Sunteți pe pagina 1din 9

CURS 5

Citoplasma – citosolul şi citoscheletul celular.

CURS 5 Citoplasma – citosolul şi citoscheletul celular.

CUPRINS

• COMPONENTELE CITOPLASMEI

• CITOSCHELETUL

• TIPURI DE FILAMENTE CITOSCHELETICE

– FILAMENTELE DE ACTINĂ

– MICROTUBULII

– FILAMENTELE INTERMEDIARE

• ORGANITELE DE COORDONARE A MIŞCĂRII CELULARE: CENTROZOMUL ŞI CORPII BAZALI.

2

COMPONENTELE CITOPLASMEI

Citoplasma reprezintă regiunea celulei dintre membrana celulară şi nucleu.

• Include:

celulei dintre membrana celulară şi nucleu. • Include: – citosolul – citoscheletul – organitele –

– citosolul

– citoscheletul

– organitele

– incluziunile celulare

Abundenţa de

structuri din

citoplasma

celulei eucariote

• Citoplasma este organizată spaţial de o reţea de filamente numită CITOSCHELET

3

CITOSCHELETUL

• Citoscheletul este o reţea de filamente proteice

Structură dinamică!

• Conferă formă celulelor animale

• Responsabil de mişcările celulare:

celulelor animale • Responsabil de mişcările celulare: – Deplasarea celulelor pe suprafeţe – Contracţia

– Deplasarea celulelor pe suprafeţe

– Contracţia musculară

– Schimbări în forma celulelor

– Transportul organitelor în citoplasmă

– Segregarea cromozomilor în timpul mitozei

4

• Există trei tipuri de filamente ale citoscheletului

Filamentele de actină (microfilamentele) determină forma celulei şi participă la locomoţia întregii celule (în anumite tipuri celulare);

Microtubulii – determină poziţia organitelor celulare şi direcţionează transportul intracelular;

Filamentele intermediare – conferă rezistenţă mecanică ţesuturilor.

• Funcţionarea filamentelor citoscheletului depinde de un set de proteine accesorii care:

ataşează filamentele între ele sau de alte structuri celulare; – acestea includ proteine motorii care deplasează organitele de-a lungul filamentelor sau chiar filamentele.

5

FILAMENTELE CITOSCHELETULUI

FILAMENTELE

CITOSCHELETULUI

 

6

FILAMENTELE DE ACTINĂ – cunoscute de asemenea ca actina F (filamentară) sau microfilamente sunt polimeri dublu-helicoidali ai proteinei actină G (globulară)

• Au diametru de 7-9 nm

• Sunt concentrate în corticala celulară, sub membrana celulară

actină G (globulară) • Au diametru de 7-9 nm • Sunt concentrate în corticala celulară, sub
7
7
ii – microvili; iii – imagine cu fluorescenţă a mănunchiurilor de actină; iv – miofibrile

ii – microvili; iii – imagine cu fluorescenţă a mănunchiurilor de actină; iv – miofibrile

8

ACTINA → 2 forme: • ACTINA globulară (G) = monomerul de actină • diametrul de
ACTINA → 2 forme:
• ACTINA globulară (G) = monomerul de actină
• diametrul de 5.5 nm; 1 lanţ polipeptidic (375
aminoacizi)
• ACTINA fibrilară (F) forma polimerizată a actinei G
• cu o grosime de 7-9 nm; structură dublu-
helicoidală cu o perioadă repetitivă de 35-
40nm
5.5 nm
1 tur = 13.5
unităţi actină G
9
• Filamentele de actină sunt structuri dinamice care
se găsesc totdeauna asamblate în reţele sau
mănunchiuri.
• Sunt alcătuite din molecule de actină G uniform
orientate
→ Filamentul de actină are structură polară cu
două capete diferite structural:
• Capătul „minus” – relativ inert, cu creştere lentă
• Capătul „plus” – cu creştere rapidă.
10

• Iniţierea polimerizării → nucleaţia – se produce la nivelul plasmalemei → cea mai mare densitate a filamentelor de actină se găseşte la periferia celulei;

• Urmează elongarea şi faza de echilibru

• Aceste filamente de actină de pe faţa internă a membranei → cortexul celular – determină forma celulei, – determină mişcările suprafeţei celulare.

a membranei → cortexul celular – determină forma celulei, – determină mişcările suprafeţei celulare. 1 1

11

• Molecula de actină are formă de scoică, în depresiunea dintre cele două jumătăţi leagă ATP.

în depresiunea dintre cele două jumătăţi leagă ATP. • După polimerizare, fosfatul terminal al ATP este

• După polimerizare, fosfatul terminal al ATP este hidrolizat, lăsând ADP prins în polimer.

• Moleculele de actină cu ADP interacţionează mai slab cu subunităţile învecinate → depolimerizare.

12

• Diferenţă între cele două părţi ale moleculei de actină → asamblarea se face într-un

• Diferenţă între cele două părţi ale moleculei de actină → asamblarea se face într-un singur mod → polaritatea filamentelor.

13

Microvili Lamelipodii Inel contractil 14 Cortex celular
Microvili
Lamelipodii
Inel contractil
14
Cortex celular

• Filamentele de actină determină variate procese de membrană (permanente sau tranzitorii):

Microvilii – prelungiri subţiri, digitiforme, se formează pe suprafaţa celulelor prin asamblarea mănunchiurilor de actină, ancorate în corticala celulară

Lamelipodiile – extensii plate, se formează pe suprafaţa celulei, susţinute de o reţea aplatizată de filamente de actină

Inelul contractil – invaginare a suprafeţei celulare, apare în timpul diviziunii celulare, produsă de mănunchiuri contractile de actină (asociate cu proteina motorie – miozina).

Lamelipodiile – extensii tranzitorii conţinând filamente de actină → implicate în migrarea celulară.

filamente de actină → implicate în migrarea celulară . • Lamelipodiile fibroblastelor conţin filamente de

• Lamelipodiile fibroblastelor conţin filamente de actină ce se proiectează ordonat către înainte, cu capetele plus inserate în plasmalema marginii conducătoare.

Migrarea celulară şi chemotaxia – procese celulare care depind de comportamentul dinamic al filamentelor

de actină.

15

• Filamentele de actină corticale se organizează în trei tipuri de structuri:

mănunchiuri paralele – în microvili – filamentele sunt orientate cu aceeaşi polaritate şi sunt asamblate strâns

mănunchiuri contractile – ca în inelul contractil ce împarte celulele în două în timpul diviziunii celulare – filamentele sunt aranjate cu polarităţi opuse, sunt împachetate mai larg şi conţin proteina motoare miozina II

reţele gelificate cortexul celular – filamentele sunt aranjate într-o structură laxă, deschisă, cu multe interconectări

16

Proteinele accesorii ale filamentelor de actină

Fimbrina şi α-actinina – cele mai utilizate proteine ce leagă actina în mănunchiuri. Fimbrina – concentraţii crescute în microvili şi pseudopode; α- actinina – concentrată în mănunchiurile contractile.

Filamina – proteină formatoare de gel (reţele) ubicuitară.

Miozina – proteina motorie din structurile contractile (miofibrile, inelul contractil) – responsabilă pentru mişcările acestora.

Tropomiozina – se leagă de-a lungul filamentelor de actină – reglează interacţiunea actină-miozină.

17

Interacţiuni între actină şi proteinele accesorii

18
18

MICROTUBULII

• Cilindri lungi alcătuiţi din proteinele tubuline;

• Diametrul exterior – 25 nm;

• Mai rigizi decât filamentele de actină;

• Au un capăt ataşat la nivelul centrozomului (MTOC – centrul de organizare a microtubulilor).

19
19
molecula de GTP din β- tubulină are un rol important în dinamica filamentului • Subunitatea

molecula de GTP din β- tubulină are un rol important în dinamica filamentului

Subunitatea de tubulină este un heterodimer alcătuit din două

proteine globulare înrudite → α-tubulina şi β-tubulina, legate

strâns prin legături necovalente

20

• Un microtubul – cilindru gol alcătuit din 13 protofilamente paralele, fiecare compus din alternanţă de α-tubulină şi β-tubulină

• Fiecare protofilament al microtubulului este asamblat din subunităţi orientate în aceeaşi direcţie; iar protofilamentele sunt aliniate în paralel (ex. cu α- tubulina în jos şi β-tubulina în sus, în fiecare heterodimer). → Microtubulii prezintă polaritate structurală – cu α-tubulinele expuse la un capăt (capătul „minus”, cu creştere lentă) şi β-tubulinele expuse la celălat capăt (capătul „plus” cu creştere rapidă).

21

• Instabilitatea dinamică – proprietatea microtubulilor: ori cresc, ori se scurtează → consecinţa hidrolizei

Instabilitatea dinamică – proprietatea microtubulilor:

ori cresc, ori se scurtează → consecinţa hidrolizei întârziate a GTP după asamblarea tubulinei.

22

• Polimerizarea şi depolimerizarea microtubulilor pot fi influenţate de medicamente antimitotice:

Colchicina se leagă strâns de moleculele de tubulină şi opreşte polimerizarea – dispariţia rapidă a fusului de diviziune (format din microtubuli) cu omorârea preferenţială a celulelor ce se divid anormal.

Taxolul – are un mecanism opus de acţiune – se leagă strâns de microtubuli şi îi stabilizează, oprind celulele ce se divid in mitoză. Taxolul este folosit pe scară largă ca citostatic.

23

ORGANITELE DE COORDONARE A MIŞCĂRII CELULARE: CENTROZOMUL ŞI CORPII BAZALI

Centrozomul este centrul major de organizare a microtubulilor în celulele animale

– În interfază este localizat lângă nucleu (de aceea se mai numeşte şi centru celular)

24
24

– Capătul cu creştere lentă (minus) al microtubulilor este înglobat in matricea centrozomului

Corpii bazali – în cili şi flageli, sub plasmalemă (structura unui centriol)

Structura centrozomului: – 2 centrioli – formă cilindrică, dispunere perpendiculară; fiecare centriol = 9

Structura centrozomului:

2 centrioli – formă cilindrică, dispunere perpendiculară; fiecare centriol = 9 triplete de microtubuli

matricea centrozomului (centrosferă)

aster

– matricea centrozomului (centrosferă) – aster Schema electronooptică a centriolilor (9 triplete de
– matricea centrozomului (centrosferă) – aster Schema electronooptică a centriolilor (9 triplete de

Schema electronooptică a centriolilor (9 triplete de microtubuli)

Aspect electronooptic al centrosomului (centrul celular) 25

• Microtubulii formează: – Structuri dinamice – citoscheletul celulelor în interfază, fusul de diviziune; –

• Microtubulii formează:

Structuri dinamice – citoscheletul celulelor în interfază, fusul de diviziune;

Structuri stabile – prelungirile celulelor nervoase şi ciliate, centriolii centrozomului şi corpii bazali ai cililor

• MT stabili → asociaţi cu proteine accesorii (MAPs = MT associated proteins)

26

Proteinele accesorii ale microtubulilor

MAPs au două domenii → unul se leagă de microtubuli, celălalt stabileşte distanţa de împachetare; inhibă disocierea tubulinei

• Proteine HMW (high-molecular- weight proteins MAP-1 şi MAP-2)

• Proteine tau

→ în neuroni

Proteinele motorii → folosesc energia din hidroliza ATP pentru a se deplasa, într-un singur sens, de-a lungul microtubulilor:

• kinezine

• dineine

din hidroliza ATP pentru a se deplasa, într-un singur sens, de-a lungul microtubulilor: • kinezine •
din hidroliza ATP pentru a se deplasa, într-un singur sens, de-a lungul microtubulilor: • kinezine •

27

FILAMENTELE

INTERMEDIARE

sunt structuri fibroase alcătuite din tipuri variate de proteine

• Au aproximativ 10 nm diametru;

– unele străbat citoplasma conferind rezistenţă mecanică celulelor,

– altele formează o reţea pe faţa internă a membranei

nucleare.

28
28
ii – filamente gliale; iii – filamente de ketatină; iv – lamina nucleară 29
ii – filamente gliale; iii – filamente de ketatină; iv – lamina nucleară 29

ii – filamente gliale; iii – filamente de ketatină; iv – lamina nucleară29

Asamblarea filamentelor intermediare

• Monomerii filamentelor intermediare – domeniu liniar format dintr-un α-helix extins;

• Doi monomeri se înfăşoară unul în jurul celuilalt;

• Doi dimeri se aliniază lateral şi formează un tetramer antiparalel cu 4 lanţuri peptidice; dimerii sunt deplasaţi în tetramer → favorizează asocierea tetramerilor;

• Tetramerii se asociază într-o structură helicoidală.

→ Structuri stabile, fără polaritate, fără domenii pentru asocierea cu proteine motorii

30

31

31

• Filamentele intermediare sunt bine reprezentate în citoplasma celulelor care sunt supuse stresului mecanic intens:

• Filamentele intermediare sunt bine reprezentate în citoplasma celulelor care sunt supuse stresului mecanic intens:

– în epitelii – sunt ataşate în celulele învecintate la locul joncţiunilor de ancorare

– se găsesc de-a lungul axonilor celulelor nervoase;

– se găsesc în toate tipurile de fibre musculare. 32

TIPURI de POLIPEPTIDELE LOCALIZARE CELULARĂ F.I. COMPONENTE Nucleare laminele A, B, and C lamina nucleară
TIPURI de
POLIPEPTIDELE
LOCALIZARE CELULARĂ
F.I.
COMPONENTE
Nucleare
laminele A, B, and C
lamina nucleară (învelişul
intern al membranei nucleare)
Vimentin-
vimentina
like
majoritatea celulelor de origine
mezenchimală
desmina
muşchi
proteina glială fibrilară acidă
celule gliale (astrocite, unele
celule Schwann)
periferină
unii neuroni
Epiteliale
keratine tip I (acide)
celulele epiteliale şi derivaţi
(ex. păr şi unghii)
keratine tip II (bazice)
Axonale
proteinele neurofilamentelor
(NF-L, NF-M, şi NF-H)
33

RECAPITULARE:

Numiţi tipuri de filamente ale citoscheletului R: microfilamente, microtubuli, filamente intermediare

Prelungirile celulare, cum sunt cilii conţin actină (Adevărat/Fals) R: Fals cilii conţin microtubuli

Actina G reprezintă monomerul filamentelor de actină. (Adevărat/Fals) R: Adevărat

Numiţi proteine motoare asociate cu filamentele de actină.

R: miozine

34

Cortexul celular este alcătuit din mănunchiuri de actină (Adevărat/Fals) R: Fals – este o reţea de filamente

Din câte protofilamente este format un microtubul? R: 13

Instabilitatea dinamică a microtubulilor reprezintă proprietatea de a creşte la ambele capete. (Adevărat/Fals) R: Fals ei fie cresc fie se scurtează în funcţie de prezenţa capului GTP

MAPs (Proteine asociate MT) stabilizează microtubulii în neuroni (Adevărat/Fals)

R: Adevărat

35

Numiţi structuri ce conţin microtubuli dinamici R: citoscheletul celular în interfază, fusul de diviziune în diviziunea celulară

Filamentele intermediare participă la mişcările celulare. (Adevărat/Fals) R: Fals – filamentele intermediare nu au domenii de legare pentru proteine motoare

Filamentele intermediare se aseamănă cu microtubulii, fiind structuri dinamice. (Adevărat/Fals) R: Fals FI nu sunt dinamice, odată asamblate nu se mai dezasamblează – excepţie lamina nucleară

Numiţi tipuri de filamente intermediare

R: lamina nucleară, filamente de keratină, vimentină etc 36