in urmatoarele domenii: strategii de produs,
promovare si preturi. Strategiile de produs presupun renuntarea la comercializarea unor produse
din motive de siguranta, practicile promotionale includ modul in care produsele sunt promovate
iar strategiile de pret presupun stabilirea unor preturi mari sau neloiale. Firma Nestle,
producatoare a unor diverse tipuri de lapte pentru sugari a promovat agresiv produsele pe piete
slab dezvoltate prin reclama si distribuirea de mostre gratuite, insa folosirea necorespunzatoare a
produsului si neintelegerea instructiunilor de folosire a cauzat moartea multor copii. Firma a
devenit tinta unui boicot realizat de catre grupuri de consumatori americani si din alte parti ale
lumii care au incercat sa forteze firma sa-si schimbe practicile de marketing. Ca rezultat al
acestor presiuni a fost dezvoltat un cod care acoperea metodele utilizate in vanzarea produselor.
Producatorii si distribuitorii nu nai ofereau mostre gratuite, trebuiau sa evite contactul cu clientii.
Efectul acestei controverse a fost ca noi reglementari sa devina parte a sistemului legislativ.
In afara mediului politic local si strain firma internationala trebuie sa tina cont si de
influenta mediului international asupra afacerilor in strainatate. Mediul politic international
implica relatiile politice intre doua sau mai multe tari, firma internationala devenind implicata in
aceste relatii, indiferent de gradul sau de neutralitate.
Efectele politicii asupra marketingului global sunt determinate de relatiile politice
bilaterale intre tara locala si tara gazda si de acordurile multilaterale care guverneaza relatiile
intre grupuri de tari. Un alt element care afecteaza mediul politic il reprezinta relatiile tarii gazda
cu alte tari. Daca o tara apartine unui anumit grup regional sau are anumiti prieteni si inamici,
firma trebuie sa se adapteze, modificand de exemplu sistemul international logistic.
Apartenenta unei tari la anumite organizatii internationale ca Fondul Monetar
International si Banca Mondiala poate avea un efect stimulativ asupra situatiei financiare sau un
efect de constrangere. Alte acorduri internationale pot afecta brevetele, comunicatiile,
transporturile si alte domenii de interes ale firmei internationale. Cu cat o tara apartine mai
multor organizatii internationale, cu atat accepta mai multe reglementari iar comportamentul sau
este mai dependent de aceste organizatii.

Evaluarea riscului politic


Una din modalitatile de evaluare a riscului politic pe o piata externa o reprezinta
obtinerea de informatii prin contactul direct al specialistilor firmei cu alti oameni de afaceri de pe
piata vizata. Aceasta modalitate informala si nestructurata poate crea probleme firmelor
internationale. Alte firme prefera sa delege responsabilitatea evaluarii riscului politic catre
specialisti si analisti localizati intr-o anumita regiune. Firmele Exxon si Xerox au folosit filialele
si managerii regionali ca importante surse de informatii. Folosirea unor analisti politici straini
este o alta metoda larg practicata. Firme ca General Motors, Caterpillar si Chase Manhattan
utilizeaza diversi analisti politici pentru a evalua riscurile politice.
Pe langa modalitatile mentionate firmele pot apela la diverse surse publice sau
semipublice care monitorizeaza riscul politic. Firma The Economist Intelligence Unit publica
de patru ori pe an rezultate monitorizand 80 de tari pe baza a 27 de factori. Factorii includ
datoria, situatia contului curent, politica economica si stabilitatea politica iar scorul de 100 arata
cel mai inalt risc. Conform situatiei publicate la sfarsitul lui 1996 Rusia era cea mai riscanta tara
cu un indice de 80, urmata de Mexic, Venezuela, Argentina, Brazilia, Turcia si China.
Ghidul publicat lunar de firma americana Political Risk Services include previziuni de
riscuri economice, financiare si politice si scoruri pentru 130 de tari. Scorurile variaza de la 100,
care indica un risc minim la 0, care indica un risc maxim. Indicatorii folositi includ greseli de
planificare economica, coruptie in guvern, terorism politic si calitatea birocratiei. Numeroase
6
firme folosesc consultanti pentru a determina riscul politic. De exemplu, firma Motorola a
utilizat in 1987 consultanti pentru a evalua riscul investitiei intr-o fabrica intr-o tara sud-est
asiatica.
Multe firme coreleaza evaluarea politica cu planurile financiare. Firma Exxon a adaugat
pentru pietele foarte riscante intre 1% si 5% la rata de recuperare a investitiei.

Strategii defensive de reducere a vulnerabilitatii politice


Strategiile defensive urmaresc reducerea dependentei firmei de tara gazda si o implicare
mai scazuta a tarii gazda in operatiunile firmei datorita costurilor ridicate ale acestor interventii.
Principalele strategii defensive pot sa apara in domeniul financiar, al managementului,
marketingului si in domeniul logisticii. Aceste tipuri de strategii sunt redate in tabelul nr. 4.

Strategii financiare Strategii de Strategii de Strategii logistice


management marketing
Obtinerea de garantii Folosirea unui numar Mentinerea unei Concentrarea
din partea guvernului minim de personal marci globale activitatii de
local pentru investitie local in pozitii puternice si a cercetare-dezvoltare
strategice. imaginii firmei. pe piata de
provenienta a firmei,
crescand dependenta
filialelor fata de
sediul central
Realizarea de Pregatirea Mentinerea Cresterea
societati mixte cu personalului local la controlului asupra dependentei firmei
firme de pe piata tarii sediul central pentru transportului, tara locale fata de
gazda si cu firme de intelegerea gazda fiind nevoita sa societatea mama prin
pe terte piete, fiecare obiectivelor si dezvolte un sistem localizarea unei parti
avand o influenta strategiilor firmei propriu de transport a procesului de
diferita asupra mama. prin preluarea filialei. productie in afara
guvernului tarii tarii gazda.
gazda.

Strategii de integrare utilizate pentru reducerea vulnerabilitatii politice


Strategiile de integrare urmaresc transformarea firmei straine intr-o parte integranta a
pietei tarii gazda, minimizand astfel interventia guvernului asupra firmei respective.
In domeniul managementului se urmareste angajarea unui numar mare de personal local,
chiar in pozitii cheie, aratandu-se increderea fata de personalul local si obtinerea increderii
personalului local care ar reactiona negativ la orice actiuni guvernamentale nedorite.
Referitor la relatiile guvernamentale este important sa se dezvolte si mentina canale de
comunicare cu membrii elitei politice, firma pastrand contactul cu evenimentele politice, ceea ce
ii permite sa actioneze pentru a evita actiuni nedorite. Firma poate interveni in diverse programe
educationale, de ingrijire a sanatatii sau se poate implica in furnizarea unor servicii publice.
In vederea realizarii unei operari cat mai eficiente firma poate utiliza subcontractanti si
distribuitori locali, resurse locale si poate dezvolta surse locale de ofertare insa crearea unei
societati mixte cu un partener local ramane cea mai buna metoda de reducere a vulnerabilitatii
politice.
Firmele globale utilizeaza cu precadere strategiile defensive deoarece se potrivesc mai
bine strategiei generale, ceea ce genereaza o viziune geocentrica iar firmele internationale
folosesc strategiile de integrare care genereaza o viziune localizata sau policentrica. Se poate
7
utiliza si o combinatie a celor doua strategii insa se porneste intotdeauna de la analiza pozitiei
competitive a firmei si de la analiza mediului politic. O preocupare importanta a firmelor este
asigurarea protectiei avantajelor specifice firmei: controlul unei anumite tehnologii, folosirea
unei marci cunoscute, un sistem de distributie bine dezvoltat, acces la resurse financiare ieftine.
Metoda de protejare a avantajelor specifice firmei depinde si de tara in care sunt localizate
operatiunile firmei. De multe ori, in cadrul negocierilor cu guvernul local firma trebuie sa fie
pregatita sa faca concesii dar nu trebuie sa-si pericliteze pozitia competitiva. De exemplu, firma
Coca Cola a renuntat la piata indiana pentru a proteja anumite avantaje specifice firmei deoarece
i se cerea sa divulge formula secreta a concentratului si sa foloseasca o marca duala.
In practica internationala au aparut o serie de alte strategii de reducere a riscurilor politice
cum ar fi: realizarea unor parteneriate cu firme locale, integrare verticala, imprumuturi locale,
minimizarea investitiilor fixe, crearea unei dependente a tarii gazda fata de firma internationala
si asigurarea riscurilor politice.
Crearea unor parteneriate cu firme locale presupune nu numai reducerea vulnerabilitatii la
risc ci si o mai buna cunoastere a pietei locale si intarirea capacitatii firmei de a face fata
concurentei pe acea piata. Firma Kodak a luptat cu firma Fuji pentru accesul la piata japoneza a
filmelor foto si a aparatelor de fotografiat, dar asocierea cu firma Konica pentru producerea de
aparate de filmat digitale a ajutat firma sa faca fata mai bine puternicei concurente de pe piata
japoneza.
Integrarea verticala presupune mentinerea unor fabrici specializate in diferite tari,
dependente unele fata de altele, ceea ce implica un risc politic mai scazut fata de firmele care
detin fabrici independente si complet integrate in fiecare tara. Datorita unor surse multiple de
componente operatiunea locala poate obtine economii de scara. Preluarea unei astfel de firme de
catre stat, datorita dependentei de multiple alte firme poate insemna pierderea competitivitatii
firmei locale.
Accesul firmelor straine pe piata locala a creditelor poate reduce vulnerabilitatea politica
insa acest acces poate fi de multe ori restrictionat.
Minimizarea investitiilor fixe este o metoda utilizata pentru pietele foarte riscante din
punct de vedere politic. Firma poate opta pentru inchirierea unor facilitati in locul cumpararii
acestora, realizand o expunere minima a activelor.
Crearea unei dependente a tarii gazda fata de firma internationala apare pentru firmele
care detin tehnologii exclusive. Aceste firme realizeaza activitatile de cercetare-dezvoltare fara
implicarea filialelor locale si detin o putere de negociere sporita cu guvernele locale, accentuand
contributia lor la dezvoltarea economiei respective. Firma Texas Instruments a reusit in
momentul deschiderii operatiunilor in Japonia sa reziste presiunilor asocierii cu un partener local
datorita tehnologiei avansate unice pe care o detinea.
Asigurarea riscurilor politice este o importanta strategie de reducere a vulnerabilitatii
politice. In SUA exista asigurari guvernamentale si asigurari private. Corporatia Investitiilor
Private in Strainatate a fost creata in 1969 de catre guvernul american pentru a facilita
participarea firmelor americane la proiecte in tari mai putin dezvoltate. Riscurile asigurate includ
razboaie, revolutii, exproprieri si neconvertibilitatea monedei.