Imaginea cuplului de indragostiti este redata i realizat prin intermediul a

trei elemente definitorii: ritualul , chemarea i refacerea cuplului

paradisiac. Chemarea spre natur este evideniat i intensificat de
verbul vino din vino-n codrul la izvorul/ care tremur pe prund .
Cadrul naturii ocrotitoare i misterioase unde poetul dorete s-i triasc
fericirea este codrul cu izvorul care tremur pe prund, cu prispa de
brazde i copaci aplecndu-i crengile ca un gest binevoitor i primitor.
Personificarea izvorului cu ajutorul verbului tremur, metafora prispa
cea de brazde i epitetul crengi plecate red legtura dintre om i
natura ocrotitoare, prta la bucuria dragostei. Iubirea tainic se
evideniaz prin repetiia din strofa a treia singurei-singurei i prin
epitetul personificator flori nfiorate. Teiul i cerne floarea n prul fetei,
ca o binecuvntare i mngiere a naturii venic tinere. Refacerea cuplului
paradisiac , a androginului se ncheie prin cufundarea ndrgostiilor n
fonetul frunzelor sub parfumul florilor de tei.
Prezena vlului indic inocen, sfial , mister dar i prezena unui chip
din poveste. Ca orice ritual, si ritualul iubirii presupune o initiere marcata in
poezia eminesciana prin ridicarea valului. Urmeaza un adevarat dialog al
trupurilor, un dialog de taina si de vraja.