Sunteți pe pagina 1din 1

SEARA

Se ofilete-ncet lumina
i-apele-asfinitului bat lin n verde.
Un vioriu nchis umbrete sus senina
i lina
Adnctur a vzduhului ce-n slvi se pierde.

i-atta e de subire vlnicu-nnoptrii,


Splat de ploaia ce-a tot curs n ir,
C te strvezi prin pieliele zrii
i ipla deprtrii
Ca printr-o foaie rumen de trandafir.

Acolo, n apusul stins,


Pe-un jil de nori st blnda Sear,
St la fereastra lumilor, afar,
i coase la ghergheful cerului, ntins
Pe rama zrilor cu piscurile sloi de cear.

i coase fata-ngndurat, aplecat pe gherghef:


Flori roii cu miez galben i boboci de par
Sub degetele-i moi, cu unghii de sidef,
ncep pe pnza cerurilor s rsar
i coase, pn-ce ochii de-ntunerec prind s-o doar.