Premis.

Definirea cazului

Ideologia comunist are ca punct de plecare teoria determinismului social,

potrivit creia comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate, ci de
clasa din care provine. Drept urmare, devine obligatorie educarea sa n spiritul noii
societi, comuniste, singura care, se afirm, i poate asigura dezvoltarea plenar. n
aceast situaie, rolul literaturii ca mijloc de propaganda devine covr itor, ea avnd
menirea s educe individul n spiritul supunerii fa de partid i de conductorul su, dar
i de ur fa de tot ce se opune acestei atitudini. Ca unic alternativ de existen ,
propaganda aduce astfel n prim-plan sloganul Cine nu este cu noi este mpotriva
noastr, cultivnd insistent mitul patriei primejduite i, drept urmare, vigilen a fa de
dumanii poporului i necesitatea luptei de clas, interna ionalismul proletar ( Proletari
din toate rile, unii-v!), dar i cultul Conductorului providenial.
Dup instaurarea regimului comunist, cultura este subordonat politicului.
Autonomia esteticului estecondamnat oficial, este admis numai arta cu tendin
(tezist), pus n serviciul puterii politice.Singurul curent literar admis este realismul
socialist.Dictatura proletariatului a avut drept consecin n literatur importarea din
URSS a curentuluiliterar numit realism socialist; termenul de proletcultism este de
origine slav ( din lb. rus) i desemneaz respingerea trecutului, condamnarea artei
burgheze, a autonomiei esteticului. Unicele criterii de promovare a artei sunt cel politic
i cel al accesibilitii. Literatura se face pentru toi i, dac se poate, de ctre toi (poei
amatori, proletari, brigzi artistice agitatoare, iar mai trziu, concursul naional
Cntarea Romniei).