Tema 1 : Notiunea, obiectul si sistemul dreptului ecologic

1.Notiunea de ecologie, mediu si resurse naturale.

2. Notiunea dr. Ecologic ca ramura de drept.
3. Obiectul si metoda de reglementare a dr. Ecologic.
4.Sistemul dr. Ecologic.
5.Normele juridice ecologice. Notiune si clasificare.
6.Raporturile juridice ecologice. Notiune si clasificare.
7.Principiile d. Ecologic.
8.Legatura dr. Ecologic cu alte ramuri de drept.

Mediul reprezinta totalitatea de factori biotici si abiotici care influenteaza activitatea umana si
pot fi influentabili pri activitatea umana aducind schimbari biologice, ecologice.
Factorii de mediu : biotici, abiotici, antropogeni.
Resurse naturale : locale, nationale, renovabile, nerenovabile.
Resursele naturale reprezinta totalitatea lucrurilor, obiectelor, fenomenelor si alti factori
utilizati in prezent trecut si viitor care au valoare de consum direct, indirect si contribuie la
crearea de bunuri materiale si spirituale.
Pavel Zamfir, I. Trofimov, D.Marinescu considera ca protectia mediului si folosirea resurselor
naturale fac obiectul de studiu al dreptului ecologic.
Ernestu Pan : Dreptul mediului reprezinta acea ramura de drept care cuprinde o totalitate de
norme de drept ce reglementeaza relatiile sociale cu privire la protectia mediului.
P.Zamfir, I.Trofimov : Dr mediului reprezinta o ramura de drept independenta care cuprinde o
totalitate de norme ce reglementeaza relatiile ce apar intre persoanele fizice si juridice in
legatura cu protectia, folosirea, conservarea, dezvoltarea factorilor de mediu.
Definitie : Dreptul ecologic reprezinta o ramura de drept independenta dar complexa ce
cuprinde totalitatea de norme juridice care reglementeaza relatiile care apar intre persoane
fizice si juridice si organele puterii de stat cu privire la protectia mediului inconjurator si
folosirii rationale a resurselor naturale.
3. Se considera ca obiectul de studiu al dr ecologic il constituie raporturile sau relatiile care
apar in procesul de exploatare a resurselor naturale si protectiei mediului inconjurator care
sunt reglementate de o categorie aparte de norme de drept.
Obiectul de studiu al dreptului ecologic in literatura de specialitate :
a) Raporturile cu privire la protectia mediului ( totalitatea de actiuni de ordin biologic,
ecologic, economic, juridic ce asigura mentinerea echilibrului ecologic)
b) Raporturile cu privire la exploatarea resurselor naturale ( relatii ce apar in procesul de
folosire cantitativa, calitativa, inclusiv in scopuri economice a resurselor naturale).
c) Raporturile cu privire la dezvoltarea factorilor de mediu ( relatii cu privire la actiunile
ce asigura regenerarea naturala, artificiala a resurselor naturale)
d) Raporturile cu privire la conservarea naturii ( relatii ce asigura pastrarea calitatii
naturale ale resurselor naturale)
e) Relatii cu privire la administrarea de stat in domeniul protectiei mediului si gestionarii
resurselor naturale
f) Relatii ce reies din exercitarea dreptului de proprietatea asupra resurselor naturale
 g) Raporturi ce reies din incalcarea legii ecologice : penale, contraventionale,
disciplinare, civile
h) Relatii cu privire la : protectia mediului, folosirea terenurilor, protectia fondului
forestier, protectia fondului apelor, protectia subsolului, protectia regnului animal.
Metoda de reglementare : Totalitatea de mijloace, procedee cu ajutorul carora statul prin
intermediul organelor sale determina si stabileste conduita participantilor in cadrul relatiilor
ecologice. ( Metoda imperativa i dispozitiva)
4. Sistemul dr ecologic reprezinta totalitatea de institutii juridice la baza formarii carora isi
gasesc existenta normele juridico-ecologice, omogene, care au ca scop reglementarea
relatiilor din subiecti in legatura cu protectia mediului si folosirii rationale a resurselor
naturale.
Partea generala include si studiaza caracterul normelor juridico-ecologice, raporturilor
juridico ecologice, izvoarele, principiile, inclusiv dreptul de proprietatea asupra resurselor
naturale, beneficiere, folosinta, utilizare.
Partea speciala cuprinde si studiaza regimurile juridice ale resurselor naturale.
Regimuri juridice de protectie si folosire :
a) A fondului funciar;
b) A fondului forestier;
c) A subsolului;
d) A fondului apelor;
e) A spatiilor verzi;
f) A ariilor naturale protejate de stat;
g) A regnului animal;
h) A aerului atmosferic;
i) Al deseurilor, substantelor chimice si radioactive.
5. Normele juridico-ecologice sunt acele reguli de conduita elaborate, adoptate de stat care au
menirea de a reglementa relatiile sociale care apar intre subiecti in legatura cu protectia
mediului si folosirii rationale a resurselor naturale.
Categorii de norme juridico-ecologice :
a) Imperative (normele dispozitiile carora determina subiectii participanti la relatiile
ecologice sa respecte procedurile cu privire la protectia mediului. Aceste norme
determina o conduita stricta subiectilor).
b) Dispozitive ( normele care determina subiectii participanti sa-si aleaga de sine statator
conduita)
c) Materiale ( determina si stabilesc volumul drepturilor si obligatiilor subiectilor
participanti la relatiile ecologice. Art. 27-29 CF).
d) Procesuale ( stabilesc procedura de realizare a expertizei ecologice de stat, controlului
ecologic, auditului, procedura de obtinere a autorizatiei pentru folosirea resurselor
naturale)
e) Notiuni ( determina regimul juridic de protectie si/sau folosinta a resurselor naturale)
f) Principii ( determina prioritatile in relatiile ce apar intre subiecti in procesul de folosire
a resurselor naturale)
g) Tehnice (determina calitatile resurselor naturale, procedurile de prelucrare a probelor
pentru constatarea si calcularea prejudiciului ecologic)
Raporturile juridice ecologice reprezinta acele categorii de relatii care sunt reglementate de
normele juridico-ecologice, relatii ce apar intre organele administrarii de stat si persoanele
fizice si juridice in legatura cu protectia mediului si exploatarea rationala a resurselor
naturale.
Obiectul raporturilor juridico-ecologice il reprezinta conduita subiectilor participanti la
relatiile ecologice care este determinata in dispozitia normelor juridico-ecologice.
Subiectii raporturilor juridico-ecologice :
a) Statul RM
b) Organele administratie publice locale
c) Persoanele fizice (cetateni, straini, apatrizi)
d) Persoanele juridice (capital national, strain, mix)
e) Organele de cult religios
f) Organele internationale de mediu
g) Organizatiile non-guvernamentale de mediu
Continutul raporturilor juridico-ecologice reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiunilor
subiectilor participanti la relatiile ecologice. Volumul drepturilor si obligatiilor este dependent
de : statutul juridic al subiectului i regimul juridic al resurselor naturale.
7. Principiile ecologice constituie totalitatea ideilor de baza, fundamentale, prevazute de
legislatia ecologica care determina prin continutul lor prioritatile in domeniul protectiei
mediului si gestionarii resurselor naturale. Se considera ca principiile pot fi clasificate in 3
grupe:
1. Principiile generale care sunt specifice si altor ramuri de drept :
a) principiul democratismului
b)prinipiul legalitatii
c) principiul egalitatii
d) principiul protectiei in egala masura a ambelor tipuri de proprietate
e) principiul umanismului.
2. Principiile ramurale :
a) principiul prioritatii protectiei mediului fata de activitatile social-economice
b) principiul prevenerii poluarii
c) principiul interzicerii poluarii
d) principiul raspunderii juridice pentru incalcarea legislatiei mediului
3. Principiile institutionale ale dreptului mediului :
a) principiul prioritatii protectiei ecologice a terenurilor
b) principiul prioritatii terenurilor agricole de calitate superioara ( art. 72 CF)
c) principiul scoaterii din circuitul agricol al terenurilor agricole ( art. 71 al(3) CF)
d) principiul prioritatii protectiei resurselor acvatice potabile
e) principiul conservarii ariilor naturale protejate de stat
f) principiul interzicerii micsorarii suprafetelor din fondul forestier si spatiilor verzi din
colalitatile urbane si rurale ( art. 78 Codul Silvic)

Tema 2 : Dreptul de proprietate asupra resurselor naturale

1. Notiunea, tipurile si particularitatile exercitarii dreptului de proprietate asupra
resurselor naturale.
 2. Continutul dreptului de proprietate
3. Subiectii dr de proprietate
4. Fondurile resurselor naturale ca obiect al dr. De proprietate
5. Temeiurile juridice de apartie si incetare a dreptului de proprietate asupra resurselor
naturale
1. In literatura juridica de specialitate dr de proprietate asupra resurselor naturale este
examinat si studiat sub citea aspecte :
a) in sens obiectiv dr de proprietate reprezinta si constituie o institutie juridica la baza formarii
careia sunt o totalitate de norme juridice cu caracter omogen care reglementeaza relatiile
dintre subiecti cu privire la posesia, folosinta si dispunerea de resurse naturale.
b) in sens subiectiv dr de proprietate reprezinta un drept real prin intermediul si cu ajutorul
caruia un subiect poseda, foloseste si dispune de una sau citeva resurse naturale. Din acest
punct de vedere, dr de proprietate urmeaza a fi justificat in forma scrisa si autentificat notarial,
intregistrindu-se in cadastrele resurselor naturale. De asemenea dr de proprietate este xaminat
sub aspectul unui raport juridic complex. Raport care apare intre subiecti in legatura cu
atribuirea, posesia, folosirea si dispunerea asupra resurselor naturale. Relatiile cu privire la
exercitarea dr de proprietate asupra resurselor naturale sunt de natura complexa deoarece sunt
reglementate atit de norme civile cit si de cele ecologice. Conform legislatiei ecologice in
vigoare exista 2 tipuri de proprietate asupra resurselor naturale : publica si privata. Legea
determina ca dr de proprietate privata asupra resurselor naturale este limitat. Dr de proprietate
public poate fi exercitat : proprietate publica a statului; proprietate publica a unitatilor
adminsitrative teritoriale. Proprietatea privata poate fi exercitata sub 2 forme : comuna si
individuala.
Este de mentionat ca legislatia ecologica determina citeva particularitati legate de exercitarea
dr de proprietate. Indiferent de forma si tipul de proprietate toate categoriile de resurse
naturale privind cantitatea, calitatea, volumul urmeaza a fi inregistrare in cadastrele resruselor
naturale. Indiferent de forma si tipul de proprietate toate resursele naturale sunt supuse
supravegherii si controlului ecologic de stat ( cel putin 1 data in an). Toate modificarile de
degradare si poluare a resurselor naturale urmeaza a fi inregistrate in monitoringul ecologic
integrat.
2. Continutul dr de proprietate reprezinta totalitatea elementelor si imputernicirilor
proprietarului privind posesia, folosinta si dispozitia.
Dr de posesie reprezinta acea imputernicire subiectiva a proprietarului prin intermediul careia
proprietarul stapineste in fapt si in drept o resursa naturala.
Dr de folosinta a resurselor naturale este acea imputernicire a proprietarului prin care
exploateaza resursele naturale din punct de vedere cantitativ si calitativ.
Legislatia determina ca dr de folosinta asupra resurselor naturale este limitat de citeva
impedimente de ordin juridic :
a) Folosirea resurselor naturale trebuie sa fie exercitata numai in conformitate cu
destinatia principala a resurselor naturale
b) Folosirea resurselor naturale poate fi exercitata numai in conformitate cu scopul de
atribuire
c) Folosirea resurselor naturale urmeaza a fi exercitata in complex astfel incit sa nu aduca
atingere altor ecosisteme decit cel care este utilizat.
Dr de dispozitie este acea imputernicire a proprietarului prin intermediul careia el poate hotari
nu doar soarta juridica a resurselor naturale dar poate decide si asupra regimului juridc al
resurselor naturale. Astfel, proprietarul resurselor naturale poate atribui cu dr de posesie si
folosire a resurselor naturale unei alte persoane ( arenda, locatiune), poate schimba ca
echivalent, poate supune vinzarii, poate concesiona ( guvernul).
Regimul juridic al resurselor naturale poate fi schimbat in exclusivitate in conditiile prevazute
de legislatia speciala ( art. 71 CF)
Dupa schimbarea regimului juridic al resurselor naturale proprietarul are obligatia de a
inregistra modificarile survenite in cadastrul resurselor naturale.
3. Subiectii dr de proprietate asupra resurselor naturale sunt subiectii care in conformitate cu
legislatia poseda, folosesc si dispun sub aspect calitativ si cantitativ resursele naturale.
Conform legislatiei ecologice proprietarul resurselor naturale sunt :
a) statul RM (detine dr de proprietate exclusiv : subsolul, resursele acvatice, ariile naturale
protejate. De asemenea statul deine cu dr de proprietate terenuri cu destinatie agricola, fondul
forestier, fondul apelor, regnul animal).
b) autoritatile administratie publice locale detin in exclusivitate dr de proprietate asupra
spatiilor verzi ale localitatilor urbane si rurale. De asemenea, terenuri agricole, terenuri din
fondul forestier.
c) persoanele fizice, cetateni RM pot detine in proprietate terenuri agricole, terenuri din
fondul forestier, paduri, terenurile din fondul apelor.
d) persoanele juridice pot avea in proprietate : terenuri agricole, distinate constructiilor,
terenuri din fondul forestier, fondul apelor
e) institutiile de cult religios pina la 5 ha de terenuri agricole. Pina la 100 de ha cu dr de
folosinta.
f) persoanele straine pot detine cu dr de prorpietate privata terenuri destinate constructiilor. De
asemenea pot detine terenuri cu destinatie agricola cu conditia ca au fost primite prin
mostenire.
5. Temeiurile juridice reperzinta totalitatea faptelor si evenimentelor care dau nastere
raporturilor juridice care apar intre subiecti in legatura cu posesia, folosinta si dispunerea
asupra resurselor naturale. Se considera ca temeiurile de aparitia a dr de proprietate sunt :
legea, actul juridic, actul adminstrativ, contractele translative de proprietate, testamentele,
hotarirea instantei de judecata. Temeiurile de incetare : epuizarea resurselor naturale, decesul
proprietarului, calamitatile naturale, desfiintarea persoanei juridice, hotarirea instantei de
judecata, exproprierea pentru cauza de utilitate publica, renuntarea benevola.
Actele care confirma dr de proprietate : titlurile detinatorului de teren, contractul de vinzare-
cumparare, certificatul de mostenitor legal, hotarirea instantei de judecata.

Tema 3 : Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale

1. Notiunea, tipurile si formele dr de beneficiere asupra resurselor naturale
2. Continutul dr de beneficiere asupra resurselor naturale
3. Subiectii dr de beneficiere
 4. Temeiurile juridice de aparitie si incetare
1. In literatura juridica de specialitate dr de beneficiere asupra resurselor naturale este
caracterizat ca o institutie juridico-ecologica specifica din cadrul dr ecologic care cuprinde un
ansamblu de norme juridice cu caracter omogen ce reglementeaza relatiile dintre subiecti
aparute in legatura cu : atribuirea, autorizarea, licentierea, exploatarea si retragerea din
folosinta a resurselor naturale.
Concomitent ca dr de beneficiere reprezinta si constituie un drept subiectiv real pe care il
detine o persoane fizica sau juridica prin intermediul si cu ajutorul caruia acestia poseda,
folosesc sau exploateaza calitatile utile ale resurselor naturale in scopuri personale sau
economice. Din acest punct de vedere dr de beneficiere poate fi exercitat sub 2 forme :
a) Generala. ( Apartine persoanelor fizice care pot utiliza resursele naturale in scopuri
peronale in vederea mentinerii vietii tinind cont de necesitatile vitale ale fiecarui
individ. Este de mentionat faptul ca in conformitate cu legislatia ecologica, dr de
beneficiere generala poate fi limitat ( dr de folosinta asupra terenurilor din fondul
forestierm asupra corpurilor de apa, asupra regnului animal, este limitat accesul liber
in paduri, la pescuit, la scaldat).
b) Speciala. ( Reprezinta acea forma a beneficierii prin intermediul careia persoanele
fizice si juridice exploateaza resursele naturale din punct de vedere cantitativ si
calitativ in scopuri economice de profit in baza unei autorizatii si/sau licente care sunt
prevazute de legislatia ecologica. Legislatia ecologica stabileste sistemul de autorizare
si licentiere in actele normative. De asemenea beneficierea speciala poate fi exercitata
ca : beneficiere primara, secundara, comuna, separat.
Tipurile de beneficiere sunt determinate de legislatia speciala sunt determinate de legislatia
speciala. Ex : beneficierea comuna este determinata de faptul ca asupra unui corp de apa,
beneficierea este exercitata de 2 sau mai multi beneficiari acvatici.
Dupa obiectul beneficierii aceasta se clasifica in :
a) Beneficiere funciara
b) Beneficiere silvica
c) Beneficiere asupra subsolului
d) Beneficiere asupra apelor
e) Beneficiere piscicola
f) Beneficiere asupra regnului animal
g) Beneficiere asupra aerului atmosferic.
Concomitent cu cele mentionate in literatura de specialitate, dr de beneficiere este studiat in
calitate de raport juridic, adica raport care apere intre organele administratiei publice locale si
persoanele fizice si juridice in legatura cu atribuirea, posesia, folosinta, exploatarea,
licentierea si autorizarea, inclusiv retragerea din folosinta a resurselor naturale. Acest raport
este reglementat de normele juridice administrative, civile, ecologice inclusiv speciale.
La baza reglementarii relatiilor cu privire la folosirea resurselor naturale stau urmatorele
principii determinate de legislatia ecologica :
a) Principiul incompatibilitatii gestionarii resurselor naturale cu exploatarea nemijlocita a
resurselor naturale. Gestionarii de resurse naturale nu pot exercita concomitent si
functia de utilizator
b) Principiul folosirii resurselor naturale in stricta conformitate cu destinatia principala
c) Principiul utilizarii resurselor naturale numai in conformitate cu scopul de atribuire
 d) Principiul expoatarii rationale a resurselor naturale
e) Principiul utilizarii resurselor naturale in complex
f) Principiul utilizarii resurselor naturale in baza unei autorizatii sau licente
g) Principiul utilizarii resurselor naturale contra plata
2. Continutul dr de beneficiere asupra resurselor naturale reprezinta totalitatea drepturilor si
obligatiilor ecologice ale beneficiarilor de resurse naturale. Dr si obl ecologice ale
beneficiarilor de resurse naturale sunt determintate de legislatia speciala in cazul beneficierii
speciale si de legea cu privire la protectia mediului in cazul beneficierii generale. Astfel,
beneficiarii de resurse naturale indiferent de statutul lor, destinatia si scopul lor au
urmatoarele drepturi :
a) dr la un mediu sanatos si echilibrat
b) dr de a utiliza resurse naturale
c) dr de a solicita informatii cu privire la cantitatea si calitatea resurselor naturale
d) dr de a depune petitii in conditiile incalcarii legislatiei ecologice
e) dr de a se adresa in instantele de judecata in cazurile incalcarii dr si intereselor ecologice
f) dr de a solicita despagubiri in cazuri de poluare a mediului
g) dr de a se asocia in organizatii obstesti
h) dr de a exercita controlul ecologic obstesc
i) dr de a participa la luarea de decizii in domeniul protectiei mediului si folosirii resurselor
naturale.
Legislatia ecologica prevede urmatoarele obligatii :
a) Obl de a respecta legislatia ecologica
b) Obl de a proteja mediul
c) Obl de a furniza date veridice despre starea mediului
d) Obl de a utiliza resurse naturale rational
e) Obl de a efectua plata pentru resurse naturale
f) Oblg de a utiliza resurse naturale in conformitate cu destinatia lor
g) Obl de a recuperea prejudiciul cauzat prin poluare sau in legatura cu folosinta
nerationala a resurselor naturale.
3. Subiectii reprezinta persoanele fizice si/sau juridice care in conformitate cu legislatia
poseda si utilizeaza cantitativ si calitativ resursele naturale in scopuri proprii si/sau scopuri
economice tinind cont de destinatia principala a resurselor naturale.
Analizind legislatia ecologica determinam urmatoarele categorii de beneficieri de resurse
naturale : dupa scop ( persoane fizice in scopurii proprii, scopuri de profit). Dupa obiect :
a) Beneficiarii funciari sunt persoane fizice si juridice, investitorii straini care in
conformitate cu legislatia funciara poseda si utilizeaza cotele de teren si sectoarele de
terent ( art. 2 CF)
b) Beneficiarii subsolului sunt persoanele fizice si juridice care in conformitate cu
legislatia subsolului poseda si exploateaza sectoarele de subsol in perimetrele
geologice atribuite. O categorie aparte a beneficiarilor subsolului sunt intreprinderile
miniere.
c) Beneficiarii silvici sunt persoanele fizice si juridice care poseda si utilizeaza sectoarele
silvice din fondul forestier in scopul dobindirii masei lemnoase si a produselor
nelemnoase in conformitate cu legislatia silvica
 d) Beneficierii acvatici sunt persoanele fizice si juridice care in conformitate cu legislatia
apelor si legislatia funciara poseda si utilizeaza corpurile de apa si resursele acvatice.
Scopuri : potabile, imbutelieree, piscicultura.
e) Beneficiarii piscicoli sunt persoanele fizice si juridice care in conformitate cu
legislatia piscicola utilizeaza resursele piscicole in scopuri comerciale, pescuitul
sportiv, amator.
f) Beneficiarii regnului animal sunt persoanele fizice si juridice care exploateaza regnul
animal in scopuri de vinat si persoanele fizice si juridice care utilizeaza regnul animal
in scopuri cinegetice.
g) Beneficiarii aerului atmosferic sunt intreprinderile care produc emisii nocive in aerul
atmosferic in baza de autorizatie. La baza remiterii autorizatiei sunt emisiile limitat
admisibile care sunt calculate tinind cont de sursele de poluare : fixe si mobile.
4. Temeiurile juridice de apartie a dr de beneficiere reprezinta totalitatea faptelor si
evenimentelor care dau nastere, modifica si inceteaza raporturile juridice care apar intre
subiecti in legatura cu atribuirea, posesia, folosirea, exploatarea, autorizarea, licentierea si
retragerea din folosinta a resurselor naturale. Temeiurile de aparitie : legea, actul
administrativ, contractul de arenda, concesiune, locatiune, autorizatia de folosinta speciala a
apei, de emisii nocive in atmosfera, silvica, biletul silvic; hotarirea instantei de judecata.
Temeiuri de incetare : decesul beneficiarului, desfiintarea persoanei juridice, epuizarea
resurselor naturale, calamitatile naturale.

Tema 4 : Administrarea de stat in domeniul protectiei mediului si gestionarii resurselor

naturale.
1. Notiunea, formele, functiile
2. Sistemul organeolr administratiei de stat in domeniul protectiei mediului.
3. Evidenta resurselor naturale prind intermediul cadastrelor
4. Controlul ecologic
5. Expertiza ecologica
6. Solutionarea litigiilor ecologice.
1. In literatura juridica de specialitate, administratia de stat in domeniul protectiei mediului
reprezinta o institutie juridica complexa care este constituita din totalitatea normelor juridice
ce reglementeaza relatiile dintre subiecti in legatura cu exercitarea controlului si supravegherii
repsectarii legislatiei ecologice, expertizei ecologice, evidentei resurselor naturale, prevenirea
si combaterea contraventiilor ecologice, solutionarea litigiilor ecologice inclusiv recuperarea
prejudiciului cauzat factorilor de mediu. In acelasi context, administratia de stat in domeniul
protectiei mediului reprezinta o functie exclusiva a statului care este exercitata prin
intermediul organelor abilitate cu functii : de supraveghere i control; de exercitare a
expertizei; exercitarea evaluarii impactului negativ asupra mediului; evidenta cantitativa si
calitativa a resurselor naturale; monitorizarea calitatii mediului.
Concomitent, administrarea de stat se examineaza si sub aspectul unui raport juridic care
apare intre organele administratiei publice locale si persoanele fizice si juridice in legatura cu
exercitarea controlului, atribuirea si retragerea licentelor, supravegherea respectarii legislatiei
ecologice, raporturi care sunt reglementate atit de normele juridice administrative cit si de
normele juridice ecologice in vederea stabilirii cu exactitate a functiilor ce revin fiecarui
organ de competenta speciala.
In literatura juridica de specialitate se considera ca exista 3 forme de administrare in domeniul
protectiei mediului si gestionarii resurselor naturale :
1) Elaborarea si adoptarea actelor legislative
2) Exectuarea si aplicarea in practica ( executiva)
3) Protectia, ocrotirea, controlul si supravegherea legislatiei ecologice
Legislatia ecologica a RM nu determina expres formele de administrare statala in domeniul
protectiei mediului, insa determina atit functiile organelor administratiei de stat de competenta
generala si speciala. Reiesind din continutul legislatiei ecologice, organele administratie de
stat exercita urmatoarele functii :
1) Elaborarea si adoptarea normelor juridico-ecologice
2) Elaborarea politicii de mediu si a strategiilor in domeniul protectiei mediului si
gestionarii rationale a resurselor naturale
3) Executarea si aplicarea in practica a normelor juridico ecologice care stabilesc
structura organelor de protectie a mediului si atributiile lor de serviciu
4) Supravegherea si controlul asupra legislatiei ecologice
5) Evidenta resurselor naturale si intocmirea cadastrelor resurselor naturale
6) Exercitarea expertizei ecologice de stat si evaluarea impactului negativ asupra
mediului
7) Autorizarea si licentierea in domeniul utilizarii resurselor naturale
8) Intocmirea actelor de control, prescriptiilor si proceselor-verbale de constatare a
contraventiilor ecologice
9) Stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat mediului
10) Intentarea actiunilor in instanta de judecata cu privire la recuperarea prejudiciilor
11) Solutionarea litigiilor ecologice
12) Elaborarea politicilor in domeniul protectiei mediului in relatiile internationale
2. Sistemul organelor administratiei de stat reprezinta si constituie totalitatea acestora care
dupa natura lor juridica de organizare si functionare sunt clasificate in 2 grupe : organele de
competenta generala si organele de competenta speciala.
La prima categorie se atribuie : Parlamentul, Guvernul, Presedintele, Organele administratiei
publice locale.
La a doua categorie se atribuie : Ministerul Mediului (Agentia Apele Moldovei, Serviciul
hidrometeorologic de stat, Agentia pentru geologie si resurse naturale, Moldsilva, Agentia
pentru reglementarea activitatilor nucleare, Institutul National de ecologie si geologie,
serviciul piscicol, Inspectoratul ecologic de stat (Agentia ecologica Balti, Chisinau, Cahul;
Centre de investigatii ecologice; Inspectii ecologice raionale)), Agentia resurse funciare si
cadastru, Ministerul Sanatatii, Ministerul agriculturii si industriei alimentare, Academia de
Stiinta a Moldovei.
3. Conform legislatiei ecologice, statul este determinat sa tina evidenta cantitativa si calitativa
a resurselor naturale. In acest scop a fost instituit sistemul de cadastru al resurselor naturale
care reprezinta o totalitate de informatii privind volumul, locul amplasarii, cantitatea, calitatea
starea biologica, ecologica a resurselor naturale. Legislatia ecologica speciala stabileste citeva
tipuri de cadaste a resurselor naturale : Cadastru funciar, silvic, subsolului, apelor, ariilor
naturale protejate de stat, spatiilor verzi, regnului animal.
 Cadastrul funciar reprezinta o totalitate de date si informatii cu caracter economico-juridic,
fise cadastrale, harti topografice privind clasificarea terenurilor dupa destinatia lor principala,
modul de folosinta, precum si date despre detinatorii cotelor de teren si/sau sectoare.
Cadastrul este tinut la nivel republica de catre agentia relatii funciare si cadastru si la nivel
local de catre organele cadastrale raionale. La nivel de comuna evidenta terenurilor se
efectueaza in registrul detinatorilor de terenuri.
Cadastrul silvic reprezinta o totalitate de informatii privind clasificarea padurilor pe grupe
si categorii functionale, date privind starea biologica a padurilor, amplasamentul sectoarelor
de padure, inclusiv informatii despre productivitatea fondului forestier si detinatorii de
sectoare silvice. Cadastrul silvic este tinut la nivel republican de agentia Moldsilva.
Cadastrul subsolului reprezinta o totalitate de date si informatii privind volumul, suprafata,
amplasamentul si clasificarea zacamintelor mineraleutile, regimul lor de exploatare ( mina sau
cariera), informatii cu privire la rezervele zacamintelor, precum si date despre beneficiarii
subsolului. Este tinut la nivel republican de catre agentia geologie si resurse minarale.
Cadastrul apelor reprezinta o totalitate de date si informatii privind starea corpurilor de apa
si a resurselor acvatice, locul amplasarii corpurilor de apa, regimul de protectie a corpurilor de
apa si a resurselor acvatice, inclusiv date despre proprietarii si beneficiarii corpurilor de apa.
Este tinut la nivel republican de agentia Apele Moldovei.
Cadastrul ariilor naturale reprezinta o totalitate de date, harti cadastrale privind clasificarea
ariilor protejate de stat, suprafata lor, amplasamentul, starea biologica, regimul lor de protectie
precum si date privind activitatea lor multifunctionala. Este tinut la nivel republican de
Ministerul Mediului si Academia de stiinte.
Cadastrul spatiilor verzi reprezinta o totalitate de date si informatii cu privire la clasificarea
spatiilor verzi : parcuri, paduri, scuaruri, gradini publice, locul amplasarii, suprafata, starea
biologica, inclusiv date privind regimul lor de protectie. Este tinut la nivel local de organele
adminstratiei publice locale.
Cadastrul regnului animal reprezinta o totalitate de date cu privire la animalele salbatice
aflate in libertate, incusiv pasarile salbatice, informatii privind locul lor de abitatie, numarul
acestora, caile lor de migratiune precum si regimul lor de protectie. Este tinul la nivel
republican de catre academia de stiinte.
4. Controlul ecologic este o activitate din domeniul protectiei mediului care are ca scop
revenirea si combaterea contraventiilor ecologice, constatarea contraventiilor ecologice prin
desfasurarea actiunilor de supraveghere a respectarii legislatiei ecologice de catre persoanele
fizice si juridice.
In literatura de specialitate sunt determinate citeva tipuri de control : controlul ecologic
obstesc, controlul ecologic departamental, controlul ecologic de producere, controlul ecologic
de stat.
Controlul ecologic obstesc este o activitate desfasurata de catre organele non
guvernamentale care au ca sarcina prevenirea contraventiilor ecologice iar in caz de
constatare au dreptul de a sesiza organele de protectie a mediului de competenta speciala.
Controlul ecologic departamental reprezinta o activitate desfasurata de catre administratia
intreprinderilor, institutiilor, organelor care au ca scop prevenirea, combaterea contraventiilor
ecologice si aplicarea sanctiunilor disciplinare persoanelor vinovate de incalcarea legislatiei
ecologice. Este desfasurat de serviciile de audit intern.
 Controlul ecologic de producere este o activitate desfasurata de catre administratia
intreprinderilor de producere care au ca scop pe de o parte a preveni, combate contraventiile
ecologice din interiorul intreprinderii iar pe de alta parte are ca scop atribuirea produselor sale
a calificativului ecologic ( produse eco/bio).
Controlul ecologic de stat este o activitate din domeniul protectiei mediului, exercitata in
exclusivitate de catre organele de mediu de competenta speciala care au ca scop, sarcini si
functii supravegherea legislatiei ecologice in vederea prevenirii, combaterii contraventiilor
ecologice, atragerea la raspundere a persoanelor vinovate inclusiv a recuperarii prejudiciului
cauzat factorilor de mediu.
Controlul ecologic de stat este exercitat de inspectorii de stat de mediu care in exercitarea
atributiilor sale de serviciu poarta uniforma, insigna si dupa caz arma de foc ( directia
flora/fauna).
Distingem citeva categorii de inspectori de stat :
1) Inspectorul principal de stat de mediu
2) Inspectorii superiori de stat de mediu. Ei sunt sefii directiilor control ecologic din
cadrul Inspectoratul ecologic de stat
3) Inspectorii principali zonali de mediu. Sefii agentiilor ecologice raionale
4) Inspectorii de stat de mediu. Colaboratorii agentiilor, inspectiilor ecologice.
Delimitarea functiilor se efecueaza conform fisei de post.
Controlul ecologic de stat se clasifica in : planificat, operativ, inopinat.
Controlul ecologic planificat se desfasoara in baza planului de activitate si control intocmit
de inspectorul ecologic de stat si aprobat de cancelaria de stat. Controlul planificat se exercita
in baza deciziei de control si mandatul de control.
Controlul ecologic operativ se exercita in baza sesizarilor, plingerilor, petitiilor parvenite de
la cetateni in legatura cu depistarea unor incalcari din domeniul protectiei mediului. De
asemenea se exercita si in baza prescriptiilor care sunt inaintate de catre inspectorii de stat de
mediu agentilor economici in cadrul controlului planificat.
Controlul inopinat se exercita in baza demersurilor parvenite de la guvernul RM, deputati,
Presedintele RM, avocatul poporului.
Controlul ecologic de stat se desfasoara in 2 etape : 1. Examinarea actelor care confirma dr
de proprietate asupra resurselor naturale si 2. Examinarea la fata locului a resurselor naturale.
Dupa exercitarea controlului ecologic inspectorul de stat de mediu va intocmi : actul de
control, prescriptiile cu privire la inlaturarea incalcarilor depistate si termenul de inlaturare,
proces verbal de constatare a contraventiei.
In cazul in care va fi constatata o poluare a resurselor naturale se vor prelua probe si
respectiv se va intocmi actul de prelevare a probelor care va sta la baza calcularii prejudiciului
cauzat.
Actul de control si prescriptiile sunt acte administrative si pot fi atacate in contenciosul
adminstrativ. Procesul verbal de constatare a contraventiilor ecologice poate fi contestat in
conditiile prevazute de Codul Contraventional.
5. Expertiza ecologica reprezinta un gen de activitate din domeniul protectiei mediului care
are ca scop prevenirea unui eventual impact asupra mediului in cadrul examinarii
documentatiei de proiect a unei activitati economice preconizate pentru viitor si
corespunderea acestei activitati standardelor si legislatiei in vigoare.
 Legislatia ecologica determina 3 tipuri de expertiza ecologica : obsteasca, departamentala si
de stat.
Expertiza ecologica obsteasca este efectuata de catre organizatiile nonguvernamentale de
mediu in statutul carora exista asemenea gen de activitate. Este de mentionat faptul ca avizele
ecologiceau un caracter de recomandare si vor avea valabilitate juridica obligatorie doar in
cazul in care va fi coordonata cu expertiza ecologica de stat.
Expertiza ecologica departamentala este efectuata la initiativa administratiei intreprinderii
institutiei cu privire la reconstructia, reamenajarea activitatii de producere a intreprinderii.
Avizele ecologice departamentale au caracater de recomandare si vor avea putere juridica in
cazul coordonarii acestora cu expertiza ecologica de stat.
Expertiza ecologica de stat este efectuata in exclusivitate de expertii ecologici de stat care
sunt angajati ai orangelor de protectie a mediului. Sistemul expertizei ecologice de stat este
constituit din totalitatea organelor imputernicite sa exercite expertiza ecologica de stat :
Ministerul Mediului, Inspectoratul ecologic de stat, Agentiile si inspectiile ecologice
teritoriale, Institutul national de ecologie si geografie.
Expertiza de stat se efectueaza in 2 etape : depunerea cererii de beneficiere la expertul
ecoogic de stat ( se anexeaza proiectul activitatii preconizate, dovada achitarii taxei de stat),
examinarea propriu zisa a documentatiei de proiect a activitatii economice preconizate. La
aceasta etapa expertii ecologici de stat vor examina capitolul protectia mediului din proiectul
tehnic. Capitolul protectia contine citeva compartimente cum ar fi : protectia resurselor
funciare, deseuri, protectia resurselor acvatice, protectia aerului atmosferic, protectia florei si
faunei.
Fiecare din experti urmeaza sa examineze compartimenul sau de activitate si sa se expuna in
scris asupra continutului acesteia. Examinarea propriu zisa a compartimentului se finalizeaza
cu emiterea unui aviz. Emiterea si publicarea avizului reprezinta a treia etapa a expertizei
ecologice de stat.
Exista 2 categorii de avize : pozitiv si negativ.
In cazul avizului negativ, beneficiarul proiectului nu poate desfasura activitatea economica
preconizata. In cazul avizului pozitiv, beneficiarul proiectului poate incepe prima etapa de
realizare a proiectului tehnic. Avizele pozitive/negative sunt transmise concomitnt
beneficiarului cit si Inspectoratelor ecologice teritoriale sau Agentiilor ecologice.
Inspectoratul de stat de mediu vor verifica daca beneficarul a inceput activitatea economica
preconizata. Executarea lucrarilor de constructie in proiectul tehnic care nu are aviz sau care
are aviz negativ sau care are abateri vor fi sanctionate in conformitate cu Codul
Contraventional sau penal.
6. Solutionarea litigiilor ecologice reprezinta o activitate din domeniul protectiei mediului
care are ca scop si sarcina repunerea in drepturi ecologice a titularilor acestor drepturi.
Solutionarea litigiilor ecologice se desfasoara de organele puterii de stat.
In literatura juridica de specialitate se considera ca solutionarea litigiilor ecologice
reprezinta acea activitate administrativ-statala care are ca scop apararea drepturilor si
intereselor titularilor precum si recuperarea prejudiciului cauzat prin poluare sau folosirea
nerationala a resurselor naturale.
Litigiu ecologic conflict dintre 2 sau mai multe parti, titulari de drepturi si interese
ecologice care are ca obiect apararea acestor drepturi, interese, inclusiv recuperarea
prejudiciilor ecologice cauzate. Dupa continutul lor, litigiile ecologice se clasifica in : litigii
ecologice patrimoniale si nepatrimoniale.
Litigiile ecologice patrimoniale se examineaza de catre instanta de judecata.
Litigiile ecologice nepatrimoniale se solutioneaza de catre organele de protectie a mediului
daca legea nu prevede altfel ( art. 90,91,92 CF).
Dupa obiect, litigiile ecologice se clasifica in : litigii silvice, acvatice, miniere, funciare.

Tema 6 : Notiunea, obiectul si sistemul dreptului funciar.

1. Notiunea, sistemul, normele, raporturile funciare
2. Dr de proprietate si beneficiere funciara
3. Administrarea de stat si gestionarea fondului funciar
4. Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare.
Legislatia determina categoriile de subiecti participanti la relatiile funciare precum si descrie
in dispozitiile normelor juridice funciare obiectele relatiilor funciare.
Dreptul funciar reprezinta o ramura de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce
reglementeaza relatiile dintre detinatorii de terenuri ( art 4 CF) cu privire la utilizarea de teren
si sectoarelor de teren (art.2 CF)
Dreptul funciar reprezinta o ramura de drept complexa ce cuprinde o totalitate de norme
juridice care reglementeaza relatiile funciare ce apar intre detinatorii de terenuri in procesul de
utilizare a terenurilor ce formeaza fondul funciar al terenurilor RM.
Obiectul il constituie totalitatea relatiilor funciare care sunt reglementate de normele de
drept funciar. Relatii cu privire la : atribuirea terenurilor, utilizarea terenurilor, protectia
terenurilor, conservarea terenurilor, relatii ce reies din dobindirea si exercitarea dr de
proprietate funciara, relatii ce reies din exercitarea administrarii de stat si gestionarii fondului
de stat, relatii cu privire la delimitarea terenurilor, relatii cu privire la schimbarea destinatiei
terenurilor, relatii cu privire la schimbarea modului de folosinta, relatii ce reies din incalcarea
legislatiei funciare.
Metoda de reglementare dispozitiva. Aceasta reprezinta o totalitate de mijloace si
procedee cu ajutorul carora statul determina detinatorii de terenuri sa-si aleaga disinestator
conduita in cadrul relatiilor funciare.
Aceasta se datoreaza faptului ca terenurilor si sectoarele de teren au devenit obiecte ale
vinzarii-cumpararii, schimbului, mostenirii si concomitent a fost creata piata funciara in care
un fac primordial il joaca pretul normativ care este diferit in dependenta de regiune, bonitate
si destinatia terenurilor.
Se considera ca totalitatea institutiilor juridice la baza carora sunt normele juridice funciare
omogene formeaza sistemul dr funciar care este constituit din 2 parti : generala si speciala.
Partea generala studiaza obiectul, raporturile juridice funciare, caracterul normelor,
principiile, izvoarele, dreptul de proprietate funciara, administrarea de stat in domeniul
protectiei si gestionarii fondului funciar precum si raspunderea juridica pentru incalcarea
legislatiei ecologice.
Partea speciala studiaza si examineaza regimurile juridice a tuturor categoriilor de terenuri
ce formeaza fondul funciar al RM si anume :
1) Regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola (art.36 CF)
2) Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localitatilor ( art. 42 CF)
 3) Regimul juridic al terenurilor destinate industriei, transporturilor si telecomunicatiilor
( art. 52 CF)
4) Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii, sanatatii si a monumentelor
istorice ( art. 56 CF)
5) Regimul juridic al terenurilor din fondul silvic ( art. 62 CF)
6) Regimul juridic al terenurilor din fondul apelor ( legea apelor)
7) Regimul juridic al terenurilor din fondul de rezerva.
Relatiile funciare cu privire la protectia si utilizarea terenurilor sunt reglementate de o
categorie aparte de norme juridice care se numesc funciare si care reprezinta niste reguli de
conduita elaborate si adoptate si solutionate de organe care dupa natura lor se clasifica in :
a) Norme juridice funciare dispozitive (art. 12 CF)
b) Norme juridice funciare imperative (art. 71, 72 CF)
c) Norme juridice funciare materiale ( art. 27-29 CF)
d) Norme juridice funciare procesuale ( art. 90-92, 73, 25 CF)
e) Norme juridice notiuni (art. 2, 4 CF)
f) Norme juridice funciare principii (art. 5 CF)
Relatiile funciare care sunt reglementate de normele funciare reprezinta raporturile juridice
funciare care sunt constituite din obiect, subiect si continut.
Obiectul raporturilor funciare il constituie actiunile/inactiunile subiectilor, conduita
subiectilor participanti. Obiectele relatiilor funciare reprezinta : cotele de teren, sectoarele de
teren, drepturile asupra lor.
Subiectii de teren, statutul juridic al carora este stabilit in art 4 CF.
Continutul raporturilor juridice funciare : detinatoriifunciar ( art.27,28,29 CF) care au o
totalitate de drepturi si obligatii.
2. Dr de proprietate funciara reprezinta in sens larg o totalitate de norme juridice care
reglementeaza relatiile dintre subiecti in legatura cu posesisa, folosinta si dispozitia asupra
terenurilor.
In sens ingust, dr de proprietate funciara reprezinta un drept subiectiv a proprietarului, prin
intermediul caruia acesta poate poseda, folosi si dispune de un sector de teren.
Obiecetele dr de proprietate funciara sunt toate categoriile de terenuri care formeaza fondul
funciar al RM ( art. 2CF)
Subiectii dr de proprietate funciara sunt detinatorii de terenuri care poseda, folosesc si dispun
de terenuri in conformitate cu legislatia in vigoare :
1) Statul RM este proprietarul terenurilor din domeniul pubic sau domeniul privat in
conformitate cu art 4 al legii privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor.
2) Administratia publica locala este proprietarul terenurilor din domeniul public/privat in
conformitate cu art 5.
3) Cetatenii RM pot dobindi dr de proprietate asupra terenurilor conform art. 11,12 CF si
legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului.
4) Organizatiile religioase pot dobindi dr de proprietate asupra terenurilor in conformitate
cu art. 15prim CF.
5) Cetatenii straini pot dobindi dr de proprietate asupra terenurilor destinate
constructiilor.
6) Persoanele juridice cu capital national pot dobindi dr de proprietate asupra terenurilor
cu destinatie agricola, din intravilanele localitatilor, destinate industriei,
 telecomunicatiilor, terenurile destinate exploatarilor miniere, terenuri din fondul apelor
si terenuri din fondul forestier.
Continutl dr de proprietate funciara reprezinta totalitatea imputernicirior proprietarilor si
anume dr de folosinta, posesie si dispozitie funciara.
Actele care confirma dr de proprietate asupra terenurilor : titlul detinatorilor de teren cu dr de
proprietate eliberat in conformitate cu legislatia in vigoare; contractul de vinzare-cumparare
autentificat notarial si inregistrat la organul cadastral; contractul de donatie, schimb, actul de
mostenitor legal sau testamentar.
Dr de beneficiere funciara in sens larg reprezinta o institutie juridica care cuprinde
totalitatea normelor juridice funciare omogene ce reglementeaza relatiile dintre detinatorii de
terenuri in legatura cu atrbuirea, posesia si utilizarea terenurilor in conformitate cu destinatia
lor principala precum si retragerea lor din folosinta. Concomitent dr de beneficiere funciara
reprezinta un drept subiectiv real care da posibilitatea detinatorului de teren sa posede,
utilizeze sectoarele de teren conform destinatiei, scopului de atribuire tinind cont de calitatile
utile ale sectoarelor de teren. Detinatorii de terenuri cu dr de folosinta pot utiliza sectoarele de
teren tinind cont de urmatoarele principii care sunt determintate in legislatia funciara :
1) Principiul utilizarii terenurilor in stricta conformitate cu destinatia lor. (Clasificarea
terenurilor dupa destinatie este reglementata tinind cont de importanta economica a
terenurilor. Importanta economica este determinata de calitatile utile ale sectoarelor de
teren, pret normativ, localitatea.
2) Principiul divizarii sectoarelor de teren in conformitate cu scopul de atribuire care e
determinat in dependeta de modul de folosinta ( terenuri arabile, pasuni, finete, viile)
3) Principiul interzicerii scoaterii din circuitul agricol a terenurilor agricole de calitate
superioara
4) Principiul interzicerii schimbarii destinatie terenurilor
5) Principiul protectiei cantitative, calitative a terenurilor
6) Principiul prioritatii protectiei ecologice a terenurilor
7) Principiul raspunderii pentru incalcarea legislatiei funciare.
Obiectele dr de beneficiere funciara sunt :
a) Cotele, sectoarele de teren care pot fi utilizate in conformitate cu legislatia funciara
Este de mentionat ca nu toate terenurile pot constitui obiecte ale dr de proprietate
funciara : terenurile atribuite ministerului de interne, SIS-ului, sectoarele de teren care
constituie arii naturale protejate de stat, unele sectoare din categoria spatiilor verzi a
localitatiol urbane si rurale.
Continutul dr de beneficiere funciara reprezinta si constituie totalitatea drepturilor,
obligatiunilor ce apartin beneficiarului funciar care sunt determinate de art 28,29CF.
Volumul drepturilor si obligatiunilor dr de beneficiere funciara este determinat in
dependenta de destinatia si scopul de atribuire a terenurilor.
Subiectii dr de beneficiere funciara sunt :
a) Detinatorii de terenuri cu drept de posesie si folosinta
3. Administrarea de stat in domeniul protectiei si gestionarii fondului funciar reprezinta o
institutie juridica complexa care cumprinde totalitatea de norme uridice ce reglementeaza
relatiile dintre organele puterii de stat si persoanele fizice si juridice in legatura cu
evidenta cantitativa, calitativa, retragerea terenurilor, constituirea cadastrului funciar,
atribuirea, retragerea terenurilor din folosinta, schimbarea destinatiei si modului de
 folosinta a terenurilor inclusiv supravegherea si controlul asupra repsectarii legislatiei
funciare.
Se considera ca exista 3 forme de administrare de in domeniul protectiei si gestionarii
fondului funciar : elaborarea si adoptarea legislatiei funciare, executarea, aplicarea
legislatiei funciar, protectia normelor juridice funciare.
Legislatia funciara in vigoare determina functiile de baza in domeniul administrarii si
gestionarii fondului funciar :
1) Atribuirea, retragerea terenurilor
2) Evidenta cantitativa, calitativa a terenurilor prin intermediul cadastrului funciar
3) Schimbarea destinatiei si modul de folosinta a terenurilor
4) Determinarea pretului normativ al paminturilor
5) Reglementarea regimului proprietatii funciare
6) Delimitarea terenurilor domeniului public si domeniului privat a statului si a unitatiol
administrativ teritoriale
7) Supravegherea si controlul asupra respectarii legislatiei funciar
8) Repararea prejudiilor cauzate fondului funciar
Se considera ca exista 2 categorii de organe cu competente in domeniul administrarii si
gestionarii fondului funciar :
Organele de competenta generala ( Parlamentul, Guvernul)
Organele de competenta speciala :
1) Agentia relatii funciare si cadastru
2) Ministerul agriculturii si industriei alimentare
3) Ministerul Mediului
4) Ministerul sanatatii
5) Ministerul transporturilor
6) Academia de stiinte
7) Ministerul educatiei

Tema 7 : Regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola

1. Notiunea si componenta terenurilor cu destinatie agricola. Fondul agrar al RM
2. Dr de proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola
3. Dr. de beneficiere
4. Administrarea de stat si gestionarea fondului funciar
5. Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei agrare
1. In literatura juridica de specialitate exista opinii diferite cu privire la regimul juridic al
terenurilor cu destinatie agricola, inclusiv privind componetnta terenurilor cu destinatie
agricola. Se considera ca regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola, reprezinta
totalitatea regulilor de ordin economic, ecologic, organizational si administrativ prevazute in
legislatia funciara care reglementeaza relatiile dintre detinatorii de terenuri cu privire la
protectia si folosirea fondului agrar.
Regimul juridic al terenurilor agrare reprezinta totalitatea conditiilor determinate de normele
juridice funciare cu privire la protectia, folosirea, conservarea terenurilor arabile, plantatiilor
multianuale precum si a pasunilor si finetelor.
Legislatia funciara a RM determina ca terenurilor agricole sunt acele categorii de terenuri
care sunt bune pentru agricultura si/sau care asigura procesul agricol. Astfel, analizind
legislatia funciara, determinam ca terenurile cu destinatie agricola pot fi clasificate dupa 2
criterii : cantitative si calitative. Aceasta clasificare este determinata din punct de vedere
economic, deoarece terenurile agricole constituie mijloace de producere. Dupa criteriul
cantitativ terenurile agricole se clasifica in urmatoarele subcategorii :
1) Terenurile arabile
2) Terenuri cu plantatii multianuale
3) Terenuri pasuni, finete
4) Terenuri agricole care asigura procesul agricol (terenuri ocupate de drumuri, terenuri
ocupate de statii agroindustriale, terenuri ocupate de depozite)
5) Terenurile pe care sunt amplasati grupe de arbori si arbusti ce constituie fisii de
protectie a corpurilor de apa
Dupa criteriul calitativ terenurile agricole se impart in 2 subgrupe :
a)terenuri agricole de calitate superioara ( bonitatea mai mare de 60 puncte)
b)terenuri agricole cu bonitatea medie si scazuta(60-40p)
Bonitatea reprezinta calitatea naturala a terenurilor dobindita pe parcursul evolutiei
pamintului fara interventia umana.
Se considera ca fondul agrar reprezinta si constituie totalitatea categoriilor de terenuri cu
destinatie agricola indiferent de tipul de proprietate si modul de folosinta.
2. Dr de proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola reprezinta totalitatea
imputernicirilor proprietarului si anume dr de posesie, folosinta si dispozitie asupra unei cote
de teren.
Subiectii dr de proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola sunt statul RM care
poseda, utilizeaza si dispune de terenurile agricole, lista carora este aprobata prin hotarire de
guvern; unitatile adminstrativ teritoriale poseda si utilizeaza si dispun de categorii de terenuri
agricole care fac parte din intravilanul localitatilor si din fondul de rezerva; cetatenii RM in
conformitate cu art 12 CF; cetatenii straini si apatrizii pot dobindi dr de proprietate in temeiul
art. 6 al legii privind modul de vinzare cumparare a pamintului.
3. Dr. de beneficiere asupra terenurilor agricole reprezinta totalitatea imputernicirilor
beneficiarului privind posesia si utilizarea cantitativa si calitativa a sectoarelor de teren si
cotelor de teren cu destinatie agricola. In acest sens cu privire la utilizarea terenurilor agricole
a fost elaborata si adoptata legea cu privire la arenda in agricultura care determina notiunea de
arenda si a bunurilor agricole, contractul de arenda, elementele lui obligatorii, inclusiv
terminele minime si maxime, modul de inregistrare a terenurilor si bunurilor agricole, inclusiv
conditiile de reziliere.
4. Administrarea de stat reprezinta o activitate de dispozitie a organelor administratie de stat
care au ca scop si sarcina supravegherea si controlul privind protectia si utilizarea conform
destinatiei a terenurilor agricole, schimbarea destinatiei si modul de folosire a terenurilor
agricole, inclusiv solutionarea litigiilor ce reies din relatiile privind protectia si utilizarea
terenurilor. Functiile de baza sunt :
1) evidenta cantitativa si calitativa
2) protectia terenurilor agricole
3) schimbarea modului de folosinta a terenurilor
4) consolidarea terenurilor agricole
5) controlul si supravegherea privind protectia si utilizarea rationala a terenurilor agricole.
6) solutionarea litigiilor care au ca obiect terenurile agricole

5. Pentru incalcarea legislatiei cu privire la protectia si utilizarea terenurilor agricole paote

surveni raspunderea contraventionala, penala, civila.
Raspunderea contraventionala este determinata de art. 115-118 CC. Contraventiile se
constata si se examineaza de catre inspectorii de stat de mediu.
Raspunderea penala este determinata in Capitolul IX CP.
Raspunderea civila poate fi contractuala cind obiectul litigiului poate fi un contract, precum si
raspunderea delictuala cind obiect al litigiului il reprezinta un prejudiciu cauzat prin
nefolosirea rationala a terenurilor agricole sau prin poluarea lor.