22 CAPITOLUL | Be in opinia noastra, dreptul comercial continua sa existe; disparitia sa este de neacceptat, atat juridic, ct si practic’. ‘Sub aspect juridic, nu se poate ignora specificul actelor juridice savarsite cu caracter profesional pentru obtinerea unui profit. Sub aspect practic, trebuie observat cd reglementarea unitara a Codului civil priveste numai institutia obligalillor. Dar, dreptul comercial cuprinde si normele care reglementeaza societaitile destinate activitatii comerciale, titlurile de credit, procedura insolventei etc., care nu fac obiectul de reglementare a Codului civil. Ceea ce trebuie retinut este c& noul Cod civil si-a propus si realizat, prin regle- mentarea unitard a dreptului privat, schimbarea sistemului de reglementare a dreptului comercial; sistemul autonomiei dreptului comercial a fost inlocuit cu sistemul unitati dreptului privat. in sistemul autonomiei dreptului comercial, consacrat de Codul comercial, deli- mitarea raporturilor comerciale de cele civile se realiza pe baza conceptului de fapte de comert sia celui de comerciant (art. 3, 4 si 7 C. com.) in sistemul unitatii dreptului privat reglementat in Codul civil, delimitarea rapor- turilor comerciale de cele civile se realizeaza pe baza conceptului de intreprindere si a celui de profesionist®. Schimbarea sistemului de reglementare a dreptului comercial reclama o noua abordare a institutiilor dreptului comercial. Institutia faptelor de comert si institutia comerciantilor trebuie reconsiderate, avand ca baz conceptele de intreprindere gi profesionist, definite de Codul civil. in privinta institutiei societatilor destinate activitatii comerciale, in analiza dispo- zitilor legii speciale, trebuie avute in vedere reglementarile Codului civil privind con- tractul de societate si cele referitoare la statutul persoanelor juridice. Institutia obligatilor este institutia cea mai afectata de schimbarea sistemului de reglementare a dreptului comercial. Desi, in principiu, actele juridice incheiate de profesionisti sunt supuse acelorasi reguli aplicabile si particularilor, totusi exista si in reglementarea Codului civil anumite derogari avand in vedere specificul actelor juridice cu caracter profesional, care vizeaza, in principal, pe profesionistii comercianti Institutia titlurilor de credit (titluri comerciale de valoare) are ca baza o lege speciala ale crei dispozitii trebuie intelese in lumina principiilor Codului civil. Institufia procedurii insolventei are un caracter tehnic si se bazeazd pe o lege speciala. In analiza dispozitillor acestei legi trebuie avute in vedere principiile Codulu civil si ale Codului de procedura civil’ 46. Denumirea materiei comerciale. Avand in vedere noul sistem de regle mentare a raporturilor de drept privat (sistemul monist), adoptat de noul Cod civil, i doctrind au fost exprimate opinii in sensul necesitatii schimbarii denumirii materie comerciale "A se vedea si Smaranda Angheni, Dreptul comercial ~ intre traditie si modemism, in Curien judiciar nr. 9/2010, p. 483-485; Gh. Buta, Nou! Cod civil $i unitatea dreptului privat, in vol. Nou! Co civil, Comentarii, coordonator Marilena Uliescu, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 68; Amali Tudor, Paula Rosemberg, O. Radulescu, Dreptul comercial trebuie sé ramand o discipliné autonom si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, in RDC nr. 7-8//2011, p. 124 si urm. SA se vedea SLD. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, 2009, p. 32-34 si 68-70. Denumirea de profesionist a fost nefericit aleasa, deoarece este susceptibild de confuzie : ambiguitate in privinta sferei de aplicare. Ni se pare c& mai potrivita ar fi fost denumirea de inte prinzator.cu ivil re ira tui ati eli- de 10r- po- on- de de iin tice ege ege tului .gle- , in, eriel fierul Cod nalia oma, zie $f intres Nofiuni introductive privind dreptul comercial 23 S-a sustinut c, 0 consecin{a a conceptiei moniste a Codului civil va fi abando- narea conceptiei clasice de drept comercial si vom avea, fie un ,drept al afacerilor” (care sé cuprinda dreptul comercial traditional, fiscalitatea, raporturile de munca in cadrul intreprinderii, proprietatea industriala si interventia statului in economie), fie un ,drept al contractelor profesionale”, la care se vor adéuga mai multe institutii ale Greptului comercial traditional transformate in materii distincte (dreptul societatilor, dreptul insolventei, dreptul concurentei, dreptul consumului, dreptul bancar, dreptul asigurérilor, dreptul transporturilor)’. Tn alt opinie, acelasi autor, pornind de la constatarea cA raporturile juridice care rezulta din activitatile de productie, de comert sau de prestari de servicii sunt raporturi juridice civile, in genere, dar comerciale (de afaceri) ca specie, considera c& aceasta specie ar putea fi denumita ,drept civil comercial”. Dupa alta opinie, monismul Codului civil impune concluzia c& suntem in prezenta unei singure ramuri de drept si anume dreptul civil, iar nu in prezenta a doua ramuri - dreptul civil si dreptul comercial. in conceptia autorului, dreptul civil are ca subramura dreptul profesionistilor, dar avand in vedere ca in categoria profesionistilor 0 pondere important o formeaza comercianti, intreprinzatorii si operatorii economici, materia ar trebui denumita dreptul profesionistilor-operatori economici, care la nevoie (brevetis causa, in virtutea traditiei) poate fi denumit drept comercial’. in sfarsit, potrivit altei opinii, fata de imprejurarea ca substanta dreptului comercial - ca disciplina de studiu - contine reglementarile aplicabile profesionistilor-comerciant dreptul comercial ar putea fi redenumit ,dreptul profesionistilor-comercianti™ in privinta denumirilor propuse pentru inlocuirea denumirii traditionale de drept comercial, avem anumite rezerve. Denumirea de ,drept al afacerilor’ este de mult contestata in doctrina juridica Aceasté denumire poate fi folosité pentru invatémdntul economic, dar nu pentru invatémantul juridic. Denumirea de ,drept al contractelor profesionale” nu poate fi acceptatd datorita caracterului sAu reductionist, iar denumirea struto-camila de ,drept civil comercial” nu poate fi acceptata, datorita ambiguitatii sale. Denumirea de ,drept al profesionistilor-operatori economici* nu poate fi retinuta intrucdt este prea general si pentru circumstantiere, apeleaza la o notiune economica, cea de operator economic. in sfarsit, denumirea de ,dreptul profesionistilor-comercianti” este corecta, in sine, dar intrucatva abstracta. Dupa parerea noastra, denumirea traditionala de drept comercial isi pastreazé actualitatea. Aga cum am ardtat, in definirea dreptului comercial trebuie pornit de la sensul juridic al notiunii de comert, care are in vedere activitatea comerciala in toate formele sale (productie, distributie, executare de lucrari si prestare de servicii), iar nu sensul economic al notiunii de comert. * A se vedea Gh. Piperea, Introducere in dreptul contractelor profesionale, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p. 5; Anca Gheorghiu, Comercialitatea in conditile noului Cod civil, in RDC nr, 14/2011, p. 127 si urm, Asse vedea Gh, Piperea, Drept comercial. introprinderea, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2012, p. 7 * S. Beligrdeanu, Considerafii in legatura cu efectele caracterulul ,monist” al Codulut civil asupra fifa, in continuare, a unui .crept comercial” in Romania, in Dreptul nr. 9/2012, p. 11 si urm, “ Smaranda Angheni, Drept comercial. Profesionisti-comercianti, p. XXII.wR mai bine domeniul Denumirea de drept comercial este mai concreta, ea sugerea de reglementare, in comparatie cu denumirile mentionate. ; Optand peniru denumirea tradtionala de drept comercial, nu pierder din vedere ca dreptul comercial a evoluat foarte mult, mai ales in secolul trecut. De aceea, in prezent, se impune abordarea noilor probleme, pe care le ridicaé societatea moderna. Sectiunea a IV-a Izvoarele dreptului comercial §1. Notiuni generale 47, Precizari prealabile. in_general, prin izvoare ale dreptului se inteleg sursele normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale intr-un anumit domeni de petivitate, De aceea, ele poartd si denumirea de izvoare normative ale dreptulul, jin prezent, izvoarele normative ale dreptului ‘comercial sunt cele prevazute de Codul evil Potrvit art. 1 alin, (1) C. civ., sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului'. De remarcat ¢, pentru prima oar, in dreptul roman uzantele si principiile gene- rale ale dreptului sunt consacrate legal ca izvoare normative ale dreptului civil Pe langa izvoarele normative sunt recunoscute $i anumite izvoare interpretative ale dreptului. Acestea sunt doctrina si practica judiciard. Ele au rolul de a ajuta la interpretarea actelor cu caracter normativ, in vederea aplicarii lor. §2. Izvoarele normative ale dreptului comercial 48. Legea. Prin lege ca izvor al dreptului comercial trebuie s& Thtelegem Constitutia Roméniei, Codul civil, legile (stricfo sensu) adoptate de parlament, ordonantele si hotdrarile guvernului, precum-si-normele, regulamentele $1 ordinile adoptate de organele competente, in temeiul legii (a-e). ‘a) Constitulia Roméniei. Ca lege fundamentala a tari, Constitutia reglementeaza principiile de organizare a activitatii economice. Potrivit art. 135 din Constitutie, economia Roméniei este 0 economie de piala, bazat pe libera inifiativa si concurenta. Statul trebuie sa asigure libertatea comertului protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. ‘Avand in vedere ca raporturile juridice, in general, si raporturile comerciale, in special, se intemeiaza pe raporturile de proprietate, Constituia prevede ca proprietatea publica este garantat si ocrotita prin Lege, iar proprietatea privata este garantata si ‘ocrotita in mod egal de lege indiferent de titular (art. 44). _b) Codul civil Noul Cod civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/2009 privind.Codu! civil * Anterior adoptarii Codului civil, doctrina si practica judiciaré au recunoscut uzurile (uzantele) izvoare interpretative ale dreptului (A se vedea SLD. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman 2009, p. 24-25). 2 OF ne. 511 din 24 julie 2009. Legea nr. 287/2009 a fost modificata si completata prin Lege: nr. 74/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/209 privind Codul civil (M. Of. nr. 409 din 1¢ iunie 2011).Nofiuni introductive privind dreptul comercial 25 Codul civil reglementeaz raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre per- soane, ca subiecte de drept civil. Dispozitiile Codului civil constituie dreptul comun pentru toate domenille la care se referd litera sau spiritul acestor dispozifii legale (art. 2) Asa cum prevede art. 3 C. civ., dispozitille Codului civil se aplic gi raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. Pentru raporturile comerciale prezinta interes, in special, dispozitiile Codului civil privind statutul juridic al persoanelor (Cartea | Despre persoane), cele privind obligatiile (Cartea a V-a Despre obligati) si cele referitoare la prescriptie (Cartea a VI-a Despre prascriptia extinctiva, decadere si calculu! termenelor). Potrivit art. 5 C. civ., in materiile reglementate de Codul civil, normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor. c) Legile speciale. Anumite aspecte ale activitatii comerciale sunt regiementate prin lege (stricto sensu). Cu titlu de exemplu, mentionam: Legea nr. 31/1990 privind rocietatile comerciale'; Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului; Legea nr. 98/1934 asupra cecului; Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei etc. ___d) Ordonantele si hotarérile Guvernului. Aspecte ale activitatii comerciale fac dbiectul unor ordonante sau hotdrari ale guvernului. Mentioném, de exemplu, Ordo- nanta de urgenté a Guvemului nr. 44/2008 privind desféisurarea activitatilor economice de cAtre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale; Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor; Hotararea Guvernului nr. 1323/1990 in legdturé cu unele masuri pentru aplicarea legii privind societatile comerciale. e) Normele, regulamentele si ordinele adoptate de organele competente. Prin lege, ordonanta de urgent, ordonanta sau hotérare a guvernului, anumite organe ale statului pot fi investite cu puterea de a emite norme, regulamente si ordine de aplicare a acestor acte normative; de exemplu: Normele metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor nr. 2594/C/2008; Regulamentul privind ordinul de plata nr. 8/1994, aprobat de Banca Nationalé a Romniei; Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009 privind reglementarile contabile conforme cu directivele europene. 49. Uzantele. in sensul Codului civil, prin uzante se intelege obiceiul (cutuma) $i uzurile profesionale fart. 1 alin. (6). Obiceiu! (cutuma) este o regulé de conduit ndscuta din practica social, folosité vreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie* Uzurile profesionale sunt reguli de conduita statornicite in exercitarea unei anumite profesil, care sunt respectate ca si cdnd ar fi stabilite prin norme legale. Uzantele sunt recunoscute ca izvoare de drept numai dac& sunt conforme ordini publice si bunelor moravuri [art. 1 alin. (4)]. in privinta aplic&rii uzantelor ca izvoare de drept, Codul civil face o anumita distinctie. De regul, uzantele au un caracter subsidiar; ele se aplic in cazurile neprevazute de lege. in aceste cazuri, in lipsa uzantelor sunt aplicabile dispozitiile legale privitoare jin prezent, Legea nr. 31/1990 privind societatile (art. 18 pet. 1 din Legea nr. 7¢ punerea in aplicare a Legli nr. 134/2010 privind Codul de procedura civil) ? A se vedea Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia St26 CAPITOLUL | la situatii asemanatoare, iar cand nu existé asemenea dispozitii se aplica principiile generale ale dreptului fart. 4 alin. (2)). in materiile reglementate prin lege, uzantele se aplicd numai in masura in care legea trimite in mod expres la acestea [art. 4 alin. (3)} Dovada existentei si a continutului uzantelor este in sarcina partii interesate s& le invoce. Uzantele publicate in culegeri elaborate de entitatile sau organismele autorizate in domeniu se prezumé ca exista, pana la proba contrara (juris tantum) 20. Principiile generale ale dreptului. Asa cum am aratat, dreptul comercial are ca principal izvor normativ Codul civil si legile speciale. in prezent, prin acest izvor trebuie sa intelegem nu numai dispozitile exprese pe care le contin aceste acte normative, ci si principiile pe care le degaja aceste norme juridice. Pentru raporturile comerciale prezinté o mare importanta principiile rezultate din normele aplicabile raporturilor la care participa profesionistii activitatii comerciale, adicd comercianti Doctrina recunoaste drept principii ale dreptului comercial urmétoarele: in activitatea comercial, actele juridice sunt acte cu titlu oneros; in comert, totdeauna banii sunt frugiferi (produc dobanzi); in actele juridice comerciale, in caz de dubiu, se aplica regula care favorizeaza circulatia mérfurilor; contractarea in favoarea celui de-al treilea este ceva obisnuit etc.’ §3. Izvoarele interpretative ale dreptului comercial 21. Doctrina..in general, se admite ca doctrina nu este izvor de drept. Concluzia este deopotriva valabila si pentru dreptul comercial. Doctrina dreptului comercial constituie un. instrument important de interpretare si aplicare a actelor normative privind activitatea comerciala. Ea este un factor de progres al dreptului, deoarece, de multe ori, solutile ei sunt preluate de legiuitor si transpuse in actele normative. Noua doctriné a dreptului comercial, bazaté pe Codul comercial, precum gi pe reglementarile legale adoptate in pericada postrevolutionara, constand in tratate, manuale, monografii, articole de revisté si comentarii ale unor legi importante a contribuit la dezvoltarea dreptului comercial. 22. Practica judiciara. In mod traditional, in dreptul nostru, practica judiciaré nu a fost recunoscuta ca izvor de drept. Potrivit principiului separatiei puterilor in stat, instantele judecdtoresti au atributii privind aplicarea legilor, iar nu cele de creare a lor. Se admite ins& ca solutile date de instantele judecatoresti, fara s8 aiba rolul precedentului judiciar, ca in sistemul common-law, contribuie Ia interpretarea si buna aplicare a dispozitillor legale’. Asa cum s-a spus, practica judiciara constituie ,laboratorul” unde se verificd soli- ditatea si, implicit, eficienta legilor adoptate intr-un anumit domeniu "A se vedea C. Balescu, Curs de drept comercial si industrial, Bucuresti, 1940, p. 89. A se vedea sil. Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009, p. 22 ? in sensul ca jurisprudenta este izvor de drept, a se vedea B. Diamant, Jurisprudenta ca izvor de drept in sistemul de drept, in RDC nr. 6/1998, p. 109; B. Diamant, Cateva argumente in sprijinul tezei ca jurisprudenta constituie izvor de drept, in Dreptul nr. 4/2001 p. 107 si urm.Nofiuni introductive privind dreptul comercial 27 Un anumit rol in interpretarea si aplicarea actelor normative il au deciziile Curti Constitutionale date in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate privind dispozitii ale legilor, precum si deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie (sectiile unite), date in judecarea recursurilor in interesul legii (art. 97 pct. 2 C. pr. civ.) §4. Spiritul reglementarii dreptului comercial 23. Precizari prealabile. La inceputurile sale, dreptul comercial aparea mai putin formalist decat dreptul civil; el era impregnat cu un larg spirit de echitate, mai sensibil la buna-credinta a contractantilor decat la exigentele vointei contractuale si cu inclinare spre solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului. Cu timpul insa cerintele dezvoltarii comertului si practica raporturilor comerciale au forjat un spirit propriu dreptului comercial. Acest spirit s-a manifestat me‘ cu seama in privinta autonomiei de vointd, a rolului aparentei si a ordinii publice'. jin configurarea acestui spirit nou, un rol important la avut definirea principillor dreptului comercial, care guverneaza sistemul raporturilor comerciale. 24, Autonomia de vointa. Dreptul civil recunoaste libertatea contractuala care are ca fundament autonomia de vointa. Ca o consecinté, in interpretarea actelor juridice, prevaleaza vointa interna a contractantilor (art. 1266 C. civ.) jin activitatea comerciala, datorit multitudinii si celeritatii perfectarii raporturilor juridice, comerciantii folosesc tot mai mult inscrisurile imprimate. O serie de contract privind operatiunile comerciale curente si de o larga réspandire au devenit contracte de adeziune sub forma unor contracte-tip. Aceasta inseamna ca, in dreptul comercial, vointa declarat primeaza asupra vointel interne a contractantilor. Rolul pe care il are vointa declarata in actele comerciale determina o restrangere a cAmpului de actiune al bunei-credinte, care, in dreptul civil, asigura corijarea stipulatiunilor contractuale si, implicit, o atenuare a exercitiului drepturilor subiective. Drept urmare, reglementarea comercial are in vedere regularitatea obiectiva a unei operatiuni, iar nu aspectele subiective care au determinat aceasta operatiune. 25. Rolul aparentei. in dreptul civil, in anumite cazuri, aparenta este producatoare de efecte juridice. Ea este justificaté prin eroarea comuna si invincibila ori prin necesitati de publicitate (error communis facit ius) in dreptul comercial, necesitatile creditului determina o recunoastere mult mai larga a efectelor aparentei cu sacrificarea, uneori, a realitatii In multe cazuri, dreptul comercial nu este preocupat de cunoasterea realitatii drepturilor, multumindu-se cu aparenta de valabilitate a acestora. in materia titlurilor comerciale de valoare (de exemplu, cambia, biletul la ordin, cecul), legea impune anumite conditii de forma foarte riguroase pentru valabilitatea titlurilor si, pe aceasta baza, admite regularitatea lor, fara a se preocupa de cauza lor juridica. Gratie recunoasterii de efecte juridice aparentei, pe scar larga, circulatia bunurilor sidrepturilor este mult usuratd, in favoarea desfasurarii activitatii comerciale, 26. Ordinea publica. in dreptul civil, libertatea contractualé este tarmurité de normele privind odinea publica (art. 11 C. civ.). jin dreptul comercial, ordinea publica, ca limita a libertatii contractuale, cuprinde domenii mai largi decat in dreptul civil. Acest lucru se explica prin necesitatea asigurarii de catre stat a unei orientari a activitatii comerciale, in vederea ocrotirli unor interese * Ase vedea G. Ripert, R. Roblot, op. cit., vol. |, p. 36-4128 CAPITOLUL I generale, cat si a protejarii intereselor consumatorilor. In acest sens, trebuie mentionat controlul judiciar al constituirii societatilor destinate activit&tii comerciale, verificarea indeplinirii conditiilor cerute pentru desfasurarea activitatilor comerciale etc. Respectarea normelor de ordine publica este asigurata tot mai mult prin sancfiuni represive (contraventionale si penale), ducand chiar la aparitia unui drept penal al afacerilor’ Sectiunea a V-a Tendintele moderne ale dreptului comercial 27. Preciz&ri prealabile. Nascut din nevoile comertului si industriel, dreptul co- mercial a evoluat odatd cu dezvoltarea acestora de-a lungul vremi. Marile realizari ale geniului uman in domeniul stiintific si tehnic au revolutionat productia si schimbul, atragand insemnate mutalii in dreptul comercial. Pe intreaga durata a existentei sale, de la inceputul secolului al XIX-lea si pana in zilele noastre, in dreptul comercial au aparut si continud s& se manifeste anumite tendinte a cror finalitate este perfectionarea dreptului comercial, pentru adecvarea lui ia cerinfele vietii economice, mereu in schimbare. Dintre aceste tendinte, retinem: dezvoltarea dreptului comercial, interventia statului in activitatea economica, unificarea internationala a dreptului comercial, incercarea de fundamentare a conceptiilor dreptului economic si dreptului afacerilor”. 28. Dezvoltarea dreptului comercial. Dezvoltarea comertului si industriel a determinat 0 extindere a sferei de aplicare a dreptului comercial. Una dintre cele mai semnificative evolutii, care constituie si in prezent o tendinté a expansiunii dreptului comercial, este cea a intreprinderi®. Conceputa ca un organism economic format din capital, munca si fortele naturale, intreprinderea a fost reglementata, pentru prima oar, in Codul comercial francez din 1807, care, intre operatiunile comerciale, enumera si intreprinderile de manufacturé, comision, transport, intreprinderea de furnituri, intreprinderea de constructil etc. Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice, sub impactul noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii, au fcut ca in Codul comercial german din 1861 s& se adauge alte intreprinderi, necunoscute panda atunci, intreprinderile de asigurari, de bancé, edituré, librarie $i tipografie. Codul comercial italian din 1882, ca si Codul comercial roman din 1887, refinand formele de intreprinderi mentionate, adaugai intreprinderile de fabric si intreprinderea de obiecte de arta. Cat priveste ,intreprinderea de fabrica", prin generalitatea terme- nilor folositi s-a urmarit consacrarea intreprinderii de productie, adica a oricdrei activitati organizate in scopul transformérii materillor prime, materialelor etc. in bunuri de o valoare mai mare. Codui comercial german de la 1900, adoptand sistemul subiectiv de determinare a obiectului dreptului comercial, a largit notiunea de intreprindere, in sensul ca recu- A se vedea C. Voicu, Al. Boroi, F. Sandu, |. Molnar, Dreptul penal al afacerilor, Ed. All Beck Bucuresti, 2003; M.A. Hotca, M. Dobrinoiu, Elemente de drept penal al afacerilor, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009 “Ase vedea: Y. Guyon, op. cit., vol. |, p. 17-18; R. Rodiére, R. Houin, op. cit., p. 14-16. * Asupra notiunii de intreprindere folosita in dreptul comercial, a se vedea infra nr. 32.Nofiuni introductive privind dreptul comercial 29 noaste calitatea de comerciant si persoanelor care sunt titulare ale unor intreprinderi ale caror intindere si organizare sunt similare intreprinderilor comerciale. Din cele aratate rezulta ca, extinzandu-se, sfera dreptului comercial cuprinde in prezent fotalitatea activitafilor productive, cu exceptia profesillor liberale si a agriculturit Nevoile dezvoltarii industriel si comertului au dus si la schimbari in structura intreprinderilor. Locul intreprinderilor individuale a fost luat tot mai mult de intre- prinderile colective, organizate sub forma societatilor comerciale. Intrucat intreprinderea a devenit elementul de baz al activitstii comerciale, uni autori au sustinut ca ea ar trebui sa constituie piatra unghiularé a Codului comercial. in acest fel, Codul comercial ar fi un cod al intreprinderilor, golind de orice semnificatie nofiunile de fapte de comert si de comerciant'. Aceasta conceptie a fost consacraté de Codul civil italian si, recent, de Codul civil roman. 29. Interventia statului in activitatea economica. Dreptul comercial s-a ndscut si sa dezvoltat in cursul secolului al XIX-lea sub stindardul libertatii industriei si comertului Dar, unele fenomene negative ale dezvolt&rii economice, manifestate mai pregnant in secolul XX, in special in perioada marii crize economice (1929-1933) au delerminat statul sa paréseasca doctrina liberalismului pur (laisser faire, laisser passer) $i sd intervina in activitatea economica. Sub influenta ideilor economistului englez Keynes, se fundamenteaza necesitatea asigurarii_echilibrului economic, prin interventia directa a statului in activitatea economica Programul ,New Deal”, pus in aplicare in S.U.A., in perioada 1933-1936, in timpul administratiei Roosevelt, este considerat prima manifestare semnificativa de interventic a statului in economie. in anii celui de-al doilea rézboi mondial si in perioada care a urmat acestuia, pana in zilele noastre, masurile de dirjism economic din partea statului au luat amploare. in forme si cu mijloace diferite, in toata lumea. .Miracolul japone2" realizat in perioada posibelicé este datorat, intre altele, infelepciunii cu care s-au folosit virtutle noii conceptii economice. Intre mésurile de dirjism economic, un rol deosebit jl joacd planiticarea si prognoza, ale caror obiective se realizeaza prin tehnicile economiei concertate. prin folosirea stimulentelor economice (credite, dobanzi, impozite, comenzi etc.) Aplicarea masurilor de dirjism economic a avut implicatii si in dreptul com Aceste masuri au afectat pe comerciant rece ele au instituit un control a profesiunii de comerciant, au impus necesitatea oblinerii de autorizati vizionare si desfacerea marfurilor, un control al preturilor si reguli fiscale rig Daca, la origine, dreptul comercial a fost un drept privat, datorité interventie statului in economie, el apare, in perioada actuala, tot mai ,oublicizat in activitatea economicd s-au amplificat raporturile intreprinzatorilor cu statu institutiile publice. O serie de activitati ale sectorului privat au fost preluate de sectoru! Public, prin crearea de servicii publice industriale si comerciale. 1 Ase vedea D. Galasescu-Pyk, op. cil. p. 74. “ A se vedea G. Farjat, Droit économique, Presses Universitaires de France, Paris, p. 176-273, * Ase vedea R. Rodiere, Droit commercial, septigme édition, Dallo: Paris, 430 CAPITOLUL | Dreptul comercial tinde s& devina mai autoritar; multe norme supletive sunt inlo- cuite cu norme imperative, care afecteaza libertatea contractual. O expresie a acestei tendinte este considerata raspandirea contractelor de adeziune in aproape toate domeniile de activitate. 30, Unificarea internationala a dreptului comercial. Codificarea dreptulul comercial in diferite tari, in cursul secolului al XIX-lea, a consacrat particularitatile nationale, in conoordanta cu interesele economice ale acestor tar, aflate in plind dez~ voltare economica si afirmare nationala jn perioada modem, dezvoltarea comertului intre diferite tari si nevoile de intarire fa securitatii juridice a raporturilor comerciale au impus 0 tendin{é de_uniformizare internationala a legilor comerciale. Aceasta tendinta s-a manifestat in diferite forme ‘Astfel, sub auspicile ,Ligii Natiunilor’, dupa primul rzboi mondial, au fost adoptate Conventiile de la Geneva privind legile uniforme referitoare la cambie, biletul la ordin (1930) si asupra cecului (1931), in baza crora statele au adoptat legi interne propr! privitoare la aceste titluri comerciale de valoare. ‘Apoi, au fost adoptate conventii privind transportul pe calea ferata, auto etc ’ Actlunea de uniformizare a legilor comerciale a continuat mai viguros, dupa a doilea razboi mondial, sub egida O.N.U. si a institutilor sale, intre care un rol importan \-a avut UNCITRAL. Au fost adoptate Conventia privind transportul pe mare (,Regullle de la Hamburg’, 1978), Conventia asupra contractelor de vanzare international de marfuri (Viena, 1980) etc. Un loc aparte in actiunea de uniformizare a legilor comerciale jl ocupa conventille privind comunitatile europene si, in prezent, Tratatul de la Maastricht (1993) privinc crearea Uniunii Europene’. Prin Tratatul de la Roma (1957) s-a prevazut ca, la sfargitul perioadei de tranzitie intre tarile membre, s& devina liberdcirculatia marfurilor, a servicilor, a capitaluriior ¢¢ fortei_ de munca. in acest scop, {atile membre trebuie sa-gi armonizeze legistatic comercial interna cu cea comunitara’. Prin Tratatul de la Maastricht a fost creat o Uniune Europeana fondata pe comu nitatile europene, care urmareste ca obiective principale: promovarea progresull economic si social, in special prin crearea unui spatiu lipsit de frontiere nationale $I pri instituirea unei uniuni economice si monetare bazate pe o moneda unica; promovare: unei politici externe si de securitate comuné etc. ‘Acordul de asociere din 1993 intre Romania, pe de o parte, si Comunitate Europeand si Statele membre ale acesteia, pe de alta parte’, stabileste necesitate armonizari legislatiei romanesti, prezente $i vittoare, cu cea a Comunitatilor Europene Totodat’, prin acest acord se arata si modalitatle prin care legislatia Romani urmeaza sé devina, gradual, compatibild cu cea a Comunitatii (In prezent Uniune Europeana)°. ‘Asupra izvoarelor internationale ale dreptului comer{ulul international, a se vedea D.A, Sitar op. cit, p. 119-123. ? Pentru amanunte, a se vedea: Roxana Munteanu, Drept european, Ed. Oscar Print, Bucures 4996: ©. Manolache, Drept comunitar, Ed. All, Bucuresti, 1996; A. Fuerea, Drept comunitar afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2003. * Asupra acestei problematici, a se vedea C. Gavalda, G Parleani, Droit communautaire d affaires, Litec, Paris, 2006. 4 Acordul a fost ratificat prin Legea nr. 20/1993 (M. Of. nr. 73 din 12 aprilie 1993). 5x se vedea C, Gheorghe, Drept comercial european, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2009.Nofiuni introductive privind dreptul comercial 31 31. Evolutia conceptiilor privind dreptul comercial. in scopul perfectionarii reglementarii legale a activitatii comerciale si a raporturilor juridice pe care aceasta le implicd, in doctrina dreptului comercial s-a afirmat necesitatea recunoasterii origi- nalitatii si, implicit, a autonomiei dreptului economic sau dreptul afacerilor, ca substitut al dreptului comercial. In definirea dreptului economic nu exist ins& un punct de vedere unitar; el este conceput ca 0 antitezé a modelului juridic liberal, ca o noua disciplina stiintifica si practicd sau ca o ramurd a sistemului juridic Potrivit unei opinii, dreptul economic ar constitui un ansamblu de reguli care consacra interventia statului in economie. in aceasta conceptie, continutul dreptului economic a evoluat, ludnd amploare in perioada dirjismului economic sau neoliberalismului. Dupa © alté opinie, dreptul economic este un ansamblu de reguli special aplicabile fenomenului economic, fara a distinge dupa cum statul este sau nu intere: sa intervina in activitatea economica. Potrivit acestei conceptii, dreptul economic realizeaz 0 grupare de norme in jurul dreptului comercial in sfarsit, in alt opinie, dreptul comercial trebuie conceput mai larg, ca un drept al eserilor. Acest drept ar cuprinde nu numai elemente de drept privat, admise traditional, ci gi elemente de drept public (interventia statului in economie, drept fisc dreptul muncii etc.). Conceput astfel, dreptul afacerilor are un caracter mai accentuat pluridisciplinar decat dreptul comercial. Se recunoaste insd ca dreptul comercial ramane principalul nucleu al dreptului afacerilor, chiar daca dreptul comercial evolueaza in directia accentuarii rolului intreprinderii in activitatea comercial’ Trebuie aratat cd, pentru unii autori’, dreptul afacerilor este, inainte de toate, o problema terminologica. in conceptia lor, denumirea traditional de drept comercial nu este la adapost de orice obiectiuni, deoarece ea sugereaza o reglementare privind distributia (comert in sensul obignuit al termenului). Denumirea drept al afacerilor ar fi mai adecvata intrucét cuprinde, pe langa distributie, si productia si serviciile. Considerand problema ca fiind de ordin termi- nologic, acesti autori folosesc ambele denumiri, deodata sau alternativ’* ' Pentru amanunte, a se vedea G. Farjat, op. cit. p. 363 gi urm Asse vedea Y. Chartier, Droit des affaires, Presses Universitaires de France, Paris, 1984, p. 20. se yedea si Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit, p. 11=1 * A se vedea Y. Guyon, op. cit., vol. |, p. 1-3. Acest punct de vedere este impart Turcu, Dreptul afacerilor, p. 5. In sensul pastrarii traditiei, a se vedea |, Turcu, Teoria treptului comercial romén, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 19. Pentru existenta unui drept comercial al afacerilor, a se vedea D. Clocotici, Drep! vfacerilor, Ed. Romania de Maine, Bucuresti, 1998, p. 14. “Ase vedea supra nr. 16.