Doina

de Mihai Eminescu

De la Nistru pn' la Tissa

Tot Romnul plnsu-mi-s'a,
Ca nu mai poate strabate
De-atta strainatate.
Din Hotin si pn la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pn' n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Romn saracul!
ndarat tot da ca racul,
Nici i merge, nici se 'ndeamna,
Nici i este toamna, toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain n tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii n puhoi
Si s'aseaza pe la noi;
Toate cntecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
si desbraca tara sinul,
Codrul - frate cu Romnul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele i seaca -
Sarac n tara saraca!
 Cine-au ndragit strainii,
Mnca-i-ar inima cinii,
Mnca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!

Stefane Maria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
n seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ti mntui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormnt,
Sa te aud din corn sunnd
Si Moldova adunnd.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori,
ti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara n hotara -
ndragi-i-ar ciorile
Si spnzuratorile!
 Doina
de Mihai Eminescu
- rezumat -