Sunteți pe pagina 1din 6

2016

Consecintele problemelor de sanatate


STRESUL

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea


persoanei cu cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau
de mare importanta pentru persoana respectiva.
Dictionarul de psihologie sociala defineste termenul de stres psihic ca fiind o stare
de tensiune, de incordare si de disconfort, determinata de agentii afectogeni, cu semnificatie
negativa, de frustrarea sau deprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de
dificultatea sau de imposibilitatea rezolvarii unor probleme.
Stresul are o importanta componenta subiectiva, in sensul ca ceea ce este
provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoana, pentru o alta poate deveni amenintator
sau imposibil de realizat. Diferentele individuale in ceea ce priveste raspunsul la stres sunt
datorate atat componentei genetice, cat si experientelor de viata diferite.
Creierul este programat sa perceapa toate experientele, sa le catalogheze pe fiecare ca
fiind negativa (periculoasa), neutra sau pozitiva si, apoi, sa reactioneze corespunzator.
Din perspectiva psihologica, stresul este definit ca fiind o relatie particulara intre
persoana si mediu, in care persoana evalueaza mediul ca impunand solicitari care exced
resursele proprii si ameninta starea sa de bine, evaluare ce determina declansarea unor procese
de coping, respectiv raspunsuri cognitive, afective si comportamentale la feedback-urile
primite.
Impactul stresului asupra unei persoane se poate manifesta intr-o varietate de forme.
Stresul face ca o persoana sa devina iritabila, retrasa, precauta, energica, optimista, aceasta
depinzand de natura stresului, daca este negativ sau pozitiv. In timp ce eustresul poate avea
efecte benefice, distresul poate conduce la comportamente cum ar fi: abuzul de drog si
abordarea unor conduite ce pot duce la vatamari. Aceste comportamente, cat si altele
asemanatoare reprezinta modalitati negative de solutionare a stresului.
Stresul poate afecta si comportamentul alimentar al persoanei. Unele persoane tind sa
manance mai putin, atunci cand se simt stresate, in timp ce altele recurg la mese
supradimensionate. Pentru o perioada de timp aceasta nu constituie o problema, dar stresul
cronic poate contribui la problemele de greutate cat si la problemele asociate unei diete si
alimentatii sarace. Observatiile au aratat ca unele alimente activeaza productia de endorfine in
creier ceea ce diminueaza stresul si disconfortul. Cercetarile au sesizat ca, cu cat o persoana se
situeaza mai mult timp sub actiunea stresului, cu atat mai ridicat va fi nivelul de endorfine in
sange. Natura acestor conexiuni este inca neclara, dar ele sugereaza posibile legaturi intre
endorfine si pofta pentru anumite alimente.
Stresul poate afecta comportamentul si prin cresterea riscului la accidente. De
exemplu, capacitatea de sofat a unei persoane se poate deteriora daca persoana se situeaza sub
un stres sever. In mod similar, lipsa de concentrare poate fi periculoasa in sensul ca aceasta
cauzeaza persoanei neglijarea factorilor de risc in mediul sau.
Comportamentul suicidal poate fi corelat cu stresul. Stirile cotidiene ne semnaleaza ca
majoritatea suicidelor in randul tinerilor sunt precedate de evenimente stresante, evenimente
de genul problemelor cu legea, intreruperea unei prietenii si probleme acasa sau la scoala.
Exprimarea furiei, agresivitatea verbala sau fizica sunt cateva exemple ale reactiei de
lupta, in vreme ce izolarea sociala, vizionarea excesiva a televizorului, dependenta de
substante sau de jocuri (de noroc, pe internet etc.) reprezinta cateva exemple de reactii de
fuga. Ulterior, a fost descrisa si o a treia reactie, cea de inghetare, caracterizata prin lipsa
reactiilor fizice sau psihice, sentimentul de neajutorare, de neputinta, simptome depresive.
Efectele potentiale ale stresului pot fi grupate in cinci mari categorii, si anume:
efecte subiective: anxietate, agresiune, apatie, plictiseala, oboseala, indispozitie,
scaderea increderii in sine, nervozitate, sentimentul de singuratate;
efecte comportamentale: predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, tendinta
de a manca si/sau de a fuma excesiv, comportament impulsiv;
efecte cognitive: scaderea abilitatii de a adopta decizii rationale, concentrare slaba,
scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;
efecte fiziologice: cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, uscaciunea gurii,
transpiratii reci, dilatarea pupilelor;
efecte organizationale: absenteism, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie in
munca, reducerea responsabilitatii, reducerea loialitatii fata de organizatie, demisii.
Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situatii externe sau interne, reale sau
imaginare, suficient de intense sau frecvente care solicita reactii de adaptare din partea
individului. Exista o serie de factori de stres / potentiali factori stresori:
boala fizica sau psihica,
abuz fizic, emotional sau sexual,
situatie financiara precara,
probleme la locul de munca: supraincarcarea muncii, conditii proaste de lucru, lipsa de
resurse, probleme de comunicare cu colegii, cu sefii, responsabilitate prea mare, schimbari
organizationale, schimbarea locului de munca,
familia probleme de comunicare in familie, divortul, decesul unui membru al familiei,
conflicte cu fratii, violenta in familie, alcoolismul,
prietenii conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social,
dezastre naturale (cutremure, inundatii) sau atacuri teroriste, razboaie civile,
propria persoana lipsa de incredere, nemultumire fata de aspectul fizic, deciziile luate de-a
lungul vietii etc.
Organismul uman scaneaza si evalueaza in permanenta mediul extern si intern si
raspunde, in consecinta, acestor evaluari.
Evenimentul sau situatia (real/imaginar, extern/intern) pot fi percepute ca fiind:
ceva neutru, lipsit de interes si irelevant pentru organism;
ceva pozitiv, benefic;
ceva negativ, amenintator sau periculos.
Resursele individuale de adaptare la stres sunt definite ca fiind capacitatea
cognitiva, emotionala si comportamentala de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne
sau externe, care depasesc capacitatea de raspuns automata a organismului.
Adaptarea la stres implica atat existenta unor resurse reale (intelectuale, emotionale,
fizice, sociale etc.), dar, de cele mai multe ori, decurge din autoevaluarea propriilor resurse
pentru a face fata evenimentelor evaluate ca fiind negative sau amenintatoare (evaluare
secundara).
Nu de putine ori, exista o discrepanta intre resursele reale de raspuns si evaluarea
acestor resurse (prezenta unor reale resurse care, insa, sunt evaluate de persoana in cauza ca
fiind insuficiente), care genereaza de cele mai multe ori starea de stres.
Daca un eveniment este evaluat ca fiind stresant, individul poate avea diferite
reactii la stres.
1. Reactii fizice/fiziologice: dureri de inima, palpitatii; apetit alimentar scazut sau
crescut; indigestii frecvente; insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau
migrene; transpiratii excesive, ameteli, stare generala de rau; constipatii sau diaree
(nemotivate medical); oboseala cronica;
2. Reactii cognitive: blocaje ale gandirii; deficit de atentie; scaderea capacitatii de
concentrare; dificultati in reamintirea anumitor lucruri; flexibilitate redusa; diminuarea
creativitatii.
3. Reactii emotionale: iritabilitate crescuta, scaderea interesului pentru domenii care
reprezentau inainte pasiuni sau hobby-uri; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate
emotionala; anxietate; tristete sau chiar depresie; reprimarea emotiilor; dificultati in angajarea
in activitati distractive sau relaxante.
4. Reactii comportamentale: performante scazute la locul de munca sau la scoala;
fumat excesiv; consum exagerat de alcool; tulburari de somn; un management ineficient al
timpului; izolarea de prieteni; preocupare excesiva pentru anumite activitati; comportamente
agresive.
Dezvoltarea unor abilitati si comportamente de management al stresului
dezvoltarea asertivitatii;
dezvoltarea comunicarii pozitive cu ceilalti;
identificarea si rezolvarea conflictelor, atunci cand apar;
invatarea metodelor de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor;
imbunatatirea managementului timpului;
invatarea unor metode de relaxare.
Stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat
solicitarea ajutorului direct si receptivitate fata de acesta;
dezvoltarea si mentinerea relatiilor sociale.
Dezvoltarea unui stil de viata sanatos
adoptarea unor comportamente alimentare sanatoase;
practicarea regulata a exercitiilor fizice;
practicarea unor exercitii de relaxare;
consum responsabil/moderat de alcool, cafea sau alte excitante pentru sistemul nervos;
cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.
Dezvoltarea increderii in propria persoana si acceptarea neconditionata
stabilirea unor scopuri si obiective realiste, ce vreau eu de la viata asta?;
stabilirea prioritatilor si a limitelor personale;
participarea la activitati care dezvolta increderea in sine.
Stresul si boala. Daca o persoana are deja o boala, cum ar fi o boala de cord sau o
forma de diabet, atunci accentuarea tensiunii musculare si cresterea nivelului de zahar din
sange, generate de stres, pot agrava aceste suferinte. Studiile au aratat ca stresul prelungit este
corelat cu debutul unei boli sau maladii. Gradul in care stresul contribuie la dezvoltarea bolii
este inca neclara. Aceste probleme raman inca in studiu.
Daca cercetarile au demonstrat o puternica corelatie intre stres si anumite raspunsuri
fizice si fiziologice, totusi, nu s-a dovedit o relatie directa de cauza - efect. Asa ca nu se poate
concluziona ca stresul insasi genereaza de fapt oricare dintre bolile specifice. Exista dovezi
consistente ca stresul poate elimina capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu boala, ca in
cazul infectiilor virale, a maladiilor in care sistemul imunitar nu functioneaza la parametri si
astfel sunt atacate tesuturile (maladii de autoimunizare si unele forme de cancer). Mai mult
decat atat, se cunoaste ca stresul poate afecta modul in care indivizii abordeaza boala, cum ar
fi modul lent sau rapid in recunoasterea faptului ca ceva nu este in regula sau alterarea
modului in care reactioneaza la disconfort.
Bolile de inima. Se considera ca stresul este un factor ce contribuie la instaurarea bolii
de inima. S-a identificat prin observatii sistematice ca exista legaturi ce pot fi explicate intre
boala de inima si anumite comportamente de tip A, ce deja au fost asociate cu nivele ridicate
de stres. Astfel s-ar putea spune ca personalitatea predispusa la boala coronariana este una
care suspecteaza motivele altora, se simte in mod frecvent furioasa si isi exprima ostilitatea
netinand cont de sentimentele acestora.
Se pare ca, desi stresul poate fi un factor secundar in incidenta bolii de inima, el totusi
nu trebuie subestimat.
Cancerul. Rolul stresului in dezvoltarea cancerului este foarte mult dezbatut. Exista
informatii ca tensiunea psihica poate juca un rol in debutul cancerului la anumite persoane ce
pot fi predispuse sa dezvolte aceasta maladie. Desi unii cercetatori nu sunt inca convinsi ca
anumite emotii sau trasaturi de personalitate pot accentua riscul persoanelor pentru cancer,
totusi posibilitatea unei astfel de relatii este inca in studiu. Alti cercetatori, de la Centrul de
Oncologie din New York, au concluzionat ca starile si trasaturile psihologice pot afecta
transformarea celulelor normale in celule canceroase. Ei au identificat trei tipuri de factori de
risc: stresul, trasaturile de personalitate (sau stilurile de solutionare) si obiceiurile personale,
de exemplu: fumatul.
Bolile infectioase si sistemul imunitar. Prin alterarea sistemului nervos si a celui
hormonal, stresul persistent creeaza intr-un fel climatul fertil pentru maladie. Nu se cunoaste
mecanismul exact. Stresul poate avea un efect direct asupra sistemului imunitar - grup de
mecanisme din organism ce lucreaza laolalta pentru a lupta cu infectia - prin reducerea
capacitatii sale de functionare eficienta.
De asemenea, stresul poate actiona in maniera indirecta asupra rezistentei
organismului la infectie. Daca persoana are o alimentatie saraca isi neglijeaza intretinerea
fizica, nu doarme, fumeaza sau bea prea mult sau manifesta o conduita prin care isi poate
periclita sanatatea.
Formele de diabet si ulcerul (digestiv). Atat diabetul cat si ulcerul au conexiuni directe
cu stresul. In cazul formelor de diabet, atunci cand stresul genereaza cresterea nivelului de
glucoza in sange, celulele pancreatice reactioneaza, producand insulina, un hormon ce ajuta la
reglarea nivelului de glucoza in sange. Stresul cronic poate distruge aceste celule, care nu pot
fi inlocuite, eliminand sever capacitatea pancreasului de a elabora insulina necesara pentru a
controla nivelul glucozei in sange. Acest fapt are ca rezultat un risc crescut pentru declansarea
diabetului in special la acei indivizi care au predispozitie genetica la boala.
Astmul si alergiile. Deoarece stresul afecteaza raspunsul imunologic al organismului,
acesta a afost asociat cu astmul si alte alergii, cum ar fi febra fanului. Aceste stari rezulta
adesea din reactia sistemului imunitar al organismului la un agent de invadare. Organismul
invadat produce lanturi de evenimente prin care organismul produce substante denumite
anticorpi, care, la randul lor stimuleaza eliberarea substantelor chimice ce vor genera
modificarea fiziologica, multe fiind poate mult mai iritante si vatamatoare decat agentul de
invadare original.
Dereglari ale pielii. Se considera ca stresul agraveaza cateva aspecte ale pielii, cea mai
severa fiind eczema. Aceasta stare de inflamare33 este caracterizata prin inrosire, mancarime si
33
leziuni create de transpiratie ce devine crusta sau intarita. Eczema poate dispare sau persista
cateva luni sau chiar ani. Medicii au observat ca, atunci cand nivelul de stres este ridicat,
eczema sau alte tulburari ale pielii se extind.
Tulburari mentale. Stresul genereaza framantari emotionale, care pot agrava
dereglarile emotionale existente. Totusi este dificil de stabilit rolul stresului in producerea
tulburarilor emotionale si mentale.
In zilele noastre exista numeroase teorii despre posibilele relatii dintre stres si disfunctia
mentala. Observatiile au evidentiat o incidenta ridicata a evenimentelor de stres major din
viata cu putin timp inainte de debutul schizofreniei, depresiei si tulburarilor non-psihotice.
Unele teorii presupun ca unii indivizi se nasc cu predispozitie la tulburarile mentale, care pot
transpare sub actiunea unui stres neobisnuit.