Sunteți pe pagina 1din 8

Decor

Poezia "Decor" de George Bacovia (1881 - 1957) apare n revista "Fclia", la 1 ianuarie
1916, nsoit de o prezentare a autorului, realizat de Alexandru Macedonski: "Bacovia este
pseudonimul unui tnr din Bacu, Vasiliu, admirabil poet, dar a crui modestie 1-a inut n
umbr cu tot nemrginitul lui talent. [...] Marea sa originalitate m-a lsat nmrmurit de uimire."
Poezia "Decor" este inclus, n acelai an, n volumul de debut, "Plumb" (1916).
Poeziile volumului "Plumb" se nscriu n simbolismul tradiional prin folosirea simbolurilor
binecunoscute, cum ar fi statuile albe, parcul prsit i pustiu, fanfare funerare, "iubita cnt la
clavir", a culorilor sugestive pentru strile sufleteti ale poetului. Ceea ce l individualizeaz pe
Bacovia ntre toi simbolitii romni este nota dominant a obsesiilor, psihozelor i strilor
nevrotice de un autentic impresionant, atmosfera apstoare perceput pn n strfundurile
sufletului, simminte care-1 determin s se cread un poet "blestemat".
Tema poeziei ilustreaz' o lume sfietor de trist, n care sentimentul nsingurrii sinelui este
exprimat prin cuvinte-simbol i mijloace cromatice, iar starea de disperare este creat printr-o
imagine de pustietate a lumii reale, n care nu mai exist via. Altfel spus, tema poeziei este
iminena morii i inexistena ca sugestii ale neputinei de comunicare a eului poetic cu lumea.
Ideea poeziei exprim toat gama de stri interioare ale poetului, disperare, spleen, angoas,
solitudine, apsare sufleteasc, dezolare, nevroz, fapt ce 1-a determinat pe Emil Cioran s un
despre Bacovia c este "inapt s se mntuie, totul e pentru el cu putin, n afar de propria via
[...] nu poate scpa de el nsui i nici evada din centrul propriei obsesii".
Imaginarul poetic transfigureaz realitatea concret prin cbrespondena elementelor din natur,
ale cror caracteristici rezoneaz n stri interioare.lirice, viziune artistic specific simbolist prin
funcia expresiv i estetic a simbolurilor, fonemelor i culorilor. Lirismul obiectiv se definete
prin mrcile lexico-gramaticale reprezentate de puinele verbe la persoana a IH-a : "stau",
"plng", "strbate", "apar", surprinztoare fiind absena total a pronumelor personale.
(Semnificaia titlului)
Termenul "Decor" are drept corespondent n natur un ansamblu de obiecte care compun cadrul
necesar desfurrii unei aciuni, o ambian creat pentru ca omul s se manifeste cu toate
valenele sale. Bacovia d acestui cuvnt valoare de simbol, sugernd viaa, propria existen, n
care poetul se simte timorat, izolat, pustiit, din cauza imposibilitii de a comunica spiritual cu
lumea exterioar.
(Structura i compoziia textului poetic)
Poezia "Decor" este structurat n trei strofe i trei versuri libere care nsoete fiecare strof
pentru a accentua i sintetiza ideea exprimat anterior.
n aceast poezie Bacovia apeleaz la mijloace simboliste variate i anume: cuvntul-simbol,
culoarea, simetria versurilor i versul liber, toate acestea crend o muzicalitate expresiv n plan
ideatic, relevnd stri sufleteti. Sunt evidente, aadar, dou planuri distincte ale existenei: unul
exterior simbolizat de parc, de copaci, de psri, n general de acest decor funerar i unul interior,
sugerat de pustietatea ufleteasc a poetului, care-i provoac deprimare, disperare, dezolare,
nevroz.
Incipitul poeziei este reprezentat de versul-refren ca element de recuren simbolist, ce se
compune din "cuvntul-cheie" i elementul cromatic: "Copacii albi, copacii negri".
n prima strofa, decorul este compus din copaci, cuvnt-simbol care sugereaz componente ale
vieii umane, care ar putea fi nzestrate cu vitalitate, dar aceasta este anulat simbolistic:
"Copacii albi, copacii negri
Stau goi n parcul solitar
Decor de doliu funerar.
Copacii albi, copacii negri.
n parc regretele plng iar..."
Cromatica este exprimat direct de culorile alb i negru, care la Bacovia simbolizeaz inexistena
ca inerie a morii i, respectiv, moartea. Eul liric se simte deprimat de agonia lumii, potenat de
repetiia "copacii albi, copacii negri", solitudinea sinelui fiind sugerat de "parcul solitar". Ideea
de moarte iminent transpare prin simbolurile "doliu" i "funerar", care exprim aluziv i
cromatica. Imaginea lumii, simbolizat de "parc", este dezolant, atmosfera este de o tristee
sfietoare, sugerat de "regretele" care plng, suferina cptnd efecte auditive, ideea morii i*
a inexistenei perpetue fiind accentuat de versul liber: "n parc regretele plng iar...". Decorul
funerar al lumii exterioare corespunde strii interioare de agonie sufleteasc a eului introvertit,
cruia-i sunt inaccesibile idealurile, mplinirile spirituale.
Strofa a doua apeleaz la simbolul psrii, ca sugestie a speranei i zborului interior, a
aspiraiilor i ndejdilor umane:
"Cu pene albe, pene negre
O pasre cu glas amar
Strbate parcul secular.
Cu pene albe, pene negre...
n parc fantomele apar..."
Amrciunea, ca stare a eului poetic, este sugerat de pasrea "cu pene albe, pene negre", care i
pierde trstura definitorie pentru existena ei n univers, trilul, avnd acum un "glas amar".
Poetul este incapabil s-i construiasc visuri, idealuri, existena sa spiritual fiind un chinuitor
comar bntuit de fantome, de iluzii i insatisfacii: "n parc fantomele apar".
Ultima strof se constituie ntr-o conclude ideatic a morii universale, simboliznd prbuirea
spiritual a eului poetic, absena oricror elemente vitale fiind evident: "i frunze albe, frunze
negre;/ Copacii albi, copacii negri;/ i pene albe, pene negre,/ Decor de doliu funerar...".
Sporete muzicalitatea versurilor, prin repetiia obsesiv a culorilor alb-negru care amplific
starea eului liric de la dispefare pn la nevroz i spleen (dezgust fa de orice -..).
Finalul poeziei reprezentat de ultimul vers liber, "n parc ninsoarea cade rar..." poate sugera
apsarea psihic provocat de moartea universal, simbolizat de "ninsoare", o dezlnuire a
naturii nsei, care nu este brusc, ci lent, monoton, fr sfrit. Poetul nu are soluii de
supravieuire, va fi copleit de "ninsoarea" care "cade rar" i inexorabil n sufletul su.
Condiia poetului n aceast lume este perceput n raport direct cu peisajul interior (sufletesc) i
exterior (natural) n acelai timp, adic starea interioar a sinelui poetic este transfigurat ntr-un
mediu nconjurtor, prin elemente din realitatea brut, concret, pe care le simte vizual i auditiv
n structura sa spiritual, n mediul su interior.
Universul ideatic al. poeziei implic o categorie mai larg de manifestare, suferina poetului este
a unei generaii ntregi, a unei lumi, ns peisajul concret al acestei lirici se restrnge la drama
propriului eu, exprimndu-se direct pe sine n orice ipostaz a vieii sociale sau a naturii,
autointrospectndu-se psihologic printr-o varietate rafinat de tonuri, cu o mare for de sugestie.
(Limbajul i expresivitatea textului poetic)
Tehnica simbolist este ndeaproape ilustrat n aceast poezie: cuvntul-simbol (corespondena),
cromatica, muzicalitatea, versul liber.
De obicei, n poeziile simboliste ale lui Bacovia exist un cuvnt-cheie, n jurul cruia se
construiete ntreaga poezie, toate celelalte elemente ntorcndu-se permanent ctre acesta;
repetiiile, refrenele, relurile sunt modaliti diverse de reactualizare, de revenire ideatic, de
reamintire a substanei lirice.
Cuvntul-simbol sau cuvntul-cheie este "parc", reprezentnd spaiului exterior (al lumii)
corespunztor spaiului interior (al sufletului)* simbolizat i prin termenul "decor".
Expresivitatea poeziei este susinut de verbele la prezentul gnomic, care profileaz aciuni i
stri continue, permanente de angoas, de ncremenire i confuzie psihic, nevroza: "stau",
"plng", "strbate", "apar", surprinztoare fiind absena oricror pronume personale.
Ca elemente de compoziie, relaiile de simetrie sintactic realizate prin versurile-refren sunt
susinute i de prezena simbolului cromatic reiterat obsesiv n ntreaga poezie, "alb/ negru", care
profileaz iminena morii universale.
Tehnicile simboliste se manifest prin corespondene muzicale i cromatice, cu aportul
definitoriu al simbolului
Muzicalitatea poeziei este realizat prin elementele de recuren* laitmotivul versurilor-refren
amplifie efectele auditive, sugernd apsarea sufleteasc, neputina eului liric de a intra n
relaie cu lumea, incapacitatea lui de comunicare cu aceasta.
Natura ca stare de spirit sugereaz, prin aspectul dezolant al parcului pustiu, un disconfort psihic
i un suflet pustiit, -"Stau goi n parcul secular"- sau ncremenire i rceal interioar, "n parc
ninsoarea cade rar".
Cromatica este cheia-simbol n ntreaga poezie, negrul anunnd moartea iminent i albul care
amplific inexistena, neantul, golul existenial, anulnd orce form a vitalitii.
Sugestia se definete, n principal, prin cteva figuri semantice n manier simbolist.
Personificarea "O pasre cu glas amar" i -epitetele cromatice obsesive "alb"/ "negru" amplific
tristeea sufletului pustiit i solitar, senzaie sugerat de sintagmele "regretele plng" i "parcul
solitar".
Prozodia. Tonul elegiac al poeziei este dat de recurena versului-refren care creeaz o rim
mbriat n primele dou strofe i o rim alb n ultima, iar msura versurilor este de 8-9
silabe.
n concluzie, originalitatea lui George Bacovia s-a remarcat prin impresia acut de sensibilitate
extins la scara ntregului univers, prin dezolarea sufleteasc, prin uorul su sarcasm. Mircea
Anghelescu afirm c George Bacovia "este o personalitate artistic complex, ale crei valori nu
pot fi cutate pe o singur coard i c relativa monotonie tematic a poeziei sale [...] ascunde de
fapt o mare bogie interioar de sensibilitate i o diversitate derutant a artei sale".

Elemente simboliste n poezia bacoviana


Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut n Franta la sfrsitul secolului al
XIX-lea, constituie o reactie mpotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a
naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al
dramaticului, optnd, n schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie,
analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, prefernd sa
exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul n reverie. Sensibilitatea
simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar.
Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a strnit reactii
controversate n rndurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca "dintre poetii a caror tensiune
de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, n ordinea poeziei romnesti,
Bacovia este primul", pe cnd George Calinescu l pune n mari drepturi, numindu-l "poet care
cultiva artificiul".
Creatorul volumelor "Plumb", "Scntei galbene", "Cu voi", "Comedii n fond" si "Stante
burgheze", recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor
francezi: "Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am
preocupat adnc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am
descoperit n colectia "Les hommes d'aujourd'hui"" si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o
manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: "Nu
am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca mi place aceasta
ndeletnicire".
Eugen Lovinescu spune ca, n operele sale, Bacovia creaza "o atmosfera de plumb", surprinde un
univers exterior "de coplesitoare dezolare", pustiu, apasator, obsedant prin repetitie ("Buciumul
toamna/ Agonic - din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /rie ploaia / Nu-i nimeni pe
drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum." - "Pastel"). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce
grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi n parcuri devastate, este limitata ntr-un peisaj
de mahala al trgului provincial de altadata, cu casele scufundate n noroaie eterne, "ntre cimitir
si abator".
Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici,
sentimentul vidului, rsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei
sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si
agonizeaza, apa, care descompune, vntul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic
dezechilibrul lumii.
Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe
care le mpleteste cu maiestrie: motivul trgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul
ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului,
motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul poetului damnat, motivul iubirii (vazuta ntr-
maniera opusa romantismului). Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru, schimbator
este insuflat de Baudelaire. La Bacovia, cerul jos si greu este de plumb, umezeala atinge
dimensiuni apocaliptice ("De-attea nopti aud plound, / Aud materia plngnd" - "Lacustra"),
nsa, spre deosebire de Baudelaire, Bacovia nu nzestreaza urtul cu puteri supranaturale, ci i
alatura starea de atrofiere, de deteriorare continua. ("Sunt ctiva morti n oras, iubito, / si-ncet,
cadavrele se descompun. " - "Cuptor").
n creatiile bacoviene, orasul apare sinistru, potrivnic vietii, ca un lacas al figurilor de ceara, al
terorii, un loc unde curge snge pe strazi, iar corbii se prabusesc din zbor. ("si snge cald se
scurge pe canal, / Plina-I zapada de snge animal" - "Tablou de iarna"; "Departe, pe cmp, / Cad
corbii, domol" - "Pastel").
n "Nevroza" este zugravita imaginea trgului acoperit de zapada, ntunecat, pustiu, imagine ce
produce melancolie, tristete, angoasa ("si geme greu ca n delir"). Laitmotivul acestei poezii este
orasul cimitir (prin repetitia versului "si singe ca-ntr-un cimitir"), simbol al mediului sufocant,
lipsit de speranta.

"Afara ninge prapadind,


Iubita cnta la clavir,
si trgul sta ntunecat,
De parca ninge-n cimitir.
si plng si eu, si tremurnd
Pe umeri pletele-I resfir .
Afara trgul sta pustiu,
si ninge ca-ntr-un cimitir."

Trgul mizerabil, sarac, cu strazi mici acoperite de fn si noroi este prezentat si n poezia
"Proza". Eul liric si exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca ntr-un mediu degradant,
printre crsme si dughene murdare.

"Ploua.
Pe-un trg mizerabil
De glod si coceni
Pe-un trg jidovit
si plin de dugheni
-si-aici sta iubita.
si ulita-i plina
De fn si coceni
si trec cotiugare
Cu saci de faina
si ploua si mai tare
Pe crsme murdare,
Pe-un trg saracit -
-si-aici sta iubita.
Ploua.
Pe-un trg jidovit."

Fenomenele naturii se mbina armonios cu cadrele sumbre, cu atmosfera de degradare si astfel,


se ntlneste motivul toamnei dezolante, anotimp al descompunerii si al mortii. "Amurg de
toamna" prezinta un peisaj pustiu, cenusiu ce trezeste stari de neliniste, de nevroza, de infiorare
datorita acusticii sinistre. Soarele este anemic, iar copacii scheletici se ndoaie molatec n bataia
vntului.
"Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe cmp sinistre soapte trec pe vnt -
Departe plopii s-apleaca la pamnt
n larg balans lenevos, de guma."
Toamna este n acord cu faptura umana cuprinsa de boala, de tristete, chiar de dementa,
reprezentnd un simbol al declinului. Ploaia monotona si frigul patrunzator, grabeste
descompunerea vegetala, ct si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala, copacii ramn goi,
iar oamenii sunt cuprinsi de delir.

"E toamna, e fosnet, e somn.


Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e plnset, e gol.
si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate."

"Nervi de toamna"
Preferinta pentru peisajele ploioase l apropie pe Bacovia de Verlaine. Bacovia are tendinta de a
crea din ploaie un cadru obsesiv, privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei.
Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. n
poezia "Lacustra" numeroase cuvinte fac parte din cmpul semantic al apei ("ploua", "plns",
"val", "mal", "piloti"). Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. Metafora "materia plngnd"
sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona, cauza de disperare si de
nerabdare. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului "attea"(ce capata rol de
superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii, al senzatiei de permanenta amenintare, de
cadere n neant. Eul liric este pasiv, sensibil, fiind doar martor al manifestarilor lumii, fapt
dovedit de verbele de stare la timpul prezent ("aud", "simt", "sunt", "tresar").

"De-attea nopti aud plound,


Aud materia plngnd.
Sunt singur, si ma duce-un gnd
Spre locuintele lacustre.
si parca dorm pe scnduri ude,
n spate ma izbeste-un val -
Tresar din somn, si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se ntinde,


Pe-aceleasi vremuri ma gasesc.
si simt cum de atta ploaie
Pilotii grei se prabusesc."
La Bacovia, ploaia nu este usoara, calda, ca cea de vara, ci abundenta, monotona, rece, nvaluind
lumea ntr-o stare sumbra, de melancolie, de apatie, de deznadejde si disperare.
"Da, ploua cum n-am mai vazut" - "Ploua"

"Ploua, ploua, ploua


Vreme de betie -
si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua.
Singur, singur, singur,
Vreme de betie -
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur."

"Rar"
n cadrul trgului provincial, parcul devastat este nelipsit la Bacovia. si acest element constituie
un simbol, cel al eternitatii ("parc secular"), dar si al pustietatii, la mortii.
Poezia "Decor" zugraveste parcul solitar n doua culori: alb si negru, iar imaginea pe care aceasta
alternanta de nuante o creaza este ambigua, obscura, vaga. Numeroasele repetitii subliniaza
obsesia eului liric n legatura cu elementele de dcor, dar si n legatura cu starea de visare pe care
viziunea alb-negru o creaza.

"Copacii albi, copacii negri


Stau goi n parcul solitar:
Dcor de doliu, funerar.
Copacii albi, copacii negri.
n parc regretele plng iar.
Cu pene albe, pene negre
O pasare cu glas amar
Strabate parcul secular.
Cu pene albe, pene negre.
n parc fantomele apar."

Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata n poezii ca "Lacustra" ("Sunt singur si ma duce-un
gnd / Spre locuintele lacustre"), "Plumb" ("Stam singur lnga mort. si era frig."), "Gri" ("Ca si
zarea. gndul meu se nnegri. / si de lume tot mai singur, tot mai barbar -") si genereaza stari de
depresie, nevroza, isterie ("Tovaras mi-i rsul hidos, si cu umbra" - "Palind").