Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice


Master II Ingineria Calitatii

Proiect la Legislatie Economica

Tema: Procesul de transpunere a


legislatiei europene in legislatia nationala

Studenta: Elena Lascu Profesor: Lect.dr.ec. AD Matei


Cuprins

1. Uniunea Europeana - avantaje si dezavantaje


2. Acquis-ul comunitar
3. Armonizare legislativa
4. Delimitarea de competente
5. Obligativitatea transpunerii
6. Impactul legislatiei europene in Romania
7. Suprematia dreptului european asupra legislatiei nationale
8. Sistemul comunitar sursa legislatiei aplicabila in Romania
9. Directia Armonizare Legislativa
10. Bibliografie
1. Uniunea Europeana - avantaje si dezavantaje

Motivele pentru care atat de multe tari au dorit sa adere la UE sunt evidente : ele au vrut sa
isi asigure accesul la pietele europene , la fondurile publice si private , accesul la o politica credibila
de asigurare a securitatii si democratiei, si de asemenea sa capete partea lor de influenta si prestigiu.
In fata avalansei de cereri pentru aderare si din cauza situatiei in care se gaseau tarile
candidate, Uniunea a stabilit in iunie 1993, cu prilejul Consiliului European de la Copenhaga, un set
de 3 criterii pentru aderare si anume :
1. Criteriul politic, care presupune ca tara candidata sa fi realizat stabilitatea institutiilor care
garanteaza democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului, precum si protectia
minoritatilor;
2. Criteriul economic, care inseamna existenta unei economii de piata functionala, precum si
capacitatea de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei din cadrul Uniunii;
3. Criteriul legislativ, abilitatea de a-si asuma obligatiunile de membru - armonizarea
legislatiei nationale cu cea comunitara si preluarea intregului acquis comunitar, existenta
cadrului legal si administrativ.

2. Acquis-ul comunitar

Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul reglementarilor legale precum si al politicilor si


institutiilor care asigura implementarea si respectarea lor in Uniunea Europeana. El se bazeaza in
principal pe Tratatul de la Roma si pe documentele majore comune semnate ulterior (de exemplu:
Single European Act), precum si pe setul de legi derivate din aceste acorduri comune.
"Acquis-ul comunitar" se refera in principal la Piata Unica Europeana, la cele patru libertati
inerente acesteia (libertatea de circulatie a produselor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor), la
politicile comunitare asigurand aceste libertati (agricultura, comert, concurenta, transporturi, etc.)
precum si la masurile de sprijinire a regiunilor si a categoriilor de populatii defavorizate.

Prin acquis comunitar se au in vedere:


a. dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea europeana, semnat la 25 martie 1957 la Roma, si
ale Tratatului privind Uniunea Europeana, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele
republicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997,
precum si ale oricaror alte tratate care le vor modifica si completa pe acestea pana la data la
care tratatul pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va intra in vigoare;
b. regulamentele, directivele si deciziile emise de institutiile Uniunii Europene, ca acte cu putere
obligatorie, precum si alte acte adoptate de institutiile Uniunii Europene, cum ar fi: declaratii,
rezolutii, strategii comune, actiuni comune, concluzii, decizii-cadru si altele de acest fel;
c. conventiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, precum si cele
deschise unui numar mai mare de state si, dupa caz, Comisia Europeana sunt parti, desemnate
ca atare de catre acestea din urma ca facand parte din acquis;
d. jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene;
e. acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene
si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles si
ratificat de Romania prin Legea nr. 20/1993.

2.1. Structura Aquis-ului Comunitar

Acquis-ul comunitar este structurat in 31 de capitole de negociere, dupa cum urmeaza:


Capitol 1: Libera circulatie a marfurilor
Capitol 2: Libera circulatie a persoanelor
Capitol 3: Libera circulatie a serviciilor
Capitol 4: Libera circulatie a capitalului
Capitol 5: Dreptul societatilor comerciale
Capitol 6: Politica in domeniul concurentei
Capitol 7: Agricultura
Capitol 8: Pescuitul
Capitol 9: Politica in domeniul transporturilor
Capitol 10: Impozitare
Capitol 11: Uniune economica si monetara
Capitol 12: Statistica
Capitol 13: Politici sociale ai ocuparea fortei de munca
Capitol 14: Energie
Capitol 15: Politica industriala
Capitol 16: Intreprinderi mici si mijlocii
Capitol 17: Stiinta si cercetare
Capitol 18: Educatie, formare profesionala si tineret
Capitol 19: Telecomunicatii si tehnologia informatiilor
Capitol 20: Cultura si politica in domeniul audiovizualului
Capitol 21: Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale
Capitol 22: Protectia mediului inconjurator
Capitol 23: Protectia consumatorilor si a sanatatii
Capitol 24: Justitie si afaceri interne
Capitol 25: Uniune vamala
Capitol 26: Relatii externe
Capitol 27: Politica externa si de securitate comuna
Capitol 28: Control financiar
Capitol 29: Dispozitii financiare si bugetare
Capitol 30: Institutii
Capitol 31: Diverse

3. Armonizare legislativa

Preluarea acquis-ului are loc prin intermediul procesului de armonizare legislativa, proces
prin care legislatia nou-adoptata este pusa in conformitate cu cerintele acquis-ului comunitar.
Procesul de armonizare a legislatiei romanesti cu reglementarile comunitare reprezinta un
obiectiv esential si, in acelasi timp, o obligatie juridica ce decurge din Acordul European de
asociere Romania - Uniunea Europeana.
Anul 2004 a marcat progrese importante in procesul de armonizare a legislatiei romanesti cu
legislatia comunitara. In vederea asigurarii unui proces legislativ fluid si eficient, care sa permita
respectarea termenelor de finalizare a masurilor asumate in cadrul pregatirii Romaniei pentru
aderare, Ministerul Integrarii Europene, in urma consultarii cu celelalte ministere si institutii cu
responsabilitati in domeniu, a elaborat Programul legislativ prioritar (la nivel de lege) pentru
integrarea in Uniunea Europeana, pe semestrul I 2004. La sfarsitul primei sesiuni ordinare a
Parlamentului din acest an, au fost adoptate 82 de legi din randul actelor normative incluse in acest
program.

4. Delimitarea de competente
Uniunea Europeana este o comunitate economica, politica si juridica, in care statele membre
au decis, prin decizia lor suverana privind adeziunea, sa cedeze o parte a competentelor nationale in
favoarea institutiilor europene. Conform Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE),
competentele UE se impart in 3 categorii:
Competente exclusive (art. 3 TFUE): politica de concurenta, politica monetara, politica
comerciala si incheierea de acorduri internationale in domenii proprii.
In aceste domenii, numai Uniunea Europeana poate emite acte legislative obligatorii,
aplicabile in ansamblul UE, statele membre putand legifera in aceste sectoare numai cu
acordul Uniunii.

Competente partajate (art. 4 TFUE): piata interna, politica sociala, agricultura, mediul,
energia, transporturile, protectia consumatorului, spatiul de libertate, securitate, justitie.
In aceste domenii, atat Uniunea Europeana cat si statele membre pot emite acte legislative.
Totusi, daca Uniunea Europeana decide sa isi exercite competenta intr-unul dintre domenii,
atunci statele membre sunt obligate sa renunte la a legifera in acele domenii.

Competente de sprijin (art. 6 TFUE): politici economice, politici de ocupare a fortei de


munca, politici sociale, educatia, sanatatea, industria, cultura, turismul, protectia civila,
cooperarea administrativa.
In aceste domenii, statele membre pastreaza rolul principal in crearea de legislatie, Uniunea
Europeana putand emite acte privind coordonarea, complementarea sau sprijinirea masurilor
nationale.
Pe baza delimitarii de competente intre Uniunea Europeana si statele membre, institutiile europene
adopta trei tipuri de acte legislative obligatorii (drept secundar):
Regulamente, obligatorii si direct aplicabile in ansamblul UE.
Directive, obligatorii in ansamblul UE, ele necesitand legi nationale de implementare.
Decizii, obligatorii pentru destinatarii acestora care pot fi state membre, companii, etc.

5. Obligativitatea transpunerii
Obligativitatea transpunerii directivelor UE este stipulata in art.288 din Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene (TFUE) in care se prevede faptul ca directivele sunt obligatorii
pentru statele membre carora le sunt adresate in ceea ce priveste rezultatul de atins, forma si
metodele pentru obtinerea acestuia ramanand la latitudinea statelor membre.
Astfel, actele normative emise la nivelul UE trebuie sa fie implementate la timp, eficient si
de o maniera echilibrata, iar statele membre prin intermediul legislativului sau executivului, trebuie
sa adopte acte normative care sa puna in aplicare efectiv directiva, respectiv sa adopte, in termenul
indicat, masuri de transpunere a prevederilor acesteia.
Pentru ca o directiva sa intre in vigoare la nivel national, tarile UE trebuie sa adopte o lege
pentru a o transpune. Aceasta masura nationala trebuie sa atinga obiectivele stabilite de directiva.
Autoritatile nationale trebuie sa comunice masurile respective Comisiei Europene.
Tarile UE beneficiaza de spatiu de manevra in acest proces de transpunere. Acest lucru le
permite sa tina seama de caracteristicile nationale specifice. Transpunerea trebuie efectuata in
termenul stabilit la momentul adoptarii directivei (in general, in decurs de doi ani).

6. Impactul legislatiei europene in Romania

In contextul dezbaterilor din Romania privind legitimitatea si aplicabilitatea in cadrul


national a legislatiei europene sunt necesare anumite precizari privind relatia dintre legislatia
adoptata la nivelul Uniunii Europene si cadrul legislativ aplicabil in Romania. Vom arata, in prima
instanta, care este delimitarea de competente intre nivelul european si cel national, vom evidentia in
continuare relatia juridica dintre dreptul european si dreptul national si, in cele din urma, vom
incerca sa cuantificam impactul legislatiei europene in Romania.
Vom constata, astfel, nu doar ca legislatia aplicabila in Romania este creata intr-o proportie
considerabila de catre institutiile UE dar, mai mult, legislatia europeana primeaza asupra tuturor
actelor emise de institutiile statului roman.

7. Suprematia dreptului european asupra legislatiei nationale


Ansamblul legislatiei europene, fie ca este vorba de legislatia primara (tratate) sau cea
secundara (regulamente, directive, decizii) se afla deasupra legislatiei nationale in ierarhia juridica
comunitara ceea ce inseamna ca actele nationale nu pot sa fie contrare dreptului Uniunii.
Aceasta suprematie absoluta a dreptului european asupra legislatiei nationale este un
principiu fundamental al dreptului european recunoscut de Curtea Europeana de Justitie si se aplica
tuturor actelor nationale emise de toate institutiile si puterile statului: legi, regulamente, decizii,
decrete, ordonante, decizii judecatoresti, decizii ale Curtii Constitutionale. De asemenea, legislatia
europeana primeaza si asupra Constitutiilor nationale.
In contextul celor expuse, toate actele adoptate de institutiile statului roman, fie ca acestea
sunt parte a puterii executive, legislative sau judecatoresti, au obligatia juridica de a respecta
legislatia europeana. Controlul asupra respectarii legislatiei europene este asigurat pe de o parte de
judecatorii nationali si pe de alta parte de Comisia Europeana in calitate de gardian al Tratatelor.

8. Sistemul comunitar sursa legislatiei aplicabila in Romania

Pentru a deveni membra a Uniunii Europene, Romania a trebuit sa implementeze asa


numitul acquis-ul comunitar, adica ansamblul actelor legislative si non-legislative adoptate de
institutiile europene pana la momentul aderarii. Potrivit unei estimari a Camerei Deputatilor, acest
ansamblu de acte totaliza la momentul aderarii aproximativ 100 000 de pagini. Mai mult decat atat,
acquis-ul comunitar se afla intr-o continua dezvoltare ca urmare a activitatii institutiilor europene.
Numarul total de regulamente, directive si decizii adoptate de Uniunea Europeana se ridica
la 112140. La acestea se adauga diverse acte speciale cum sunt, spre exemplu, actele de
implementare si actele delegate, care sunt de asemenea, obligatorii pentru statele membre.

9. Directia Armonizare Legislativa


Sub aspectul compatibilitatii cu reglementarile Uniunii Europene, Directia Armonizare
Legislativa realizeaza urmatoarele actiuni:
o gestioneaza baza de date, asigurand notificarea propriu-zisa a masurilor nationale de
executare, prin introducerea acestora in baza de date a Secretariatului General al Comisiei
Europene,
o coordoneaza reteaua inter-ministeriala a punctelor de contact pentru notificarea directivelor,
constituita in vederea indeplinirii obligatiei de notificare;
o urmareste, pentru fiecare directiva in parte, ca institutiile competente sa-si asume elaborarea
masurilor nationale de transpunere;
o monitorizeaza demersurile realizate de catre institutiile nationale competente in contextul
transpunerii corecte si complete a directivelor europene, dar si al notificarii, in vederea
respectarii termenelor de transpunere;
o prezinta periodic Guvernului situatia masurilor nationale de executare pentru directivele
semnalate de Comisia Europeana si pentru cele al caror termen de transpunere a expirat sau
urmeaza sa expire intr-un termen de sase luni.
o elaboreaza, actualizeaza si monitorizeaza Programul National pentru Transpunerea si
Notificarea Directivelor (Programul) - un instrument electronic, care cuprinde in format
tabelar directivele pentru care sunt necesare a fi comunicate actele de transpunere,
o supune Guvernului spre adoptare Programul anual de transpunere a directivelor Uniunii
Europene, pentru anul in curs, document care cuprinde toate directivele publicate in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care au termen de transpunere prevazut in anul
respectiv, precum si institutiile si autoritatile administratiei publice centrale competente sa
promoveze spre aprobare/adoptare actele normative nationale necesare pentru preluarea in
ordinea juridica interna a directivelor evocate.
o coordoneaza Reteaua punctelor de contact pentru notificarea directivelor, alcatuita din
persoanele de contact desemnate in acest scop la nivelul autoritatilor publice centrale,
responsabile pentru transmiterea de informatii actualizate privind termenele de transpunere
asumate, forma actului normativ de transpunere si stadiul procesului de elaborare/adoptare a
actelor normative din aria lor de competenta.
o avizeaza, in mod obligatoriu, proiectele de acte normative care urmaresc transpunerea in
legislatia nationala a actelor normative europene, care creeaza cadrul juridic necesar
aplicarii acestora ori care prezinta relevanta UE.
10. Bibliografie:

1. http://europa.eu/abc
2. http://europeana.ro/
3. http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/
4. Bibere, Octav, Documente de baza ale comunitatii si Uniunii Europene, Iasi, Ed. Polirom,
1999
5. McCormick, John, Sa intelegem Uniunea Europeana : o introducere concisa, Ed. Codecs,
Bucuresti, 2006
6. Tsoukalis, Loukas, Ce fel de Europa ?, Editura Bic All, Bucuresti, 2005