Buck, catelul nazdravan

La ferma de la marginea orasului traiau o multime de animale . In cusca sa,

frumoasa catelusa Rita astepta sad ea nastere micilor ei catelusi.

A sosit ziua in care catelusii s-au nascut si mare i-a fost mirarea cand a vazut
ca are sase catelusi frumosi. S-a uitat bine la ei si i-a atras atentia unul dintre
catelusi, care era mai mic decat restul fratilor si surorilor sale

-Sarmanul de tine, vei avea nevoie de multa hrana ca sa cresti mare, se gandi
Rita.

Stapanul s-a bucurat si el ca are sase catelusi si s-a grabit sa le faca culcusul
confortabil si sa le aduca de mancare. Se uita la toti catelusii, admirandu-i cat de
sanatosi si voinici erau, dar cand ajunse la catelusul cel mic, spuse:

-Pe tine te va chema Buck, dar mi-e foarte teama ca nu vei reusi sa traiesti , ca
esti tare mic.

Zilele treceau si cateii cresteau vazand cu ochii. Doar Buck parea ca ramane pe
loc. Era mult mai mic decat fratii sai, Cateii de la ferma tare mult si-ar fi dorit
ca si Buck sa poata participa la concursurile si jocurile pe care fratii sai le
organizau.

-Hei, am nevoie doar de putin ajutor , le spunea el fratilor sai.

-Esti un nataflet, la ce vrei sa te ajutam? Ti-e frica sa sari si sa te trantesti cu

noi?

-Nu, doar ca sunt prea mic si voi o sa cadeti pe mine.

-Stai acolo, nu esti bun de nimic, esti un fricos, ii raspunse unul dintre frati.

Buck se intoarse spre cusca lor , mergand necajit, cu capul plecat.

-Ce ai patit, piticule? Il intreba vaca Milka.

-Asta e problema mea, sunt prea mic, sunt altfel decat fratii mei, raspunse Buck.

-Asa este, cred ca nu prea ai ce cauta la ferma asta, ca il faci pe stapanul nostru
de rusine.

Atunci ochii lui Buck se umplusera de lacrimi, isi lua inima in dinti si se duse la
mama Rita.

-Mama, spune-mi, de ce sunt eu atat de mic?

-Fiule, tu esti mai mic pentru ca asa a fost soarta ta, raspunse mama sa.
-Dar mama, si eu vreau sa fac lucrurile pe care le fac ceilalti catei, fara sa mai
fiu luat in deradere.

-Buck, mi-a venit o ide, spuse mama Rita.

-Spune-mi, te rog, spune-mi! Se grabi sa afle Buck.

-Tu poti sa le arati fratilor tai si tuturor celor de la ferma ca si tu poti face
lucruri pe care ei nu le pot face, folosindu-te de faptul ca esti mic.

Buck se plimba prin curte gandindu-se la cele spuse de mama sa. A avut
nevoie de o intreaga zi sa puna la cale un plan.

A doua zi, s-a dus la fratii sai si le-a propus un concurs. Stiindu-l mic si
neputincios, fratii sai au acceptat imediat.

-Cel care va ajunge primul la pajistea din afara fermei, va fi respectat de catre
ceilalti, le spuse Buck.

-Ha, ha, ha. E clar ca nu despre tine va fi vorba, spusera in cor fratii sai.

Soricelul Chit era arbitru, asa ca la fluierul sau pornira toti cateii. Buck, fiind cel
mai mic, trece prin ochiurile gardului in timp ce fratii sai au ocolit, trecand prin
poarta fermei.

-Hei, Buck, cum ai reusit sa ajungi primul? Intreba unul dintre fratii sai.
-Uneori este un avantaj ca esti mic, raspunse Buck. De data asta v-am
demonstrat ca si eu sunt bun la ceva si merit sa fiu respectat.

-Asa este, Buck, esti fratele nostru si ne pare rau ca ne-am purtat asa cu tine. De
azi inainte, vom fi uniti; ii spuse unul dintre frati.

In timp ce se intorcea in curtea fermei, Buck, o vazu pe vaca Milka straduindu-

se din greu sa traga cu limba niste boabe de porumb care intrasera intr-un colt al
vasului cu mancare.

Sari imediat in vas si impinse cu botul boabele de porumb spre mijloc, dupa
care se alatura fratilor sai.

-Iti multumesc, Buck, nu as fi reusit fara ajutorul tau, zise Milka.

-Cu placare, raspunse Buck.

Din acea zi, Buck era chemat sa ajute acolo unde era nevoie de cineva mic; toti
ii erau prieteni si nimeni nu il mai lua in deradere.